După Matei 10:1-42
Note de subsol
Note de studiu
apostoli: Sau „cei trimiși”. Substantivul grecesc apóstolos provine din verbul apostéllō, care înseamnă „a trimite”. (Mt 10:5; Lu 11:49; 14:32) Sensul de bază al cuvântului este clar ilustrat de afirmația lui Isus din Ioa 13:16, unde este redat prin „cel trimis”.
Simon, cel numit Petru: În Scripturi, Petru este numit în cinci moduri: 1) cu numele ebraic „Simeon”, scris cu litere grecești; 2) cu numele grecesc „Simon” (ambele nume, „Simeon” și „Simon”, provin dintr-un verb ebraic care înseamnă „a auzi”, „a asculta”); 3) „Petru” (un nume grecesc care înseamnă „o bucată de stâncă”; în Scripturi, numai el poartă acest nume); 4) „Chifa”, echivalentul semitic al numelui „Petru” (probabil, este înrudit cu termenul ebraic kefím [stânci], folosit în Iov 30:6 și Ier 4:29) și 5) „Simon Petru” (Fa 15:14; Ioa 1:42; Mt 16:16).
Levi: În relatarea paralelă din Mt 9:9, acest discipol este numit Matei. Când fac referire la el ca încasator de impozite, Marcu și Luca folosesc numele Levi (Lu 5:27, 29), dar, când îl menționează ca unul dintre apostoli, ei folosesc numele Matei (Mr 3:18; Lu 6:15; Fa 1:13). Scripturile nu dezvăluie dacă Levi avea deja numele Matei înainte să devină discipol al lui Isus. Marcu este singurul evanghelist care menționează că Matei, sau Levi, a fost fiul lui Alfeu. (Vezi nota de studiu de la Mr 3:18.)
Levi: În relatarea paralelă din Mt 9:9, acest discipol este numit Matei. Când fac referire la el ca încasator de impozite, Marcu și Luca folosesc numele Levi (Mr 2:14), dar, când îl menționează ca unul dintre apostoli, ei folosesc numele Matei (Mr 3:18; Lu 6:15; Fa 1:13). Scripturile nu dezvăluie dacă Levi avea deja numele Matei înainte să devină discipol al lui Isus. (Vezi nota de studiu de la Mr 2:14.)
încasatorii de impozite: Mulți evrei strângeau taxe pentru autoritățile romane. Oamenii îi urau pe acești evrei nu numai pentru că lucrau în interesul unei puteri străine, pe care o detestau, dar și pentru că cereau o taxă mai mare decât cea oficială. Încasatorii de impozite erau, în general, evitați de ceilalți evrei, care îi priveau la fel ca pe păcătoși și pe prostituate. (Mt 11:19; 21:32)
Iacov, fiul lui Alfeu: Din câte se pare, este unul și același cu discipolul numit „Iacov cel Mic” în Mr 15:40. În general, se crede că Alfeu era Clopa (Ioa 19:25), ceea ce înseamnă că era căsătorit cu femeia pe care Matei o numește „cealaltă Maria” (Mt 27:56; 28:1; Mr 15:40; 16:1; Lu 24:10). Evident, Alfeu menționat aici nu este aceeași persoană cu Alfeu menționat în Mr 2:14, care era tatăl lui Levi.
Bartolomeu: Înseamnă „Fiul lui Tolmai”. Comparând evangheliile, se observă că Matei și Luca îi menționează împreună pe apostolii Bartolomeu și Filip, așa cum Ioan îi menționează împreună pe Natanael și Filip. (Mt 10:3; Lu 6:14; Ioa 1:45, 46) De aceea, se crede că Bartolomeu este unul și același cu Natanael, menționat de Ioan.
Matei: Cunoscut și cu numele Levi. (Vezi notele de studiu de la Mr 2:14; Lu 5:27.)
încasatorul de impozite: Întrucât fusese încasator de impozite, Matei, scriitorul acestei evanghelii, a făcut multe referiri la numere și valori monetare. (Mt 17:27; 26:15; 27:3) În comparație cu ceilalți evangheliști, el a fost mai explicit. De exemplu, a împărțit genealogia lui Isus în trei secțiuni a câte 14 generații (Mt 1:1-17), a menționat șapte cereri în rugăciunea „Tatăl nostru” (Mt 6:9-13), a consemnat șapte ilustrări în Mt 13 și șapte vaiuri în Mt 23:13-36. Pentru mai multe informații referitoare la expresia „încasator de impozite”, vezi nota de studiu de la Mt 5:46.
Iacov, fiul lui Alfeu: Vezi nota de studiu de la Mr 3:18.
Tadeu: În Lu 6:16 și Fa 1:13, unde sunt enumerați apostolii, nu apare numele „Tadeu”; în schimb, apare „Iuda, fiul lui Iacov”, ceea ce arată că „Tadeu” este un alt nume al acestui apostol Iuda, pe care Ioan îl prezintă drept „Iuda, [dar] nu Iscariot”. (Ioa 14:22) Este posibil ca Matei și Marcu să fi folosit numele „Tadeu” pentru ca acest apostol să nu fie confundat cu Iuda Iscariot, trădătorul.
Cananeanul: Apelativ care îl deosebește pe apostolul Simon de apostolul Simon Petru. (Mr 3:18) Din câte se pare, termenul grecesc folosit aici nu înseamnă „din Canaan” sau „din Cana”. Se crede că acest termen este de origine ebraică sau aramaică și înseamnă „zelos”, „entuziast”. Luca l-a numit pe acest Simon „Cel zelos”, folosind termenul grecesc zēlōtḗs, care, de asemenea, înseamnă „zelos”, „entuziast”. (Lu 6:15; Fa 1:13) Termenul grecesc ajunsese însă să desemneze o grupare evreiască fanatică ce lupta împotriva dominației romane, numită zeloți. Așadar, deși este posibil ca Simon să fi făcut parte cândva din gruparea zeloților, este posibil și ca el să fi primit acest apelativ datorită zelului și entuziasmului său.
Iscariot: Este posibil ca acest termen să însemne „bărbat din Cheriot”. Tatăl lui Iuda, Simon, este și el numit „Iscariot”. (Ioa 6:71) În opinia multor erudiți, termenul arată că Simon și Iuda erau din Cheriot-Hețron, un oraș din Iudeea. (Ios 15:25) Dacă așa au stat lucrurile, Iuda a fost singurul dintre cei 12 apostoli ce provenea din Iudeea, restul fiind din Galileea.
să predice: Termenul grecesc înseamnă în esență „a face o declarație ca mesager public”. El evidențiază modul în care se face declarația. Aceasta este făcută în mod public, nu este o predică adresată unui grup anume.
Regatul cerurilor s-a apropiat: Acest mesaj despre un nou guvern mondial a fost tema predicării lui Isus. (Mt 10:7; Mr 1:15) Cu aproximativ șase luni înainte de botezul lui Isus, Ioan Botezătorul începuse să anunțe un mesaj asemănător. (Mt 3:1, 2) Totuși, Isus a dat greutate acestor cuvinte, întrucât el era acum prezent ca Rege desemnat și uns. Nu există nicio dovadă că, după moartea lui Isus, discipolii săi ar mai fi proclamat că Regatul se apropiase sau că era aproape.
predicați: Înseamnă a face o declarație publică. (Vezi nota de studiu de la Mt 3:1.)
Regatul cerurilor s-a apropiat: Vezi nota de studiu de la Mt 4:17.
un lepros: Persoană care suferă de o boală gravă de piele. În Biblie, termenul „lepră” nu se referă doar la boala de piele cunoscută în prezent cu acest nume, ci are un sens mult mai larg. Cel ce era declarat lepros trăia izolat de comunitate până la vindecare. (Le 13:2, n.s., 45, 46; vezi Glosarul, „Lepră”.)
leproși: Vezi nota de studiu de la Mt 8:2 și Glosarul, „Lepră”.
să rămâneți acolo până la plecarea voastră din locul acela: Isus le-a spus apostolilor că, atunci când ajungeau într-un oraș, ei trebuiau să rămână la cel care îi primise cu ospitalitate. Mai târziu, el le-a dat aceleași instrucțiuni celor 70 de discipoli, spunându-le ‘să nu se mute dintr-o casă în alta’. (Lu 10:1-7) Ei nu trebuiau să caute alt loc, în care să li se ofere mai mult confort sau mai multe bunuri materiale. Astfel, dovedeau că aceste lucruri erau mai puțin importante decât misiunea lor de a predica.
rămâneți acolo: Vezi nota de studiu de la Mr 6:10.
să vă scuturați praful de pe picioare: Un astfel de gest le era, probabil, familiar discipolilor. Evreii pioși care călătoreau în regiuni locuite de neevrei aveau obiceiul ca, înainte de a intra pe teritoriul evreiesc, să-și scuture sandalele de praf, deoarece considerau acel praf necurat. Însă, evident, Isus avea altceva în vedere când le-a dat aceste instrucțiuni discipolilor săi. Prin acest gest, discipolii arătau că își declinau orice responsabilitate cu privire la consecințele pe care cei nereceptivi aveau să le suporte din partea lui Dumnezeu. O expresie asemănătoare apare în Mr 6:11 și în Lu 9:5, Marcu și Luca adăugând expresiile „ca mărturie pentru ei” și „ca mărturie împotriva lor”. Pavel și Barnaba au aplicat îndrumarea lui Isus în Antiohia din Pisidia. (Fa 13:51) În Corint, Pavel a făcut un gest asemănător scuturându-și veșmintele și și-a explicat gestul spunând: „Sângele vostru să fie asupra capetelor voastre! Eu sunt curat”. (Fa 18:6)
Adevărat: Termenul grecesc amḗn, o transliterare a ebraicului ʼamén, înseamnă „așa să fie” sau „adevărat”. Isus a folosit deseori acest cuvânt pentru a introduce o afirmație, o promisiune sau o profeție, subliniind astfel veridicitatea și credibilitatea absolută a celor spuse. Potrivit unor bibliști, modul în care a folosit Isus cuvântul „adevărat”, sau „amin”, este unic în literatura sacră. Când se repetă succesiv (amḗn amḗn), așa cum îl întâlnim de multe ori în Evanghelia după Ioan, expresia rostită de Isus este tradusă prin „foarte adevărat”. (Vezi nota de studiu de la Ioa 1:51.)
va fi mai ușor: Evident, Isus a folosit aici o hiperbolă; ea nu trebuia interpretată în sens literal. (Compară cu alte hiperbole sugestive folosite de Isus, precum cele din Mt 5:18; Lu 16:17; 21:33.) Spunând că în ziua aceea, adică în Ziua Judecății (Mt 10:15; 11:22, 24; Lu 10:14), „va fi mai ușor pentru Sodoma”, Isus nu a sugerat că oamenii din Sodoma aveau să fie prezenți în acea zi. (Compară cu Iuda 7.) Probabil că el a vrut doar să sublinieze cât de insensibili și de vinovați erau majoritatea locuitorilor din Corazin, Betsaida și Capernaum. (Lu 10:13-15) Este demn de remarcat că distrugerea anticului oraș Sodoma era un eveniment bine cunoscut, fiind deseori asociat cu mânia lui Dumnezeu și cu judecata sa. (De 29:23; Is 1:9; Pln 4:6)
Adevărat: Vezi nota de studiu de la Mt 5:18.
va fi mai ușor pentru: Vezi nota de studiu de la Lu 10:12.
iată: Termenul grecesc idoú, redat aici prin „iată”, este folosit deseori pentru a atrage atenția asupra a ceea ce urmează, încurajând cititorul să-și imagineze scena sau să remarce un detaliu al relatării. De asemenea, este folosit pentru a sublinia ceva important ori pentru a introduce ceva nou sau surprinzător. În Scripturile grecești creștine, acest termen apare de cele mai multe ori în evanghelia lui Matei, în evanghelia lui Luca și în cartea Revelația. În Scripturile ebraice se folosește frecvent un echivalent al acestuia.
ca un porumbel: Porumbeii erau folosiți în cadrul închinării aduse lui Dumnezeu, fiind oferiți ca jertfă. (Mr 11:15; Ioa 2:14-16) De asemenea, ei sunt un simbol al inocenței și al purității. (Mt 10:16) Porumbelul căruia Noe i-a dat drumul din arcă s-a întors cu o frunză de măslin, ceea ce a arătat că apele Potopului se retrăgeau (Ge 8:11) și că urma o perioadă de pace și de odihnă (Ge 5:29). Astfel, la botezul lui Isus, este posibil ca Iehova să fi folosit porumbelul pentru a evidenția rolul lui Isus de Mesia. El era Fiul lui Dumnezeu, pur și fără păcat, care avea să-și dea viața pentru omenire și să pună bazele unei perioade de pace și de odihnă, de care oamenii se vor bucura în timpul domniei sale ca Rege. Modul în care spiritul lui Dumnezeu (forța sa activă) a coborât peste Isus la botez este posibil să fi semănat cu mișcările aripilor unui porumbel care coboară în zbor.
Iată: Vezi nota de studiu de la Mt 1:20.
prudenți ca șerpii: În acest context, a fi prudent înseamnă a fi precaut, vigilent și perspicace. Zoologii au remarcat că șerpii sunt precauți, alegând mai degrabă să fugă decât să atace. Isus și-a îndemnat discipolii să fie la fel de prudenți cu împotrivitorii lor și să evite posibilele pericole în lucrarea de predicare.
totuși inocenți ca porumbeii: Cele două părți ale îndemnului lui Isus (de a fi prudenți și de a fi inocenți) se completează reciproc. (Vezi nota de studiu de la prudenți ca șerpii, din acest verset.) Termenul grecesc redat prin „inocenți” (lit. „neamestecat”, adică „nealterat”, „pur”) apare și în Ro 16:19 („inocenți cu privire la rău”) și în Flp 2:15 („ireproșabili și inocenți, copii ai lui Dumnezeu”). Aici, în Mt 10:16, a fi „inocent” înseamnă, din câte se pare, a fi autentic, onest și lipsit de înșelătorie și a avea motivații curate. În limbajul metaforic și poetic ebraic, porumbelul este folosit uneori ca simbol al acestor calități și al altora asemănătoare. (Cân 2:14; 5:2; compară cu nota de studiu de la Mt 3:16.) Isus voia să spună că, atunci când continuatorii săi aveau să întâmpine persecuții, fiind ca niște oi în mijlocul lupilor, ei trebuiau să manifeste simultan caracteristicile șerpilor și ale porumbeilor: să fie prudenți, perspicace, ireproșabili, inocenți și cu inima curată. (Lu 10:3)
Curții Supreme: Sau Sanhedrinului, instanța judecătorească din Ierusalim alcătuită din marele preot și 70 de bătrâni și scribi. Evreii considerau hotărârile sale definitive și irevocabile. (Vezi Glosarul, „Sanhedrin”.)
Sanhedrin: Este vorba despre curtea supremă evreiască, aflată la Ierusalim. Termenul grecesc redat prin „Sanhedrin” (synédrion) înseamnă literalmente „ședere împreună cu”. Deși acesta era un termen generic ce desemna o adunare sau o întrunire, în Israel putea face referire la o instanță judecătorească religioasă. (Vezi nota de studiu de la Mt 5:22 și Glosarul; vezi și Ap. B12 pentru localizarea posibilă a sălii Sanhedrinului.)
tribunalelor: În Scripturile grecești creștine, termenul grecesc synédrion, care apare aici la plural și este redat prin ‘tribunale’, este folosit de cele mai multe ori cu referire la Sanhedrin, curtea supremă evreiască, din Ierusalim. (Vezi Glosarul, „Sanhedrin”, și notele de studiu de la Mt 5:22; 26:59.) Totuși, termenul a fost folosit și în sens general cu referire la o adunare sau la o întrunire. Aici se referă la tribunalele care funcționau în cadrul sinagogilor și care aveau autoritatea de a pronunța sentințe precum biciuirea și excomunicarea. (Mt 23:34; Mr 13:9; Lu 21:12; Ioa 9:22; 12:42; 16:2)
din cauza numelui meu: În Biblie, cuvântul „nume” este folosit uneori cu referire la persoana însăși, la reputația ei și la tot ceea ce reprezintă ea. (Vezi nota de studiu de la Mt 6:9.) În cazul lui Isus, numele său reprezintă și autoritatea și poziția pe care i le-a acordat Tatăl său. (Mt 28:18; Flp 2:9, 10; Ev 1:3, 4) Isus arată aici că oamenii aveau să-i urască pe continuatorii lui din cauza a ceea ce reprezintă numele său, adică poziția sa de Conducător numit de Dumnezeu, Rege al regilor, cel înaintea căruia toți oamenii trebuie să se plece în semn de supunere pentru a obține viață. (Vezi nota de studiu de la Ioa 15:21.)
va persevera: Sau „perseverează”. Verbul grecesc hypoménō, redat prin „a persevera”, înseamnă literalmente „a rămâne (a sta) sub”. Acest verb este folosit deseori cu sensul de „a rămâne în loc de a fugi”, „a rămâne pe poziție”, „a suporta”, „a rămâne neclintit”. (Mt 10:22; Ro 12:12; Iac 5:11) În acest verset, înseamnă a păstra un mod de viață creștin în pofida opoziției și a încercărilor. (Mt 24:9-12)
din cauza numelui meu: Vezi nota de studiu de la Mt 24:9.
va persevera: Vezi nota de studiu de la Mt 24:13.
Fiul omului: Sau „Fiul unei ființe umane”. În evanghelii, această expresie apare de aproximativ 80 de ori. Isus a folosit-o cu referire la sine, fără îndoială pentru a sublinia că era cu adevărat om, născut dintr-o femeie, și că era echivalentul exact al primului om, Adam; astfel, el putea să răscumpere omenirea din păcat și moarte. (Ro 5:12, 14, 15) De asemenea, expresia îl identifică pe Isus drept Mesia, sau Cristosul. (Da 7:13, 14; vezi Glosarul)
Fiul omului: Vezi nota de studiu de la Mt 8:20.
cu cât mai mult: Isus a folosit deseori acest tip de raționament, constând în trecerea de la un adevăr simplu la unul mai complex. Mai întâi prezenta un fapt evident, sau un adevăr general valabil, iar apoi, pornind de la acel fapt, conducea auditoriul la o concluzie de necontestat. (Mt 10:25; 12:12; Lu 11:13; 12:28)
Beelzebub: Posibil, o variantă a numelui Baal-Zebub, care înseamnă „Stăpânul (Domnul) muștelor”. Este vorba despre acel Baal căruia i se închinau filistenii în Ecron. (2Re 1:3) Unele manuscrise grecești folosesc formele alternative Beelzebul și Beezebul, care ar putea însemna „Stăpânul (Domnul) locașului grandios” sau, dacă este vorba despre un joc de cuvinte cu termenul ebraic nebiblic zével (baligă), ar putea însemna „Stăpânul (Domnul) baligii”. Potrivit cu Mt 12:24, această denumire îi este atribuită lui Satan, prințul, sau conducătorul, demonilor.
cu cât mai mult: Vezi nota de studiu de la Mt 7:11.
la lumină: Adică în mod deschis, în public.
predicați de pe acoperișul caselor: Expresie idiomatică însemnând „a anunța în mod public”. În timpurile biblice, casele aveau acoperișuri plate, de unde se puteau face anunțuri; totodată, unele lucruri care se întâmplau acolo puteau ajunge cunoscute de toți. (2Sa 16:22)
Gheena: Acest termen provine din expresia ebraică ghê hinnóm, care înseamnă „Valea lui Hinom”, aflată la S și S-V de anticul Ierusalim. (Vezi Ap. B12, harta „Ierusalimul și împrejurimile”.) În zilele lui Isus, în această vale se ardeau gunoaiele, astfel că termenul „Gheena” era un simbol potrivit al distrugerii totale. (Vezi Glosarul.)
sufletul: Sau „viața”, adică viața pe care o persoană o va avea în viitor datorită învierii. Termenul grecesc psykhḗ și termenul ebraic corespunzător néfeş (redate de obicei prin „suflet”) se referă în esență la: 1) oameni, 2) animale sau 3) viața unei persoane sau a unui animal. (Ge 1:20; 2:7; Nu 31:28; 1Pe 3:20; și notele de subsol) Termenul grecesc psykhḗ cu sensul de „viața unei persoane” apare în versete precum: Mt 6:25; 10:39; 16:25, 26; Mr 8:35-37; Lu 12:20; Ioa 10:11, 15; 12:25; 13:37, 38; 15:13 și Fa 20:10. Astfel de versete ne ajută să înțelegem corect cuvintele lui Isus din acest pasaj. (Vezi Glosarul.)
cel care poate să distrugă atât sufletul, cât și corpul: Doar Dumnezeu poate să distrugă „sufletul” unei persoane (în acest context, fiind vorba despre posibilitatea de a trăi din nou) sau să o învie pentru a se bucura de viață veșnică. Acesta este unul dintre versetele în care se spune despre „suflet” că este muritor și destructibil. Alte versete sunt: Mr 3:4; Lu 17:33; Ioa 12:25; Fa 3:23.
Gheenă: Se referă la distrugerea veșnică. (Vezi nota de studiu de la Mt 5:22 și Glosarul.)
vrăbii: Cuvântul grecesc strouthíon este un diminutiv folosit cu referire la orice pasăre mică. Deseori însă, acesta era folosit cu privire la vrăbii, cele mai ieftine păsări vândute ca hrană.
pentru o monedă de mică valoare: Lit. „pentru un asarion”, care reprezenta plata unui lucrător pentru 45 de minute de muncă. (Vezi Ap. B14.) În această ocazie, Isus, aflat în cel de-al treilea tur de predicare în Galileea, a spus că două vrăbii costau un asarion. Cu altă ocazie, din câte se pare după circa un an, în timp ce predica în Iudeea, Isus a spus că cinci vrăbii costau dublu, adică doi asarioni. (Lu 12:6) Comparând cele două pasaje, înțelegem că aceste păsări aveau o valoare atât de mică pentru negustori, încât pe a cincea o ofereau gratis.
chiar și perii capului vă sunt toți numărați: Omul are în medie peste 100 000 de fire de păr pe cap. Faptul că Iehova cunoaște astfel de detalii despre noi ne garantează că este sincer interesat de fiecare continuator al lui Cristos.
ia: Sau „acceptă”. Termenul este folosit aici în mod figurativ și înseamnă a-ți asuma responsabilitățile și consecințele deciziei de a deveni discipol al lui Isus.
stâlpul de tortură: Sau „stâlpul de execuție”. Aceasta este prima ocurență a termenului grecesc staurós. În greaca clasică, sensul principal al termenului este de stâlp sau par vertical. Când este folosit cu sens figurat, el indică uneori suferința, rușinea, tortura și chiar moartea pe care le suportă cineva pentru că este continuator al lui Isus. (Vezi Glosarul.)
sufletul: Sau „viața”. Vezi Glosarul.
în numele: Termenul grecesc pentru „nume” (ónoma) poate însemna mai mult decât un nume propriu. În acest context, expresia „în numele” implică recunoașterea autorității și a poziției Tatălui și a Fiului, precum și a rolului spiritului sfânt. Această recunoaștere face posibilă o nouă relație cu Dumnezeu. (Compară cu nota de studiu de la Mt 10:41.)
pentru că este profet: Lit. „în numele unui profet”. În acest context, expresia idiomatică grecească „în numele” indică recunoașterea poziției și a activității unui profet. (Compară cu nota de studiu de la Mt 28:19.)
o răsplată de profet: Cei care îi recunosc și îi susțin pe adevărații profeți ai lui Dumnezeu vor fi bogat răsplătiți. Un exemplu în acest sens este văduva despre care se vorbește în 1Re 17.
Multimedia

Evreii din trecut obișnuiau să ia cu ei toiege, pe care le foloseau în diferite scopuri, cum ar fi pentru a se sprijini (Ex 12:11; Za 8:4; Ev 11:21), pentru a se apăra (2Sa 23:21), pentru a treiera (Is 28:27) și pentru a culege măslinele (De 24:20; Is 24:13). Traista pentru mâncare era făcută de obicei din piele și era purtată peste umăr. O astfel de traistă era folosită de călători, de păstori, de agricultori și de alții, care duceau în ea nu numai mâncare, ci și îmbrăcăminte și alte lucruri necesare. Când i-a trimis pe apostoli într-un tur de predicare, Isus le-a dat instrucțiuni, printre altele, cu privire la toiege și la traiste pentru mâncare. Apostolii trebuiau să ia cu ei doar ceea ce aveau deja, fără să fie distrași de procurarea unor lucruri suplimentare, deoarece Iehova avea să le poarte de grijă. (Pentru o analiză detaliată a instrucțiunilor date de Isus, vezi notele de studiu de la Lu 9:3 și 10:4.)

Lupii din Israel sunt, în general, prădători nocturni. (Hab 1:8) Sunt animale feroce, vorace, îndrăznețe și lacome, deseori omorând mai multe oi decât pot mânca sau duce. În Biblie, animalele, cu caracteristicile și obiceiurile lor, sunt menționate deseori în sens figurat, simbolizând atât trăsături pozitive, cât și negative. De exemplu, în profeția pe care a rostit-o pe patul de moarte, Iacob a spus că tribul lui Beniamin va lupta asemenea unui lup (Canis lupus). (Ge 49:27) Însă, în majoritatea ocurențelor, lupul este menționat pentru a ilustra trăsături negative precum ferocitatea, lăcomia, agresivitatea și viclenia. Printre cei comparați cu lupii se numără profeții falși (Mt 7:15), cei ce se împotrivesc cu agresivitate serviciului creștin (Mt 10:16; Lu 10:3) și învățătorii falși care reprezentau un pericol în cadrul congregației creștine (Fa 20:29, 30). Păstorii știau foarte bine cât de periculoși erau lupii. Isus a vorbit despre „omul plătit” care „lasă oile și fuge când vede lupul venind”. Spre deosebire de omul plătit, căruia „nu-i pasă de oi”, Isus este „păstorul cel bun”, care ‘și-a dat viața pentru oi’. (Ioa 10:11-13)

Cel mai îngrozitor instrument pentru biciuire era flagelul. Acesta era format din câteva funii sau curele din piele prinse de un mâner. Pe curele erau fixate bucăți ascuțite de os sau de metal pentru ca loviturile să fie și mai dureroase.

Acoperișul casei era locul unde o familie desfășura multe activități. Capul familiei îi putea strânge pe membrii casei lui pe acoperiș pentru a le vorbi despre Iehova. În timpul Sărbătorii Recoltei, pe acoperiș se construiau colibe. (Le 23:41, 42; De 16:13-15) Unele treburi gospodărești, precum uscarea inului, se făceau tot pe acoperiș. (Ios 2:6) Uneori, acoperișul era folosit și ca loc de dormit. (1Sa 9:25, 26) Tot ce se întâmpla pe acoperiș putea fi văzut cu ușurință de alții. (2Sa 16:22) Un anunț făcut de pe acoperișul casei era auzit imediat de vecini și de trecători.

Valea lui Hinom, numită „Gheena” în greacă, este o ravenă situată la sud și sud-vest de anticul Ierusalim. În zilele lui Isus, în această vale se ardeau gunoaiele, astfel că ea a devenit un simbol potrivit pentru distrugerea completă.

Vrăbiile erau cele mai ieftine păsări vândute ca hrană. Două vrăbii puteau fi cumpărate cu banii câștigați de un bărbat pentru 45 de minute de muncă. Termenul grecesc se poate referi la o varietate de păsări mici, inclusiv la vrabia de casă (Passer domesticus biblicus) și vrabia spaniolă (Passer hispaniolensis), care se găsesc și astăzi în număr mare în Israel.