După Matei 5:1-48

5  Când a văzut mulțimile, Isus a urcat pe munte și, după ce s-a așezat, discipolii săi au venit la el.  Atunci el a început să vorbească și să-i învețe zicând:  „Fericiți sunt cei conștienți de necesitățile lor spirituale+, căci al lor este Regatul cerurilor!  Fericiți sunt cei cuprinși de jale, căci lor li se va aduce mângâiere+!  Fericiți sunt cei blânzi+, căci ei vor moșteni pământul+!  Fericiți sunt cei flămânzi și însetați+ după dreptate, căci ei vor fi săturați+!  Fericiți sunt cei îndurători+, căci lor li se va arăta îndurare!  Fericiți sunt cei cu inima curată+, căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu+!  Fericiți sunt cei împăciuitori+, căci ei vor fi numiți «fii ai lui Dumnezeu»! 10  Fericiți sunt cei persecutați pentru dreptate+, căci al lor este Regatul cerurilor+! 11  Fericiți sunteți voi când oamenii vă batjocoresc*+ și vă persecută+ și, mințind, spun tot felul de lucruri rele împotriva voastră din cauza mea+! 12  Bucurați-vă și exultați+, fiindcă răsplata+ voastră este mare în ceruri; căci așa i-au persecutat și pe profeții dinaintea voastră+. 13  Voi sunteți sarea+ pământului. Dar, dacă sarea își pierde puterea, cum îi va fi redată capacitatea de a săra? Nu mai este bună la nimic, decât să fie aruncată afară+ și călcată în picioare de oameni. 14  Voi sunteți lumina lumii+. Un oraș situat pe un munte nu poate fi ascuns. 15  Nimeni nu aprinde o lampă ca să o pună sub un coș, ci pe lampadar și ea strălucește peste toți cei din casă+. 16  Tot așa să strălucească și lumina voastră înaintea oamenilor+, pentru ca ei să vadă faptele voastre bune+ și să-i dea glorie Tatălui vostru, care este în ceruri+. 17  Să nu credeți că am venit să desființez Legea sau Profeții. N-am venit să desființez, ci să împlinesc+. 18  Adevărat vă spun că mai degrabă vor trece cerul și pământul decât să treacă cea mai mică literă sau o frântură de literă din Lege fără ca toate lucrurile să se împlinească+. 19  Așadar, cine încalcă una dintre cele mai mici porunci și îi învață pe alții să facă la fel va fi considerat nedemn de* Regatul cerurilor. Dar cine le respectă și le predă altora va fi considerat demn de* Regatul cerurilor. 20  Căci vă spun că, dacă dreptatea voastră n-o va întrece pe cea a scribilor și a fariseilor+, nu veți intra nicidecum în Regatul cerurilor+. 21  Ați auzit că li s-a zis celor din vechime: «Să nu ucizi+. Cine ucide va da socoteală înaintea tribunalului+». 22  Dar eu vă spun că cine ține mânie+ pe fratele său va da socoteală înaintea tribunalului, cine îi adresează fratelui său insulte grave va da socoteală înaintea Curții Supreme, iar cine îi spune: «Nebun nenorocit!» va fi pasibil de Gheena de foc+. 23  Așadar, dacă îți aduci darul la altar+ și acolo îți amintești că fratele tău are ceva împotriva ta, 24  lasă-ți darul acolo, în fața altarului, și pleacă. Fă mai întâi pace cu fratele tău și apoi întoarce-te și oferă-ți darul+. 25  Rezolvă-ți repede problema cu cel cu care ești în litigiu, în timp ce mergi cu el spre tribunal, ca nu cumva acesta să te dea pe mâna judecătorului, iar judecătorul să te predea celui care execută sentința și să fii aruncat în închisoare+. 26  Adevărat îți spun că nicidecum nu vei ieși de acolo până nu vei plăti și ultimul bănuț. 27  Ați auzit că s-a zis: «Să nu comiți adulter+». 28  Dar eu vă spun că cine continuă să privească o femeie+ astfel încât s-o dorească a și comis adulter cu ea în inima lui+. 29  Astfel, dacă ochiul tău drept te face să te poticnești, scoate-l și aruncă-l+. Căci este mai bine să-ți pierzi o parte a corpului decât să-ți fie aruncat tot corpul în Gheenă+. 30  Iar dacă mâna ta dreaptă te face să te poticnești, tai-o și arunc-o+. Căci este mai bine să-ți pierzi o parte a corpului decât să-ți ajungă tot corpul în Gheenă+. 31  De asemenea, s-a zis: «Cine divorțează de soția lui să-i dea un certificat de divorț+». 32  Dar eu vă spun că cine divorțează de soția lui dintr-un alt motiv decât imoralitatea sexuală o pune în pericolul de a comite adulter și cine se căsătorește cu femeia divorțată se face vinovat de adulter+. 33  Ați mai auzit că li s-a zis celor din vechime: «Să nu juri și apoi să nu-ți respecți jurământul+, ci să-ți împlinești promisiunile solemne pe care i le-ai făcut lui Iehova+». 34  Dar eu vă spun: Nu jurați deloc+, nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu, 35  nici pe pământ, fiindcă este scăunelul picioarelor sale+, nici pe Ierusalim, fiindcă este orașul marelui Rege+. 36  Să nu juri nici pe capul tău, fiindcă nu poți face ca un fir de păr să fie alb sau negru. 37  În vorbirea voastră, «da» să însemne «da» și «nu» să însemne «nu»+, căci ce este în plus față de acestea vine de la cel rău*+. 38  Ați auzit că s-a zis: «Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte»+. 39  Dar eu vă spun: Nu-i ripostați celui ce este rău, ci, dacă cineva îți dă o palmă peste obrazul drept, întoarce-i-l și pe celălalt+. 40  Și, dacă cineva vrea să te ducă la judecată ca să-ți ia cămașa, lasă-i și mantia+. 41  Dacă cineva cu autoritate te obligă să mergi cu el* o milă, mergi cu el două mile. 42  Dă-i celui care îți cere și nu-i întoarce spatele celui care vrea să se împrumute de la tine+. 43  Ați auzit că s-a zis: «Să-l iubești pe aproapele+ tău și să-l urăști pe dușmanul tău». 44  Dar eu vă spun: Continuați să-i iubiți pe dușmanii+ voștri și să vă rugați pentru cei care vă persecută+, 45  ca să vă dovediți fii ai Tatălui vostru, care este în ceruri+, căci el face să răsară soarele său și peste cei răi, și peste cei buni și face să plouă și peste cei drepți, și peste cei nedrepți+. 46  Dacă îi iubiți pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveți+? Nu fac la fel și încasatorii de impozite? 47  Și, dacă îi salutați numai pe frații voștri, ce lucru extraordinar faceți? Nu fac la fel și oamenii națiunilor? 48  Voi deci să fiți perfecți, așa cum Tatăl vostru ceresc este perfect+.

Note de subsol

Sau „vă insultă”.
Lit. „cel mai mic în ce privește”.
Lit. „mare în ce privește”.
Sau, posibil, „din ceea ce este rău”.
Sau „te obligă să îndeplinești un serviciu pentru el”.

Note de studiu

pe munte: Acesta era, probabil, un munte situat în apropierea Mării Galileei, lângă Capernaum. Din câte se pare, Isus a urcat puțin mai sus pe panta muntelui, iar de acolo a început să învețe mulțimile aflate în fața lui, pe un teren neted. (Lu 6:17, 20)

s-a așezat: Învățătorii evrei aveau obiceiul să se așeze când îi învățau pe alții, mai ales când făceau acest lucru într-un cadru oficial.

discipolii săi: Aceasta este prima ocurență a substantivului grecesc mathētḗs, redat prin „discipol”. Se referă la un elev, sau la cineva care este învățat, și transmite ideea de atașament față de învățător, un atașament care modelează întreaga viață a discipolului. Deși mari mulțimi s-au adunat să-l asculte pe Isus, se pare că el li s-a adresat în special discipolilor săi, care erau așezați mai aproape de el. (Mt 7:28, 29; Lu 6:20)

a început să vorbească: Lit. „și-a deschis gura”. Expresia grecească folosită aici reprezintă traducerea unei expresii idiomatice semitice, care arată că cineva începe să vorbească. (Iov 33:2; Da 10:16) Aceeași expresie grecească este folosită și în Fa 8:35 și 10:34.

voi, cei săraci: Termenul grecesc tradus prin „sărac” înseamnă „nevoiaș”, „lipsit de mijloace materiale”, „cerșetor”. În relatarea lui Luca, formularea primei fericiri din Predica de pe munte diferă ușor de cea din Mt 5:3. Și Matei folosește termenul grecesc pentru „sărac”, dar adaugă termenul pentru „spirit”, astfel că întreaga expresie poate fi redată literalmente prin „săraci (cerșetori) în ce privește spiritul”. (Vezi notele de studiu de la Mt 5:3; Lu 16:20.) Această expresie se referă la cei care sunt pe deplin conștienți de sărăcia lor spirituală și de dependența lor de Dumnezeu. Cu toate că Luca folosește doar expresia „cei săraci”, redarea lui concordă cu cea din Mt 5:3, întrucât oamenii săraci și oprimați sunt adesea mai înclinați să-și recunoască necesitățile spirituale și mai conștienți că depind de Dumnezeu. De altfel, Isus a spus că unul dintre principalele motive pentru care a venit ca Mesia a fost acela de ‘a le anunța vestea bună săracilor’. (Lu 4:18) Cei care l-au urmat pe Isus și au primit speranța de a beneficia de binecuvântările aduse prin Regatul lui Dumnezeu erau în mare parte oameni săraci sau de rând. (1Co 1:26-29; Iac 2:5) Totuși, redarea lui Matei arată în mod clar că simplul fapt de a fi sărac nu garantează primirea favorii divine. Astfel, cele două versiuni ale primei fericiri, consemnate de Matei și de Luca, se completează reciproc.

Fericiți: Termenul grecesc makários nu se referă la starea de veselie pe care o simte cineva când este bine dispus. Când este folosit cu privire la oameni, acest termen se referă mai degrabă la starea celui care se bucură de binecuvântarea și aprobarea lui Dumnezeu. Termenul mai este folosit pentru a-i descrie pe Dumnezeu și pe Isus aflat în glorie cerească. (1Ti 1:11; 6:15)

cei conștienți de necesitățile lor spirituale: Termenul grecesc redat prin „cei conștienți” înseamnă literalmente „cei care sunt săraci (nevoiași, cerșetori)” și este folosit în acest context cu privire la cei care au o anumită necesitate și sunt foarte conștienți de ea. Același termen este folosit cu referire la „cerșetorul” Lazăr, menționat în Lu 16:20, 22. Expresia grecească redată în unele traduceri prin „cei săraci în duh” face referire la oamenii care sunt întru totul conștienți de sărăcia lor spirituală și de nevoia lor de Dumnezeu. (Vezi nota de studiu de la Lu 6:20.)

al lor: Se referă la continuatorii lui Isus, deoarece Isus li s-a adresat în primul rând lor. (Mt 5:1, 2)

cei cuprinși de jale: Termenul grecesc penthéō, tradus prin „jale”, se poate referi fie la o tristețe profundă în sens general, fie la durerea copleșitoare pe care o simte cineva din cauza păcatelor. În acest context, „cei cuprinși de jale” fac parte din aceeași categorie cu „cei conștienți de necesitățile lor spirituale”, menționați în versetul anterior. Ei pot fi cuprinși de jale din cauza stării lor spirituale deplorabile, a stării lor păcătoase sau a problemelor pe care păcatul le-a adus asupra omenirii. Pavel a folosit acest termen când i-a mustrat pe creștinii din Corint pentru că nu ‘s-au mâhnit’, sau nu au fost cuprinși de jale, din cauza imoralității crase din mijlocul lor. (1Co 5:2) În 2Co 12:21, Pavel a folosit din nou acest termen când și-a exprimat temerea că avea ‘să se mâhnească’ pentru creștinii corinteni care păcătuiau și nu se căiau (sau că avea să-i jelească). Discipolul Iacov i-a îndemnat pe unii creștini: „Curățați-vă mâinile, păcătoșilor, și purificați-vă inimile, nehotărâților! Întristați-vă, jeliți și plângeți!”. (Iac 4:8-10) Celor care sunt cu adevărat întristați din cauza stării lor păcătoase li se aduce mângâiere când află că le pot fi iertate păcatele dacă manifestă credință în jertfa de răscumpărare a lui Cristos și dovedesc căință autentică înfăptuind voința lui Iehova. (Ioa 3:16; 2Co 7:9, 10)

moșteniți: Sensul de bază al verbului grecesc folosit aici face referire la cineva care primește o moștenire de drept, deseori datorită legăturilor de rudenie, cum ar fi un fiu care primește o moștenire de la tatăl său. (Ga 4:30) Însă în acest verset, la fel ca în majoritatea ocurențelor din Scripturile grecești creștine, termenul are un sens mai larg, însemnând a primi ceva ca răsplată de la Dumnezeu. (Mt 19:29; 1Co 6:9)

cei blânzi: Blândețea este o calitate a celor care se supun de bunăvoie voinței și îndrumării lui Dumnezeu și care nu încearcă să îi domine pe alții. Termenul grecesc nu transmite ideea de lașitate sau de slăbiciune. În Septuaginta a fost folosit ca echivalent al unui termen ebraic ce poate fi tradus prin „smerit” sau „umil”. Acesta a fost folosit cu referire la Moise (Nu 12:3), la cei care se lasă învățați (Ps 25:9), la cei care vor stăpâni pământul (Ps 37:11) și la Mesia (Za 9:9; Mt 21:5). Isus a spus despre sine că este blând, sau smerit. (Mt 11:29)

vor moșteni pământul: Probabil că Isus face referire la Ps 37:11, unde se spune că „cei smeriți vor stăpâni pământul”. Termenul ebraic (ʼéreț) și cel grecesc (ge), redați prin „pământ”, pot face referire fie la întreaga planetă, fie la o anumită regiune de pe pământ, cum ar fi Țara Promisă. Scripturile arată că, dintre toți oamenii, Isus este cel mai mare exemplu de blândețe. (Mt 11:29) Diferite versete menționează că, în calitate de Rege, el avea să primească autoritate peste întregul pământ, nu doar peste o parte din el (Ps 2:8; Re 11:15), iar continuatorii săi unși aveau să fie comoștenitori cu el. (Re 5:10) Discipolii lui Isus care urmau să fie supușii săi pământești aveau ‘să moștenească’ pământul în sens diferit: nu în sensul că pământul le va aparține, ci în sensul că vor avea privilegiul de a se bucura de viață în Paradis, domeniul pământesc al Regatului. (Vezi nota de studiu de la Mt 25:34.)

cei flămânzi și însetați după dreptate: Expresia se referă la cei care tânjesc după timpul când corupția și nedreptatea vor dispărea și când toți oamenii vor susține normele lui Dumnezeu cu privire la bine și la rău; ei se străduiesc să trăiască încă de pe acum potrivit acestor norme de dreptate.

îndurători: În Biblie, termenii traduși prin „îndurător” și „îndurare” nu transmit doar ideea de iertare sau de judecată indulgentă. Ei sunt folosiți de cele mai multe ori pentru a descrie sentimentele de compasiune și de milă care impulsionează o persoană să ia inițiativa în a-i ajuta pe cei aflați în nevoie.

inima curată: Expresia se referă la cei care sunt curați în interior, sau curați din punct de vedere moral și spiritual. Sentimentele, dorințele și motivațiile lor sunt curate.

îl vor vedea pe Dumnezeu: Expresia nu trebuie neapărat înțeleasă literalmente, întrucât ‘niciun om nu poate să-l vadă pe Dumnezeu și să trăiască’. (Ex 33:20) Termenul grecesc tradus aici prin „a vedea” poate însemna și „a vedea cu mintea”, „a percepe”, „a ști”. Închinătorii lui Iehova de pe pământ îl pot „vedea” deci pe Dumnezeu cunoscându-i mai bine personalitatea prin studierea Cuvântului Său, care le întărește credința, și observând cum acționează el în folosul lor. (Ef 1:18; Ev 11:27) Creștinii unși însă, când sunt înviați la viață cerească, îl văd literalmente pe Iehova, „așa cum este”. (1Io 3:2)

împăciuitori: Sau „pașnici”. Termenul grecesc eirēnopoiós, care provine dintr-un verb însemnând „a face pace”, se referă nu numai la cei care păstrează pacea, ci și la cei care aduc pacea acolo unde lipsește.

sarea: Mineral utilizat la conservarea și condimentarea alimentelor. În acest context, se pare că Isus a avut în vedere proprietățile de conservare ale sării. Discipolii săi îi puteau ajuta pe semenii lor să evite degradarea spirituală și morală.

își pierde puterea: În zilele lui Isus, sarea provenea, în general, din zona Mării Moarte și se găsea în amestec cu alte minerale. Dacă componenta salină era separată de celelalte elemente, din acest amestec nu mai rămâneau decât niște reziduuri fără gust, inutile.

Un oraș situat pe un munte: Isus nu s-a referit la un anumit oraș. În zilele sale, multe orașe erau construite pe munți pentru a fi mai puțin vulnerabile în fața atacurilor. Aceste orașe erau înconjurate de ziduri mari, astfel că erau vizibile de la kilometri distanță și nu puteau rămâne ascunse. Chiar și satele mici erau vizibile, deoarece casele erau văruite.

o lampă: În timpurile biblice, lampa folosită de oameni în gospodărie era un vas mic de lut, în care se punea ulei de măsline.

un coș: Acesta era folosit pentru măsurarea produselor solide, cum ar fi cerealele. Tipul de coș (în greacă, módios) menționat aici avea capacitatea de aproximativ 9 l.

Tatălui: Aceasta este prima dintre cele peste 160 de ocurențe din evanghelii în care Isus îl numește pe Iehova Dumnezeu „Tată”. Folosirea cuvântului „Tată” de către Isus arată că ascultătorii săi înțelegeau că acest apelativ se referă la Dumnezeu, întrucât Dumnezeu era deja numit astfel în Scripturile ebraice. (De 32:6; Ps 89:26; Is 63:16) Pentru a-l descrie pe Iehova și pentru a i se adresa lui, slujitorii săi din vechime au folosit multe titluri onorifice, cum ar fi: „Atotputernic”, „Cel Preaînalt” și „Marele Creator”. (Ge 28:3; De 32:8; Ec 12:1) Totuși, Isus a folosit deseori apelativul „Tată”, un termen simplu și comun, evidențiind astfel relația apropiată dintre Dumnezeu și închinătorii săi.

Legea . . . Profeții: „Legea” se referă la cărțile biblice de la Geneza până la Deuteronomul. „Profeții” se referă la cărțile profetice din Scripturile ebraice. Totuși, când sunt menționați împreună, acești termeni pot face referire la toate cărțile Scripturilor ebraice. (Mt 7:12; 22:40; Lu 16:16)

Foarte adevărat: Lit. „Adevărat, adevărat” (în greacă, amḗn amḗn). Termenul grecesc amḗn, o transliterare a ebraicului ʼamén, înseamnă „așa să fie” sau „adevărat”. Isus a folosit deseori acest cuvânt pentru a introduce o afirmație, o promisiune sau o profeție, subliniind astfel veridicitatea și credibilitatea absolută a celor spuse. Potrivit unor bibliști, modul în care a folosit Isus cuvântul „adevărat”, sau „amin”, este unic în literatura sacră. (Mt 5:18; Mr 3:28; Lu 4:24) Termenul este repetat succesiv (amḗn amḗn) doar în evanghelia lui Ioan, în toate cele 25 de ocurențe. În această traducere, repetarea lui amḗn este redată prin „foarte adevărat”; alte redări posibile sunt „absolut adevărat” și „cu toată certitudinea”. Întreaga expresie „Adevărat [sau foarte adevărat] vă spun” ar putea fi redată și prin: „Vă asigur” sau „Vă spun adevărul”.

Adevărat: Termenul grecesc amḗn, o transliterare a ebraicului ʼamén, înseamnă „așa să fie” sau „adevărat”. Isus a folosit deseori acest cuvânt pentru a introduce o afirmație, o promisiune sau o profeție, subliniind astfel veridicitatea și credibilitatea absolută a celor spuse. Potrivit unor bibliști, modul în care a folosit Isus cuvântul „adevărat”, sau „amin”, este unic în literatura sacră. Când se repetă succesiv (amḗn amḗn), așa cum îl întâlnim de multe ori în Evanghelia după Ioan, expresia rostită de Isus este tradusă prin „foarte adevărat”. (Vezi nota de studiu de la Ioa 1:51.)

mai degrabă vor trece cerul și pământul: Această hiperbolă înseamnă „niciodată”. Scripturile arată că pământul și cerurile fizice vor rămâne veșnic. (Ps 78:69; 119:90)

cea mai mică literă: Cea mai mică literă din alfabetul ebraic de la vremea aceea era iod (י).

o frântură de literă: Anumite litere ebraice se diferențiau de altele asemănătoare printr-un element grafic foarte mic. Prin această hiperbolă, Isus a subliniat că tot ce este scris în Cuvântul lui Dumnezeu se va împlini până în cele mai mici detalii.

Ați auzit că li s-a zis: Expresia se poate referi atât la lucrurile menționate în Scripturile ebraice inspirate, cât și la învățăturile ce țineau de tradiția iudaică. (Mt 5:27, 33, 38, 43)

va da socoteală înaintea tribunalului: Expresia se referă la faptul de a fi judecat de unul dintre tribunalele locale, aflate pe întreg teritoriul Israelului. (Mt 10:17; Mr 13:9) Aceste tribunale aveau autoritatea de a judeca și cazurile de crimă. (De 16:18; 19:12; 21:1, 2)

ține mânie: Isus a asociat această atitudine greșită cu ura care poate duce la crimă. (1Io 3:15) Cel care ține mânie ar putea ajunge, în cele din urmă, să fie judecat de Dumnezeu drept criminal.

insulte grave: Această expresie reprezintă traducerea termenului grecesc rhaká (posibil, provenind din ebraică sau aramaică), termen care înseamnă „gol” sau „cap sec”. Cel care i se adresa unui colaborator în închinare cu un astfel de termen denigrator nu numai că simțea ură în inimă, dar o și manifesta prin cuvinte disprețuitoare.

Curții Supreme: Sau Sanhedrinului, instanța judecătorească din Ierusalim alcătuită din marele preot și 70 de bătrâni și scribi. Evreii considerau hotărârile sale definitive și irevocabile. (Vezi Glosarul, „Sanhedrin”.)

Nebun nenorocit: Termenul grecesc redat aici prin expresia „nebun nenorocit” se pronunța asemenea unui termen ebraic care însemna „răzvrătit”. El face referire la o persoană lipsită de orice simț moral și apostată. A-i spune cuiva „nebun nenorocit” era ca și cum i-ai fi spus că merita pedeapsa pe care o primesc cei ce se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu, adică distrugerea veșnică.

Gheena: Acest termen provine din expresia ebraică ghê hinnóm, care înseamnă „Valea lui Hinom”, aflată la S și S-V de anticul Ierusalim. (Vezi Ap. B12, harta „Ierusalimul și împrejurimile”.) În zilele lui Isus, în această vale se ardeau gunoaiele, astfel că termenul „Gheena” era un simbol potrivit al distrugerii totale. (Vezi Glosarul.)

îți aduci darul la altar: Prin aceste cuvinte, Isus nu a avut în vedere o anumită jertfă sau o anumită fărădelege pentru care trebuia adusă o jertfă. Darul putea fi oricare dintre jertfele aduse la templul lui Iehova conform Legii mozaice. Altarul la care se face referire aici este altarul ofrandei arse, care se găsea în curtea preoților. Cu excepția preoților și a leviților, niciun israelit nu avea voie să intre în această curte; israeliții îi înmânau preotului darul la intrare.

fratele tău: În unele contexte, termenul grecesc adelphós (frate) poate să indice o legătură de familie. Aici însă termenul indică o legătură spirituală și se referă la un colaborator în închinare, întrucât în context se vorbește despre închinarea adusă la templul lui Iehova. În alte contexte, termenul are un sens mai larg și se poate referi la un semen în general.

lasă-ți darul . . . și pleacă: Scena pe care o descrie aici Isus prezintă un închinător al lui Iehova care este pe punctul de a-i da preotului jertfa. Totuși, mai întâi, el trebuia să rezolve o neînțelegere care exista între el și un frate al său. Pentru ca jertfa să fie acceptată de Dumnezeu, el trebuia să plece și să îl caute pe acel frate ofensat. Acesta se afla, probabil, printre sutele de mii de pelerini veniți la Ierusalim pentru sărbătorile periodice, când se aduceau astfel de jertfe la templu. (De 16:16)

Fă . . . pace: Expresia grecească poate însemna „a trece de la dușmănie la prietenie”, „a se împăca”, „a fi din nou în relații normale sau armonioase”. Așadar, obiectivul celui care făcea pace era să producă o schimbare, înlăturând, dacă era posibil, orice resentiment din inima persoanei ofensate. (Ro 12:18) Isus a arătat deci că, pentru a fi în relații bune cu Dumnezeu, trebuie să păstrăm relații bune cu alții.

ultimul bănuț: Lit. „ultimul codrant”. Reprezintă a 64-a parte dintr-un dinar. Un dinar era plata pentru o zi de muncă. (Vezi Ap. B14.)

Ați auzit că li s-a zis: Expresia se poate referi atât la lucrurile menționate în Scripturile ebraice inspirate, cât și la învățăturile ce țineau de tradiția iudaică. (Mt 5:27, 33, 38, 43)

imoralitatea sexuală: Această expresie reprezintă traducerea termenului grecesc porneía, un termen general, care se referă la toate relațiile sexuale condamnate în Cuvântul lui Dumnezeu. Acestea includ adulterul, prostituția, relațiile sexuale între persoane necăsătorite, homosexualitatea și bestialitatea. (Vezi Glosarul.)

Ați auzit că s-a zis: Vezi nota de studiu de la Mt 5:21.

comiți adulter: Verbul grecesc folosit aici este moikheúō. Isus a citat din Ex 20:14 și De 5:18, unde apare verbul corespondent ebraic naʼáf. Potrivit Bibliei, adulterul se referă la relațiile sexuale imorale pe care o persoană căsătorită le întreține de bunăvoie cu altcineva decât partenerul de căsătorie. (Compară cu nota de studiu de la Mt 5:32, unde este analizată expresia „imoralitate sexuală”, care reprezintă traducerea termenului grecesc porneía.) Sub Legea mozaică, relațiile sexuale liber consimțite dintre un bărbat și soția sau logodnica altui bărbat erau considerate adulter.

se poticneau din cauza lui: Sau „se simțeau ofensați din cauza lui”. În acest context, termenul grecesc skandalízō se referă la poticnire în sens figurat și înseamnă „a se scandaliza”, „a se ofensa”. Termenul ar putea fi redat și prin „refuzau să creadă în el”. În alte contexte, skandalízō transmite ideea de a cădea în păcat sau de a face pe cineva să cadă în păcat. (Vezi nota de studiu de la Mt 5:29.)

Pietre de poticnire: Se crede că sensul original al termenului grecesc skándalon, redat aici prin „piatră de poticnire”, se referea la o capcană; unii cred că este vorba despre bățul de care era prinsă momeala. Cu timpul, termenul a ajuns să aibă un sens mai larg, făcând referire la orice piedică ce ar putea face pe cineva să se poticnească sau să cadă. În sens figurat, se referă la o acțiune sau la o situație care determină o persoană să urmeze o cale greșită, să se poticnească, să decadă pe plan moral sau să cadă în păcat. În Mt 18:8, 9, verbul înrudit, skandalízō, tradus prin „a face să se poticnească”, poate fi redat și prin „a deveni o capcană”, „a face să păcătuiască”.

Gheena: Acest termen provine din expresia ebraică ghê hinnóm, care înseamnă „Valea lui Hinom”, aflată la S și S-V de anticul Ierusalim. (Vezi Ap. B12, harta „Ierusalimul și împrejurimile”.) În zilele lui Isus, în această vale se ardeau gunoaiele, astfel că termenul „Gheena” era un simbol potrivit al distrugerii totale. (Vezi Glosarul.)

te face să te poticnești: În Scripturile grecești creștine, termenul grecesc skandalízō se referă la poticnire în sens figurat și poate însemna a cădea în păcat sau a face pe cineva să cadă în păcat. În acest context, termenul ar putea fi redat și prin „te face să păcătuiești” sau „devine o cursă pentru tine”. Având în vedere modul în care este folosit acest termen în Biblie, păcatul ar putea însemna încălcarea uneia dintre legile morale ale lui Dumnezeu, pierderea credinței sau acceptarea unor învățături false. Termenul grecesc poate fi folosit și cu sensul de „a se scandaliza”, „a se ofensa”. (Vezi notele de studiu de la Mt 13:57; 18:7.)

Gheenă: Vezi nota de studiu de la Mt 5:22 și Glosarul.

certificat de divorț: Legea mozaică nu încuraja divorțul. Dacă, totuși, un bărbat voia să divorțeze de soția lui, trebuia să obțină un certificat. Pentru aceasta, se pare că el trebuia să-i consulte pe cei care erau autorizați să se ocupe de astfel de probleme și care ar fi putut încuraja cuplul să se împace. Această procedură împiedica luarea unei decizii pripite și, de asemenea, proteja femeile. (De 24:1)

dacă o femeie, după ce a divorțat de soțul ei: Prin aceste cuvinte, Isus recunoaște dreptul femeii de a divorța de soțul infidel, lucru inacceptabil pentru iudeii din zilele sale. Potrivit lui Isus, în rândul creștinilor trebuie să se aplice aceleași norme pentru bărbați și pentru femei.

dacă o femeie, după ce a divorțat de soțul ei: Prin aceste cuvinte, Isus recunoaște dreptul femeii de a divorța de soțul infidel, lucru inacceptabil pentru iudeii din zilele sale. Potrivit lui Isus, în rândul creștinilor trebuie să se aplice aceleași norme pentru bărbați și pentru femei.

cine divorțează de soția lui: Vezi nota de studiu de la Mr 10:12.

imoralitatea sexuală: Această expresie reprezintă traducerea termenului grecesc porneía, un termen general, care se referă la toate relațiile sexuale condamnate în Cuvântul lui Dumnezeu. Acestea includ adulterul, prostituția, relațiile sexuale între persoane necăsătorite, homosexualitatea și bestialitatea. (Vezi Glosarul.)

o pune în pericolul de a comite adulter: O soție nu devine adulteră doar pentru că soțul ei divorțează de ea. Mai degrabă, divorțul o expune riscului de a comite adulter. Dacă un soț divorțează de soția lui din alte motive decât imoralitatea sexuală (în greacă, porneía), ea s-ar putea face vinovată de adulter având relații sexuale cu alt bărbat. Potrivit normelor biblice, soția nu este liberă să se recăsătorească decât dacă se schimbă ceva în cazul soțului ei care a divorțat de ea, de exemplu, dacă acesta moare sau se face vinovat de infidelitate conjugală. Pentru creștini, aceleași norme se aplică și în cazul unui soț a cărui soție divorțează de el din alte motive decât imoralitatea sexuală.

femeia divorțată: Adică o femeie divorțată din alte motive decât „imoralitatea sexuală” (gr. porneía; vezi nota de studiu de la imoralitatea sexuală, din acest verset). Potrivit cuvintelor lui Isus din Mr 10:12 (vezi nota de studiu), această normă era valabilă indiferent că divorțul era cerut de soț sau de soție. Isus a arătat clar că, dacă divorțul este obținut din alte motive decât imoralitatea sexuală, recăsătorirea oricăruia dintre parteneri ar însemna adulter. O persoană celibatară, bărbat sau femeie, care se căsătorește cu o persoană divorțată din alte motive decât imoralitatea sexuală se face, de asemenea, vinovată de adulter. (Mt 19:9; Lu 16:18; Ro 7:2, 3)

Ați auzit că li s-a zis: Expresia se poate referi atât la lucrurile menționate în Scripturile ebraice inspirate, cât și la învățăturile ce țineau de tradiția iudaică. (Mt 5:27, 33, 38, 43)

Ați mai auzit că li s-a zis: Vezi nota de studiu de la Mt 5:21.

Iehova: Deși aici nu este citat un anumit pasaj din Scripturile ebraice, cele două porunci la care s-a referit Isus fac aluzie la versete precum Le 19:12, Nu 30:2 și De 23:21. În textul ebraic original, în aceste versete apărea numele divin, reprezentat prin patru consoane ebraice (transliterate YHWH). (Vezi Ap. C.)

Nu jurați deloc: Prin aceste cuvinte, Isus nu a interzis complet jurămintele. Legea lui Dumnezeu, care le permitea evreilor să facă jurăminte sau promisiuni solemne în anumite situații speciale, era încă în vigoare. (Nu 30:2; Ga 4:4) Mai degrabă, Isus a condamnat jurămintele făcute în mod superficial și pentru lucruri lipsite de însemnătate, deoarece acestea nu erau în armonie cu ceea ce spunea Legea despre jurăminte.

nici pe cer: Pentru a da greutate cuvintelor lor, oamenii obișnuiau să jure „pe cer”, „pe pământ”, „pe Ierusalim” și chiar „pe capul”, sau pe viața, cuiva. (Mt 5:35, 36) Dar nu toți evreii considerau că aceste jurăminte erau valabile. În opinia unora, jurămintele făcute pe lucrurile create nu aveau aceeași greutate ca jurămintele făcute pe numele lui Dumnezeu și, prin urmare, puteau fi retractate fără nicio consecință.

marelui Rege: Adică Iehova Dumnezeu. (Mal 1:14)

ce este în plus față de acestea vine de la cel rău: Cei care simt mereu nevoia să confirme „da”-ul sau „nu”-ul lor printr-un jurământ dovedesc în realitate că nu sunt demni de încredere. Ei manifestă spiritul lui Satan, „tatăl minciunii”. (Ioa 8:44)

Ați auzit că li s-a zis: Expresia se poate referi atât la lucrurile menționate în Scripturile ebraice inspirate, cât și la învățăturile ce țineau de tradiția iudaică. (Mt 5:27, 33, 38, 43)

Ați auzit că s-a zis: Vezi nota de studiu de la Mt 5:21.

Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte: În zilele lui Isus, aceste cuvinte din Lege (Ex 21:24; Le 24:20) erau aplicate în mod greșit pentru a justifica actele de răzbunare personală. Totuși, această lege se aplica doar după ce cazul era adus în instanță, iar judecătorii desemnați stabileau pedeapsa corespunzătoare. (De 19:15-21)

îți dă o palmă peste obrazul drept: În acest context, verbul grecesc rhapízō este folosit cu sensul de a lovi cu mâna deschisă. Se pare că cel care lovea nu intenționa să rănească, ci, mai degrabă, să provoace sau să insulte. Isus a arătat că continuatorii săi trebuiau să fie dispuși să suporte insultele fără să răspundă cu aceeași monedă.

lasă-i și mantia: Bărbații evrei obișnuiau să poarte două veșminte: cămașa (în greacă, khitṓn, o tunică asemănătoare unei cămăși cu mâneci lungi sau scurte, care ajungea până la genunchi sau glezne și era purtată direct pe piele) și mantia (în greacă, himátion, o vestă lungă și largă sau o simplă bucată dreptunghiulară de material). Veșmântul putea fi dat drept garanție pentru plata unei datorii. (Iov 22:6) În acest context, Isus spune că, pentru a păstra pacea, continuatorii săi trebuiau să fie dispuși să renunțe nu numai la cămașă, ci și la mantie, care avea o valoare mai mare.

te obligă: Aici se face referire la serviciul obligatoriu pe care autoritățile romane i-l puteau impune unui cetățean. De exemplu, ei puteau obliga oameni sau animale să îndeplinească o sarcină sau puteau rechiziționa orice considerau că era necesar pentru a urgenta rezolvarea unor chestiuni oficiale. Așa s-a întâmplat în cazul lui Simon din Cirena, pe care soldații romani „l-au obligat să îndeplinească un serviciu”, și anume să ducă stâlpul de tortură al lui Isus. (Mt 27:32, n.s.)

milă: Probabil, se referă la mila romană, care echivala cu 1 479,5 m. (Vezi Glosarul și Ap. B14.)

să se împrumute: Adică să se împrumute fără dobândă. Legea le interzicea israeliților să ceară dobândă pentru împrumuturile acordate unui conațional nevoiaș. (Ex 22:25) De asemenea, îi încuraja să fie generoși când îi împrumutau pe săraci. (De 15:7, 8)

Ați auzit că li s-a zis: Expresia se poate referi atât la lucrurile menționate în Scripturile ebraice inspirate, cât și la învățăturile ce țineau de tradiția iudaică. (Mt 5:27, 33, 38, 43)

Ați auzit că s-a zis: Vezi nota de studiu de la Mt 5:21.

Să-l iubești pe aproapele tău: Legea mozaică le poruncea israeliților să-și iubească aproapele. (Le 19:18) Termenul „aproapele” se referea la semeni în general, dar unii evrei i-au restrâns sensul, aplicându-l doar la conaționalii evrei, îndeosebi la cei care respectau tradițiile orale; toți ceilalți oameni trebuiau considerați dușmani.

să-l urăști pe dușmanul tău: Legea mozaică nu conținea o astfel de poruncă. Unii rabini considerau că porunca de a-ți iubi aproapele presupunea să-ți urăști dușmanii.

Continuați să-i iubiți pe dușmanii voștri: Îndemnul dat de Isus este în armonie cu spiritul Scripturilor ebraice. (Ex 23:4, 5; Iov 31:29; Pr 24:17, 18; 25:21)

încasatorii de impozite: Mulți evrei strângeau taxe pentru autoritățile romane. Oamenii îi urau pe acești evrei nu numai pentru că lucrau în interesul unei puteri străine, pe care o detestau, dar și pentru că cereau o taxă mai mare decât cea oficială. Încasatorii de impozite erau, în general, evitați de ceilalți evrei, care îi priveau la fel ca pe păcătoși și pe prostituate. (Mt 11:19; 21:32)

salutați: Salutul includea urări de bine și de prosperitate.

frații: Termenul se referă la întreaga națiune Israel. Israeliții erau frați în sensul că erau descendenți ai unui strămoș comun, Iacob, și îi aduceau închinare aceluiași Dumnezeu, Iehova. (Ex 2:11; Ps 133:1)

oamenii națiunilor: Expresia se referă la neevreii care nu i se închinau lui Iehova. Evreii îi considerau persoane lipsite de pietate și necurate, care trebuiau evitate.

perfecți: Termenul grecesc folosit aici poate însemna „complet”, „matur” sau „ireproșabil” potrivit standardelor stabilite de o autoritate. Doar Iehova este perfect în sens absolut. Prin urmare, când este folosit cu referire la oameni, termenul transmite ideea de perfecțiune relativă. În acest context, „a fi perfect” înseamnă a avea o iubire perfectă, sau completă, față de Iehova și față de semeni. Chiar și o persoană imperfectă poate manifesta o astfel de iubire.

Multimedia

Țărmul nord-vestic al Mării Galileei
Țărmul nord-vestic al Mării Galileei

1. Câmpia Ghenezaret. Aceasta era o bucată de teren fertilă, în formă de triunghi, măsurând aproximativ 5 km lungime, de-a lungul țărmului, și 2,5 km lățime, în cel mai lat punct al ei. În această regiune, undeva pe țărm, Isus i-a invitat pe Petru, Andrei și Iacov să-l însoțească în lucrarea sa. (Mt 4:18-22)

2. Acesta este locul unde, potrivit tradiției, Isus a ținut Predica de pe munte. (Mt 5:1; Lu 6:17, 20)

3. Capernaum. Isus s-a stabilit în acest oraș; aici sau în apropiere de Capernaum, Isus l-a văzut pe Matei și l-a invitat să-l urmeze. (Mt 4:13; 9:1, 9)

Sarea de la Marea Moartă
Sarea de la Marea Moartă

În prezent, apa din Marea Moartă (Marea Sărată) este de aproximativ 9 ori mai sărată decât apa din oceane. (Ge 14:3) În urma evaporării apei din Marea Moartă rezultau mari cantități de sare. Astfel, israeliții aveau suficientă sare, însă de calitate inferioară, deoarece era contaminată cu alte minerale. Este posibil ca israeliții să se fi aprovizionat cu sare și de la fenicieni. Se crede că sarea pe care o aveau aceștia se obținea prin evaporarea apei din Marea Mediterană. În Biblie, sarea este menționată drept condiment. (Iov 6:6) Isus, care se folosea cu măiestrie de lucruri din viața de zi cu zi pentru a face ilustrări, a menționat sarea pentru a transmite lecții spirituale importante. De exemplu, în Predica de pe munte, el le-a spus discipolilor săi: „Voi sunteți sarea pământului”. Așa cum sarea conservă alimentele și împiedică degradarea lor, tot așa discipolii îi puteau ajuta pe alții să evite degradarea spirituală și morală.

Lampă cu ulei din secolul I
Lampă cu ulei din secolul I

Lămpile de lut, care se foloseau în mod obișnuit pentru a lumina interiorul unei case sau al altor clădiri, erau umplute cu ulei de măsline. În lampă era introdus un fitil, care absorbea uleiul și alimenta flacăra. Lămpile erau, de regulă, așezate pe lampadare de lut, de lemn sau de metal pentru a lumina toată încăperea. De asemenea, lămpile puteau fi puse pe rafturi sau în nișe făcute în perete ori puteau fi agățate de tavan cu o sfoară.

Lampadar de uz casnic
Lampadar de uz casnic

Acest lampadar de uz casnic (1) este o reprezentare artistică realizată pe baza unor artefacte din secolul I descoperite în Turcia (la Efes) și în Italia. Un astfel de lampadar se găsea, probabil, în casele familiilor înstărite. În casele mai sărace, lampa era agățată de tavan, pusă într-o nișă din perete (2) sau așezată pe un suport de lut ori de lemn.

Valea lui Hinom (Gheena)
Valea lui Hinom (Gheena)

Valea lui Hinom, numită „Gheena” în greacă, este o ravenă situată la sud și sud-vest de anticul Ierusalim. În zilele lui Isus, în această vale se ardeau gunoaiele, astfel că ea a devenit un simbol potrivit pentru distrugerea completă.

Valea lui Hinom în prezent
Valea lui Hinom în prezent

În fotografie se pot vedea Valea lui Hinom (1), numită „Gheena” în Scripturile grecești creștine, și Muntele Templului (2), unde, în secolul I, se afla complexul templului evreiesc. În prezent, cel mai impozant edificiu de pe Muntele Templului este sanctuarul islamic numit Domul Stâncii. (Vezi harta de la Apendicele B12.)

Certificat de divorț
Certificat de divorț

Acest certificat de divorț, ce datează din 71 sau 72 e.n., a fost scris în aramaică. A fost găsit în Deșertul Iudeei, într-o peșteră de pe partea nordică a uedului Murabbaat, care, de regulă, este secat. În certificat erau menționate două persoane care locuiau în orașul Masada. Certificatul afirma că, în al șaselea an al revoltei evreilor, Iosif, fiul lui Naqsan, a divorțat de Miriam, fiica lui Ionatan.