Faptele apostolilor 15:1-41

15  Și niște bărbați au coborât din Iudeea și au început să-i învețe pe frați astfel: „Dacă nu vă circumcideți după obiceiul lui Moise+, nu puteți fi salvați”.  Dar Pavel și Barnaba n-au fost de acord și au avut multe discuții în contradictoriu cu ei. De aceea, s-a hotărât ca Pavel, Barnaba și alți câțiva să urce la apostolii și bătrânii din Ierusalim+ în legătură cu această chestiune.  După ce au fost conduși de congregație o bucată de drum, acești bărbați și-au continuat călătoria prin Fenicia+ și Samaria. Ei povesteau amănunțit despre convertirea oamenilor din națiuni și le aduceau multă bucurie tuturor fraților.  Când au ajuns la Ierusalim, au fost bine primiți de congregație, de apostoli și de bătrâni și le-au relatat numeroasele lucruri pe care le făcuse Dumnezeu prin ei+.  Dar unii din secta fariseilor care deveniseră credincioși s-au ridicat de la locul lor și au zis: „Trebuie să fie circumciși și să li se poruncească să respecte Legea lui Moise+!”.  Atunci apostolii și bătrânii s-au adunat ca să analizeze această problemă.  După o discuție lungă, Petru s-a ridicat și le-a zis: „Bărbaților, fraților, știți bine că, din primele zile, Dumnezeu m-a ales dintre voi pe mine pentru ca, prin gura mea, oamenii națiunilor să audă cuvântul veștii bune și să creadă+.  Și Dumnezeu, care cunoaște inima+, a depus mărturie dându-le spiritul sfânt+, ca și nouă.  El n-a făcut nicio deosebire între noi și ei+, ci le-a purificat inimile prin credință+. 10  Acum, de ce-l puneți la încercare pe Dumnezeu așezând pe gâtul discipolilor un jug+ pe care nici strămoșii noștri, nici noi n-am putut să-l purtăm+? 11  Noi însă credem că suntem salvați prin bunătatea nemeritată a Domnului Isus+, așa cum sunt și oamenii aceștia+”. 12  Atunci toată mulțimea a tăcut și i-a ascultat pe Barnaba și pe Pavel, care au relatat numeroasele semne și minuni pe care Dumnezeu le făcuse prin ei în mijlocul națiunilor. 13  Când ei au terminat de vorbit, Iacov+ a luat cuvântul și a zis: „Bărbaților, fraților, ascultați-mă+! 14  Simeon+ a relatat amănunțit cum, pentru prima oară, Dumnezeu și-a îndreptat atenția spre națiuni ca să scoată din ele un popor pentru numele său+. 15  Și aceasta este în armonie cu cuvintele Profeților, așa cum este scris: 16  «După aceste lucruri mă voi întoarce și voi ridica din nou cortul căzut al lui David. Îi voi reconstrui ruinele și îl voi reface, 17  pentru ca aceia care rămân să-l caute stăruitor pe Iehova, împreună cu oameni din toate națiunile, oameni numiți cu numele meu, spune Iehova, care face aceste lucruri+, 18  cunoscute din vechime+». 19  De aceea, părerea mea este că nu ar trebui să-i tulburăm pe aceia din națiuni care se întorc la Dumnezeu+, 20  ci să le scriem să se abțină de la lucrurile pângărite de idoli+, de la imoralitate sexuală+, de la animale strangulate și de la sânge+. 21  Căci din timpuri străvechi*, Moise are predicatori în fiecare oraș, pentru că este citit cu voce tare în sinagogi în fiecare sabat+”. 22  Atunci apostolii, bătrânii și toată congregația au hotărât să trimită la Antiohia, împreună cu Pavel și Barnaba, niște bărbați aleși din mijlocul lor: pe Iuda, numit Barsaba, și pe Sila+, bărbați de frunte printre frați. 23  Prin intermediul lor, ei au trimis această scrisoare: „Apostolii și bătrânii, frații voștri, către frații din Antiohia+, din Siria și din Cilicia care sunt din națiuni: Salutare! 24  Fiindcă am auzit că unii dintre ai noștri au venit și v-au tulburat prin ceea ce au spus+, încercând să vă zdruncine convingerile, deși noi nu le-am dat instrucțiuni, 25  am hotărât în unanimitate să alegem niște bărbați pe care să-i trimitem la voi împreună cu iubiții noștri Barnaba și Pavel, 26  oameni care și-au riscat viața pentru numele Domnului nostru Isus Cristos+. 27  Îi trimitem deci pe Iuda și pe Sila, pentru ca și ei să vă spună prin viu grai aceleași lucruri+. 28  Căci spiritul sfânt+ și noi am considerat că este bine să nu vă adăugăm nicio altă povară, decât următoarele lucruri necesare: 29  să vă abțineți de la lucrurile jertfite idolilor+, de la sânge+, de la animale strangulate+ și de la imoralitate sexuală+. Dacă aveți grijă să vă feriți de aceste lucruri, vă va merge bine. Fiți sănătoși!”. 30  Când au fost lăsați să plece, acești bărbați au coborât la Antiohia, i-au adunat pe toți discipolii și le-au dat scrisoarea. 31  După ce au citit-o, ei s-au bucurat de această încurajare. 32  Iar Iuda și Sila, fiindcă erau și ei profeți, i-au încurajat cu multe cuvinte* pe frați și i-au întărit+. 33  Ei au stat acolo câtva timp, apoi frații și-au luat rămas-bun de la ei și i-au lăsat să se întoarcă la cei care îi trimiseseră. 34  —— 35  Însă Pavel și Barnaba au rămas în Antiohia, predând și anunțând, împreună cu mulți alții, vestea bună despre cuvântul lui Iehova. 36  După câteva zile, Pavel i-a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem acum* și să-i vizităm pe frații din fiecare oraș în care am vestit cuvântul lui Iehova, ca să vedem ce mai fac+”. 37  Barnaba era hotărât să-l ia și pe Ioan, numit Marcu+. 38  Dar Pavel considera că nu era bine să-l ia cu ei, fiindcă îi părăsise în Pamfilia și nu se dusese cu ei în lucrare+. 39  Atunci a avut loc o aprigă izbucnire de mânie, astfel că s-au separat unul de celălalt. Barnaba+ l-a luat cu el pe Marcu și s-a îmbarcat spre Cipru. 40  Pavel l-a ales pe Sila și a plecat, după ce fusese încredințat de frați bunătății nemeritate a lui Iehova+. 41  El a străbătut Siria și Cilicia, întărind congregațiile.

Note de subsol

Sau „din generații de demult”.
Sau „cuvântări”.
Sau, posibil, „neapărat”.

Note de studiu

bătrânii: Lit. „bărbații în vârstă”. Aici termenul grecesc presbýteros este folosit cu referire la bărbații care dețineau o anumită responsabilitate în congregația creștină din secolul I. În acest context, bătrânii congregației din Ierusalim sunt menționați alături de apostoli. Ei constituiau grupul la care s-au dus Pavel, Barnaba și unii frați din Antiohia din Siria pentru a rezolva chestiunea circumciziei. Așa cum în Israelul natural unii bătrâni ofereau îndrumare întregii națiuni, bătrânii din Ierusalim și apostolii slujeau drept corp de guvernare pentru toate congregațiile creștine din secolul I. Acest lucru demonstrează că grupul care alcătuia corpul de guvernare, format inițial din cei 12 apostoli, avea acum mai mulți membri. (Fa 1:21, 22, 26; vezi notele de studiu de la Mt 16:21; Fa 11:30)

chestiune: Sau „dispută”. Termenul grecesc zḗtēma se referă deseori la un subiect controversat sau dezbătut intens. El este înrudit cu verbul grecesc zētéō, care înseamnă „a căuta”. (Vezi nota de studiu de la Fa 15:7.)

convertirea: Cuvântul grecesc folosit aici, epistrophē, provine dintr-un verb care înseamnă „a se întoarce”, „a veni înapoi”. (Ioa 12:40; 21:20; Fa 15:36) Când are o conotație spirituală, acest termen poate transmite ideea de întoarcere sau de venire înapoi la Dumnezeul adevărat și de abandonare a închinării la idoli și la dumnezei falși. (Acest verb apare în Fa 3:19; 14:15; 15:19; 26:18, 20; 2Co 3:16.) În 1Te 1:9, verbul este folosit în sintagma „cum v-ați întors de la idolii voștri la Dumnezeu”. Convertirea este precedată de căință. (Vezi notele de studiu de la Mt 3:2, 8; Fa 3:19; 26:20.)

unii din secta fariseilor: După cât se pare, acești creștini erau încă identificați într-o oarecare măsură cu grupul fariseilor, din care făcuseră parte în trecut. (Compară cu nota de studiu de la Fa 23:6.)

o discuție lungă: Sau „o dezbatere aprinsă”. Termenul grecesc folosit aici este înrudit cu verbul ze·teʹo, care înseamnă „a căuta”; el înseamnă și „cercetare”, „investigare”. (Kingdom Interlinear) Folosirea acestui termen indică faptul că apostolii și bătrânii au analizat cu atenție problema în discuție punând întrebări, făcând investigații minuțioase și, fără îndoială, exprimându-și în mod deschis punctele de vedere diferite.

minuni: Sau „prevestiri”. (Vezi nota de studiu de la Fa 2:19.)

Iacov: Probabil fratele vitreg al lui Isus și cel menționat în Fa 12:17. (Vezi notele de studiu de la Mt 13:55; Fa 12:17.) Se pare că atunci când problema circumciziei a fost prezentată înaintea ʻapostolilor și a bătrânilor din Ierusalim’, cel care a prezidat întrunirea a fost Iacov. (Fa 15:1, 2) Referindu-se, după toate probabilitățile, la acea ocazie, Pavel menționează că Iacov, Chifa (Petru) și Ioan erau „considerați stâlpi” ai congregației din Ierusalim. (Ga 2:1-9)

Simeon: Adică Simon Petru. Forma grecească Symeṓn reflectă îndeaproape forma ebraică a numelui (Simeon). Folosirea variantei grecești, o reflectare a formei evreiești a numelui, sugerează că limba vorbită la această întrunire a fost ebraica. În Biblie, apostolul Petru este menționat o singură dată cu această variantă a numelui. (Vezi nota de studiu de la Mt 10:2.)

un popor pentru numele său: Această expresie ar putea face aluzie la unele declarații din Scripturile ebraice potrivit cărora Iehova și-a ales un popor ca proprietate specială. (Ex 19:5; De 7:6; 14:2; 26:18, 19) Noul popor care purta numele lui Iehova, „Israelul lui Dumnezeu” (adică Israelul spiritual), avea să includă de acum înainte și credincioși neevrei. (Ga 6:16; Ro 11:25, 26a; Re 14:1) Ei trebuiau să-i aducă laude Celui pe care îl reprezentau și să-i glorifice public numele. (1Pe 2:9, 10) La fel ca Israelul literal, membrii Israelului spiritual au fost numiți de Iehova ʻpoporul întocmit pentru el ca să istorisească faptele sale demne de laudă’. (Is 43:21) Acei creștini din secolul I au proclamat cu mult curaj că Iehova este singurul Dumnezeu adevărat, demascându-i pe toți dumnezeii falși cărora li se aducea închinare pe atunci. (1Te 1:9)

cuvintele Profeților: Cuvântarea lui Simeon, adică Simon Petru (Fa 15:7-11), și dovezile prezentate de Barnaba și de Pavel (Fa 15:12) i-au amintit, probabil, lui Iacov versete biblice pertinente care au contribuit la clarificarea subiectului în discuție. (Ioa 14:26) După ce a afirmat că ceea ce fusese prezentat era „în armonie cu cuvintele Profeților”, Iacov a citat din Am 9:11, 12, carte inclusă în acea parte a Scripturilor ebraice numită în mod obișnuit „Profeții”. (Mt 22:40; Fa 15:16-18; vezi nota de studiu de la Lu 24:44)

cortul lui David: Sau „coliba (casa) lui David”. Iehova a promis că regatul lui David ʻva rămâne pentru totdeauna’. (2Sa 7:12-16) „Cortul lui David”, cu alte cuvinte, casa sa regală, sau dinastia, a căzut odată cu detronarea regelui Zedechia. (Eze 21:27) După această dată niciun rege din linia lui David nu a mai stat pe „tronul lui Iehova” în Ierusalimul pământesc. (1Cr 29:23) Însă Iehova avea să reconstruiască cortul simbolic al lui David prin descendentul lui David, Isus, care urma să fie Rege pentru totdeauna. (Fa 2:29-36) Iacov a arătat că această reconstruire prezisă de Amos (restabilirea liniei regale a lui David) avea să includă strângerea discipolilor lui Isus (moștenitorii Regatului) atât dintre evrei, cât și dintre neevrei. (Am 9:11, 12)

pentru ca aceia care rămân să-l caute stăruitor pe Iehova: Așa cum se arată în nota de studiu de la Fa 15:15, Iacov a citat aici din Am 9:11, 12. Totuși, unele porțiuni din acest pasaj sunt redate în mod diferit comparativ cu textul ebraic disponibil la ora actuală. În opinia unora, această diferență se datorează faptului că Iacov a citat din Septuaginta, o traducere în greacă a Scripturilor ebraice. Însă, când s-a referit la Petru, Iacov a folosit forma grecească a numelui acestuia (Simeon), care reflectă îndeaproape varianta ebraică, ceea ce sugerează că limba în care s-a vorbit la această întrunire a fost ebraica. (Fa 15:14) În acest caz, o altă explicație ar fi aceea că Iacov a citat aceste versete în ebraică, dar că Luca a consemnat citatul apelând la redarea din Septuaginta. Luca, Iacov și alți scriitori ai Bibliei au procedat la fel când au citat din Scripturile ebraice. Deși unele dintre versetele citate din Septuaginta diferă într-o oarecare măsură de textul ebraic disponibil în prezent, Iehova a permis ca scriitorii Bibliei să folosească această traducere în scrierile lor, ele devenind astfel parte a relatărilor inspirate. (2Ti 3:16) În ce privește citatul din Am 9:12, este demn de reținut că Septuaginta conține redarea „câți au mai rămas dintre oameni”, în timp ce manuscrisele ebraice disponibile conțin redarea „ceea ce rămâne din Edom”. Unii bibliști sugerează că această diferență de redare s-ar putea datora faptului că în ebraica veche cuvântul pentru „oameni” este foarte asemănător ca grafie cu termenul pentru „Edom”. Și termenii ebraici redați prin „a căuta” și „a lua în stăpânire” au grafie asemănătoare. Potrivit opiniei unora, redarea din Am 9:12, în versiunea Septuagintei, se bazează pe un text ebraic antic care este diferit de cel disponibil în prezent; însă aceasta rămâne doar o supoziție. Oricare ar fi realitatea, Septuaginta și textul masoretic transmit amândouă esența argumentației lui Iacov, arătând că Amos a prezis că neevreii vor purta numele lui Iehova.

Iehova: Iacov spune în Fa 15:14 că Simeon a relatat „cum … Dumnezeu și-a îndreptat atenția spre națiuni”, iar în versetul 19 vorbește despre „aceia din națiuni care se întorc la Dumnezeu”. În versetul 17, el citează din Am 9:11, 12. În textul ebraic original, numele divin apare o singură dată, în expresia „zice Iehova”. Totuși, termenul grecesc Kýrios (Domnul) apare de două ori în Fa 15:17, de fiecare dată cu referire la Iehova. Având în vedere contextul, corespondența cu Scripturile ebraice și modul în care este folosit termenul Kýrios în Septuaginta și în alte pasaje din Scripturile grecești creștine, există motive întemeiate de a folosi numele divin în ambele ocurențe ale termenului Kýrios în acest verset. (Vezi Ap. C1 și C3, partea introductivă; Fa 15:17.)

împreună cu oameni din toate națiunile: Adică cu neevrei. Un neevreu care se circumcidea nu mai era considerat un om al națiunilor, ci devenea asemenea unui „israelit din naștere”. (Ex 12:48, 49) În zilele Esterei, mulți oameni din națiuni „se declarau iudei”. (Es 8:17) Este demn de remarcat că Septuaginta spune în Es 8:17 că „mulți din neamurile păgâne s-au tăiat împrejur și-au devenit iudei”. Profeția din Am 9:11, 12, așa cum este citată aici, în Faptele, spune că „oameni din toate națiunile” (neevrei necircumciși) urmau să se alăture ʻcelor care rămâneau’ din casa lui Israel (evrei și prozeliți circumciși) și să devină „oameni numiți cu numele” lui Iehova. Pe baza acestei profeții, discipolii au înțeles că oamenii necircumciși din națiuni nu trebuiau să fie circumciși pentru a fi aprobați de Dumnezeu.

oameni numiți cu numele meu: Sau „oameni peste care a fost chemat numele meu”. În Scripturile ebraice se spune că numele lui Iehova era chemat peste israeliți, indicându-se astfel că aceștia erau poporul său. (De 28:10; 2Cr 7:14; Is 43:7; 63:19; Da 9:19) De asemenea, Iehova ʻși-a pus numele’ peste Ierusalim și peste templu, recunoscând acest loc drept centrul aprobat al închinării curate. (2Re 21:4, 7)

spune Iehova: În acest citat din Am 9:12, numele divin, reprezentat prin patru consoane ebraice (transliterate YHWH), apare în textul ebraic original. (Vezi Ap. C.)

care face aceste lucruri, [v. 18] cunoscute din vechime: Sau, potrivit altei interpretări a textului grecesc, aceste cuvinte ar putea fi redate prin „care a făcut ca aceste lucruri să fie [v. 18] cunoscute din vechime”.

părerea mea este: Sau „hotărârea (concluzia) mea este”. Lit. „judec”. După modul în care este folosită aici, expresia greacă nu arată că Iacov, care prezida, probabil, întrunirea, ar fi încercat să-i impună întregului grup punctul său de vedere. Mai degrabă, el le-a supus atenției un mod de acțiune bazat pe dovezile prezentate, precum și ceea ce spuneau Scripturile cu privire la acest subiect. Potrivit unui lexicon, termenul grecesc are, în acest context, sensul de „a emite o judecată ținând cont de mai mulți factori”. Prin urmare, verbul folosit aici nu se referă la o hotărâre judecătorească, ci la concluzia la care a ajuns Iacov pe baza versetului citat.

imoralitate sexuală: Această expresie reprezintă traducerea termenului grecesc porneía, un termen general, care se referă la toate relațiile sexuale condamnate în Cuvântul lui Dumnezeu. Acestea includ adulterul, prostituția, relațiile sexuale între persoane necăsătorite, homosexualitatea și bestialitatea. (Vezi Glosarul.)

animale strangulate: Sau „animale ucise, al căror sânge nu a fost scurs”. Interdicția menționată în verset se aplica, după toate probabilitățile, și la animalele care mureau din cauze naturale sau ca urmare a unor răni provocate de alte animale. În ambele cazuri, era vorba despre animale din corpul cărora sângele nu fusese scurs în mod corespunzător. (Ex 22:31; Le 17:15; De 14:21)

Moise: Aici Iacov face referire la scrierile lui Moise, care includ nu numai codul Legii, ci și o consemnare a modului în care Dumnezeu a acționat față de poporul său, precum și îndrumări privitoare la voința sa, anterioare promulgării Legii. De exemplu, cartea Geneza prezintă punctul de vedere al lui Iehova referitor la sânge, adulter și idolatrie. (Ge 9:3, 4; 20:2-9; 35:2, 4) Astfel, Iehova a dezvăluit principii valabile pentru toți oamenii, evrei sau neevrei. Hotărârea consemnată în Fa 15:19, 20 nu trebuia ʻsă-i tulbure’ pe creștinii neevrei constrângându-i să respecte numeroasele prevederi ale Legii mozaice. În plus, ea respecta conștiința creștinilor evrei, care, de-a lungul anilor, îl auziseră pe Moise . . . citit cu voce tare în sinagogi în fiecare sabat. (Vezi notele de studiu de la Lu 4:16; Fa 13:15.) Modul de viață recomandat avea să întărească legăturile dintre creștinii evrei și cei neevrei.

citit cu voce tare în sinagogi în fiecare sabat: Vezi notele de studiu de la Lu 4:16; Fa 13:15.

apostolii, bătrânii: Vezi nota de studiu de la Fa 15:2.

Salutare!: Termenul grecesc khaírō, care înseamnă literalmente „a se bucura”, este folosit aici ca formulă de salut, având sensul: „Să vă meargă bine!”. Introducerea la această scrisoare privind circumcizia, care a fost trimisă congregațiilor, respectă stilul epistolar specific Antichității. La început s-a menționat scriitorul, apoi destinatarul și, în cele din urmă, formula de salut obișnuită. (Vezi nota de studiu de la Fa 23:26.) Dintre toate cărțile Scripturilor grecești creștine, numai scrisoarea lui Iacov folosește termenul grecesc khaírō ca formulă de salut, așa cum apare în această scrisoare redactată de corpul de guvernare din secolul I. (Iac 1:1) Discipolul Iacov a luat parte la redactarea acestei scrisori, ceea ce susține concluzia că scriitorul cărții Iacov este unul și același cu Iacov menționat aici, în Faptele 15, care a avut un rol important în cadrul întrunirii referitoare la circumcizie.

să vă zdruncine convingerile: Sau „să vă deruteze sufletele”. În acest context, termenul psykhḗ, redat în mod obișnuit prin „suflet”, se referă la persoana însăși. (Vezi Glosarul, „Suflet”.)

în unanimitate: Lit. „cu aceeași minte”. Termenul grecesc homothymadón apare de mai multe ori în cartea Faptele, indicând adesea unitatea deosebită care exista între primii creștini. În unele contexte, termenul este redat prin „într-un gând” (Fa 1:14), „într-un singur gând” (Fa 2:46) și „cu toții” (Fa 4:24).

și-au riscat viața: Aici cuvântul „viața” redă forma de plural a termenului grecesc psykhḗ, tradus de obicei prin „suflet”. El poate face referire la o persoană sau la viața unei persoane. (Vezi Glosarul, „Suflet”.) Întreaga sintagmă ar putea fi înțeleasă ca însemnând „au renunțat la viața (la sufletul) lor” sau „și-au dedicat viața (pe ei înșiși)”.

să vă abțineți: Sau „să stați departe”. Verbul folosit aici poate fi aplicat la toate practicile enumerate în continuare. Creștinii trebuiau să evite idolatria, imoralitatea sexuală și consumarea cărnii provenite de la animale strangulate, din care sângele nu fusese scurs într-un mod corespunzător. Când se referă la abținerea de la sânge, acest verb înseamnă nu numai evitarea consumării sângelui, ci și a oricărei forme neadecvate de folosire a sângelui, prin aceasta dovedindu-se respect față de caracterul sacru al sângelui. (Le 17:11, 14; De 12:23)

să vă abțineți . . . de la sânge: Această prevedere se bazează în principal pe porunca de a nu consuma sânge, dată de Dumnezeu lui Noe și fiilor acestuia și, prin extensie, întregii omeniri. (Ge 9:4-6) Opt secole mai târziu, Dumnezeu a inclus această poruncă în Legea pe care le-a dat-o israeliților. (Le 17:13-16) După alte 15 secole, el a repetat-o congregației creștine, așa cum se menționează în acest verset. În ochii lui Dumnezeu, abținerea de la sânge este la fel de importantă ca evitarea idolatriei și a imoralității sexuale.

animale strangulate: Vezi nota de studiu de la Fa 15:20.

imoralitate sexuală: Vezi nota de studiu de la Fa 15:20.

Fiți sănătoși!: Sau „Toate cele bune!”. Expresia greacă folosită aici era specifică scrisorilor din acea perioadă. Aceasta nu înseamnă neapărat că cerințele menționate imediat înaintea sintagmei grecești constituiau măsuri privind sănătatea, ca și cum creștinii ar fi avut o sănătate mai bună dacă s-ar fi abținut de la lucrurile respective. Expresia era, în realitate, o formulă de încheiere, prin care i se ura destinatarului putere, sănătate și fericire. Ea avea același rol ca și expresia ebraică şalốm, prin intermediul căreia i se ura cuiva pace. (Ex 4:18; Ju 18:6; 19:20; 1Sa 1:17) De fapt, o traducere în ebraica modernă a Scripturilor grecești creștine (având simbolul J22 în Ap. C4) redă expresia prin şalốm laḥém, care înseamnă „Să aveți pace!”.

Unele manuscrise grecești târzii și unele traduceri vechi în alte limbi adaugă, cu mici diferențe de redare, următoarele: „Dar Sila s-a hotărât să rămână cu ei; și Iuda a plecat singur la Ierusalim”. Totuși, aceste cuvinte nu apar în manuscrisele cele mai vechi și demne de încredere și, prin urmare, nu fac parte din textul original al cărții Faptele. Probabil că acest pasaj a fost o notă marginală la Fa 15:40, adăugată, cu timpul, în textul unui număr mic de manuscrise. (Vezi Ap. A3.)

a lui Iehova: În cartea Faptele, expresia bunătate nemeritată este asociată în majoritatea cazurilor cu Dumnezeu. (Fa 11:23; 13:43; 20:24, 32) În Fa 14:26, apare expresia similară „încredințați . . . bunătății nemeritate a lui Dumnezeu”. (Vezi Ap. C3, partea introductivă; Fa 15:40.)

Multimedia

Faptele Apostolilor – A doua călătorie misionară a lui Pavel (Fa 15:36–18:22) c. 49-52 e.n.
Faptele Apostolilor – A doua călătorie misionară a lui Pavel (Fa 15:36–18:22) c. 49-52 e.n.

Evenimentele sunt menționate în ordine cronologică

1. Pavel și Barnaba se despart; Pavel călătorește cu Sila, iar Barnaba, cu Ioan (numit și Marcu) (Fa 15:36-41)

2. Pavel călătorește la Derbe și apoi la Listra, unde îl invită pe Timotei să-i devină tovarăș de călătorie (Fa 16:1-4)

3. Spiritul sfânt îi interzice lui Pavel să spună cuvântul în provincia Asia; Pavel călătorește prin Frigia și Galatia, după care coboară la Misia (Fa 16:6, 7)

4. După ce coboară cu tovarășii lui la Troa, Pavel are o viziune cu un macedonean care îi invită pe frați să meargă în Macedonia (Fa 16:8-10)

5. Pavel și însoțitorii săi călătoresc pe mare de la Troa la Neapolis, iar de acolo la Filipi (Fa 16:11, 12)

6. În afara unei porți a orașului Filipi, lângă un râu, Pavel le vorbește unor femei; Lidia și casa ei se botează (Fa 16:13-15)

7. Pavel și Sila sunt întemnițați la Filipi; temnicerul și casa lui se botează (Fa 16:22-24, 31-33)

8. Pavel pretinde să li se ceară oficial scuze; magistrații orașului îi scot pe frați din închisoare; Pavel o vizitează pe Lidia și îi încurajează pe noii discipoli (Fa 16:37-40)

9. Pavel și însoțitorii lui merg la Tesalonic trecând prin Amfipolis și prin Apollonia (Fa 17:1)

10. Pavel predică în Tesalonic; unii iudei, precum și mulți greci devin credincioși; iudeii necredincioși provoacă agitație în oraș (Fa 17:2-5)

11. Ajunși la Bereea, Pavel și Sila predică în sinagoga de aici; iudeii din Tesalonic instigă mulțimea (Fa 17:10-13)

12. Pavel călătorește pe mare până la Atena, în timp ce Sila și Timotei rămân la Bereea (Fa 17:14, 15)

13. La Atena, Pavel vorbește în Areopag; unii devin credincioși (Fa 17:22, 32-34)

14. Pavel stă 18 luni în Corint, predând cuvântul lui Dumnezeu; unii i se împotrivesc, dar mulți devin credincioși și se botează (Fa 18:1, 8, 11)

15. Din Chencrea, un port al Corintului, Pavel, însoțit de Priscila și de Aquila, călătorește pe mare până la Efes, unde predică în sinagogă (Fa 18:18, 19)

16. Pavel călătorește pe mare până la Cezareea, dar Priscila și Aquila rămân în Efes; se pare că Pavel merge la Ierusalim, și de acolo, la Antiohia din Siria (Fa 18:20-22)