După Matei 24:1-51

24  În timp ce Isus pleca de la templu, discipolii săi s-au apropiat de el ca să-i arate clădirile templului.  Atunci el le-a zis: „Vedeți toate acestea? Adevărat vă spun că nicidecum nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată+”.  În timp ce stătea pe Muntele Măslinilor+, discipolii s-au dus la el, deoparte, și i-au zis: „Spune-ne: Când vor avea loc aceste lucruri și care va fi semnul prezenței tale+ și al încheierii sistemului+?”.  Isus le-a răspuns: „Aveți grijă ca nimeni să nu vă înșele+,  pentru că vor veni mulți în numele meu, zicând: «Eu sunt Cristosul», și îi vor înșela pe mulți+.  Veți auzi de războaie și de vești despre războaie. Vedeți să nu vă tulburați, fiindcă aceste lucruri trebuie să se întâmple, dar încă nu va fi sfârșitul+.  Căci se va ridica națiune contra națiune și regat contra regat+, vor fi lipsuri de alimente+ și cutremure de pământ dintr-un loc în altul+.  Toate acestea sunt începutul durerilor.  Atunci oamenii vă vor persecuta*+ și vă vor omorî+ și veți fi urâți de toate națiunile din cauza numelui meu+. 10  De asemenea, atunci mulți se vor poticni*, se vor trăda unii pe alții și se vor urî unii pe alții. 11  Se vor ridica mulți profeți falși și îi vor înșela pe mulți+, 12  iar, din cauza înmulțirii nelegiuirii, iubirea celor mai mulți se va răci+. 13  Dar cine va persevera până la sfârșit va fi salvat+. 14  Această veste bună despre Regat va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate națiunile+. Și atunci va veni sfârșitul. 15  Când veți vedea deci lucrul dezgustător care cauzează pustiire – despre care a vorbit profetul Daniel – stând într-un loc sfânt+ (cititorul să-și folosească discernământul), 16  atunci cei din Iudeea să fugă la munți+. 17  Cine este pe acoperișul casei să nu coboare să-și ia lucrurile din casă 18  și cine este pe ogor să nu se întoarcă să-și ia mantia+. 19  Vai de femeile însărcinate și de cele care alăptează în zilele acelea+! 20  Rugați-vă neîncetat ca fuga voastră să nu fie iarna, nici în zi de sabat. 21  Căci atunci va fi un necaz mare+, cum n-a mai fost de la începutul lumii până acum, nu, și nici nu va mai fi+. 22  De fapt, dacă zilele acelea n-ar fi scurtate, nimeni* n-ar fi salvat; dar, de dragul celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate+. 23  Dacă cineva vă va zice atunci: «Iată! Cristosul este aici+!» sau «Este acolo!», să nu credeți+. 24  Căci se vor ridica Cristoși falși și profeți falși+ și vor face semne mari și minuni ca să-i înșele+, dacă s-ar putea, chiar și pe cei aleși. 25  Iată că v-am prevenit. 26  Așadar, dacă vi se zice: «Iată că este în pustiu!», să nu vă duceți acolo; iar dacă vi se zice: «Iată că este în camerele interioare!», să nu credeți+. 27  Căci, așa cum fulgerul iese de la est și strălucește până la vest, așa va fi prezența Fiului omului+. 28  Oriunde va fi cadavrul, acolo se vor aduna acvilele+. 29  Imediat după necazul din zilele acelea, soarele se va întuneca+, luna nu-și va mai da lumina, stelele vor cădea din cer, iar puterile cerurilor vor fi zguduite+. 30  Atunci va apărea în cer semnul Fiului omului și toate popoarele* pământului se vor bate în piept de durere+ și îl vor vedea pe Fiul omului+ venind pe norii cerului cu putere și cu mare glorie*+. 31  El își va trimite îngerii cu sunet puternic de trompetă și ei îi vor aduna pe aleșii săi din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la alta+. 32  Învățați acum din această ilustrare despre smochin: Când mlădița lui este fragedă și îi dau frunzele, știți că vara este aproape+. 33  Tot așa, când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că el* este aproape, la ușă+. 34  Adevărat vă spun că această generație nu va trece nicidecum până nu se vor întâmpla toate aceste lucruri. 35  Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele mele nicidecum nu vor trece+. 36  Iar ziua și ora aceea nimeni nu le știe+, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl+. 37  Fiindcă, așa cum au fost zilele lui Noe+, așa va fi și prezența Fiului omului+. 38  Căci, în zilele acelea dinainte de Potop, oamenii mâncau și beau, bărbații se căsătoreau și femeile erau date în căsătorie, până în ziua în care Noe a intrat în arcă+. 39  Ei n-au dat atenție, până a venit Potopul și i-a măturat pe toți+. Așa va fi și în timpul prezenței Fiului omului. 40  Atunci doi oameni vor fi pe ogor: unul va fi luat și celălalt va fi abandonat. 41  Două femei vor măcina la râșniță: una va fi luată și cealaltă va fi abandonată+. 42  Vegheați deci, pentru că nu știți în ce zi vine Domnul vostru+. 43  Dar să știți un lucru: Dacă stăpânul casei ar ști la ce strajă* vine hoțul+, ar rămâne treaz și n-ar permite să i se spargă casa+. 44  De aceea, fiți și voi gata+, pentru că Fiul omului vine la o oră la care nu vă gândiți. 45  Cine este în realitate sclavul fidel și prevăzător, pe care stăpânul lui l-a numit peste slujitorii casei sale ca să le dea hrană la timpul potrivit+? 46  Fericit este sclavul acela dacă stăpânul lui, la venire, îl găsește făcând așa+! 47  Adevărat vă spun că îl va numi peste toate bunurile sale. 48  Dar, dacă vreodată sclavul acela rău zice în inima lui: «Stăpânul meu întârzie+» 49  și începe să-i bată pe tovarășii lui de sclavie și să mănânce și să bea cu bețivii înrăiți, 50  stăpânul acelui sclav va veni într-o zi în care el nu se așteaptă și la o oră pe care n-o știe+, 51  îl va pedepsi cu cea mai mare severitate și îl va pune la un loc cu ipocriții. Acolo va plânge și va scrâșni din dinți+.

Note de subsol

Lit. „vă vor da necazului”.
Sau „își vor pierde credința”.
Lit. „nicio carne”.
Lit. „triburile”.
Sau, posibil, „cu mare putere și glorie”.
Adică Fiul omului.
Sau „la ce oră din noapte”.

Note pentru studiu

Adevărat: Termenul grecesc amḗn, o transliterare a ebraicului ʼamén, înseamnă „așa să fie” sau „adevărat”. Isus a folosit deseori acest cuvânt pentru a introduce o afirmație, o promisiune sau o profeție, subliniind astfel veridicitatea și credibilitatea absolută a celor spuse. Potrivit unor bibliști, modul în care a folosit Isus cuvântul „adevărat”, sau „amin”, este unic în literatura sacră. Când se repetă succesiv (amḗn amḗn), așa cum îl întâlnim de multe ori în Evanghelia după Ioan, expresia rostită de Isus este tradusă prin „foarte adevărat”. (Vezi nota de studiu de la Ioa 1:51.)

Adevărat: Vezi nota de studiu de la Mt 5:18.

nu va rămâne aici piatră pe piatră: Profeția lui Isus s-a împlinit în mod impresionant în 70 e.n., când romanii au distrus Ierusalimul și templul. Cu excepția câtorva porțiuni din zid și a trei turnuri, orașul a fost făcut una cu pământul.

sfârșitul: Sau „sfârșitul complet”. Termenul grecesc folosit aici (télos) este diferit de termenul grecesc redat prin ‘încheiere’ (syntéleia) în Mt 24:3. (Vezi nota de studiu de la Mt 24:3 și Glosarul, „Încheierea sistemului”.)

sfârșitul: Sau „sfârșitul complet”, „sfârșitul definitiv”. (Vezi notele de studiu de la Mt 24:3, 6.)

Muntele Măslinilor: Acest munte se afla la est de Ierusalim, de cealaltă parte a văii Chedron. Din acest loc cu vizibilitate bună, Isus și discipolii săi „Petru, Iacov, Ioan și Andrei” (Mr 13:3, 4) au putut vedea orașul și templul.

prezenței: Termenul grecesc parousía (redat în multe traduceri prin „venire”) înseamnă literalmente „faptul de a fi aproape (lângă)”. Se referă la o prezență, care durează o perioadă de timp, nu la o simplă venire sau sosire. Această semnificație a termenului parousía reiese din Mt 24:37-39, unde „zilele lui Noe . . . dinainte de Potop” sunt comparate cu „prezența Fiului omului”. Același termen este folosit în Flp 2:12, unde Pavel a pus în contrast „prezența” sa cu „absența” sa.

încheierii: Acest cuvânt reprezintă redarea termenului grecesc syntéleia, care înseamnă „sfârșit comun”, „sfârșit combinat”, „terminare simultană”. (Mt 13:39, 40, 49; 28:20; Ev 9:26) Termenul se referă la o perioadă pe parcursul căreia au loc o serie de evenimente care duc împreună la „sfârșitul” complet menționat în Mt 24:6, 14, unde este folosit un termen grecesc diferit, télos. (Vezi notele de studiu de la Mt 24:6, 14 și Glosarul, „Încheierea sistemului”.)

sistemului: Sau „erei (epocii)”. Termenul grecesc aiṓn se referă aici la o stare de lucruri existentă la un moment dat sau la particularitățile ce caracterizează o anumită perioadă, epocă sau eră. (Vezi Glosarul, „Sistem(e)”.)

Cristosul: În greacă, ho Khristós. Titlul „Cristosul” este echivalentul titlului „Mesia” (din ebraicul maşíaḥ), ambii termeni însemnând „Unsul”. Istoricul evreu Josephus arată că, în secolul I, s-au ridicat unii care pretindeau că sunt profeți sau eliberatori și care promiteau eliberarea de sub jugul roman. Este posibil ca aceștia să fi fost considerați de susținătorii lor drept mesia politici.

încheierii: Acest cuvânt reprezintă redarea termenului grecesc syntéleia, care înseamnă „sfârșit comun”, „sfârșit combinat”, „terminare simultană”. (Mt 13:39, 40, 49; 28:20; Ev 9:26) Termenul se referă la o perioadă pe parcursul căreia au loc o serie de evenimente care duc împreună la „sfârșitul” complet menționat în Mt 24:6, 14, unde este folosit un termen grecesc diferit, télos. (Vezi notele de studiu de la Mt 24:6, 14 și Glosarul, „Încheierea sistemului”.)

sfârșitul: Sau „sfârșitul complet”. Termenul grecesc folosit aici (télos) este diferit de termenul grecesc redat prin ‘încheiere’ (syntéleia) în Mt 24:3. (Vezi nota de studiu de la Mt 24:3 și Glosarul, „Încheierea sistemului”.)

tot pământul locuit . . . toate națiunile: Ambele expresii evidențiază amploarea lucrării de predicare. În sens larg, termenul grecesc redat prin „pământ locuit” (oikouménē) se referă la pământ ca locuință a omenirii. (Lu 4:5; Fa 17:31; Ro 10:18; Re 12:9; 16:14) În secolul I, termenul era folosit și cu referire la vastul Imperiu Roman, pe teritoriul căruia erau răspândiți evreii. (Lu 2:1, n.s.; Fa 24:5) Când este folosit cu sensul său general, termenul grecesc redat prin „națiune” (éthnos) se referă la un grup de oameni care sunt mai mult sau mai puțin înrudiți între ei și care au o limbă comună. Un astfel de grup național sau etnic ocupă, de regulă, un spațiu geografic bine delimitat.

se va ridica: Sau „va fi stârnită”, „va fi instigată”. Verbul grecesc folosit aici transmite ideea de „a merge împotriva” și poate fi redat prin „a ridica armele” sau „a merge la război”.

națiune: Termenul grecesc éthnos are un sens larg. El se poate referi la o comunitate de oameni care locuiesc între anumite granițe politice sau geografice, de exemplu într-o țară, dar se poate referi și la un grup etnic. (Vezi nota de studiu de la Mt 24:14.)

durerilor: Termenul grecesc înseamnă literalmente „durerile nașterii” și se referă la durerea intensă pe care o simte o femeie când naște. Aici cuvântul se referă la durere, suferință și chin în sens general, dar ar putea transmite și ideea că, asemenea durerilor nașterii, necazurile și suferința prezise vor crește în frecvență, intensitate și durată în perioada dinaintea marelui necaz menționat în Mt 24:21.

numele: Este vorba despre numele propriu al lui Dumnezeu, reprezentat prin patru litere ebraice, יהוה (YHWH), și redat, de regulă, în limba română prin „Iehova”. În Traducerea lumii noi, numele apare de 6 979 de ori în Scripturile ebraice și de 237 de ori în Scripturile grecești creștine. (Pentru informații referitoare la folosirea numelui divin în Scripturile grecești creștine, vezi Ap. A5 și Ap. C.) În Biblie, cuvântul „nume” face uneori referire și la persoana însăși, la reputația ei și la tot ce dezvăluie acea persoană despre sine. (Compară cu Ex 34:5, 6; Re 3:4, n.s.)

din cauza numelui meu: În Biblie, cuvântul „nume” este folosit uneori cu referire la persoana însăși, la reputația ei și la tot ceea ce reprezintă ea. (Vezi nota de studiu de la Mt 6:9.) În cazul lui Isus, numele său reprezintă și autoritatea și poziția pe care i le-a acordat Tatăl său. (Mt 28:18; Flp 2:9, 10; Ev 1:3, 4) Isus arată aici că oamenii aveau să-i urască pe continuatorii lui din cauza a ceea ce reprezintă numele său, adică poziția sa de Conducător numit de Dumnezeu, Rege al regilor, cel înaintea căruia toți oamenii trebuie să se plece în semn de supunere pentru a obține viață. (Vezi nota de studiu de la Ioa 15:21.)

se poticneau din cauza lui: Sau „se simțeau ofensați din cauza lui”. În acest context, termenul grecesc skandalízō se referă la poticnire în sens figurat și înseamnă „a se scandaliza”, „a se ofensa”. Termenul ar putea fi redat și prin „refuzau să creadă în el”. În alte contexte, skandalízō transmite ideea de a cădea în păcat sau de a face pe cineva să cadă în păcat. (Vezi nota de studiu de la Mt 5:29.)

Pietre de poticnire: Se crede că sensul original al termenului grecesc skándalon, redat aici prin „piatră de poticnire”, se referea la o capcană; unii cred că este vorba despre bățul de care era prinsă momeala. Cu timpul, termenul a ajuns să aibă un sens mai larg, făcând referire la orice piedică ce ar putea face pe cineva să se poticnească sau să cadă. În sens figurat, se referă la o acțiune sau la o situație care determină o persoană să urmeze o cale greșită, să se poticnească, să decadă pe plan moral sau să cadă în păcat. În Mt 18:8, 9, verbul înrudit, skandalízō, tradus prin „a face să se poticnească”, poate fi redat și prin „a deveni o capcană”, „a face să păcătuiască”.

se vor poticni: În Scripturile grecești creștine, termenul grecesc skandalízō se referă la poticnire în sens figurat și poate însemna a cădea în păcat sau a face pe cineva să cadă în păcat. Având în vedere modul în care este folosit acest termen în Biblie, păcatul ar putea însemna încălcarea uneia dintre legile morale ale lui Dumnezeu, pierderea credinței sau acceptarea unor învățături false. În acest verset, termenul ar putea fi redat și prin expresiile „vor fi duși în păcat”, „vor cădea de la credință”. Termenul grecesc poate avea și sensul de „a se scandaliza”, „a se ofensa”. (Vezi notele de studiu de la Mt 13:57; 18:7.)

nelegiuirii: Termenul grecesc redat prin „nelegiuire” include ideea de încălcare a legilor și de dispreț față de acestea, oamenii acționând ca și cum nu ar exista nicio lege. Așa cum este folosit în Biblie, termenul sugerează desconsiderarea totală a legilor lui Dumnezeu. (Mt 7:23; 2Co 6:14; 2Te 2:3-7; 1Io 3:4)

celor mai mulți: Termenul din limba originală nu se referă la „mulți” în sens general, așa cum este redat în unele traduceri ale Bibliei, ci la „majoritatea” celor influențați de „profeți falși” și de ‘nelegiuire’, despre care se vorbește în Mt 24:11, 12.

sfârșitul: Sau „sfârșitul complet”. Termenul grecesc folosit aici (télos) este diferit de termenul grecesc redat prin ‘încheiere’ (syntéleia) în Mt 24:3. (Vezi nota de studiu de la Mt 24:3 și Glosarul, „Încheierea sistemului”.)

sfârșitul: Sau „sfârșitul complet”, „sfârșitul definitiv”. (Vezi notele de studiu de la Mt 24:3, 6.)

va persevera: Sau „perseverează”. Verbul grecesc hypoménō, redat prin „a persevera”, înseamnă literalmente „a rămâne (a sta) sub”. Acest verb este folosit deseori cu sensul de „a rămâne în loc de a fugi”, „a rămâne pe poziție”, „a suporta”, „a rămâne neclintit”. (Mt 10:22; Ro 12:12; Iac 5:11) În acest verset, înseamnă a continua să duci un mod de viață creștin în pofida opoziției și a încercărilor. (Mt 24:9-12)

sfârșit: Vezi notele de studiu de la Mt 24:6, 14.

Regatul: Aceasta este prima ocurență a termenului grecesc basileía, care se referă la un guvern condus de un rege sau la teritoriul și supușii unui rege. Dintre cele 162 de ocurențe ale termenului basileía în Scripturile grecești creștine, 55 se găsesc în relatarea lui Matei, iar majoritatea se referă la conducerea cerească a lui Dumnezeu. Matei îl folosește atât de des, încât evanghelia lui ar putea fi numită „Evanghelia Regatului”. (Vezi Glosarul, „Regatul lui Dumnezeu”.)

vestea bună: Aceasta este prima ocurență a termenului grecesc euaggélion, tradus prin „evanghelie” în majoritatea Bibliilor din limba română. Un termen grecesc înrudit, euaggelistḗs, tradus prin „evanghelizator”, înseamnă „predicator al veștii bune”. (Fa 21:8; Ef 4:11, n.s.; 2Ti 4:5, n.s.)

să predice: Termenul grecesc înseamnă în esență „a face o declarație ca mesager public”. El evidențiază modul în care se face declarația. Aceasta este făcută în mod public, nu este o predică adresată unui grup anume.

îmi veți fi martori: Fiind evrei fideli, primii discipoli ai lui Isus erau deja martori ai lui Iehova și declarau că Iehova este singurul Dumnezeu adevărat. (Is 43:10-12; 44:8) Acum însă discipolii trebuiau să fie nu numai martori ai lui Iehova, ci și ai lui Isus. Ei trebuiau să facă cunoscut rolul esențial al lui Isus în sfințirea numelui lui Iehova prin intermediul Regatului mesianic, care constituia un element nou în scopul lui Iehova. Cu excepția Evangheliei după Ioan, cartea Faptele folosește, mai mult decât oricare altă carte biblică, cuvintele grecești redate prin „martor” (mártys), „a depune mărturie” (martyréō), „a depune mărturie temeinică” (diamartýromai), precum și termeni înrudiți cu acestea. (Vezi nota de studiu de la Ioa 1:7.) Calitatea de martor și depunerea unei mărturii temeinice despre scopurile lui Dumnezeu – inclusiv despre Regatul său și despre rolul esențial al lui Isus – sunt două noțiuni care străbat ca un fir roșu cartea Faptele. (Fa 2:32, 40; 3:15; 4:33; 5:32; 8:25; 10:39; 13:31; 18:5; 20:21, 24; 22:20; 23:11; 26:16; 28:23) Unii creștini din secolul I au depus mărturie despre viața, moartea și învierea lui Isus, confirmându-le astfel veridicitatea, în calitate de martori oculari. (Fa 1:21, 22; 10:40, 41) Cei care au manifestat însă mai târziu credință în Isus au depus și ei mărturie pretutindeni despre importanța vieții, morții și învierii sale. (Fa 22:15; vezi nota de studiu de la Ioa 18:37)

încheierii: Acest cuvânt reprezintă redarea termenului grecesc syntéleia, care înseamnă „sfârșit comun”, „sfârșit combinat”, „terminare simultană”. (Mt 13:39, 40, 49; 28:20; Ev 9:26) Termenul se referă la o perioadă pe parcursul căreia au loc o serie de evenimente care duc împreună la „sfârșitul” complet menționat în Mt 24:6, 14, unde este folosit un termen grecesc diferit, télos. (Vezi notele de studiu de la Mt 24:6, 14 și Glosarul, „Încheierea sistemului”.)

sfârșitul: Sau „sfârșitul complet”. Termenul grecesc folosit aici (télos) este diferit de termenul grecesc redat prin ‘încheiere’ (syntéleia) în Mt 24:3. (Vezi nota de studiu de la Mt 24:3 și Glosarul, „Încheierea sistemului”.)

veste bună: Termenul grecesc euaggélion este un cuvânt compus, alcătuit din eu, care înseamnă „bun”, „bine”, și ággelos, care înseamnă „cel care aduce vești”, „cel care proclamă (anunță)”. (Vezi Glosarul.) În unele traduceri ale Bibliei, termenul a fost redat prin „evanghelie”. Termenul grecesc înrudit, euaggelistḗs, redat prin „evanghelizator”, înseamnă „predicator al veștii bune”. (Fa 21:8; Ef 4:11, n.s.; 2Ti 4:5, n.s.)

Regat: Adică Regatul lui Dumnezeu. În Scripturile grecești creștine, expresia „veste bună” (vezi nota de studiu de la expresia veste bună, din acest verset) are strânsă legătură cu Regatul lui Dumnezeu, tema lucrării de predicare și predare a lui Isus. (Vezi notele de studiu de la Mt 3:2; 4:23; Lu 4:43.)

predicată: Sau „proclamată în mod public”. (Vezi nota de studiu de la Mt 3:1.)

tot pământul locuit . . . toate națiunile: Ambele expresii evidențiază amploarea lucrării de predicare. În sens larg, termenul grecesc redat prin „pământ locuit” (oikouménē) se referă la pământ ca locuință a omenirii. (Lu 4:5; Fa 17:31; Ro 10:18; Re 12:9; 16:14) În secolul I, termenul era folosit și cu referire la vastul Imperiu Roman, pe teritoriul căruia erau răspândiți evreii. (Lu 2:1, n.s.; Fa 24:5) Când este folosit cu sensul său general, termenul grecesc redat prin „națiune” (éthnos) se referă la un grup de oameni care sunt mai mult sau mai puțin înrudiți între ei și care au o limbă comună. Un astfel de grup național sau etnic ocupă, de regulă, un spațiu geografic bine delimitat.

ca mărturie: Sau „ca dovadă”, adică o asigurare că toate națiunile vor auzi vestea bună. Termenul grecesc martýrion („mărturie”, „dovadă”) și termenii înrudiți cu acesta fac deseori referire la relatarea faptelor și a evenimentelor legate de un anumit subiect. (Vezi nota de studiu de la Fa 1:8.) În acest context, Isus a spus că urma să se depună mărturie la nivel mondial despre ceea ce avea să realizeze Regatul lui Dumnezeu și despre evenimentele care au legătură cu acest Regat. Isus a arătat că lucrarea de predicare a Regatului la nivel mondial avea să fie o caracteristică importantă a ‘semnului prezenței sale’. (Mt 24:3) Faptul că toate națiunile aveau să primească această mărturie nu înseamnă că toate aveau să se convertească la adevăratul creștinism, ci doar că aveau să audă mesajul veștii bune.

sfârșitul: Sau „sfârșitul complet”, „sfârșitul definitiv”. (Vezi notele de studiu de la Mt 24:3, 6.)

orașul sfânt: Este vorba despre Ierusalim, oraș numit deseori „sfânt” pentru că acolo se afla templul lui Iehova. (Ne 11:1; Is 52:1)

lucrul dezgustător care cauzează pustiire: Daniel a prezis că „lucrul dezgustător” (sau ‘lucrurile dezgustătoare’) urma să aibă legătură cu pustiirea. (Da 9:27; 11:31; 12:11) Isus arată aici că „lucrul dezgustător care cauzează pustiire” încă nu apăruse, ci avea să vină mai târziu. La 33 de ani după moartea lui Isus, creștinii au fost martori la împlinirea inițială a acestei profeții când au văzut lucrul dezgustător stând într-un loc sfânt. În relatarea paralelă din Lu 21:20 se spune: „Când veți vedea Ierusalimul înconjurat de armate campate, să știți că pustiirea lui s-a apropiat”. În anul 66 e.n., armatele romane păgâne au înconjurat „orașul sfânt”, Ierusalimul, oraș pe care evreii îl considerau sfânt și care era centrul revoltei evreiești împotriva Romei. (Mt 4:5; 27:53) Creștinii cu discernământ, care au înțeles că armatele romane cu stindardele lor idolatre reprezentau „lucrul dezgustător”, au considerat că acesta era semnalul final pentru a ‘fugi la munți’. (Mt 24:15, 16; Lu 19:43, 44; 21:20-22) După ce creștinii au fugit, romanii au pustiit atât orașul, cât și națiunea. Ierusalimul a fost distrus în anul 70 e.n., iar ultima fortăreață a evreilor, Masada, a căzut în mâinile romanilor în 73 e.n. (Compară cu Da 9:25-27.) Prima împlinire a acestei profeții, cu toate detaliile ei, constituie o bază solidă pentru a avea încredere că va avea loc și împlinirea la scară mai mare; această împlinire va avea punctul culminant când Isus va veni „pe norii cerului cu putere și cu mare glorie”. (Mt 24:30) Mulți ignoră faptul că Isus a vorbit despre profeția lui Daniel ca despre ceva ce avea să se întâmple în viitor. Urmând tradiția evreiască, ei aplică profeția lui Daniel la un eveniment care a avut loc în anul 168 î.e.n., când regele sirian Antioh IV (Epifanul) a profanat templul lui Iehova din Ierusalim. În încercarea de a eradica închinarea la Iehova, Antioh a mers până acolo încât a construit un altar deasupra marelui altar al lui Iehova și a jertfit pe el porci în onoarea lui Zeus din Olimp, un dumnezeu păgân. (Vezi nota de studiu de la Ioa 10:22.) Cartea apocrifă 1 Macabei (1:54, BI) folosește o expresie asemănătoare cu cea din cartea lui Daniel (care asociază lucrurile dezgustătoare cu pustiirea) și o aplică la evenimentul din 168 î.e.n. Cu toate acestea, tradiția evreiască și relatarea din 1 Macabei sunt interpretări omenești, nu revelații inspirate. E adevărat că Antioh a făcut un lucru dezgustător când a profanat templul, totuși acțiunea sa nu a avut drept consecință pustiirea Ierusalimului, a templului și a națiunii evreiești.

loc sfânt: În împlinirea inițială a profeției, această expresie se referă la Ierusalim și la templul său. (Vezi nota de studiu de la Mt 4:5.)

(cititorul să-și folosească discernământul): Cititorii trebuie să-și folosească întotdeauna discernământul când studiază Cuvântul lui Dumnezeu, dar se pare că pentru înțelegerea acestei părți a profeției lui Daniel este nevoie de o atenție deosebită. Isus își atenționa ascultătorii că această profeție nu se împlinise încă, ci urma să se împlinească. (Vezi nota de studiu de la expresia lucrul dezgustător care cauzează pustiire, din acest verset.)

Iudeea: Adică provincia romană Iudeea.

la munți: Potrivit lui Eusebiu, un istoric din secolul al IV-lea, creștinii din Iudeea și din Ierusalim au traversat râul Iordan și au fugit la Pella, un oraș situat în Decapole, într-o regiune muntoasă.

pe acoperișul casei: Acoperișul caselor era plat, fiind folosit în diverse scopuri, de exemplu pentru depozitare (Ios 2:6), pentru odihnă (2Sa 11:2), pentru somn (1Sa 9:26) și pentru unele sărbători religioase (Ne 8:16-18). De aceea, Legea prevedea ca acoperișul să aibă un parapet. (De 22:8) În general, exista o scară exterioară care îi permitea proprietarului să coboare de pe acoperiș fără să fie nevoit să treacă prin casă. Cunoașterea acestui detaliu ne ajută să înțelegem că Isus își avertiza ascultătorii să fugă fără întârziere.

iarna: Din cauza ploilor abundente, a inundațiilor și a frigului din acest anotimp, ar fi fost dificil pentru cineva să călătorească și să găsească hrană și adăpost. (Ezr 10:9, 13)

în zi de sabat: În regiuni precum Iudeea, din cauza restricțiilor impuse de legea sabatului, ar fi fost dificil pentru cineva să parcurgă distanțe mari și să transporte lucruri mai grele; de asemenea, în ziua de sabat, porțile orașelor rămâneau închise. (Vezi Fa 1:12 și Ap. B12.)

Cristosul: În greacă, ho Khristós. Titlul „Cristosul” este echivalentul titlului „Mesia” (din ebraicul maşíaḥ), ambii termeni însemnând „Unsul”. Istoricul evreu Josephus arată că, în secolul I, s-au ridicat unii care pretindeau că sunt profeți sau eliberatori și care promiteau eliberarea de sub jugul roman. Este posibil ca aceștia să fi fost considerați de susținătorii lor drept mesia politici.

Cristoși falși: Sau „Mesia falși”. Termenul grecesc pseudókhristos apare doar aici și în relatarea paralelă din Mr 13:22. Termenul face referire la oricine își asumă în mod greșit rolul de Cristos, sau de Mesia (lit. „Unsul”). (Vezi nota de studiu de la Mt 24:5.)

iată: Termenul grecesc idoú, redat aici prin „iată”, este folosit deseori pentru a atrage atenția asupra a ceea ce urmează, încurajând cititorul să-și imagineze scena sau să remarce un detaliu al relatării. De asemenea, este folosit pentru a sublinia ceva important ori pentru a introduce ceva nou sau surprinzător. În Scripturile grecești creștine, acest termen apare de cele mai multe ori în evanghelia lui Matei, în evanghelia lui Luca și în cartea Revelația. În Scripturile ebraice se folosește frecvent un echivalent al acestuia.

prezenței: Termenul grecesc parousía (redat în multe traduceri prin „venire”) înseamnă literalmente „faptul de a fi aproape (lângă)”. Se referă la o prezență, care durează o perioadă de timp, nu la o simplă venire sau sosire. Această semnificație a termenului parousía reiese din Mt 24:37-39, unde „zilele lui Noe . . . dinainte de Potop” sunt comparate cu „prezența Fiului omului”. Același termen este folosit în Flp 2:12, unde Pavel a pus în contrast „prezența” sa cu „absența” sa.

Fiul omului: Sau „Fiul unei ființe umane”. În evanghelii, această expresie apare de aproximativ 80 de ori. Isus a folosit-o cu referire la sine, fără îndoială pentru a sublinia că era cu adevărat om, născut dintr-o femeie, și că era echivalentul exact al primului om, Adam; astfel, el putea să răscumpere omenirea din păcat și moarte. (Ro 5:12, 14, 15) De asemenea, expresia îl identifică pe Isus drept Mesia, sau Cristosul. (Da 7:13, 14; vezi Glosarul.)

prezența: Vezi nota de studiu de la Mt 24:3.

Fiului omului: Vezi nota de studiu de la Mt 8:20.

semnul Fiului omului: Acest semn nu este unul și același cu „semnul prezenței” lui Isus, menționat în Mt 24:3. Semnul menționat aici este pus în legătură cu ‘venirea’ Fiului omului ca Judecător pentru a pronunța și a executa judecata în timpul marelui necaz. (Vezi nota de studiu de la cuvântul venind, din acest verset.)

se vor bate în piept de durere: Sau „vor jeli”. În timpurile biblice, era ceva obișnuit ca o persoană să-și lovească în mod repetat pieptul cu mâinile pentru a-și exprima durerea profundă sau sentimentele de vinovăție și remușcările. (Is 32:12; Na 2:7; Lu 23:48)

vor vedea: Verbul grecesc redat aici prin „a vedea” înseamnă literalmente „a vedea ceva”, „a privi”, „a se uita la”, dar poate fi folosit și cu sens figurat, însemnând „a vedea cu ochii minții”, „a discerne”, „a percepe”. (Ef 1:18)

venind: Acesta este primul dintre cele opt locuri din Matei, capitolele 24 și 25, în care este menționată venirea lui Isus. (Mt 24:42, 44, 46; 25:10, 19, 27, 31) În fiecare dintre aceste ocurențe apare o formă a verbului grecesc érkhomai („a veni”). În acest verset este folosit cu sensul de „a-și îndrepta atenția spre omenire” și se referă mai exact la venirea lui Isus ca Judecător pentru a pronunța și a executa judecata în timpul marelui necaz.

pe norii cerului: De regulă, norii îngreunează vizibilitatea, nu o înlesnesc; totuși, semnificația unor evenimente poate fi „văzută” cu ochii minții. (Fa 1:9)

cele patru vânturi: Această expresie idiomatică face referire la cele patru puncte cardinale (E, V, N și S) și înseamnă „în toate direcțiile”, „pretutindeni”. (Ier 49:36; Eze 37:9; Da 8:8)

ilustrări: Sau „parabole”. Termenul grecesc parabolḗ, care înseamnă literalmente „a pune lângă (împreună)”, se poate referi la o parabolă, un proverb sau o comparație. Isus a explicat deseori un lucru ‘punându-l lângă’, sau comparându-l, cu un lucru asemănător. (Mr 4:30) Ilustrările sale erau narațiuni scurte, de obicei fictive, din care se putea desprinde o învățătură morală sau un adevăr spiritual.

ilustrare: Sau „parabolă”, „lecție”. (Vezi nota de studiu de la Mt 13:3.)

Cerul și pământul vor trece: Alte versete arată că cerul și pământul vor rămâne pentru totdeauna. (Ge 9:16; Ps 104:5; Ec 1:4) Prin urmare, cuvintele lui Isus pot fi înțelese ca fiind o hiperbolă: dacă, prin absurd, cerul și pământul ar trece, cuvintele lui tot s-ar împlini. (Compară cu Mt 5:18.) Dar, la fel de bine, cerul și pământul menționate aici pot să se refere la cerurile și pământul simbolice care sunt numite în Re 21:1 „cerul de odinioară și pământul de odinioară”.

cuvintele mele nicidecum nu vor trece: Lit. „cuvintele mele nu, nu vor trece”. Folosirea dublei negații în greacă exprimă respingerea categorică a unei idei; această construcție evidențiază caracterul permanent al cuvintelor lui Isus.

prezenței: Termenul grecesc parousía (redat în multe traduceri prin „venire”) înseamnă literalmente „faptul de a fi aproape (lângă)”. Se referă la o prezență, care durează o perioadă de timp, nu la o simplă venire sau sosire. Această semnificație a termenului parousía reiese din Mt 24:37-39, unde „zilele lui Noe . . . dinainte de Potop” sunt comparate cu „prezența Fiului omului”. Același termen este folosit în Flp 2:12, unde Pavel a pus în contrast „prezența” sa cu „absența” sa.

prezenței: Termenul grecesc parousía (redat în multe traduceri prin „venire”) înseamnă literalmente „faptul de a fi aproape (lângă)”. Se referă la o prezență, care durează o perioadă de timp, nu la o simplă venire sau sosire. Această semnificație a termenului parousía reiese din Mt 24:37-39, unde „zilele lui Noe . . . dinainte de Potop” sunt comparate cu „prezența Fiului omului”. Același termen este folosit în Flp 2:12, unde Pavel a pus în contrast „prezența” sa cu „absența” sa.

zilele lui Noe: În Biblie, expresia „zilele lui” este folosită uneori cu referire la perioada în care a trăit o anumită persoană. (Is 1:1; Ier 1:2, 3; Lu 17:28) Aici, „zilele lui Noe” sunt comparate cu prezența Fiului omului. Într-o afirmație similară, consemnată în Lu 17:26, este folosită expresia „zilele Fiului omului”. Când a făcut această comparație, Isus nu s-a referit doar la ziua în care a avut loc Potopul, punctul culminant al zilelor lui Noe. Întrucât „zilele lui Noe” au durat mai mulți ani, este logic să credem că și prezisa ‘prezență a [sau zilele] Fiului omului’ va dura mai mulți ani. Așa cum zilele lui Noe au culminat cu Potopul, tot așa „prezența Fiului omului” va culmina cu distrugerea celor care n-au făcut nimic pentru a fi salvați. (Vezi nota de studiu de la Mt 24:3.)

prezența: Vezi nota de studiu de la Mt 24:3.

Potop: Sau „diluviu”, „cataclism”. Termenul grecesc kataklysmós se referă la o revărsare uriașă de ape cu forță distructivă. Biblia folosește acest termen cu referire la Potopul din zilele lui Noe. (Mt 24:39; Lu 17:27; 2Pe 2:5)

arcă: Termenul grecesc care apare aici poate fi redat și prin „ladă” sau „cutie”, fiind, probabil, folosit pentru a arăta că este vorba despre o structură asemănătoare unei cutii imense. În Vulgata, acest termen grecesc este redat prin termenul latin arca, însemnând „cutie”, „ladă”, din care provine și termenul românesc „arcă”.

va fi luat . . . va fi abandonat: Vezi nota de studiu de la Lu 17:34.

vegheați: Lit. „stați treji”. Isus arătase deja că discipolii săi trebuiau să rămână treji din punct de vedere spiritual deoarece nu știau ziua și ora venirii sale. (Vezi notele de studiu de la Mt 24:42; 25:13.) El repetă acest îndemn aici și în Mt 26:41, unde pune în legătură faptul de a sta treaz din punct de vedere spiritual cu perseverența în rugăciune. Îndemnuri similare se găsesc și în alte locuri din Scripturile grecești creștine, ceea ce arată că vigilența spirituală este vitală pentru adevărații creștini. (1Co 16:13; Col 4:2; 1Te 5:6; 1Pe 5:8; Re 16:15)

Vegheați: Termenul grecesc folosit aici are sensul de bază „a sta (a rămâne) treaz”, dar în multe contexte înseamnă „a fi vigilent”, „a fi atent”. Matei folosește acest termen și în Mt 24:43; 25:13; 26:38, 40, 41. În Mt 24:44, îl pune în legătură cu necesitatea de „a fi gata”. (Vezi nota de studiu de la Mt 26:38.)

prevăzător: Termenul grecesc folosit aici transmite ideea de pricepere asociată cu perspicacitate, prevedere, discernământ, prudență și înțelepciune practică. Același termen grecesc este folosit în Mt 7:24 și 25:2, 4, 8, 9. În Septuaginta, termenul apare în Ge 41:33, 39 cu referire la Iosif.

sclavul: În ilustrarea lui Isus, termenul „sclav” este la singular, dar aceasta nu înseamnă neapărat că sclavul reprezintă o singură persoană. Scripturile conțin exemple de substantive la singular folosite cu sens colectiv. De exemplu, când s-a adresat națiunii Israel, Iehova a spus: „Voi sunteți martorii mei [plural], . . . da, slujitorul meu [singular] pe care l-am ales”. (Is 43:10) În ilustrarea paralelă din Lu 12:42, acest sclav este numit „administratorul fidel, cel prevăzător”. (Vezi nota de studiu de la Lu 12:42.)

slujitorii casei sale: Termenul grecesc folosit aici se referă la toți cei care slujesc în casa stăpânului.

venind: Acesta este primul dintre cele opt locuri din Matei, capitolele 24 și 25, în care este menționată venirea lui Isus. (Mt 24:42, 44, 46; 25:10, 19, 27, 31) În fiecare dintre aceste ocurențe apare o formă a verbului grecesc érkhomai („a veni”). În acest verset este folosit cu sensul de „a-și îndrepta atenția spre omenire” și se referă mai exact la venirea lui Isus ca Judecător pentru a pronunța și a executa judecata în timpul marelui necaz.

sclavul acela rău: Cuvintele lui Isus din acest verset sunt, de fapt, un avertisment dat sclavului fidel și prevăzător, care este menționat în Mt 24:45. Isus nici nu a prezis că va exista un „sclav rău”, nici nu a numit un astfel de sclav, ci a avertizat sclavul fidel cu privire la ce s-ar întâmpla dacă ar începe să manifeste caracteristicile unui sclav rău. Un astfel de sclav neloial ar fi pedepsit „cu cea mai mare severitate”. (Mt 24:51; vezi nota de studiu de la Lu 12:45.)

ipocriții: Termenul grecesc hypokritḗs se referea inițial la actorii de teatru greci (și, mai târziu, romani) care purtau măști mari, menite să amplifice vocea. Termenul a ajuns să fie folosit în sens figurat cu referire la cei care își ascund adevăratele intenții sau personalitatea prefăcându-se. Aici, Isus îi numește ‘ipocriți’ pe conducătorii religioși evrei. (Mt 6:5, 16)

vor scrâșni din dinți: Expresia transmite, printre altele, ideea de neliniște, disperare și furie, sentimente însoțite, posibil, chiar de vorbe răutăcioase și acțiuni violente.

îl va pedepsi cu cea mai mare severitate: Lit. „îl va tăia în două”. Evident, această expresie plastică nu trebuie înțeleasă în sens literal; mai degrabă, transmite ideea de pedeapsă severă.

ipocriții: Vezi nota de studiu de la Mt 6:2.

va scrâșni din dinți: Vezi nota de studiu de la Mt 8:12.

Multimedia

Pietre de pe Muntele Templului
Pietre de pe Muntele Templului

Se crede că aceste pietre, găsite în partea sudică a Zidului Plângerii (sau Zidul de Vest), provin de la construcțiile existente pe Muntele Templului în secolul I. Pietrele au fost lăsate aici ca un semn de tristă amintire a distrugerii Ierusalimului și a templului de către romani.

Muntele Măslinilor
Muntele Măslinilor

Muntele Măslinilor (1) este un lanț de dealuri calcaroase și rotunjite, aflat la est de Ierusalim, de cealaltă parte a văii Chedron. Culmea care se află în dreptul Muntelui Templului (2) atinge o înălțime maximă de 812 m și este cea numită de regulă în Biblie Muntele Măslinilor. Isus se afla pe Muntele Măslinilor când le-a explicat discipolilor care avea să fie semnul prezenței sale.

Mantie
Mantie

Termenul grecesc himátion, redat prin „mantie”, corespunde, probabil, termenului ebraic simláh. În unele cazuri, se pare că termenul se referea la o vestă lungă și largă, însă, de cele mai multe ori, se referea la o bucată dreptunghiulară de material. Această piesă vestimentară era ușor de îmbrăcat și de dezbrăcat.

Smochin
Smochin

În imagine se poate vedea o ramură de smochin, primăvara, cu frunze și smochine timpurii, care se dezvoltă împreună. În Israel, primii muguri de fructe apar de regulă pe ramurile smochinului în februarie, iar frunzele apar abia la sfârșitul lunii aprilie sau în mai, indicând apropierea verii. (Mt 24:32) Pomii produc două recolte pe an. Primele smochine, sau smochinele timpurii, se coc în iunie sau la începutul lunii iulie (Is 28:4; Ier 24:2; Os 9:10), iar smochinele târzii, care cresc pe ramurile noi și constituie recolta principală, se coc de obicei începând din luna august.

Râșniță
Râșniță

În timpurile biblice existau mai multe tipuri de mori. Cea prezentată în imagine este o râșniță rotativă, acționată de regulă de două femei. (Lu 17:35) Ele stăteau față în față și țineau fiecare mânerul cu o mână pentru a roti piatra de deasupra. Cu cealaltă mână, una dintre femei punea cereale puțin câte puțin în gaura de alimentare din piatra de deasupra, în timp ce cealaltă femeie aduna făina, pe măsură ce aceasta ieșea pe marginea pietrei de moară și cădea pe o tavă sau pe pânza întinsă sub moară. Femeile măcinau cereale în fiecare zi. Ele se trezeau dimineața devreme și pregăteau făina de care aveau nevoie ca să facă pâine în ziua respectivă.