După Luca 5:1-39
Note de subsol
Note de studiu
lacul Ghenezaret: Lac de apă dulce din nordul Israelului, numit și Marea Galileei (Mt 4:18), Marea Chineret (Nu 34:11) și Marea Tiberiadei. (Vezi nota de studiu de la Ioa 6:1.) Acest lac se află la circa 210 m sub nivelul mării și are lungimea de 21 km, de la N la S, și lățimea de 12 km, de la E la V. Adâncimea maximă este de circa 48 m. Ghenezaret este și numele unei câmpii mici situate de-a lungul țărmului nord-vestic al lacului. Unii erudiți consideră că „Ghenezaret” este, probabil, forma grecească a numelui ebraic „Chineret”, numele mai vechi al lacului. (Vezi nota de studiu de la Mt 14:34 și Ap. A7, harta 3B, „Lucrarea înfăptuită la Marea Galileei”.)
din barcă, a început să învețe mulțimile: Vezi nota de studiu de la Mt 13:2.
au prins: Lit. „au închis”, ca într-o plasă de pescuit.
un om plin de lepră: Lepra despre care se vorbește aici era o boală gravă de piele. Totuși, în Biblie, termenul „lepră” nu se referă doar la boala cunoscută în prezent cu acest nume, ci are un sens mult mai larg. Cel ce era declarat lepros trebuia să trăiască izolat de comunitate până la vindecare. (Le 13:2, n.s., 45, 46; vezi Glosarul, „Lepră”) Când evangheliștii Matei și Marcu descriu acest episod, ei pur și simplu spun că omul era „un lepros”. (Mt 8:2; Mr 1:40) Dar Luca, fiind medic, știa că există diferite stadii ale bolii. (Col 4:14) În cazul de față, Luca precizează că omul era „plin de lepră”, evident arătând că boala era într-un stadiu avansat. (Vezi nota de studiu de la Lu 4:38, unde Luca indică gravitatea unei alte boli.)
l-a atins: Vezi nota de studiu de la Mt 8:3.
Vreau: Vezi nota de studiu de la Mt 8:3.
arată-te preotului: Vezi nota de studiu de la Mr 1:44.
el se ducea deseori în locuri pustii ca să se roage: Acesta este unul dintre episoadele în care Isus se ruga menționate doar de Luca. (Vezi notele de studiu de la Lu 3:21; 9:28.) Forma verbelor grecești din acest verset transmite ideea de acțiune continuă, indicând că Isus avea obiceiul să se roage. Termenul grecesc redat prin „locuri pustii” (érēmos) se referă deseori la un deșert sau un pustiu, dar poate avea și un sens mai general, acela de „loc retras”. (Mt 14:13; Mr 1:45; 6:31; Lu 4:42; 8:29) Isus nu era un pustnic; lui îi plăcea compania altora. (Mt 9:35, 36; Lu 8:1; 19:7-10; Ioa 11:5) Totuși, el căuta adesea să fie singur, deoarece compania Tatălui său îi plăcea și mai mult. Isus voia să fie singur cu Iehova ca să se poată exprima liber în rugăciune. (Mt 14:23; Mr 1:35)
Puterea lui Iehova: Deși manuscrisele grecești disponibile conțin aici termenul Kýrios (Domnul), există motive întemeiate pentru a folosi numele divin în acest verset. Contextul arată clar că termenul Kýrios este folosit cu referire la Dumnezeu. În plus, termenul grecesc dýnamis, care poate fi redat prin „putere” sau „forță”, apare în Septuaginta în pasaje în care textul ebraic se referă la puterea lui Iehova și în care este folosită Tetragrama. (Ps 21:1, 13; 93:1; 118:15; vezi Ap. C3, partea introductivă; Lu 5:17)
printre țigle: Episodul despre vindecarea acestui om paralizat apare în evanghelia lui Matei (9:1-8), a lui Marcu (2:1-12) și a lui Luca. Cele trei relatări se completează reciproc. Matei nu menționează că omul a fost coborât prin acoperiș. Marcu arată că prietenii omului au scos acoperișul și au făcut o deschizătură prin care l-au coborât pe o targă. Iar Luca spune că omul a fost coborât „printre țigle”. (Vezi nota de studiu de la Mr 2:4.) Termenul grecesc redat prin „țigle” (kéramos) poate însemna „argilă”, materialul din care erau făcute țiglele. Dar aici termenul apare la plural, referindu-se, din câte se pare, la țiglele propriu-zise. Există dovezi că în Israelul antic unele acoperișuri erau din țiglă. Deși nu se poate spune cu exactitate ce fel de acoperiș era cel menționat în relatarea lui Marcu și a lui Luca, este posibil ca țiglele să fi fost puse peste acoperișul de pământ sau încastrate cumva în el. Indiferent cum au stat lucrurile, relatările arată clar că prietenii omului paralizat au făcut mari eforturi ca să-l ducă la Isus, ceea ce dovedește profunzimea credinței lor. De fapt, toate cele trei relatări menționează că Isus „le-a văzut credința”. (Lu 5:20)
le-a văzut credința: Vezi nota de studiu de la Mt 9:2.
Fiul omului: Vezi nota de studiu de la Mt 8:20.
să ierte păcatele . . .: Vezi nota de studiu de la Mt 9:6.
Levi: În relatarea paralelă din Mt 9:9, acest discipol este numit Matei. Când fac referire la el ca încasator de impozite, Marcu și Luca folosesc numele Levi (Mr 2:14), dar, când îl menționează ca unul dintre apostoli, ei folosesc numele Matei (Mr 3:18; Lu 6:15; Fa 1:13). Scripturile nu dezvăluie dacă Levi avea deja numele Matei înainte să devină discipol al lui Isus. (Vezi nota de studiu de la Mr 2:14.)
locul unde se încasau impozite: Vezi nota de studiu de la Mr 2:14.
Urmează-mă: Vezi nota de studiu de la Mr 2:14.
încasatori de impozite: Vezi nota de studiu de la Mt 5:46.
mâncau: Vezi nota de studiu de la Mr 2:15.
postesc: Vezi nota de studiu de la Mt 6:16.
prietenii mirelui: Vezi nota de studiu de la Mt 9:15.
vin . . . în burdufuri: Vezi nota de studiu de la Mt 9:17.
bun: Sau, posibil, „mai bun” (conform unor manuscrise).
Multimedia

Din cauza secetei din anii 1985-1986, nivelul apei Mării Galileei a scăzut considerabil; astfel, a ieșit la lumină o parte din carena unei bărci antice, îngropate în noroiul de pe fundul mării. Epava, expusă în prezent într-un muzeu din Israel, măsoară 8,2 m lungime și 2,3 m lățime și are o înălțime maximă de 1,3 m. Arheologii consideră că barca a fost construită cândva în perioada cuprinsă între secolul I î.e.n. și secolul I e.n. Acest material video prezintă o reconstituire a bărcii, așa cum ar fi putut arăta ea cu circa 2 000 de ani în urmă, când brăzda apele mării.

Biblia face deseori referire la pești, la pescuit și la pescari în contextele în care este amintită Marea Galileei. În această mare trăiesc circa 20 de specii de pești. Dintre acestea, doar aproximativ 10 sunt căutate de pescari. Din punct de vedere comercial, ele pot fi grupate în trei categorii importante. Prima categorie sunt mrenele (la numărul 1 este prezentat Barbus longiceps), care cuprinde trei specii. Peștii din aceste specii au mustăți la colțurile gurii, de unde și numele lor semitic, biny, care înseamnă „păr”. Mrenele se hrănesc cu moluște, melci și pești mici. Mreana cu cap lung atinge 75 cm lungime și poate cântări peste 7 kg. A doua categorie, care cuprinde cinci specii, sunt peștii tilapia (la numărul 2 este prezentat Tilapia galilea). În arabă, acești pești sunt numiți musht, adică „pieptăn”, deoarece aripioara dorsală a acestora seamănă cu un pieptăn. O varietate de tilapia atinge 45 cm lungime și poate cântări aproximativ 2 kg. A treia categorie sunt sardinele de Chineret (la numărul 3 este prezentat Acanthobrama terrae sanctae), care seamănă cu niște heringi mici. Încă din vechime, acest tip de pește se păstrează în saramură.

Această reproducere are la bază două descoperiri: epava unei bărci de pescuit din secolul I, găsită în noroi lângă țărmul Mării Galileei, și un mozaic găsit într-o casă din secolul I, în orașul de coastă Migdal. Este posibil ca acest tip de barcă să fi fost dotată cu un catarg și cu una sau mai multe pânze și să fi avut un echipaj format din cinci bărbați: patru vâslași și un cârmaci, care stătea în picioare pe o punte mică la pupă. Barca măsura 8,2 m lungime, iar la mijloc avea 2,3 m lățime și 1,3 m adâncime. Din câte se pare, într-o astfel de barcă încăpeau 13 bărbați sau chiar mai mulți.