După Matei 28:1-20

28  După sabat, în prima zi a săptămânii, la ivirea zorilor, Maria Magdalena și cealaltă Maria+ au venit să vadă mormântul+.  Și iată că fusese un mare cutremur de pământ, căci îngerul lui Iehova coborâse din cer, venise la mormânt și rostogolise piatra; și acum stătea pe ea+.  Înfățișarea lui era ca fulgerul, iar îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada+.  Paznicilor li s-a făcut atât de frică, încât tremurau și erau ca morți.  Dar îngerul le-a zis femeilor: „Nu vă temeți, căci știu că îl căutați pe Isus care a fost țintuit pe stâlp+.  Nu este aici, pentru că a fost sculat din morți, așa cum a spus+. Veniți și vedeți locul unde era.  Apoi duceți-vă repede și spuneți-le discipolilor săi: «El a fost sculat din morți și merge înaintea voastră în Galileea+. Îl veți vedea acolo». Aceasta am venit să vă spun+!”.  Plecând repede de la mormânt*, cuprinse de teamă, dar și de o mare bucurie, ele au alergat să le dea de veste discipolilor săi+.  Și iată că Isus le-a ieșit înainte și a zis: „Pacea să fie cu voi!”. Ele s-au apropiat, i-au cuprins picioarele și s-au plecat înaintea lui. 10  Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeți! Duceți-vă și dați-le de veste fraților mei, ca să meargă în Galileea; acolo mă vor vedea”. 11  În timp ce ele erau pe drum, unii din corpul de gardă+ s-au dus în oraș și le-au spus preoților principali tot ce se întâmplase. 12  După ce aceștia s-au adunat cu bătrânii și s-au sfătuit, le-au dat soldaților mulți arginți 13  și le-au zis: „Să spuneți: «Discipolii lui au venit noaptea și l-au furat în timp ce dormeam+». 14  Și, dacă aceasta va ajunge la urechea guvernatorului, nu vă îngrijorați, îi vom explica noi cum stau lucrurile*”. 15  Ei au luat arginții și au făcut cum li s-a spus. Și aceasta este versiunea care circulă printre iudei și în ziua de azi. 16  Între timp, cei 11 discipoli s-au dus în Galileea+, la muntele unde le spusese Isus să vină ca să se întâlnească+. 17  Văzându-l, s-au plecat înaintea lui, însă unii s-au îndoit că este el. 18  Isus s-a apropiat și le-a zis: „Toată autoritatea mi-a fost dată în cer și pe pământ+. 19  Duceți-vă deci și faceți discipoli din oamenii tuturor națiunilor+, botezându-i+ în numele Tatălui, al Fiului și al spiritului sfânt 20  și învățându-i să respecte tot ce v-am poruncit+. Și iată că eu sunt cu voi în toate zilele până la încheierea sistemului+”.

Note de subsol

Sau „mormântul de amintire”.
Sau „îl vom convinge noi”.

Note de studiu

cealaltă Maria: Adică „Maria, mama lui Iacov și a lui Iose”, menționată în Mt 27:56. Ea mai este amintită în Mt 28:1; Mr 15:40, 47; 16:1; Lu 24:10; Ioa 19:25. (Vezi notele de studiu de la Mr 3:18; Ioa 19:25.)

sabat: Lit. „sabaturi”. În acest verset, pluralul termenului grecesc pentru „sabat”, sábbaton, apare de două ori. În prima ocurență se referă la o zi de sabat, a șaptea zi a săptămânii, și este redat prin „sabat”. În a doua ocurență se referă la o perioadă de șapte zile și este redat prin a săptămânii. Ziua de sabat (15 nisan) s-a încheiat la apus. Deși unii au înțeles că relatarea lui Matei plasează episodul la orele serii de „după sabat”, celelalte evanghelii arată cu claritate că femeile au venit să vadă mormântul „devreme”, în dimineața zilei de 16 nisan, „la răsăritul soarelui”. (Mr 16:1, 2; Lu 24:1; Ioa 20:1; vezi și Glosarul și Ap. B12)

în prima zi a săptămânii: Adică în 16 nisan. La evrei, ziua de după sabat era prima zi a săptămânii.

cealaltă Maria: Vezi nota de studiu de la Mt 27:61.

îngerul lui Iehova: Această expresie apare de multe ori în Scripturile ebraice, prima ocurență fiind în Ge 16:7. În manuscrisele timpurii ale Septuagintei este redată prin termenul grecesc ággelos („înger”, „mesager”) urmat de numele divin scris cu caractere ebraice. Așa apare această expresie în Za 3:5, 6 într-un manuscris al Septuagintei care a fost descoperit în Nahal Hever, Israel, și care datează din perioada 50 î.e.n. – 50 e.n. (Vezi Ap. C.) Mai multe traduceri ale Bibliei păstrează numele divin când redau expresia „îngerul lui Iehova” în acest verset. (Vezi Ap. A5 și Ap. C3, partea introductivă; Mt 1:20.)

spuneți-le discipolilor săi: „El a fost sculat din morți”: Aceste femei nu numai că sunt primii discipoli cărora le-a fost anunțată învierea lui Isus, dar sunt și cele cărora li s-a încredințat sarcina de a le comunica vestea celorlalți discipoli. (Mt 28:2, 5, 7) Potrivit tradiției evreiești, care nu avea nicio bază în Scripturi, mărturia unei femei nu era acceptată la tribunal. În schimb, îngerul lui Iehova le-a onorat pe femei încredințându-le această sarcină extraordinară.

s-a plecat înaintea lui: Sau „i-a adus omagiu”, „l-a onorat”. Și în Scripturile ebraice sunt menționate persoane care s-au plecat înaintea profeților, a regilor sau a altor reprezentanți ai lui Dumnezeu. (1Sa 25:23, 24; 2Sa 14:4-7; 1Re 1:16; 2Re 4:36, 37) Fără îndoială, leprosul a înțeles că vorbea cu un reprezentant al lui Dumnezeu care avea puterea de a vindeca. Era cât se poate de potrivit să se plece în semn de respect față de Regele desemnat de Iehova. (Mt 9:18; pentru mai multe informații despre termenul grecesc folosit aici, vezi nota de studiu de la Mt 2:2.)

s-au plecat înaintea lui: Sau „i-au adus omagiu”. Acești oameni l-au recunoscut pe Isus ca reprezentant al lui Dumnezeu. Ei s-au plecat înaintea lui nu pentru că l-au considerat un dumnezeu sau o divinitate, ci pentru că l-au considerat „Fiul lui Dumnezeu”. (Vezi notele de studiu de la Mt 2:2; 8:2; 18:26.)

s-a plecat înaintea lui: Sau „i-a adus omagiu”. Numindu-l pe Isus „Fiul lui David” (Mt 15:22), această femeie neevreică l-a recunoscut, fără îndoială, ca fiind promisul Mesia. Ea s-a plecat înaintea lui nu pentru că l-a considerat un dumnezeu sau o divinitate, ci pentru că l-a considerat un reprezentant al lui Dumnezeu. (Vezi notele de studiu de la Mt 2:2; 8:2; 14:33; 18:26.)

s-au plecat înaintea lui: Sau „i-au adus omagiu”, „s-au prosternat înaintea lui”. (Vezi notele de studiu de la Mt 8:2; 14:33; 15:25.)

fraților mei: Isus îi numește aici pe discipoli ‘frați’ datorită legăturii spirituale care îi unea. (Vezi Mt 28:16; compară cu Mt 25:40; Ioa 20:17; Ev 2:10-12.)

bătrânilor: Lit. „bărbaților în vârstă”. În Biblie, termenul grecesc presbýteros este folosit îndeosebi cu referire la bărbații care dețin o anumită autoritate și responsabilitate într-o comunitate sau într-o națiune. Deși termenul se referă uneori la vârstă (de exemplu, în Lu 15:25 este redat prin „fiul mai mare”, iar în Fa 2:17, prin „bătrânii”), el nu-i desemnează doar pe cei vârstnici. În acest verset, termenul face referire la conducătorii națiunii evreiești, care sunt menționați deseori împreună cu preoții principali și cu scribii. Sanhedrinul era format din bărbați care aparțineau acestor trei grupuri. (Mt 21:23; 26:3, 47, 57; 27:1, 41; 28:12; vezi Glosarul, „Bătrân”)

aceasta: Adică minciuna că soldații adormiseră. Soldații romani puteau plăti cu viața dacă adormeau în post.

guvernatorului: Guvernatorul la care se face referire aici este Ponțiu Pilat.

să se întâlnească: Din câte se pare, la această întrunire din Galileea au fost prezenți peste 500 de discipoli. (1Co 15:6)

unii s-au îndoit: În lumina versetului din 1Co 15:6, probabil că cei care s-au îndoit nu erau apostoli; mai degrabă, erau discipoli din Galileea cărora Isus nu li se arătase încă.

faceți discipoli: Sau „faceți elevi”. Sensul de bază al termenului grecesc mathēteúō este de „a învăța”, sau „a preda”, cu scopul de a face un adept, sau un discipol. În Mt 13:52 e redat prin „este instruit”, iar în Mt 27:57 prin „devenise . . . discipol”. Termenul apare și în Fa 14:21, unde se spune că Pavel și Barnaba „au făcut mulți discipoli” în Derbe. Verbele „botezându-i” și „învățându-i”, folosite în acest context, arată ce presupune porunca de a face discipoli. (Pentru o analiză a substantivului grecesc înrudit, mathētḗs, vezi nota de studiu de la Mt 5:1.)

oamenii tuturor națiunilor: Expresia din limba greacă se poate traduce literalmente prin „toate națiunile”, însă contextul arată că termenul „națiuni” se referă la oameni din toate națiunile. În greacă, pronumele redat prin „i” în expresia botezându-i este de genul masculin și se referă la oameni, nu la „națiuni”, termen care este de genul neutru. Porunca de a merge la „oamenii tuturor națiunilor” era nouă. Scripturile arată că, înainte de serviciul lui Isus, neevreii puteau să vină în Israel și să-i slujească lui Iehova. (1Re 8:41-43) Dar, prin această poruncă, Isus le-a încredințat discipolilor săi sarcina de a merge la neevrei și de a extinde lucrarea de predicare. Astfel, el a subliniat caracterul internațional al lucrării creștine de facere de discipoli. (Mt 10:1, 5-7; Re 7:9; vezi nota de studiu de la Mt 24:14)

în numele: Termenul grecesc pentru „nume” (ónoma) poate însemna mai mult decât un nume propriu. În acest context, expresia „în numele” implică recunoașterea autorității și a poziției Tatălui și a Fiului, precum și a rolului spiritului sfânt. Această recunoaștere face posibilă o nouă relație cu Dumnezeu. (Compară cu nota de studiu de la Mt 10:41.)

Tatălui, . . . Fiului și . . . spiritului sfânt: Este normal să-l recunoaștem pe Tatăl, Iehova Dumnezeu, deoarece el este Creatorul nostru și Dătătorul vieții. (Ps 36:7, 9; Re 4:11) Totuși, Biblia mai arată că niciun om nu poate obține salvarea fără să recunoască rolul Fiului în scopul lui Dumnezeu. (Ioa 14:6; Fa 4:12) De asemenea, este vital să recunoaștem rolul spiritului sfânt deoarece, printre altele, Dumnezeu își folosește forța activă pentru a da viață (Iov 33:4), pentru a le transmite oamenilor prin inspirație mesajul său (2Pe 1:21) și pentru a le da oamenilor puterea de care au nevoie ca să înfăptuiască voința sa (Ro 15:19). Deși unii consideră că enumerarea din verset susține doctrina Trinității, Biblia nu arată nicăieri că cei trei sunt egali în ce privește eternitatea, puterea și poziția. Faptul că sunt menționați împreună în același verset nu demonstrează că fiecare este Dumnezeu și că toți sunt eterni și egali. (Mr 13:32; Col 1:15; 1Ti 5:21)

spiritului sfânt: Sau „forței active sfinte”. Termenul „spirit” (în greacă, genul neutru) face referire la o forță impersonală în acțiune, ce provine de la Dumnezeu. (Vezi Glosarul, „Spiritul sfânt”; „Spirit”.)

pentru că este profet: Lit. „în numele unui profet”. În acest context, expresia idiomatică grecească „în numele” indică recunoașterea poziției și a activității unui profet. (Compară cu nota de studiu de la Mt 28:19.)

tot pământul locuit . . . toate națiunile: Ambele expresii evidențiază amploarea lucrării de predicare. În sens larg, termenul grecesc redat prin „pământ locuit” (oikouménē) se referă la pământ ca locuință a omenirii. (Lu 4:5; Fa 17:31; Ro 10:18; Re 12:9; 16:14) În secolul I, termenul era folosit și cu referire la vastul Imperiu Roman, pe teritoriul căruia erau răspândiți evreii. (Lu 2:1, n.s.; Fa 24:5) În sens generic, termenul grecesc redat prin „națiune” (éthnos) se referă la un grup de oameni care sunt mai mult sau mai puțin înrudiți între ei și care vorbesc aceeași limbă. Un astfel de grup național sau etnic ocupă, de regulă, un spațiu geografic bine delimitat.

discipolii săi: Aceasta este prima ocurență a substantivului grecesc mathētḗs, redat prin „discipol”. Se referă la un elev, sau la cineva care este învățat, și transmite ideea de atașament față de învățător, un atașament care modelează întreaga viață a discipolului. Deși mari mulțimi s-au adunat să-l asculte pe Isus, se pare că el li s-a adresat în special discipolilor săi, care erau așezați mai aproape de el. (Mt 7:28, 29; Lu 6:20)

iată: Termenul grecesc idoú, redat aici prin „iată”, este folosit deseori pentru a atrage atenția asupra a ceea ce urmează, încurajând cititorul să-și imagineze scena sau să remarce un detaliu al relatării. De asemenea, este folosit pentru a sublinia ceva important ori pentru a introduce ceva nou sau surprinzător. În Scripturile grecești creștine, acest termen apare de cele mai multe ori în evanghelia lui Matei, în evanghelia lui Luca și în cartea Revelația. În Scripturile ebraice se folosește frecvent un echivalent al acestuia.

să predice: Termenul grecesc înseamnă în esență „a face o declarație ca mesager public”. El evidențiază modul în care se face declarația. Aceasta este făcută în mod public, nu este o predică adresată unui grup anume.

predând . . ., predicând: Predarea diferă de predicare, întrucât cel care predă face mai mult decât să anunțe un mesaj: el instruiește, explică, folosește argumente convingătoare și aduce dovezi în sprijinul afirmațiilor sale. (Vezi notele de studiu de la Mt 3:1; 28:20.)

învățându-i: Termenul grecesc redat prin „a învăța” transmite ideea de a instrui, a explica, a demonstra cu argumente și a aduce dovezi. (Vezi notele de studiu de la Mt 3:1; 4:23.) A-i învăța pe alții să respecte tot ceea ce poruncise Isus avea să fie un proces continuu, care presupunea faptul de a-i ajuta să predea ce a predat Isus, să aplice învățăturile sale și să-i urmeze exemplul. (Ioa 13:17; Ef 4:21; 1Pe 2:21)

iată: Vezi nota de studiu de la Mt 1:20.

încheierea: Vezi nota de studiu de la Mt 24:3 și Glosarul, „Încheierea sistemului”.

sistemului: Sau „erei (epocii)”. (Vezi Glosarul, „Sistem(e)”.)

încheierii: Acest cuvânt reprezintă redarea termenului grecesc syntéleia, care înseamnă „sfârșit comun”, „sfârșit combinat”, „terminare simultană”. (Mt 13:39, 40, 49; 28:20; Ev 9:26) Termenul se referă la o perioadă pe parcursul căreia au loc o serie de evenimente care duc împreună la „sfârșitul” complet menționat în Mt 24:6, 14, unde este folosit un termen grecesc diferit, télos. (Vezi notele de studiu de la Mt 24:6, 14 și Glosarul, „Încheierea sistemului”.)

Multimedia

Mormânt
Mormânt

Evreii obișnuiau să-și înmormânteze morții în peșteri sau în cavități săpate în stâncă. Aceste morminte erau, de regulă, situate în afara orașelor, excepție făcând mormintele regilor. Mormintele evreiești care au fost descoperite se remarcă prin simplitate. Fără îndoială, lucrul acesta avea legătură cu religia evreilor, care interzicea venerarea morților și nu promova ideea că, după moarte, oamenii sunt conștienți și își continuă existența într-o lume spirituală.