apostoli: Sau „cei trimiși”. Substantivul grecesc apóstolos provine din verbul apostéllō, care înseamnă „a trimite”. (Mt 10:5; Lu 11:49; 14:32) Sensul de bază al cuvântului este clar ilustrat de afirmația lui Isus din Ioa 13:16, unde este redat prin „cel trimis”.

Simon, cel numit Petru: În Scripturi, Petru este numit în cinci moduri: 1) cu numele ebraic „Simeon”, scris cu litere grecești; 2) cu numele grecesc „Simon” (ambele nume, „Simeon” și „Simon”, provin dintr-un verb ebraic care înseamnă „a auzi”, „a asculta”); 3) „Petru” (un nume grecesc care înseamnă „o bucată de stâncă”; în Scripturi, numai el poartă acest nume); 4) „Chifa”, echivalentul semitic al numelui „Petru” (probabil, este înrudit cu termenul ebraic kefím [stânci], folosit în Iov 30:6 și Ier 4:29) și 5) „Simon Petru” (Fa 15:14; Ioa 1:42; Mt 16:16).

Bartolomeu: Înseamnă „Fiul lui Tolmai”. Comparând evangheliile, se observă că Matei și Luca îi menționează împreună pe apostolii Bartolomeu și Filip, așa cum Ioan îi menționează împreună pe Natanael și Filip. (Mt 10:3; Lu 6:14; Ioa 1:45, 46) De aceea, se crede că Bartolomeu este unul și același cu Natanael, menționat de Ioan.

Matei: Cunoscut și cu numele Levi. (Vezi notele de studiu de la Mr 2:14; Lu 5:27.)

încasatorul de impozite: Întrucât fusese încasator de impozite, Matei, scriitorul acestei evanghelii, a făcut multe referiri la numere și valori monetare. (Mt 17:27; 26:15; 27:3) În comparație cu ceilalți evangheliști, el a fost mai explicit. De exemplu, a împărțit genealogia lui Isus în trei secțiuni a câte 14 generații (Mt 1:1-17), a menționat șapte cereri în rugăciunea „Tatăl nostru” (Mt 6:9-13), a consemnat șapte ilustrări în Mt 13 și șapte vaiuri în Mt 23:13-36. Pentru mai multe informații referitoare la expresia „încasator de impozite”, vezi nota de studiu de la Mt 5:46.

Iacov, fiul lui Alfeu: Vezi nota de studiu de la Mr 3:18.

Tadeu: În Lu 6:16 și Fa 1:13, unde sunt enumerați apostolii, nu apare numele „Tadeu”; în schimb, apare „Iuda, fiul lui Iacov”, ceea ce arată că „Tadeu” este un alt nume al acestui apostol Iuda, pe care Ioan îl prezintă drept „Iuda, [dar] nu Iscariot”. (Ioa 14:22) Este posibil ca Matei și Marcu să fi folosit numele „Tadeu” pentru ca acest apostol să nu fie confundat cu Iuda Iscariot, trădătorul.

Cananeanul: Apelativ care îl deosebește pe apostolul Simon de apostolul Simon Petru. (Mr 3:18) Din câte se pare, termenul grecesc folosit aici nu înseamnă „din Canaan” sau „din Cana”. Se crede că acest termen este de origine ebraică sau aramaică și înseamnă „zelos”, „entuziast”. Luca l-a numit pe acest Simon „Cel zelos”, folosind termenul grecesc zēlōtḗs, care, de asemenea, înseamnă „zelos”, „entuziast”. (Lu 6:15; Fa 1:13) Termenul grecesc ajunsese însă să desemneze o grupare evreiască fanatică ce lupta împotriva dominației romane, numită zeloți. Așadar, deși este posibil ca Simon să fi făcut parte cândva din gruparea zeloților, este posibil și ca el să fi primit acest apelativ datorită zelului și entuziasmului său.

Iscariot: Este posibil ca acest termen să însemne „bărbat din Cheriot”. Tatăl lui Iuda, Simon, este și el numit „Iscariot”. (Ioa 6:71) În opinia multor erudiți, termenul arată că Simon și Iuda erau din Cheriot-Hețron, un oraș din Iudeea. (Ios 15:25) Dacă așa au stat lucrurile, Iuda a fost singurul dintre cei 12 apostoli ce provenea din Iudeea, restul fiind din Galileea.

predicați: Înseamnă a face o declarație publică. (Vezi nota de studiu de la Mt 3:1.)

Regatul cerurilor s-a apropiat: Vezi nota de studiu de la Mt 4:17.

leproși: Vezi nota de studiu de la Mt 8:2 și Glosarul, „Lepră”.

rămâneți acolo: Vezi nota de studiu de la Mr 6:10.

salutați: Un salut obișnuit la evrei era: „Pacea să fie cu tine!”. (Ju 19:20; Mt 10:13; Lu 10:5)

să vă scuturați praful de pe picioare: Un astfel de gest le era, probabil, familiar discipolilor. Evreii pioși care călătoreau în regiuni locuite de neevrei aveau obiceiul ca, înainte de a intra pe teritoriul evreiesc, să-și scuture sandalele de praf, deoarece considerau acel praf necurat. Însă, evident, Isus avea altceva în vedere când le-a dat aceste instrucțiuni discipolilor săi. Prin acest gest, discipolii arătau că își declinau orice responsabilitate cu privire la consecințele pe care cei nereceptivi aveau să le suporte din partea lui Dumnezeu. O expresie asemănătoare apare în Mr 6:11 și în Lu 9:5, Marcu și Luca adăugând expresiile „ca mărturie pentru ei” și „ca mărturie împotriva lor”. Pavel și Barnaba au aplicat îndrumarea lui Isus în Antiohia din Pisidia. (Fa 13:51) În Corint, Pavel a făcut un gest asemănător scuturându-și veșmintele și și-a explicat gestul spunând: „Sângele vostru să fie asupra capetelor voastre! Eu sunt curat”. (Fa 18:6)

Adevărat: Vezi nota de studiu de la Mt 5:18.

va fi mai ușor pentru: Vezi nota de studiu de la Lu 10:12.

Iată: Vezi nota de studiu de la Mt 1:20.

prudenți ca șerpii: În acest context, a fi prudent înseamnă a fi precaut, vigilent și perspicace. Zoologii au remarcat că șerpii sunt precauți, alegând mai degrabă să fugă decât să atace. Isus și-a îndemnat discipolii să fie la fel de prudenți cu împotrivitorii lor și să evite posibilele pericole în lucrarea de predicare.

totuși inocenți ca porumbeii: Cele două părți ale îndemnului lui Isus (de a fi prudenți și de a fi inocenți) se completează reciproc. (Vezi nota de studiu de la prudenți ca șerpii, din acest verset.) Termenul grecesc redat prin „inocenți” (lit. „neamestecat”, adică „nealterat”, „pur”) apare și în Ro 16:19 („inocenți cu privire la rău”) și în Flp 2:15 („ireproșabili și inocenți, copii ai lui Dumnezeu”). Aici, în Mt 10:16, a fi „inocent” înseamnă, din câte se pare, a fi autentic, onest și lipsit de înșelătorie și a avea motivații curate. În limbajul metaforic și poetic ebraic, porumbelul este folosit uneori ca simbol al acestor calități și al altora asemănătoare. (Cân 2:14; 5:2; compară cu nota de studiu de la Mt 3:16) Isus voia să spună că, atunci când continuatorii săi aveau să întâmpine persecuții, fiind ca niște oi în mijlocul lupilor, ei trebuiau să manifeste simultan caracteristicile șerpilor și ale porumbeilor: să fie prudenți, perspicace, ireproșabili, inocenți și cu inima curată. (Lu 10:3)

tribunalelor: În Scripturile grecești creștine, termenul grecesc synédrion, care apare aici la plural și este redat prin ‘tribunale’, este folosit de cele mai multe ori cu referire la Sanhedrin, curtea supremă evreiască, din Ierusalim. (Vezi Glosarul, „Sanhedrin”, și notele de studiu de la Mt 5:22; 26:59.) Totuși, termenul a fost folosit și în sens general cu referire la o adunare sau la o întrunire. Aici se referă la tribunalele care funcționau în cadrul sinagogilor și care aveau autoritatea de a stabili pedepse precum biciuirea și excomunicarea. (Mt 23:34; Mr 13:9; Lu 21:12; Ioa 9:22; 12:42; 16:2)

din cauza numelui meu: Vezi nota de studiu de la Mt 24:9.

va persevera: Vezi nota de studiu de la Mt 24:13.

Fiul omului: Vezi nota de studiu de la Mt 8:20.

Beelzebub: Posibil, o variantă a numelui Baal-Zebub, care înseamnă „Stăpânul (Domnul) muștelor”. Este vorba despre acel Baal căruia i se închinau filistenii în Ecron. (2Re 1:3) Unele manuscrise grecești folosesc formele alternative Beelzebul și Beezebul, care ar putea însemna „Stăpânul (Domnul) locașului grandios” sau, dacă este vorba despre un joc de cuvinte cu termenul ebraic nebiblic zével (baligă), ar putea însemna „Stăpânul (Domnul) baligii”. Potrivit cu Mt 12:24, această denumire îi este atribuită lui Satan, prințul, sau conducătorul, demonilor.

cu cât mai mult: Vezi nota de studiu de la Mt 7:11.

la lumină: Adică în mod deschis, în public.

predicați de pe acoperișul caselor: Expresie idiomatică însemnând „a anunța în mod public”. În timpurile biblice, casele aveau acoperișuri plate, de unde se puteau face anunțuri; totodată, unele lucruri care se întâmplau acolo puteau ajunge cunoscute de toți. (2Sa 16:22)

sufletul: Sau „viața”, adică viața pe care o persoană o va avea în viitor datorită învierii. Termenul grecesc psykhḗ și termenul ebraic corespunzător néfeş (redate de obicei prin „suflet”) se referă în esență la: 1) oameni, 2) animale sau 3) viața unei persoane sau a unui animal. (Ge 1:20; 2:7; Nu 31:28; 1Pe 3:20; și notele de subsol) Termenul grecesc psykhḗ cu sensul de „viața unei persoane” apare în versete precum: Mt 6:25; 10:39; 16:25, 26; Mr 8:35-37; Lu 12:20; Ioa 10:11, 15; 12:25; 13:37, 38; 15:13 și Fa 20:10. Astfel de versete ne ajută să înțelegem corect cuvintele lui Isus din acest pasaj. (Vezi Glosarul.)

cel care poate să distrugă atât sufletul, cât și corpul: Doar Dumnezeu poate să distrugă „sufletul” unei persoane (în acest context, fiind vorba despre posibilitatea de a trăi din nou) sau să o învie pentru a se bucura de viață veșnică. Acesta este unul dintre versetele în care se spune despre „suflet” că este muritor și destructibil. Alte versete sunt: Mr 3:4; Lu 17:33; Ioa 12:25; Fa 3:23.

Gheenă: Se referă la distrugerea veșnică. (Vezi nota de studiu de la Mt 5:22 și Glosarul.)

vrăbii: Cuvântul grecesc strouthíon este un diminutiv folosit cu referire la orice pasăre mică. Deseori însă, acesta era folosit cu privire la vrăbii, cele mai ieftine păsări vândute ca hrană.

pentru o monedă de mică valoare: Lit. „pentru un asarion”, care reprezenta plata unui lucrător pentru 45 de minute de muncă. (Vezi Ap. B14.) În această ocazie, Isus, aflat în cel de-al treilea tur de predicare în Galileea, a spus că două vrăbii costau un asarion. Cu altă ocazie, din câte se pare după circa un an, în timp ce predica în Iudeea, Isus a spus că cinci vrăbii costau dublu, adică doi asarioni. (Lu 12:6) Comparând cele două pasaje, înțelegem că aceste păsări aveau o valoare atât de mică pentru negustori, încât pe a cincea o ofereau gratis.

chiar și perii capului vă sunt toți numărați: Omul are în medie peste 100 000 de fire de păr pe cap. Faptul că Iehova cunoaște astfel de detalii despre noi ne garantează că este sincer interesat de fiecare continuator al lui Cristos.

ia: Sau „acceptă”. Termenul este folosit aici în mod figurativ și înseamnă a-ți asuma responsabilitățile și consecințele deciziei de a deveni discipol al lui Isus.

stâlpul de tortură: Sau „stâlpul de execuție”. Aceasta este prima ocurență a termenului grecesc staurós. În greaca clasică, sensul principal al termenului este de stâlp sau par vertical. Când este folosit cu sens figurat, el indică uneori suferința, rușinea, tortura și chiar moartea pe care le suportă cineva pentru că este continuator al lui Isus. (Vezi Glosarul.)

sufletul: Sau „viața”. Vezi Glosarul.

pentru că este profet: Lit. „în numele unui profet”. În acest context, expresia idiomatică grecească „în numele” indică recunoașterea poziției și a activității unui profet. (Compară cu nota de studiu de la Mt 28:19.)

o răsplată de profet: Cei care îi recunosc și îi susțin pe adevărații profeți ai lui Dumnezeu vor fi bogat răsplătiți. Un exemplu în acest sens este văduva despre care se vorbește în 1Re 17.