După Matei 13:1-58

13  În ziua aceea, Isus a ieșit din casă și s-a așezat pe malul mării.  Și la el s-a strâns o mulțime foarte mare, astfel că el s-a urcat într-o barcă și s-a așezat, în timp ce toată mulțimea stătea pe țărm+.  Atunci el i-a învățat multe lucruri folosind ilustrări+. Și a zis: „Iată că un semănător a ieșit să semene+.  În timp ce semăna, unele semințe au căzut de-a lungul drumului, iar păsările au venit și le-au mâncat+.  Altele au căzut într-un loc stâncos, unde nu era mult pământ, și au încolțit imediat pentru că pământul nu era adânc+.  Dar, când a răsărit soarele, plantele tinere au fost arse și, pentru că n-aveau rădăcină, s-au uscat.  Altele au căzut printre spini, iar spinii au crescut și le-au înăbușit+.  Altele au căzut pe pământ bun și au început să dea rod: una 100, alta 60 și alta 30+.  Cine are urechi să audă+!”. 10  Și discipolii au venit și i-au zis: „De ce le vorbești folosind ilustrări+?”. 11  El a răspuns: „Vouă vă este permis să înțelegeți secretele sacre+ ale Regatului cerurilor, dar lor nu le este permis. 12  Căci celui ce are i se va mai da și va avea din belșug, dar celui ce n-are i se va lua chiar și ce are+. 13  De aceea le vorbesc folosind ilustrări; pentru că, deși privesc, privesc în zadar și, deși aud, aud în zadar și nu înțeleg+. 14  Iar cu privire la ei se împlinește profeția lui Isaia care zice: «Veți auzi, dar nicidecum nu veți înțelege, și veți privi, dar nicidecum nu veți vedea+. 15  Căci inima acestui popor a ajuns nereceptivă* și ei au auzit cu urechile, dar au rămas indiferenți, și și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima și să se întoarcă, iar eu să-i vindec+». 16  Totuși, fericiți sunt ochii voștri pentru că văd și urechile voastre pentru că aud+. 17  Căci adevărat vă spun că mulți profeți și oameni drepți au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeți voi, dar nu le-au văzut+, și să audă lucrurile pe care le auziți voi, dar nu le-au auzit. 18  Acum ascultați ce înseamnă ilustrarea despre semănător+. 19  Când cineva aude cuvântul despre Regat, dar nu-l înțelege, vine cel rău+ și fură ce i-a fost semănat în inimă. Aceasta este sămânța semănată de-a lungul drumului+. 20  Cât despre sămânța semănată într-un loc stâncos, aceasta este cel ce aude cuvântul și îl acceptă imediat cu bucurie+. 21  Totuși, nu are rădăcină în el. El rămâne o vreme, dar, când vine un necaz sau o persecuție din cauza cuvântului, se poticnește imediat. 22  Cât despre sămânța semănată printre spini, aceasta este cel ce aude cuvântul, dar îngrijorările acestui sistem+ și puterea amăgitoare a bogățiilor* înăbușă cuvântul, făcându-l neroditor+. 23  Cât despre sămânța semănată în pământ bun, aceasta este cel ce aude cuvântul, îl înțelege și dă rod, producând unul 100, altul 60 și altul 30+”. 24  El le-a prezentat altă ilustrare zicând: „Regatul cerurilor poate fi asemănat cu un om care a semănat sămânță bună în ogorul lui+. 25  În timp ce oamenii dormeau, a venit dușmanul lui, a semănat neghină în mijlocul grâului și a plecat. 26  Când grâul a crescut și a dat rod, a apărut și neghina. 27  Sclavii stăpânului casei au venit și l-au întrebat: «Stăpâne, n-ai semănat sămânță bună în ogorul tău? Atunci cum de are neghină?». 28  El le-a răspuns: «Un om, un dușman, a făcut aceasta+». Și sclavii i-au zis: «Atunci vrei să ieșim și s-o strângem?». 29  El a spus: «Nu, ca nu cumva, în timp ce strângeți neghina, să smulgeți din rădăcină și grâul odată cu ea. 30  Lăsați-le să crească împreună până la seceriș, iar la vremea secerișului le voi spune secerătorilor: Strângeți mai întâi neghina și legați-o în snopi ca să fie arsă, apoi strângeți grâul în hambarul meu+»”. 31  El le-a prezentat altă ilustrare zicând: „Regatul cerurilor este asemenea unui grăunte de muștar pe care un om l-a luat și l-a semănat în ogorul lui+. 32  Acesta este cea mai mică dintre toate semințele, dar, după ce crește, este cea mai mare dintre plantele de grădină și devine pom, astfel că păsările cerului vin și se adăpostesc pe ramurile lui”. 33  El le-a spus altă ilustrare: „Regatul cerurilor este asemenea plămădelii pe care o femeie a luat-o și a amestecat-o cu trei măsuri mari de făină și tot aluatul a dospit+”. 34  Isus le-a spus mulțimilor toate aceste lucruri folosind ilustrări. Într-adevăr, nu le vorbea fără să folosească ilustrări+, 35  ca să se împlinească ce se spusese prin profetul care a zis: „Îmi voi deschide gura și voi spune ilustrări; voi vesti lucruri ascunse de la început+”. 36  După ce a dat drumul mulțimilor, a intrat în casă. Discipolii săi au venit la el și au zis: „Explică-ne ilustrarea despre neghina din ogor”. 37  Atunci el a zis: „Semănătorul seminței bune este Fiul omului; 38  ogorul este lumea+; cât despre sămânța bună, aceștia sunt fiii Regatului, iar neghina sunt fiii celui rău+; 39  dușmanul care a semănat-o este Diavolul. Secerișul este încheierea unui sistem, iar secerătorii sunt îngerii. 40  Astfel, așa cum neghina este strânsă și arsă în foc, tot așa va fi și la încheierea sistemului+. 41  Fiul omului îi va trimite pe îngerii săi, iar aceștia vor strânge din Regatul său toate lucrurile care poticnesc și pe cei care practică nelegiuirea 42  și îi vor arunca în cuptorul încins+. Acolo vor plânge și vor scrâșni din dinți. 43  În acel timp, cei drepți vor străluci ca soarele+ în Regatul Tatălui lor. Cine are urechi să audă! 44  Regatul cerurilor este asemenea unei comori ascunse într-un câmp. Un om a găsit-o și a ascuns-o din nou, iar apoi, de bucurie, s-a dus și a vândut tot ce avea și a cumpărat câmpul acela+. 45  Regatul cerurilor este și asemenea unui negustor voiajor care caută perle prețioase. 46  Când a găsit o perlă de mare valoare, a plecat, a vândut imediat tot ce avea și a cumpărat-o+. 47  Regatul cerurilor este și asemenea unui năvod aruncat în mare, care adună tot felul de pești. 48  Când s-a umplut, pescarii l-au tras la țărm, apoi s-au așezat, i-au strâns pe cei buni+ în vase, iar pe cei răi+ i-au aruncat. 49  Așa va fi la încheierea sistemului+. Îngerii vor ieși și îi vor separa pe cei răi de cei drepți 50  și îi vor arunca în cuptorul încins. Acolo vor plânge și vor scrâșni din dinți. 51  Ați înțeles toate aceste lucruri?”. Ei i-au zis: „Da”. 52  Atunci el le-a spus: „În acest caz, să știți că orice învățător public care este instruit cu privire la Regatul cerurilor este asemenea unui om, stăpânul unei case, care scoate din tezaurul său lucruri noi și lucruri vechi”. 53  Când a terminat de spus aceste ilustrări, Isus a plecat de acolo. 54  Și, după ce a ajuns în regiunea sa natală+, a început să-i învețe pe oameni în sinagoga lor, iar ei erau uluiți și ziceau: „De unde are acest om o asemenea înțelepciune și cum poate el să facă aceste lucrări de putere+? 55  Nu este el fiul tâmplarului+? Nu se numește mama lui Maria, iar frații lui, Iacov, Iosif, Simon și Iuda+? 56  Și surorile lui nu locuiesc toate printre noi? Atunci cum poate el să spună și să facă toate aceste lucruri+?”. 57  Și se poticneau din cauza lui+. Dar Isus le-a zis: „Profetul este onorat oriunde, dar nu și în regiunea sa natală și în casa lui+”. 58  Și, din cauza lipsei lor de credință, nu a făcut multe lucrări de putere acolo.

Note de subsol

Lit. „a fost îngroșată (acoperită de grăsime)”.
Sau „puterea seducătoare a bogățiilor”, „plăcerea înșelătoare de a fi bogat”.

Note de studiu

s-a așezat: Când predau, învățătorii evrei obișnuiau să se așeze. (Mt 5:1, 2)

pe țărm: Pe malul Mării Galileei, lângă Capernaum, există un loc care formează un amfiteatru natural, țărmul având forma unei potcoave, iar terenul din jur fiind puțin în pantă. Acustica acelui loc este atât de bună, încât Isus a putut fi auzit de o mare mulțime de oameni în timp ce le vorbea dintr-o barcă.

iată: Termenul grecesc idoú, redat aici prin „iată”, este folosit deseori pentru a atrage atenția asupra a ceea ce urmează, încurajând cititorul să-și imagineze scena sau să remarce un detaliu al relatării. De asemenea, este folosit pentru a sublinia ceva important ori pentru a introduce ceva nou sau surprinzător. În Scripturile grecești creștine, acest termen apare de cele mai multe ori în evanghelia lui Matei, în evanghelia lui Luca și în cartea Revelația. În Scripturile ebraice se folosește frecvent un echivalent al acestuia.

ilustrări: Sau „parabole”. Termenul grecesc parabolḗ, care înseamnă literalmente „a pune lângă (împreună)”, se poate referi la o parabolă, un proverb sau o ilustrare. Isus a explicat deseori un lucru ‘punându-l lângă’, sau comparându-l, cu un lucru asemănător. (Mr 4:30) Ilustrările sale erau narațiuni scurte, de obicei fictive, din care se putea desprinde o învățătură morală sau un adevăr spiritual.

Iată: Vezi nota de studiu de la Mt 1:20.

loc stâncos: Expresia nu se referă la un teren pe care se găsesc stânci, ci la un strat stâncos pe care există foarte puțin pământ. În relatarea paralelă din Lu 8:6 se spune că unele semințe au căzut „pe stâncă”. Acest tip de sol împiedică rădăcinile să pătrundă adânc în pământ și să găsească umiditatea necesară.

printre spini: Cu siguranță, Isus nu s-a referit la tufele de mărăcini, ci la buruienile rămase în pământul arat. Acestea aveau să crească și să înăbușe semințele nou plantate.

Regatul cerurilor: Această expresie apare de circa 30 de ori în Biblie, doar în Evanghelia după Matei. În evanghelia lui Marcu și a lui Luca se folosește o expresie echivalentă, „Regatul lui Dumnezeu”, ceea ce arată că „Regatul lui Dumnezeu” își are sediul în cerurile spirituale și guvernează de acolo. (Mt 21:43; Mr 1:15; Lu 4:43; Da 2:44; 2Ti 4:18)

secretele sacre: Termenul grecesc mystḗrion este redat prin „secret sacru” de 25 de ori în Traducerea lumii noi. Expresia apare aici la plural și se referă la acele aspecte ale scopului lui Dumnezeu care rămân ascunse până când el decide să le facă cunoscute. Atunci acestea sunt pe deplin dezvăluite, dar numai celor aleși de el să le înțeleagă. (Col 1:25, 26) Odată dezvăluite, secretele sacre ale lui Dumnezeu sunt anunțate pe scară largă. Lucrul acesta reiese din faptul că Biblia pune în legătură expresia „secretul sacru” cu termeni precum „a anunța”, „a face cunoscut”, „a predica”, „a dezvălui” și „revelație”. (1Co 2:1; Ef 1:9; 3:3; Col 1:25, 26; 4:3) Principalul ‘secret sacru al lui Dumnezeu’ are legătură cu identificarea lui Isus în calitate de ‘descendență’ promisă, sau de Mesia. (Col 2:2; Ge 3:15) Totuși, acest secret sacru are mai multe fațete, de exemplu rolul care i-a fost încredințat lui Isus în scopul lui Dumnezeu. (Col 4:3) După cum a arătat Isus cu această ocazie, „secretele sacre” au legătură cu Regatul cerurilor, sau ‘Regatul lui Dumnezeu’, guvernul ceresc al cărui Rege este Isus. (Mr 4:11; Lu 8:10; Vezi nota de studiu de la Mt 3:2.) Scripturile grecești creștine folosesc termenul mystḗrion diferit de modul în care îl foloseau anticele religii de mistere. Aceste religii, bazate în majoritatea cazurilor pe cultele fertilității care au înflorit în secolul I e.n., le promiteau adepților că, prin ritualuri mistice, vor primi nemurirea, revelații directe și accesul la zei. Aceste învățături și ritualuri erau ținute secrete și, în mod evident, nu se bazau pe adevăr. Cei inițiați în religiile de mistere jurau să nu dezvăluie secretele, astfel încât acestea să rămână învăluite în mister, ceea ce contrasta izbitor cu secretele sacre ale creștinismului, care erau proclamate pretutindeni. Când în Scripturi termenul mystḗrion este pus în legătură cu închinarea falsă, acesta este redat prin „mister” în Traducerea lumii noi. (Referitor la cele trei ocurențe în care termenul grecesc este redat prin „mister”, vezi notele de studiu de la 2Te 2:7; Re 17:5, 7.)

Adevărat: Termenul grecesc amḗn, o transliterare a ebraicului ʼamén, înseamnă „așa să fie” sau „adevărat”. Isus a folosit deseori acest cuvânt pentru a introduce o afirmație, o promisiune sau o profeție, subliniind astfel veridicitatea și credibilitatea absolută a celor spuse. Potrivit unor bibliști, modul în care a folosit Isus cuvântul „adevărat”, sau „amin”, este unic în literatura sacră. Când se repetă succesiv (amḗn amḗn), așa cum îl întâlnim de multe ori în Evanghelia după Ioan, expresia rostită de Isus este tradusă prin „foarte adevărat”. (Vezi nota de studiu de la Ioa 1:51.)

sistem: Termenul grecesc aiṓn, care are sensul de bază „eră”, se poate referi la o stare de lucruri sau la particularitățile unei anumite perioade, epoci sau ere. Aici termenul este pus în legătură cu îngrijorările și problemele ce caracterizează viața în actualul sistem. (Vezi Glosarul.)

făcându-l neroditor: Adică „făcând neroditor cuvântul”. Textul grecesc ar putea fi înțeles și astfel: „făcându-l neroditor pe cel ce aude cuvântul”.

a semănat neghină în mijlocul grâului: Această acțiune rău intenționată nu era ceva neobișnuit în Orientul Apropiat.

neghină: În general, se crede că este vorba despre sălbăție (Lolium temulentum), o plantă otrăvitoare din familia gramineelor. Sălbăția seamănă foarte mult cu grâul când acesta este în primele stadii de dezvoltare, înainte de a ajunge la maturitate.

sclavii i-au zis: Deși în câteva manuscrise apare redarea „ei i-au zis”, redarea actuală se regăsește în mai multe manuscrise vechi.

să smulgeți din rădăcină și grâul odată cu ea: Chiar dacă sclavii au identificat neghina, ea nu putea fi smulsă fără să fie smuls și grâul odată cu ea, deoarece rădăcinile neghinei și ale grâului se întrepătrundeau.

neghină: În general, se crede că este vorba despre sălbăție (Lolium temulentum), o plantă otrăvitoare din familia gramineelor. Sălbăția seamănă foarte mult cu grâul când acesta este în primele stadii de dezvoltare, înainte de a ajunge la maturitate.

Strângeți . . . neghina: Când sălbăția (vezi nota de studiu de la Mt 13:25) ajunge la maturitate, se poate deosebi ușor de grâu.

grăunte de muștar: În Israel cresc câteva tipuri de muștar sălbatic. Muștarul negru (Brassica nigra) este varietatea care se cultivă în mod obișnuit. Dintr-o sămânță relativ mică, având diametrul de 1-1,6 mm și greutatea de 1 mg, se dezvoltă o plantă mare cât un copac. Unele varietăți de muștar ating o înălțime de 4,5 m.

cea mai mică dintre toate semințele: În scrierile ebraice antice, sămânța de muștar era folosită cu sens figurat pentru a desemna ceva extrem de mic. Deși în prezent se cunosc semințe mai mici decât cea de muștar, în zilele lui Isus aceasta era, fără îndoială, cea mai mică sămânță cultivată și recoltată de fermierii din Galileea.

plămădeala: În Biblie, plămădeala este deseori folosită ca simbol al corupției și al păcatului. Aici se referă la învățături denaturate. (Mt 16:12; 1Co 5:6-8; compară cu nota de studiu de la Mt 13:33)

plămădelii: Isus se referă aici la procesul obișnuit prin care se făcea pâine. Plămădeala, o bucată mică de aluat dospit, păstrat dintr-o frământătură anterioară, se amesteca într-un aluat nou pentru a-l face să dospească. Deși în Biblie este folosit deseori ca simbol al păcatului și al corupției (vezi nota de studiu de la Mt 16:6), termenul „plămădeală” nu are întotdeauna o conotație negativă. (Le 7:11-15) Din câte se pare, procesul de fermentare simbolizează aici răspândirea unui lucru bun.

măsuri mari: Termenul grecesc folosit aici, sáton, corespunde termenului ebraic tradus prin „sea”, o unitate de măsură. Sea echivala cu 7,33 l. (Vezi Ge 18:6, n.s.; Glosarul, „Sea”, și Ap. B14.)

ca să se împlinească ce spusese Iehova prin profetul său: Această expresie și altele asemănătoare apar de multe ori în Evanghelia după Matei, din câte se pare pentru a li se aduce în atenție cititorilor evrei rolul lui Isus în calitate de promisul Mesia. (Mt 2:15, 23; 4:14; 8:17; 12:17; 13:35; 21:4; 26:56; 27:9)

întemeierea lumii: Termenul grecesc tradus aici prin „întemeiere” este redat prin „a concepe” în Ev 11:11, unde este folosit împreună cu termenul „urmaș”. În expresia „întemeierea lumii”, el se referă, probabil, la conceperea și nașterea de copii de către Adam și Eva. Isus asociază „întemeierea lumii” cu Abel, după cât se pare primul om care putea fi răscumpărat și al cărui nume a fost scris în sulul vieții de la „întemeierea lumii”. (Lu 11:50, 51; Re 17:8)

să se împlinească ce se spusese prin profetul: Aceste cuvinte introduc un citat din Ps 78:2. În Ps 78, psalmistul (numit aici „profetul”) a folosit un limbaj plastic pentru a descrie modul în care a tratat Dumnezeu cu națiunea Israel de-a lungul timpului. Tot la fel, Isus a folosit din plin limbajul figurat în numeroasele ilustrări pe care le-a făcut pentru a le transmite adevăruri importante discipolilor și mulțimilor care îl urmau. (Vezi nota de studiu de la Mt 1:22.)

de la început: Lit. „de la întemeiere”. Sau, posibil, „de la întemeierea lumii”. Redarea mai lungă apare în unele manuscrise antice, care conțin termenul grecesc tradus prin „lume”. (Compară cu nota de studiu de la Mt 25:34.) Însă în alte manuscrise antice apare redarea mai scurtă, folosită în acest verset.

Fiul omului: Sau „Fiul unei ființe umane”. În evanghelii, această expresie apare de aproximativ 80 de ori. Isus a folosit-o cu referire la sine, fără îndoială pentru a sublinia că era cu adevărat om, născut dintr-o femeie, și că era echivalentul exact al primului om, Adam; astfel, el putea să răscumpere omenirea din păcat și moarte. (Ro 5:12, 14, 15) De asemenea, expresia îl identifică pe Isus drept Mesia, sau Cristosul. (Da 7:13, 14; vezi Glosarul)

Fiul omului: Vezi nota de studiu de la Mt 8:20.

lumea: Termenul se referă aici la omenire ca întreg.

încheierii: Acest cuvânt reprezintă redarea termenului grecesc syntéleia, care înseamnă „sfârșit comun”, „sfârșit combinat”, „terminare simultană”. (Mt 13:39, 40, 49; 28:20; Ev 9:26) Termenul se referă la o perioadă pe parcursul căreia au loc o serie de evenimente care duc împreună la „sfârșitul” complet menționat în Mt 24:6, 14, unde este folosit un termen grecesc diferit, télos. (Vezi notele de studiu de la Mt 24:6, 14 și Glosarul, „Încheierea sistemului”.)

sistem: Termenul grecesc aiṓn, care are sensul de bază „eră”, se poate referi la o stare de lucruri sau la particularitățile unei anumite perioade, epoci sau ere. Aici termenul este pus în legătură cu îngrijorările și problemele ce caracterizează viața în actualul sistem. (Vezi Glosarul.)

făcându-l neroditor: Adică „făcând neroditor cuvântul”. Textul grecesc ar putea fi înțeles și astfel: „făcându-l neroditor pe cel ce aude cuvântul”.

sistemului: Sau „erei (epocii)”. Termenul grecesc aiṓn se referă aici la o stare de lucruri existentă la un moment dat sau la particularitățile ce caracterizează o anumită perioadă, epocă sau eră. (Vezi Glosarul, „Sistem(e)”.)

încheierea: Termenul grecesc syntéleia, tradus prin „încheierea”, apare și în Mt 13:40, 49; 24:3; 28:20; Ev 9:26. (Vezi nota de studiu de la Mt 24:3 și Glosarul, „Încheierea sistemului”.)

unui sistem: Sau „unei ere (epoci)”. (Vezi notele de studiu de la Mt 13:22; 24:3 și Glosarul, „Încheierea sistemului”, „Sistem(e)”.)

nelegiuirii: Termenul grecesc redat prin „nelegiuire” include ideea de încălcare a legilor și de dispreț față de acestea, oamenii acționând ca și cum nu ar exista nicio lege. Așa cum este folosit în Biblie, termenul sugerează desconsiderarea totală a legilor lui Dumnezeu. (Mt 7:23; 2Co 6:14; 2Te 2:3-7; 1Io 3:4)

nelegiuirea: Vezi nota de studiu de la Mt 24:12.

vor scrâșni din dinți: Expresia transmite, printre altele, ideea de neliniște, disperare și furie, sentimente însoțite, posibil, chiar de vorbe răutăcioase și acțiuni violente.

vor scrâșni din dinți: Vezi nota de studiu de la Mt 8:12.

tot: Deși există un manuscris timpuriu care nu conține aici termenul grecesc pánta („tot”, „orice”), acesta apare în majoritatea manuscriselor, atât în manuscrise mai vechi, cât și în unele mai recente.

perlă: În timpurile biblice, perlele de mare valoare se recoltau din Marea Roșie, Golful Persic și Oceanul Indian. Fără îndoială, acest lucru explică de ce Isus a vorbit despre un negustor care a trebuit să călătorească și să facă mari eforturi pentru a găsi o astfel de perlă. (Mt 13:45)

răi: Termenul poate face referire la peștii fără înotătoare și solzi, care, potrivit Legii mozaice, erau necurați și nu puteau fi mâncați, sau la orice alt pește necomestibil. (Le 11:9-12; De 14:9, 10)

încheierea: Termenul grecesc syntéleia, tradus prin „încheierea”, apare și în Mt 13:40, 49; 24:3; 28:20; Ev 9:26. (Vezi nota de studiu de la Mt 24:3 și Glosarul, „Încheierea sistemului”.)

unui sistem: Sau „unei ere (epoci)”. (Vezi notele de studiu de la Mt 13:22; 24:3 și Glosarul, „Încheierea sistemului”, „Sistem(e)”.)

încheierii: Acest cuvânt reprezintă redarea termenului grecesc syntéleia, care înseamnă „sfârșit comun”, „sfârșit combinat”, „terminare simultană”. (Mt 13:39, 40, 49; 28:20; Ev 9:26) Termenul se referă la o perioadă pe parcursul căreia au loc o serie de evenimente care duc împreună la „sfârșitul” complet menționat în Mt 24:6, 14, unde este folosit un termen grecesc diferit, télos. (Vezi notele de studiu de la Mt 24:6, 14 și Glosarul, „Încheierea sistemului”.)

sistemului: Sau „erei (epocii)”. Termenul grecesc aiṓn se referă aici la o stare de lucruri existentă la un moment dat sau la particularitățile ce caracterizează o anumită perioadă, epocă sau eră. (Vezi Glosarul, „Sistem(e)”.)

încheierea sistemului: Vezi notele de studiu de la Mt 13:39; 24:3 și Glosarul, „Încheierea sistemului”, „Sistem(e)”.

învățător public: Sau „persoană instruită”. Expresia provine din termenul grecesc grammateús. Când se referă la învățătorii evrei care erau versați în Lege, termenul este redat prin „scrib”. Aici însă se referă la discipolii lui Isus care erau instruiți să-i învețe pe alții.

regiunea sa natală: Lit. „locul tatălui său”, adică Nazaret, orașul în care a crescut Isus și din care provenea familia sa.

Iacov: Foarte probabil fratele vitreg al lui Isus. Se pare că era cel mai apropiat ca vârstă de Isus, fiind menționat primul dintre cei patru fii biologici ai Mariei: Iacov, Iosif, Simon și Iuda. (Mt 13:55; Mr 6:3; Ioa 7:5) Iacov a fost martor ocular la evenimentele petrecute la Penticosta din 33 e.n., când mii dintre evreii din diasporă veniți la Ierusalim au acceptat vestea bună și au fost botezați. (Fa 1:14; 2:1, 41) Petru i-a instruit pe discipoli ʻsă-i spună aceste lucruri lui Iacov’, indicând astfel că Iacov avea un rol proeminent în congregația din Ierusalim. El este, din câte se pare, același Iacov menționat în Fa 15:13; 21:18; 1Co 15:7; Ga 1:19 (unde este numit „fratele Domnului”); 2:9, 12 și scriitorul cărții biblice care îi poartă numele. (Iac 1:1; Iuda 1)

fiul tâmplarului: Termenul grecesc téktōn, redat prin „tâmplar”, este un termen general, care poate face referire la orice fel de meșter sau constructor. Când se referă la cineva care lucrează cu lemnul, termenul poate desemna o persoană care face diverse lucrări de construcție, mobilă sau alte obiecte din lemn. Iustin Martirul, un apologet din secolul al II-lea e.n., a scris că Isus a lucrat „ca tâmplar printre oameni, făcând pluguri și juguri”. Și primele traduceri ale Bibliei în limbi antice susțin ideea că Isus a lucrat în lemn. El a fost cunoscut atât ca „fiul tâmplarului”, cât și ca „tâmplarul”. (Mr 6:3) Fără îndoială, Isus a învățat tâmplăria de la Iosif, tatăl său adoptiv. În general, un băiat începea să învețe o meserie când avea între 12 și 15 ani, iar ucenicia lui dura mai mulți ani.

frații: În Biblie, termenul grecesc adelphós poate face referire la o relație de natură spirituală, dar aici este folosit cu referire la frații vitregi ai lui Isus, adică la fiii mai mici ai lui Iosif și ai Mariei. Unii consideră că Maria a rămas fecioară după nașterea lui Isus și pretind că termenul adelphós se referă aici la veri. Totuși, în Scripturile grecești creștine este folosit un termen diferit pentru „văr”, și anume anepsiós. (Col 4:10) Există mai multe exemple care arată că, în Scripturile grecești, relațiile de familie sunt descrise cu precizie. De exemplu, se vorbește despre „fiul surorii lui Pavel”. (Fa 23:16) De asemenea, în Lu 21:16, unde apare termenul adelphós („frați”), apare și termenul syggenḗs (care înseamnă „rude”, inclusiv veri).

Iacov: Acest frate vitreg al lui Isus este, fără îndoială, unul și același cu Iacov care este menționat în Fa 12:17 (vezi nota de studiu) și în Ga 1:19 și care a scris cartea biblică ce-i poartă numele. (Iac 1:1)

Iuda: Acest frate vitreg al lui Isus este, fără îndoială, unul și același cu Iuda (în greacă Ioúdas) care a scris cartea biblică ce-i poartă numele. (Iuda 1)

te face să te poticnești: În Scripturile grecești creștine, termenul grecesc skandalízō se referă la poticnire în sens figurat și poate însemna a cădea în păcat sau a face pe cineva să cadă în păcat. În acest context, termenul ar putea fi redat și prin „te face să păcătuiești” sau „devine o cursă pentru tine”. Având în vedere modul în care este folosit acest termen în Biblie, păcatul ar putea însemna încălcarea uneia dintre legile morale ale lui Dumnezeu, pierderea credinței sau acceptarea unor învățături false. Termenul grecesc poate fi folosit și cu sensul de „a se scandaliza”, „a se ofensa”. (Vezi notele de studiu de la Mt 13:57; 18:7.)

se poticneau din cauza lui: Sau „se simțeau ofensați din cauza lui”. În acest context, termenul grecesc skandalízō se referă la poticnire în sens figurat și înseamnă „a se scandaliza”, „a se ofensa”. Termenul ar putea fi redat și prin „refuzau să creadă în el”. În alte contexte, skandalízō transmite ideea de a cădea în păcat sau de a face pe cineva să cadă în păcat. (Vezi nota de studiu de la Mt 5:29.)

n-a putut să facă multe lucrări de putere acolo: Isus n-a putut să facă multe miracole în Nazaret, dar nu pentru că nu avea putere, ci pentru că situația nu le justifica. Nazarinenilor le lipsea credința, motiv pentru care Isus nu a înfăptuit multe lucrări de putere acolo. (Mt 13:58) Puterea divină nu trebuia irosită cu niște oameni sceptici și nereceptivi. (Compară cu Mt 10:14; Lu 16:29-31.)

nu a făcut multe lucrări de putere acolo: Isus nu a făcut multe miracole în Nazaret, dar nu pentru că nu avea putere, ci pentru că situația nu le justifica. Nazarinenilor le lipsea credința. (Vezi nota de studiu de la Mr 6:5.) Puterea divină nu trebuia irosită cu niște oameni sceptici și nereceptivi. (Compară cu Mt 10:14; Lu 16:29-31.)

Multimedia

Marea Galileei, în apropiere de Capernaum
Marea Galileei, în apropiere de Capernaum

În prezent, nivelul apei și topografia Mării Galileei nu mai sunt așa cum erau cu secole în urmă, pe vremea lui Isus. Totuși, este posibil ca acesta să fie locul în care Isus, aflat într-o barcă, le-a vorbit mulțimilor. Vocea lui Isus trebuie să fi fost amplificată pe măsură ce sunetul se propaga pe suprafața apei.

Semănarea semințelor
Semănarea semințelor

În timpurile biblice, când mergea la semănat, semănătorul ținea semințele fie într-o traistă legată peste umăr și în jurul taliei, fie într-un fel de buzunar făcut dintr-o parte a veșmântului exterior. Apoi, cu mișcări ample ale mâinii, el împrăștia semințele. Întrucât ogoarele erau străbătute de cărări bătătorite, semănătorul trebuia să se asigure că semințele ajungeau pe sol bun. Pentru a nu fi mâncate de păsări, semințele erau acoperite cât mai repede.

Ruine ale unor depozite antice de la Masada
Ruine ale unor depozite antice de la Masada

Pe tot cuprinsul Israelului se găseau depozite, folosite în principal ca hambare pentru păstrarea cerealelor treierate. Unele erau folosite și pentru păstrarea uleiului, a vinului și chiar a pietrelor sau metalelor prețioase.

Secerători
Secerători

În timpurile biblice, uneori, secerătorii pur și simplu smulgeau tulpinile de cereale din pământ. Însă, de obicei, ei secerau grâul tăind tulpinile cu o seceră. (De 16:9; Mr 4:29) Secerișul era, de regulă, o muncă făcută în grup, secerătorii adunând împreună cerealele coapte de pe câte un teren. (Rut 2:3; 2Re 4:18) Unii scriitori biblici, precum regele Solomon, profetul Osea și apostolul Pavel, au transmis adevăruri importante făcând referire la seceriș. (Pr 22:8; Os 8:7; Ga 6:7-9) Și Isus s-a folosit de această ocupație obișnuită pentru a ilustra rolul pe care îngerii și discipolii săi urmau să-l aibă în lucrarea de facere de discipoli. (Mt 13:24-30, 39; Ioa 4:35-38)

Grăunte de muștar
Grăunte de muștar

Dintre diferitele tipuri de semințe pe care le semănau și le recoltau agricultorii din Galileea, sămânța de muștar era, fără îndoială, cea mai mică. În scrierile evreiești antice, această sămânță era folosită ca metaforă pentru cel mai mic lucru posibil.

Pescari trăgând un năvod
Pescari trăgând un năvod

În zilele lui Isus, năvoadele erau, probabil, făcute din fibre de in. Potrivit unor lucrări de referință, năvodul putea măsura până la 300 m lungime, având atașate greutăți în partea de jos și plute în partea de sus, iar la capete niște funii lungi. Pescarii lansau năvodul în apă dintr-o barcă. Uneori, ei aduceau funiile la țărm, iar câțiva bărbați apucau fiecare câte o funie și trăgeau plasa ușor la mal. Plasa prindea tot ce întâlnea în cale.