După Matei 1:1-25

1  Aceasta este cartea istoriei* lui Isus Cristos, fiul lui David+, fiul lui Avraam+:   Lui Avraam+ i s-a născut Isaac+;lui Isaac i s-a născut Iacob+;lui Iacob i s-au născut Iuda+ și frații lui+;   lui Iuda i s-au născut Pereț și Zerah+ prin Tamar+;lui Pereț i s-a născut Hețron+;lui Hețron i s-a născut Ram+;   lui Ram i s-a născut Aminadab;lui Aminadab i s-a născut Nahșon+;lui Nahșon i s-a născut Salmon;   lui Salmon i s-a născut Boaz+ prin Rahav+;lui Boaz i s-a născut Obed+ prin Rut+;lui Obed i s-a născut Iese+;   lui Iese i s-a născut David+, regele+. Lui David i s-a născut Solomon+ prin soția lui Urie*+;   lui Solomon i s-a născut Roboam+;lui Roboam i s-a născut Abiia+;lui Abiia i s-a născut Asa+;   lui Asa i s-a născut Iosafat+;lui Iosafat i s-a născut Ioram+;lui Ioram i s-a născut Ozia+;   lui Ozia i s-a născut Iotam+;lui Iotam i s-a născut Ahaz+;lui Ahaz i s-a născut Ezechia+; 10  lui Ezechia i s-a născut Manase+;lui Manase i s-a născut Amon+;lui Amon i s-a născut Iosia+; 11  lui Iosia+ i s-au născut Ieconia+ și frații lui în perioada deportării în Babilon+. 12  După deportarea în Babilon, lui Ieconia i s-a născut Șealtiel;lui Șealtiel i s-a născut Zorobabel+; 13  lui Zorobabel i s-a născut Abiud;lui Abiud i s-a născut Eliachim;lui Eliachim i s-a născut Azor; 14  lui Azor i s-a născut Țadoc;lui Țadoc i s-a născut Achim;lui Achim i s-a născut Eliud; 15  lui Eliud i s-a născut Eleazar;lui Eleazar i s-a născut Matan;lui Matan i s-a născut Iacob; 16  lui Iacob i s-a născut Iosif, soțul Mariei, cea din care s-a născut Isus+, care este numit Cristos+. 17  Așadar, de la Avraam până la David au fost în total 14 generații, de la David până la deportarea în Babilon+, 14 generații, iar de la deportarea în Babilon până la Cristos, 14 generații. 18  Iată cum a avut loc nașterea lui Isus Cristos: În perioada în care mama sa, Maria, îi era promisă în căsătorie lui Iosif+, ea a rămas însărcinată prin spiritul sfânt+ înainte ca ei să fie împreună. 19  Dar Iosif, soțul ei, care era drept și nu voia să o facă de rușine în public, s-a gândit să divorțeze de ea* în secret+. 20  Însă, după ce a reflectat la aceste lucruri, iată că i s-a arătat în vis îngerul lui Iehova, care i-a zis: „Iosif, fiul lui David, nu te teme s-o iei acasă pe Maria, soția ta, fiindcă ceea ce a fost conceput în ea este lucrarea spiritului sfânt+. 21  Ea va naște un fiu, iar tu îi vei pune numele Isus+, căci el își va salva poporul eliberându-i de păcatele lor+”. 22  De fapt, toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească ce spusese Iehova prin profetul său: 23  „Iată că fecioara va rămâne însărcinată, va naște un fiu și i se va pune numele Emanuel+”, care, tradus, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi+”. 24  Apoi Iosif s-a trezit din somn și a făcut așa cum îi spusese îngerul lui Iehova: a luat-o acasă pe soția sa. 25  Dar n-a avut relații intime cu ea până când a născut copilul+. Și el i-a pus numele Isus+.

Note de subsol

Sau „genealogiei”, „ascendență”, „origine”.
Sau „prin cea care fusese a lui Urie”.
Sau „să-i dea drumul”, „să o elibereze”.

Note pentru studiu

Matei: Numele grecesc „Matei” este, probabil, o formă prescurtată a numelui ebraic „Matitia” (1Cr 15:18), care înseamnă „Darul lui Iehova”.

După Matei: Niciunul dintre evangheliști nu s-a identificat drept scriitor al relatării sale, iar, din câte se pare, textele originale nu aveau titlu. În unele manuscrise ale Evangheliei după Matei apare titlul Euaggélion Katá Maththaíon („Vestea bună [sau Evanghelia] după Matei”), în timp ce în altele apare un titlu mai scurt, Katá Maththaíon („După Matei”). Nu se știe exact când au fost adăugate aceste titluri sau când au început să fie folosite. Unii erudiți consideră că lucrul acesta s-a întâmplat în secolul al II-lea e.n., întrucât au fost descoperite manuscrise cu titlul lung care datează de la sfârșitul secolului al II-lea sau de la începutul secolului al III-lea. În opinia unor bibliști, cuvintele introductive ale cărții lui Marcu („Începutul veștii bune despre Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu”) ar putea fi motivul pentru care termenul „evanghelie” (lit. „veste bună”) a ajuns să fie folosit pentru a desemna aceste relatări. Titlurile, care conțin numele scriitorului, au început să fie folosite, se pare, din motive practice, cărțile biblice putând fi astfel identificate mai ușor.

cartea istoriei: În greacă, primele cuvinte ale cărții Matei, Bíblos genéseōs (o formă a termenului génesis), ar putea fi redate și prin „consemnare istorică” sau „consemnare a genealogiei”. Termenul grecesc génesis înseamnă literalmente „origine”, „naștere”, „obârșie”, „ascendență”. Este folosit în Septuaginta ca echivalent al termenului ebraic tôledốt, care are un sens asemănător și este redat de regulă prin „istorie” în cartea Geneza. (Ge 2:4; 5:1; 6:9; 10:1; 11:10, 27; 25:12, 19; 36:1, 9; 37:2)

istoriei lui Isus Cristos: Matei urmărește genealogia lui Isus prin Solomon, un fiu al lui David. Luca, în schimb, urmărește genealogia prin Natan, un alt fiu al lui David. (Mt 1:6, 7; Lu 3:31) Matei arată că Isus are dreptul legal la tronul lui David, fiind un urmaș al lui Solomon prin Iosif, care era tatăl lui Isus din punct de vedere legal. Din câte se pare, Luca îi menționează pe strămoșii Mariei, arătând că Isus era un descendent biologic al lui David.

Cristos: Acest titlu provine din termenul grecesc Khristós și este echivalentul titlului „Mesia” (din ebraicul maşíaḥ), ambii termeni însemnând „Unsul”. În timpurile biblice, cel care era desemnat oficial drept conducător era uns cu ulei.

fiul: În această genealogie, termenul „fiu” se poate referi la un fiu, la un nepot sau la un alt descendent.

fiul lui David: Această expresie arată că Isus era descendentul din linia genealogică a lui David care trebuia să moștenească Regatul, potrivit legământului încheiat cu David. (2Sa 7:11-16; Ps 89:3, 4)

fiul lui Avraam: Evreii cunoșteau promisiunea lui Dumnezeu potrivit căreia toate națiunile pământului vor obține o binecuvântare prin descendența lui Avraam. Avându-i în minte pe cititorii evrei, Matei începe să prezinte linia genealogică a lui Isus menționând că el este descendentul lui Avraam și, prin urmare, moștenitorul de drept al acestei promisiuni.

i s-a născut: Lit. „a generat”, „a dat naștere”, „a adus în existență”. Expresia „a i se naște” poate fi folosită atât cu privire la un bărbat care devine tată, cât și cu privire la un bunic sau chiar la un strămoș mai îndepărtat. (Mt 1:8, 11)

Tamar: Este prima dintre cele cinci femei menționate de Matei în genealogia lui Mesia. Celelalte patru sunt: Rahav și Rut, ambele neisraelite (v. 5), „soția lui Urie”, adică Bat-Șeba (v. 6), și Maria (v. 16). Se pare că aceste femei au fost incluse în genealogia lui Isus ­­– în care, de altfel, sunt menționați doar bărbați – deoarece a existat ceva deosebit în modul în care fiecare a ajuns să fie o ascendentă a lui Isus.

David, regele: Deși în această genealogie sunt menționați mai mulți regi, David este singurul amintit cu titlul „regele”. Dinastia regală a Israelului este numită „casa lui David”. (1Re 12:19, 20) Numindu-l pe Isus „fiul lui David” în versetul 1, Matei evidențiază tema Regatului și îl identifică pe Isus drept moștenitorul tronului regal, moștenitor promis prin legământul davidic. (2Sa 7:11-16)

soția lui Urie: Este vorba despre Bat-Șeba, soția unui hetit numit Urie; acesta a fost unul dintre războinicii străini din armata lui David. (2Sa 11:3; 23:8, 39)

lui Ioram i s-a născut Ozia: Prin această afirmație se înțelege că Ioram a fost un strămoș al lui Ozia, nu tatăl lui. În listele genealogice, expresia „i s-a născut” este folosită deseori cu acest sens. Comparând genealogia întocmită de Matei cu cea menționată în 1Cr 3:11, 12, observăm că Matei omite trei regi răi (Ahazia, Ioas și Amația) din linia genealogică a lui David, între Ioram și Ozia (numit și Azaria).

i s-au născut: În acest verset, expresia înseamnă „a devenit bunic”, întrucât Iosia a fost, de fapt, tatăl lui Ioiachim, care, la rândul lui, a fost tatăl lui Ieconia, numit și Ioiachin și Conia. (2Re 24:6; 1Cr 3:15-17; Es 2:6; Ier 22:24)

lui Șealtiel i s-a născut Zorobabel: Deși, în multe versete, Zorobabel este numit fiul lui Șealtiel (Ezr 3:2, 8; 5:2; Ne 12:1; Hag 1:1, 12, 14; 2:2, 23; Lu 3:27), într-un verset este numit fiul lui Pedaia, fratele lui Șealtiel. (1Cr 3:19) Probabil că Zorobabel era fiul biologic al lui Pedaia, dar, din punct de vedere legal, era considerat fiul lui Șealtiel. (Vezi notele de studiu de la Lu 3:27.)

i s-a născut: Lit. „a generat”, „a dat naștere”, „a adus în existență”. Expresia „a i se naște” poate fi folosită atât cu privire la un bărbat care devine tată, cât și cu privire la un bunic sau chiar la un strămoș mai îndepărtat. (Mt 1:8, 11)

Cristos: Acest titlu provine din termenul grecesc Khristós și este echivalentul titlului „Mesia” (din ebraicul maşíaḥ), ambii termeni însemnând „Unsul”. În timpurile biblice, cel care era desemnat oficial drept conducător era uns cu ulei.

Iosif: În relatarea lui Matei nu se spune că lui Iosif „i s-a născut” Isus. (Vezi nota de studiu de la Mt 1:2.) Se spune doar că Iosif a fost soțul Mariei, cea din care s-a născut Isus. Astfel, genealogia întocmită de Matei evidențiază că Isus, deși nu a fost fiul biologic al lui Iosif, a fost fiul său adoptiv și, prin urmare, un moștenitor legal al lui David. Genealogia întocmită de Luca evidențiază că Isus, prin Maria, mama lui, este moștenitorul natural al lui David.

Cristos: Vezi nota de studiu de la Mt 1:1 și Glosarul.

promisă în căsătorie: Sau „logodită”. La evrei, logodna era un angajament foarte serios. Un cuplu logodit era considerat ca și căsătorit, cu toate că bărbatul și femeia nu locuiau împreună ca soț și soție până când căsătoria nu era încheiată oficial.

spiritul: Aceasta este prima ocurență a termenului grecesc pneúma în Scripturile grecești creștine. Termenul se referă aici la forța activă a lui Dumnezeu. (Vezi Glosarul.)

soțul . . . să divorțeze: Întrucât perechea logodită era considerată ca și căsătorită, despre Iosif se putea spune pe bună dreptate că era soțul Mariei, iar despre Maria că era soția lui Iosif. (Mt 1:20) Ruperea logodnei se făcea prin divorț.

fiul lui David: Această expresie arată că Isus era descendentul din linia genealogică a lui David care trebuia să moștenească Regatul, potrivit legământului încheiat cu David. (2Sa 7:11-16; Ps 89:3, 4)

David, regele: Deși în această genealogie sunt menționați mai mulți regi, David este singurul amintit cu titlul „regele”. Dinastia regală a Israelului este numită „casa lui David”. (1Re 12:19, 20) Numindu-l pe Isus „fiul lui David” în versetul 1, Matei evidențiază tema Regatului și îl identifică pe Isus drept moștenitorul tronului regal, moștenitor promis prin legământul davidic. (2Sa 7:11-16)

promisă în căsătorie: Sau „logodită”. La evrei, logodna era un angajament foarte serios. Un cuplu logodit era considerat ca și căsătorit, cu toate că bărbatul și femeia nu locuiau împreună ca soț și soție până când căsătoria nu era încheiată oficial.

soțul . . . să divorțeze: Întrucât perechea logodită era considerată ca și căsătorită, despre Iosif se putea spune pe bună dreptate că era soțul Mariei, iar despre Maria că era soția lui Iosif. (Mt 1:20) Ruperea logodnei se făcea prin divorț.

i s-a născut: Lit. „a generat”, „a dat naștere”, „a adus în existență”. Expresia „a i se naște” poate fi folosită atât cu privire la un bărbat care devine tată, cât și cu privire la un bunic sau chiar la un strămoș mai îndepărtat. (Mt 1:8, 11)

iată: Termenul grecesc idoú, redat aici prin „iată”, este folosit deseori pentru a atrage atenția asupra a ceea ce urmează, încurajând cititorul să-și imagineze scena sau să remarce un detaliu al relatării. De asemenea, este folosit pentru a sublinia ceva important ori pentru a introduce ceva nou sau surprinzător. În Scripturile grecești creștine, acest termen apare de cele mai multe ori în evanghelia lui Matei, în evanghelia lui Luca și în cartea Revelația. În Scripturile ebraice se folosește frecvent un echivalent al acestuia.

îngerul lui Iehova: Această expresie apare de multe ori în Scripturile ebraice, prima ocurență fiind în Ge 16:7. În manuscrisele timpurii ale Septuagintei este redată prin termenul grecesc ággelos („înger”, „mesager”) urmat de numele divin scris cu caractere ebraice. Așa apare această expresie în Za 3:5, 6, într-un manuscris al Septuagintei care a fost descoperit în Nahal Hever, Israel, și care datează din perioada 50 î.e.n. – 50 e.n. (Vezi Ap. C.) Mai multe traduceri ale Bibliei păstrează numele divin când redau expresia „îngerul lui Iehova” în acest verset. (Vezi Ap. A5 și Ap. C3, partea introductivă; Mt 1:20.)

Iehova: Aceasta este prima dintre cele 237 de ocurențe în care numele divin, „Iehova”, apare în textul Scripturilor grecești creștine al acestei versiuni. (Vezi Ap. C.)

fiul lui David: Ca să-l pregătească pe Iosif pentru ceea ce avea să-i transmită, îngerul îl numește „fiul lui David”, amintindu-i astfel de legământul davidic. (Vezi notele de studiu de la Mt 1:1, 6.)

s-o iei acasă pe Maria, soția ta: La evrei, căsătoria începea odată cu logodna, iar formalitățile de căsătorie erau finalizate când un soț își aducea mireasa la el acasă. De obicei, acest eveniment avea loc într-o zi stabilită dinainte și era sărbătorit printr-o petrecere. În felul acesta, bărbatul arăta în mod public că lua de soție acea femeie. Odată ce era făcută publică, recunoscută oficial și înregistrată, căsătoria devenea efectivă. (Ge 24:67; vezi notele de studiu de la Mt 1:18, 19)

conceput: Lit. „generat”, „născut”, „adus în existență”. Același termen grecesc este redat prin „a (i) se naște” în versetele 2-16. (Vezi nota de studiu de la Mt 1:2.)

Isus: Corespunde numelui ebraic Ieșua, sau Iosua, o formă prescurtată a numelui Iehosua, care înseamnă „Iehova este salvare”.

ca să se împlinească ce spusese Iehova prin profetul său: Această expresie și altele asemănătoare apar de multe ori în Evanghelia după Matei, din câte se pare pentru a li se aduce în atenție cititorilor evrei rolul lui Isus în calitate de promisul Mesia. (Mt 2:15, 23; 4:14; 8:17; 12:17; 13:35; 21:4; 26:56; 27:9)

Iehova: Citatul care urmează în versetul 23 este luat din Is 7:14, unde se arată că Iehova este cel care dă semnul. (Vezi Ap. C3, partea introductivă; Mt 1:22.) Acesta este primul citat din Scripturile ebraice care apare în cartea lui Matei.

fecioara: Matei citează aici Is 7:14 din Septuaginta, unde apare termenul parthénos, „persoană care nu a avut niciodată relații sexuale”, ca redare a termenului ebraic ʽalmáh, care are un sens mai larg și care poate însemna „fecioară” sau, pur și simplu, „tânără”. Sub inspirație divină, Matei folosește termenul grecesc pentru „fecioară” cu privire la mama lui Isus.

Emanuel: Nume ebraic care apare în Is 7:14; 8:8, 10. Emanuel este unul dintre numele folosite ca titlu profetic prin care este identificat Mesia.

îngerul lui Iehova: Această expresie apare de multe ori în Scripturile ebraice, prima ocurență fiind în Ge 16:7. În manuscrisele timpurii ale Septuagintei este redată prin termenul grecesc ággelos („înger”, „mesager”) urmat de numele divin scris cu caractere ebraice. Așa apare această expresie în Za 3:5, 6, într-un manuscris al Septuagintei care a fost descoperit în Nahal Hever, Israel, și care datează din perioada 50 î.e.n. – 50 e.n. (Vezi Ap. C.) Mai multe traduceri ale Bibliei păstrează numele divin când redau expresia „îngerul lui Iehova” în acest verset. (Vezi Ap. A5 și Ap. C3, partea introductivă; Mt 1:20.)

Iehova: Vezi nota de studiu de la Mt 1:20 și Ap. C3, partea introductivă; Mt 1:24.

n-a avut relații intime cu ea: Lit. „n-a cunoscut-o”. În greaca biblică, verbul „a cunoaște” poate fi folosit ca eufemism pentru relațiile sexuale. Același lucru este valabil și în cazul verbului ebraic „a cunoaște”, redat prin „a avut relații intime cu” în Ge 4:1, în 1Sa 1:19 și în alte versete.

Multimedia

Material video: Introducere la cartea Matei
Material video: Introducere la cartea Matei
Evanghelia după Matei – Evenimente importante
Evanghelia după Matei – Evenimente importante

În măsura în care a fost posibil, evenimentele sunt menționate în ordine cronologică.

La fiecare evanghelie, harta prezintă evenimente diferite.

1. Isus se naște în Betleem (Mt 2:1; Lu 2:4-6)

2. Isus este ispitit de Satan în pustiul Iudeei (Mt 4:1-3; Mr 1:12, 13; Lu 4:1-4)

3. Primul tur de predicare al lui Isus în Galileea, când îi invită pe primii patru discipoli să-l însoțească; probabil că și-a început turul din regiunea Capernaumului (Mt 4:23; Mr 1:38, 39; Lu 4:42, 43)

4. În apropiere de Capernaum, Isus îl cheamă pe Matei să-l urmeze (Mt 9:9; Mr 2:14; Lu 5:27, 28)

5. Isus ține Predica de pe munte pe terenul deluros de lângă Capernaum (Mt 5:1, 2; Lu 6:17, 20)

6. La est de Marea Galileei, Isus întâlnește niște bărbați posedați de demoni; demonii sunt trimiși în porci (Mt 8:28, 31, 32; Mr 5:1, 2, 11-13; Lu 8:26, 27, 32, 33)

7. Isus este respins de locuitorii din Nazaret, orașul în care el a crescut (Mt 13:54-57; Mr 6:1-3)

8. Al treilea tur de predicare în Galileea; posibil, și-a început turul din regiunea Nazaretului (Mt 9:35, 37, 38; Mr 6:6, 7; Lu 9:1, 2)

9. Ioan Botezătorul este ucis, din câte se pare în Tiberiada (Mt 14:10; Mr 6:27)

10. După ce trece prin regiunea Tirului și a Sidonului, Isus hrănește aproximativ 4 000 de bărbați în apropierea țărmului estic al Mării Galileei (Mt 15:29, 36-38; Mr 8:1, 2, 6, 9)

11. Isus merge în regiunea Magadanului; fariseii și saducheii cer un semn din cer (Mt 15:39; 16:1, 2, 4; Mr 8:10-12)

12. În regiunea Cezareei lui Filip, Petru îl identifică pe Isus drept Cristosul; Isus îi promite lui Petru cheile Regatului (Mt 16:13-16, 19)

13. Are loc transfigurarea lui Isus, probabil pe unul dintre pintenii muntelui Hermon (Mt 17:1, 2; Mr 9:2, 3; Lu 9:28, 29)

14. Isus prezice din nou moartea și învierea sa, probabil când se află în Pereea (Mt 20:17-19; Mr 10:32-34; Lu 18:31-33)

15. Isus ajunge în Betania; Maria toarnă ulei pe capul și pe picioarele lui Isus (Mt 26:6, 7, 12, 13; Mr 14:3, 8, 9; Ioa 12:1, 3, 7, 8)

16. Aflați pe Muntele Măslinilor, discipolii întreabă care este semnul prezenței lui Isus (Mt 24:3; Mr 13:3, 4; Lu 21:7)

17. În Ierusalim, Isus instituie Cina Domnului (Mt 26:26-28; Mr 14:22-24; Lu 22:19, 20)

18. Iuda are remușcări și se spânzură; preoții cumpără un teren care ajunge să fie cunoscut cu numele „Terenul Sângelui” (Akeldama) (Mt 27:3-8)

19. Isus este adus înaintea lui Pilat, în palatul guvernatorului (Mt 27:11-14; Mr 15:1, 2; Lu 23:1-3; Ioa 18:33, 36, 37)

20. Isus este înmormântat (Mt 27:57-60; Mr 15:43-46; Lu 23:50, 52, 53; Ioa 19:38, 40-42)

21. În Galileea, Isus le poruncește continuatorilor săi să facă discipoli (Mt 28:16-20)

O casă din secolul I
O casă din secolul I

În Israel, în secolul I, tehnicile de construcție variau în funcție de situația financiară a constructorului și de materialele disponibile. Multe case mici erau construite din cărămizi de lut uscate la soare sau din pietre cioplite grosier. Pereții interiori erau deseori tencuiți. În general, podeaua era din pământ bătătorit, dar uneori era pavată. Acoperișul era făcut din grinzi de lemn, susținute de stâlpi, pe care erau așezate bârne, trestie și ramuri, iar deasupra un strat de pământ. Acesta se bătătorea, formându-se astfel tencuiala, ce asigura o bună hidroizolare a acoperișului. Pe acoperiș se putea ajunge pe niște trepte de piatră, iar, în cazul caselor mai modeste, pe o scară mobilă de lemn. Familiile sărace aveau foarte puțin mobilier.