le-a răspuns: Câteva manuscrise vechi importante omit restul versetului 2, precum și versetul 3 în întregime. Deși există o oarecare incertitudine cu privire la autenticitatea acestor cuvinte, mulți erudiți sunt de părere că ele ar trebui să apară în text deoarece se găsesc în numeroase manuscrise, atât în manuscrise mai vechi, cât și în unele mai recente.

adulteră: Este vorba despre adulterul spiritual, sau infidelitatea față de Dumnezeu. (Vezi nota de studiu de la Mr 8:38.)

semnul lui Iona: Vezi nota de studiu de la Mt 12:39.

pe celălalt țărm: Adică pe celălalt țărm al Mării Galileei. Din câte se pare, ei s-au îndreptat spre Betsaida, aflată pe malul nord-estic al acestui lac.

plămădeala: În Biblie, plămădeala este deseori folosită ca simbol al corupției și al păcatului. Aici se referă la învățături denaturate. (Mt 16:12; 1Co 5:6-8; compară cu nota de studiu de la Mt 13:33)

coșuri: Când menționează cele două ocazii în care Isus a hrănit în mod miraculos mulțimile (vezi notele de studiu de la Mt 14:20; 15:37; 16:10 și relatările paralele din Mr 6:43; 8:8, 19, 20), evangheliile fac de fiecare dată distincție între tipurile de coșuri folosite pentru strângerea resturilor. În episodul în care Isus a hrănit aproximativ 5 000 de bărbați este folosit termenul grecesc kóphinos (tradus prin „coș”); în episodul în care a hrănit 4 000 de bărbați este folosit termenul grecesc sphyrís (tradus prin „coșuri mari”). Acest lucru arată că scriitorii fie au fost prezenți la fața locului, fie au primit informațiile de la martori oculari demni de încredere.

coșuri mari: Sau „coșuri pentru provizii”. (Vezi notele de studiu de la Mt 15:37; 16:9.)

Cezareei lui Filip: Oraș aflat la izvoarele râului Iordan, la o altitudine de 350 m. Este situat la aproximativ 40 km N de Marea Galileei și aproape de versantul sud-vestic al muntelui Hermon. Orașul a fost numit Cezareea de tetrarhul Filip, fiul lui Irod cel Mare, în onoarea împăratului roman. Pentru a nu fi confundat cu orașul-port cu același nume, a fost numit Cezareea lui Filip. (Vezi Ap. B10.)

Fiul omului: Vezi nota de studiu de la Mt 8:20.

Ioan Botezătorul: Vezi notele de studiu de la Mt 3:1.

Ilie: Vezi nota de studiu de la Mt 11:14.

Simon Petru: Vezi nota de studiu de la Mt 10:2.

Cristosul: Petru îl identifică pe Isus drept „Cristosul” (în greacă, ho khristós), un titlu echivalent cu „Mesia” (din ebraicul maşíaḥ), ambele însemnând „Unsul”. În limba greacă, titlul „Cristos” este precedat aici de articol hotărât, aceasta fiind, evident, o modalitate de a sublinia calitatea lui Isus de Mesia. (Vezi notele de studiu de la Mt 1:1; 2:4.)

Dumnezeului celui viu: Expresie folosită pentru a sublinia ideea că Iehova este un Dumnezeu viu și activ, în contrast cu dumnezeii lipsiți de viață ai națiunilor (Fa 14:15), cum erau dumnezeii la care se închinau locuitorii din regiunea Cezareei lui Filip. (Mt 16:13) Această expresie apare și în Scripturile ebraice. (De 5:26; Ier 10:10)

fiu al lui Iona: Sau „Bar-Iona”. Multe nume ebraice erau compuse din termenul ebraic ben sau din termenul aramaic bar, ambele însemnând „fiu”, și din numele tatălui. Numele astfel format avea rol de nume de familie. Folosirea termenului bar, un cuvânt împrumutat din aramaică, în nume proprii precum Bartolomeu, Bartimeu, Barnaba și Bar-Isus demonstrează influența pe care aramaica a avut-o asupra limbii ebraice vorbite în zilele lui Isus.

un om: Lit. „carnea și sângele”, o expresie idiomatică ebraică. În acest context, expresia se referă, din câte se pare, la gândirea umană. Isus vrea să spună că Petru nu a ajuns la concluzia corectă singur sau pentru că vreun om i-ar fi dezvăluit-o. (Ga 1:16, n.s.)

Tu ești Petru și pe această stâncă: În acest pasaj, în limba greacă, apar doi termeni asemănători: pétros și pétra. Termenul pétros este de genul masculin și înseamnă „bucată de stâncă”, „piatră”. Aici este folosit ca nume propriu (Petru), forma grecească a numelui pe care Isus i l-a dat lui Simon. (Ioa 1:42) Termenul pétra, redat prin „stâncă”, este la feminin și înseamnă „strat stâncos”, „bloc de piatră” sau „masă stâncoasă”. Acest termen grecesc apare și în Mt 7:24, 25; 27:60; Lu 6:48; 8:6; Ro 9:33; 1Co 10:4; 1Pe 2:8. Evident, Petru nu se considera stânca pe care Isus avea să-și zidească congregația, deoarece în 1Pe 2:4-8 a scris că Isus era ‘piatra unghiulară de temelie’, care fusese prezisă cu mult timp înainte și aleasă de însuși Dumnezeu. În mod similar, apostolul Pavel l-a numit pe Isus „temelie” și „stânca spirituală”. (1Co 3:11; 10:4) Prin urmare, Isus a făcut aici un joc de cuvinte. Era ca și cum ar fi spus: „Tu, cel pe care l-am numit Petru, o bucată de stâncă [Pétros], ai înțeles cine este cu adevărat Cristosul, «această stâncă» [pétra], cel ce va fi temelia congregației creștine”.

congregația: Aceasta este prima ocurență a termenului grecesc ekklēsía. El este compus din doi termeni grecești: ek, care înseamnă „afară”, și kaléō, care înseamnă „a chema”. Termenul se referă la un grup de oameni convocați sau chemați laolaltă pentru un anumit scop sau o anumită activitate. (Vezi Glosarul.) În acest context, Isus a prezis înființarea congregației creștine, alcătuite din creștini unși, care, asemenea unor „pietre vii”, sunt „zidiți drept casă spirituală”. (1Pe 2:4, 5) Cuvântul grecesc ekklēsía apare frecvent în Septuaginta ca echivalent al termenului ebraic redat prin „congregație”, care se referă adesea la întreaga națiune Israel. (De 23:3; 31:30) În Fa 7:38, israeliții chemați din Egipt sunt numiți „congregație”. În mod asemănător, creștinii ‘chemați din întuneric’ și ‘aleși din lume’ alcătuiesc „congregația lui Dumnezeu”. (1Pe 2:9; Ioa 15:19; 1Co 1:2)

Mormântului: Sau „Hadesului”. (Vezi Glosarul, „Mormânt”.) Biblia spune despre cei care mor că intră pe „porțile morții” (Ps 107:18) și pe „porțile Mormântului” (Is 38:10), ceea ce transmite ideea că ei sunt ținuți sub puterea morții. Isus promite victoria asupra Mormântului, însemnând că „porțile” acestuia se vor deschide pentru a-i elibera pe cei morți prin intermediul învierii. Învierea lui Isus este o garanție că această promisiune se va împlini. (Mt 16:21) Întrucât congregația este zidită pe Isus, cel care îi poate elibera pe membrii ei din moarte, ea nu poate fi nici învinsă, nici subjugată definitiv de Mormânt. (Fa 2:31; Re 1:18; 20:13, 14)

cheile Regatului cerurilor: În Biblie, cei cărora li s-au dat chei, literale sau figurative, au primit o anumită autoritate. (1Cr 9:26, 27; Is 22:20-22) Astfel, termenul „cheie” a ajuns un simbol al autorității și al responsabilității. Petru a folosit „cheile” care i-au fost încredințate pentru a le deschide evreilor (Fa 2:22-41), samaritenilor (Fa 8:14-17) și celor din națiuni (Fa 10:34-38) posibilitatea de a primi spiritul lui Dumnezeu și perspectiva de a intra în Regatul ceresc.

legat . . . dezlegat: Sau „încuiat . . . descuiat”. Evident, expresia se referă la deciziile care interzic sau permit anumite acțiuni. (Compară cu nota de studiu de la Mt 18:18.)

va fi deja legat . . . va fi deja dezlegat: În greacă, construcțiile verbale din acest verset sunt neobișnuite: verbul „a fi” la viitor este combinat cu participiul perfect pasiv al verbelor „a lega” și „a dezlega”. Aceasta arată că, indiferent ce decizie lua Petru („tot ce vei lega”, „tot ce vei dezlega”), decizia respectivă era luată deja în cer; decizia lui Petru nu o preceda pe cea din cer. (Compară cu nota de studiu de la Mt 18:18.)

Cristosul: Vezi nota de studiu de la Mt 16:16.

Isus: În câteva manuscrise antice apare redarea „Isus Cristos”.

bătrânilor: Lit. „bărbaților în vârstă”. În Biblie, termenul grecesc presbýteros este folosit îndeosebi cu referire la bărbații care dețin o anumită autoritate și responsabilitate într-o comunitate sau într-o națiune. Deși termenul se referă uneori la vârstă (de exemplu, în Lu 15:25 este redat prin „fiul mai mare”, iar în Fa 2:17, prin „bătrânii”), el nu-i desemnează doar pe cei vârstnici. În acest verset, termenul face referire la conducătorii națiunii evreiești, care sunt menționați deseori împreună cu preoții principali și cu scribii. Sanhedrinul era format din bărbați care aparțineau acestor trei grupuri. (Mt 21:23; 26:3, 47, 57; 27:1, 41; 28:12; vezi Glosarul, „Bătrân”)

preoților principali: Vezi nota de studiu de la Mt 2:4 și Glosarul, „Preot principal”.

scribilor: Vezi nota de studiu de la Mt 2:4 și Glosarul, „Scrib”.

Înapoia mea: Prin aceste cuvinte, Isus „l-a mustrat” cu asprime pe Petru. (Mr 8:33) Isus nu a permis niciunui lucru să-i stea în cale și să-l împiedice să înfăptuiască voința Tatălui său. Unele lexicoane redau această expresie idiomatică prin: „Dispari din ochii mei”, iar unele traduceri ale Bibliei prin: „Pleacă de la mine”. Este posibil ca aceste cuvinte să-i fi amintit lui Petru care era locul său: el trebuia să-și urmeze și să-și susțină Stăpânul, nu să fie o piatră de poticnire, adică un obstacol în calea lui Isus.

Satan: Isus nu l-a identificat pe Petru cu Satan Diavolul, ci l-a numit „Satan” cu sensul de împotrivitor, adversar (aceasta fiind semnificația termenului ebraic satán). Din câte se pare, Isus a sugerat că Petru, prin modul în care a acționat cu acea ocazie, se lăsase influențat de Satan.

piatră de poticnire: Vezi nota de studiu de la Mt 18:7.

să se renege pe sine: Sau „să renunțe la toate drepturile asupra sa”. Această expresie face referire la dispoziția cuiva de a renunța complet la sine sau de a-i ceda lui Dumnezeu dreptul de proprietate asupra sa. Expresia grecească poate fi redată și prin „trebuie să-și spună «nu» lui însuși”, o redare potrivită deoarece renegarea de sine ar putea însemna și a spune „nu” dorințelor, ambițiilor sau preferințelor personale. (2Co 5:14, 15) Același verb grecesc este folosit de Matei când relatează episodul în care Petru ‘l-a renegat’ pe Isus, adică a negat că-l cunoaște. (Mt 26:34, 35, 75)

stâlpul de tortură: Sau „stâlpul de execuție”. În greaca clasică, termenul staurós se referă în principal la un stâlp sau un par vertical. Când este folosit cu sens figurat, termenul indică uneori suferința, rușinea, tortura și chiar moartea pe care le suportă cineva deoarece este un continuator al lui Isus. (Vezi Glosarul.)

viața: Sau „sufletul”. (Vezi Glosarul, „Suflet”.)

viața: Vezi nota de studiu de la Mt 16:25 și Glosarul, „Suflet”.

Adevărat: Vezi nota de studiu de la Mt 5:18.