După Ioan 12:1-50

12  Cu șase zile înainte de Paște, Isus a sosit în Betania,+ unde locuia Lazăr,+ pe care Isus îl sculase din morți.  Ei au pregătit acolo o cină pentru el, iar Marta îi servea.+ Lazăr era unul dintre cei care luau masa* cu el.  Maria a luat o litră de ulei parfumat, nard veritabil, foarte scump, l-a turnat pe picioarele lui Isus și i-a șters picioarele cu părul ei.+ Casa s-a umplut de mirosul uleiului parfumat.+  Dar Iuda Iscariot,+ unul dintre discipolii săi, care urma să-l trădeze, a zis:  „De ce nu s-a vândut acest ulei parfumat cu 300 de dinari, iar banii să le fie dați săracilor?”.  Însă n-a spus lucrul acesta pentru că-i păsa de săraci, ci pentru că era hoț; el ținea cutia cu bani și fura banii care se puneau în ea.  Isus a zis: „Las-o în pace, ca să poată ține acest obicei în vederea zilei înmormântării mele.+  Căci pe săraci îi aveți mereu cu voi,+ dar pe mine nu mă veți avea mereu”.+  Între timp, o mare mulțime de iudei au aflat că el era acolo și au venit, dar nu numai pentru Isus, ci și ca să-l vadă pe Lazăr, pe care el îl sculase din morți.+ 10  Preoții principali au complotat atunci să-l omoare și pe Lazăr+ 11  pentru că, din cauza lui, mulți iudei se duceau acolo și credeau în Isus.+ 12  A doua zi, mulțimea care venise la sărbătoare a auzit că Isus venea la Ierusalim. 13  Astfel, ei au luat ramuri de palmier și i-au ieșit în întâmpinare.+ Și au început să strige: „Salvează, te rugăm! Binecuvântat este cel ce vine în numele lui Iehova,+ da, Regele Israelului!”.+ 14  Găsind un măgăruș, Isus a încălecat pe el,+ după cum este scris: 15  „Nu te teme, fiică a Sionului! Iată că regele tău vine, vine călare pe puiul unei măgărițe”.+ 16  La început, discipolii săi n-au înțeles aceste lucruri,+ dar, când Isus a fost glorificat,+ și-au amintit că ce i s-a întâmplat a fost exact ce era scris despre el.+ 17  Și mulțimea care fusese prezentă când Isus l-a chemat pe Lazăr afară din mormânt+ și l-a sculat din morți vorbea despre ceea ce văzuse.+ 18  Acesta era încă un motiv pentru care mulțimea i-a ieșit în întâmpinare: fiindcă auzise că făcuse acel miracol*. 19  Atunci fariseii au zis între ei: „Vedeți, nu reușim să facem nimic. Iată că toată lumea se duce după el!”.+ 20  Printre cei care veniseră la sărbătoare ca să se închine erau și niște greci. 21  Aceștia s-au apropiat de Filip,+ care era din Betsaida Galileei, și l-au rugat zicând: „Domnule, am vrea să-l vedem pe Isus”. 22  Filip s-a dus și i-a spus lui Andrei,+ iar Andrei și Filip s-au dus și i-au spus lui Isus. 23  Dar Isus le-a răspuns: „A venit timpul ca Fiul omului să fie glorificat.+ 24  Foarte adevărat vă spun: Dacă un bob de grâu nu cade pe pământ și nu moare, acesta rămâne doar un bob. Dar, dacă moare,+ dă mult rod. 25  Cine își iubește viața o distruge, dar cine își urăște viața+ în această lume o va ocroti pentru a avea viață veșnică.+ 26  Dacă cineva vrea să-mi slujească, să mă urmeze, iar acolo unde sunt eu va fi și slujitorul meu.+ Dacă cineva vrea să-mi slujească, Tatăl îl va onora. 27  Acum sunt tulburat,+ și ce să spun? Tată, scapă-mă de ceasul acesta!+ Totuși, pentru aceasta am venit, pentru ceasul acesta. 28  Tată, glorifică-ți numele!”. Atunci din cer s-a auzit un glas:+ „L-am glorificat și îl voi mai glorifica!”.+ 29  Mulțimea care stătea acolo a auzit glasul și spunea că a tunat. Alții ziceau: „I-a vorbit un înger”. 30  Isus a zis: „Acest glas nu s-a auzit pentru mine, ci pentru voi.+ 31  Acum are loc judecata acestei lumi, acum conducătorul acestei lumi+ va fi aruncat afară.+ 32  Dar eu, când voi fi înălțat de pe pământ*,+ voi atrage la mine oameni de orice fel”.+ 33  Spunea aceasta ca să arate ce fel de moarte urma să aibă.+ 34  Mulțimea i-a răspuns: „Am aflat din Lege că Cristosul rămâne pentru totdeauna.+ Cum de spui că Fiul omului trebuie să fie înălțat?+ Cine este acest Fiu al omului?”. 35  Atunci Isus le-a spus: „Lumina va mai fi printre voi puțin timp.+ Umblați cât timp mai aveți lumina, pentru ca întunericul să nu pună stăpânire pe voi. Cine umblă în întuneric nu știe unde merge.+ 36  Cât timp aveți lumina, manifestați credință în lumină, ca să deveniți fii ai luminii”.+ Isus a spus aceste lucruri, apoi a plecat și s-a ascuns de ei. 37  Deși făcuse atât de multe miracole* înaintea lor, ei n-au crezut în el. 38  Astfel, s-au împlinit cuvintele profetului Isaia, care a zis: „Iehova, cine a crezut lucrul auzit de la noi*?+ Și cui i-a fost dezvăluit brațul lui Iehova?”.+ 39  Isaia a arătat și motivul pentru care ei nu puteau să creadă: 40  „El le-a orbit ochii și le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înțeleagă cu inima și să nu se întoarcă, iar eu să-i vindec”.+ 41  Isaia a spus aceste lucruri pentru că a văzut gloria sa; și a vorbit despre el.+ 42  Însă unii, chiar și mulți dintre conducători, au crezut în el,+ dar din cauza fariseilor nu recunoșteau, ca să nu fie dați afară din sinagogă,+ 43  căci au iubit gloria oamenilor mai mult decât gloria lui Dumnezeu*.+ 44  Totuși, Isus a spus cu glas tare: „Cine crede în mine crede nu numai în mine, ci și în Cel care m-a trimis.+ 45  Și cine mă vede pe mine îl vede și pe Cel care m-a trimis.+ 46  Am venit ca lumină în lume,+ pentru ca oricine crede în mine să nu rămână în întuneric.+ 47  Dar, dacă cineva aude cuvintele mele și nu le respectă, eu nu-l judec, fiindcă n-am venit să judec lumea, ci să salvez lumea.+ 48  Pe cel care mă respinge și nu primește cuvintele mele are cine să-l judece. Cuvântul pe care l-am spus este cel care îl va judeca în ziua din urmă.+ 49  Pentru că n-am vorbit de la mine, ci Tatăl, care m-a trimis, mi-a poruncit ce să spun și despre ce să vorbesc.+ 50  Și știu că porunca lui înseamnă* viață veșnică.+ Deci tot ce vorbesc, vorbesc așa cum mi-a spus Tatăl”.+

Note de subsol

Sau „cei întinși la masă”.
Lit. „semn”.
Adică țintuit pe stâlp.
Lit. „semne”.
Sau „ceea ce am spus noi”, „mesajul nostru”.
Sau „lauda (aprobarea) oamenilor mai mult decât lauda (aprobarea) lui Dumnezeu”.
Sau „este”.

Note de studiu

În timp ce Isus se afla în Betania: Evenimentele descrise în Mt 26:6-13 au avut loc, se pare, după apusul soarelui care marca începutul zilei de 9 nisan. Lucrul acesta reiese din relatarea paralelă din Ioan, unde se spune că Isus a sosit în Betania „cu șase zile înainte de Paște”. (Ioa 12:1) El trebuie să fi sosit cam la începutul sabatului din 8 nisan (la apus), adică cu o zi înainte de a lua masa în casa lui Simon. (Ioa 12:2-11; vezi Ap. A7 și B12)

Betania: Sat aflat pe versantul est-sud-estic al Muntelui Măslinilor, la aproximativ 3 km de Ierusalim. (Ioa 11:18) În Betania era casa Martei, a Mariei și a lui Lazăr, unde, din câte se pare, locuia Isus când se afla în Iudeea. (Ioa 11:1) În prezent, pe locul unde s-a aflat Betania se găsește un oraș, al cărui nume arab înseamnă „Locul lui Lazăr”.

Lazăr: Probabil, forma grecească a numelui ebraic Eleazar, care înseamnă „Dumnezeu a ajutat”.

Cu șase zile înainte de Paște: Isus trebuie să fi sosit în Betania pe la începutul sabatului (la apusul soarelui), în 8 nisan. După sabat (adică la începutul zilei de 9 nisan), el a luat cina în casa lui Simon, leprosul, împreună cu Marta, Maria și Lazăr. (Ioa 12:2-11; vezi nota de studiu de la Mt 26:6 și Ap. A7 și B12)

Betania: Vezi nota de studiu de la Mt 21:17.

Lazăr: Vezi nota de studiu de la Lu 16:20.

cină: Adică masa luată în casa lui Simon, leprosul, după apusul soarelui, la începutul zilei de 9 nisan. (Mt 26:6; Mr 14:3)

să toarne uleiul pe capul lui: Potrivit lui Matei și Marcu, femeia a turnat uleiul pe capul lui Isus. (Mt 26:7) Ioan, care și-a scris evanghelia mai târziu, a menționat un detaliu suplimentar, și anume că femeia i-a turnat ulei și pe picioare. (Ioa 12:3) Isus a explicat că, prin acest gest plin de iubire, femeia l-a pregătit în mod simbolic pentru înmormântare. (Vezi nota de studiu de la Mr 14:8.)

Maria: Sora Martei și a lui Lazăr. (Ioa 11:1, 2) În relatările paralele din Mt 26:7 și Mr 14:3 este numită pur și simplu „o femeie”.

litră: În general, termenul grecesc lítra făcea referire la o unitate de măsură echivalentă cu litra romană (în latină, libra), adică cu aproximativ 327 g. (Vezi Ap. B14.)

ulei parfumat, . . . foarte scump: Potrivit relatării lui Ioan, Iuda Iscariot a spus că uleiul putea fi vândut cu „300 de dinari”. (Ioa 12:5) Această sumă reprezenta salariul pe care un muncitor obișnuit îl primea pentru aproximativ un an de muncă. În general, se crede că acest ulei parfumat era extras dintr-o plantă aromatică (Nardostachys jatamansi) ce se găsește în Himalaya. Deseori, nardul era diluat sau chiar contrafăcut, însă, în acest caz, atât Marcu, cât și Ioan afirmă că uleiul era nard veritabil. (Mr 14:3; vezi Glosarul, „Nard”)

l-a turnat pe picioarele lui Isus: Vezi nota de studiu de la Mr 14:3.

de la început: Expresia nu se referă la nașterea lui Iuda sau la momentul în care a fost ales ca apostol; Isus se rugase o noapte întreagă înainte de a face această alegere. (Lu 6:12-16) Mai degrabă, se referă la momentul în care Iuda a început să acționeze în mod trădător, schimbare pe care Isus a sesizat-o imediat. (Ioa 2:24, 25; Re 1:1; 2:23; vezi notele de studiu de la Ioa 6:70; 13:11) De asemenea, expresia arată că acțiunile lui Iuda au fost premeditate și planificate, nu rezultatul unei schimbări bruște de atitudine. Sensul termenului „început” (în greacă, arkhḗ) în Scripturile grecești creștine variază în funcție de context. De exemplu, în 2Pe 3:4, „începutul” se referă la începutul creației. Dar în majoritatea ocurențelor este folosit cu un sens mai specific. De pildă, Petru a spus: „Spiritul sfânt a coborât peste [neevrei], așa cum a coborât și peste noi la început”. (Fa 11:15) Petru nu vorbea despre momentul nașterii sale sau despre momentul în care a fost ales ca apostol. Mai degrabă, el vorbea despre ziua Penticostei din 33 e.n., când spiritul sfânt a început să fie revărsat cu un scop special. (Fa 2:1-4) Alte exemple care arată modul în care contextul influențează semnificația termenului „început” se găsesc în Lu 1:2; Ioa 15:27 și 1Io 2:7.

care urma să-l trădeze: În limba greacă, alăturarea celor două verbe (unul redat prin „urma”, iar celălalt prin „să trădeze”), ambele la timpul prezent, ar putea sugera că Iuda nu l-a trădat pe Isus sub impulsul momentului, ci în mod premeditat. Cuvintele din Ioa 6:64 susțin această idee. (Vezi nota de studiu de la Ioa 6:64.)

300 de dinari: Matei spune doar „un preț foarte mare” (Mt 26:9), în timp ce Marcu și Ioan sunt mai concreți. (Vezi nota de studiu de la Mr 14:3; Glosarul, „Dinar”, și Ap. B14.)

300 de dinari: Vezi nota de studiu de la Mr 14:5.

a turnat uleiul acesta parfumat pe corpul meu: Femeia (vezi nota de studiu de la Mt 26:7) a făcut acest act de generozitate din iubire și apreciere față de Isus. El a explicat că, fără să știe, ea i-a pregătit corpul pentru înmormântare, întrucât corpul celor decedați era, de regulă, uns cu uleiuri parfumate și cu alte substanțe aromatice. (2Cr 16:14)

acest obicei în vederea . . . înmormântării mele: Vezi nota de studiu de la Mt 26:12.

acolo: Adică în Betania. (Ioa 12:1)

Cu șase zile înainte de Paște: Isus trebuie să fi sosit în Betania pe la începutul sabatului (la apusul soarelui), în 8 nisan. După sabat (adică la începutul zilei de 9 nisan), el a luat cina în casa lui Simon, leprosul, împreună cu Marta, Maria și Lazăr. (Ioa 12:2-11; vezi nota de studiu de la Mt 26:6 și Ap. A7 și B12)

A doua zi: Adică în dimineața zilei de 9 nisan 33 e.n. Ziua de 9 nisan începuse în seara precedentă, la apusul soarelui. În acea seară, Isus luase masa în casa lui Simon, leprosul. (Vezi nota de studiu de la Ioa 12:1 și Ap. B12.)

sărbătoare: Așa cum reiese din context, sărbătoarea la care se face referire aici este Paștele. (Ioa 11:55; 12:1; 13:1) Pe timpul lui Isus, Paștele (celebrat în 14 nisan) ajunsese atât de strâns legat de Sărbătoarea Turtelor Nedospite (care dura din 15 până în 21 nisan) (Le 23:5, 6; Nu 28:16, 17; vezi Ap. B15), încât toate cele opt zile, din 14 până în 21 nisan, erau considerate o singură sărbătoare. (Lu 22:1) Josephus spune: „Celebrăm timp de opt zile sărbătoarea denumită a Azimelor [Turtelor Nedospite]”. (Vezi Ap. B12.)

Salvează-l, te rugăm, pe Fiul lui David: Lit. „Osana Fiului lui David”. Termenul grecesc hōsanná provine dintr-o expresie ebraică ce înseamnă „salvează, ne rugăm” sau „salvează, te rugăm”. Aici, termenul este folosit ca o rugăminte adresată lui Dumnezeu pentru salvare sau victorie; era ca și cum mulțimea ar fi cerut: „Te rugăm, acordă-i salvare Fiului lui David”. Cu timpul, termenul a ajuns să fie folosit atât în rugăciune, cât și în exprimările de laudă. Expresia ebraică apare în Ps 118:25, care făcea parte din psalmii Hallel, cântați în perioada Paștelui. Prin urmare, în ocazia menționată aici, aceste cuvinte le-au venit imediat în minte evreilor din mulțime. O modalitate prin care Dumnezeu a răspuns la rugăciunea lor de a-l salva pe Fiul lui David a fost aceea că l-a înviat din morți. În Mt 21:42, Isus însuși a citat cuvintele din Ps 118:22, 23 și le-a aplicat la Mesia.

Salvează, te rugăm: Vezi nota de studiu de la Mt 21:9.

Iehova: În textul ebraic original, în Ps 118:25, 26, versete citate aici, apărea numele divin, reprezentat prin patru consoane ebraice (transliterate YHWH). (Vezi Ap. A5 și Ap. C1.)

după cum este scris: Citatul care urmează (v. 15) este din Za 9:9.

fiicei Sionului: În Biblie, orașele sunt adesea personificate și prezentate ca niște femei sau sunt descrise prin termeni la genul feminin. În această expresie, termenul „fiică” se poate referi la orașul propriu-zis sau la locuitorii lui. Numele „Sion” era strâns legat de orașul Ierusalim.

o măgăriță legată și cu ea un măgăruș: Numai în relatarea lui Matei sunt menționați și măgărița, și măgărușul. (Mr 11:2-7; Lu 19:30-35; Ioa 12:14, 15) Din câte se pare, Marcu, Luca și Ioan menționează un singur animal întrucât Isus a mers călare doar pe măgăruș. (Vezi nota de studiu de la Mt 21:5.)

pe un măgar, da, pe un măgăruș: În Mt 21:2, 7 sunt menționate două animale. Totuși, profeția din Za 9:9 precizează că regele vine călare pe un singur animal. (Vezi nota de studiu de la Mt 21:2.)

fiică a Sionului: Vezi nota de studiu de la Mt 21:5.

puiul unei măgărițe: Când descriu acest eveniment, Marcu (11:2), Luca (19:35) și Ioan menționează un singur animal, măgărușul. Matei (21:2-7) adaugă un detaliu suplimentar, menționând că acolo era și măgărița. (Vezi notele de studiu de la Mt 21:25.)

mormânt: Sau „mormântul de amintire”. (Vezi Glosarul, „Mormânt de amintire”.)

greci: În secolul I, în Israel existau multe colonii grecești, însă, în acest context, termenul pare să se refere în mod specific la grecii care erau prozeliți, sau convertiți la iudaism. Să remarcăm că, în Ioa 12:32, Isus a spus în mod profetic: „Voi atrage la mine oameni de orice fel”.

viața: Sau „sufletul”. (Vezi Glosarul, „Suflet”.)

slujitorul: Biblia folosește de multe ori termenul grecesc diákonos cu referire la o persoană care le slujește mereu altora cu umilință. Termenul este folosit cu privire la Cristos (Ro 15:8), la slujitorii creștini (1Co 3:5-7; Col 1:23), la slujitorii auxiliari (Flp 1:1; 1Ti 3:8), precum și la servitorii dintr-o casă (Ioa 2:5, 9) și la autoritățile laice (Ro 13:4).

să-mi slujească: Verbul grecesc diakonéō, folosit aici, este înrudit cu substantivul diákonos, redat prin slujitorul în acest verset. Biblia folosește de multe ori termenul grecesc diákonos cu referire la o persoană care le slujește mereu altora cu umilință. (Vezi nota de studiu de la Mt 20:26.)

sunt: Sau „sufletul meu este”. Termenul grecesc psykhḗ, redat de obicei prin „suflet”, se referă aici la întreaga ființă. Astfel, expresia „sufletul meu” poate fi redată prin „întreaga mea ființă” sau pur și simplu prin pronumele „eu”. (Vezi Glosarul, „Suflet”.)

un glas: Este ultima dintre cele trei ocazii, menționate în evanghelii, în care Iehova le vorbește direct oamenilor. Prima ocazie, la botezul lui Isus, în 29 e.n., este consemnată în Mt 3:16, 17; Mr 1:11 și Lu 3:22. A doua, la transfigurarea lui Isus, în 32 e.n., este menționată în Mt 17:5; Mr 9:7 și Lu 9:35. A treia ocazie a fost în 33 e.n., cu puțin timp înainte de ultimul Paște ținut de Isus, și este consemnată doar în evanghelia lui Ioan. Iehova a răspuns la cererea pe care a făcut-o Isus atunci: „Tată, glorifică-ți numele!”.

conducătorul acestei lumi: O expresie similară apare în Ioa 14:30 și 16:11 și se referă la Satan Diavolul. În acest context, termenul „lume” (în greacă, kósmos) desemnează societatea umană înstrăinată de Dumnezeu, al cărei comportament nu este în armonie cu voința sa. Această lume nedreaptă nu este opera lui Dumnezeu; ea „zace în puterea celui rău”. (1Io 5:19) Satan și ‘forțele spirituale rele din locurile cerești’ sunt invizibilii ‘conducători [o formă a termenului grecesc kosmokrátōr] mondiali ai acestui întuneric’. (Ef 6:11, 12)

va fi aruncat afară: Aceste cuvinte profetice ale lui Isus arată că, în viitor, Satan va fi înlăturat din poziția sa de ‘conducător al acestei lumi’.

nu-l atrage: Verbul grecesc care apare aici poate fi folosit cu referire la acțiunea de a trage o plasă cu pești. (Ioa 21:6, 11) Însă aceasta nu sugerează că Dumnezeu îi trage pe oameni împotriva voinței lor. Verbul poate însemna și „a atrage”, iar afirmația lui Isus ar putea face referire la Ier 31:3, unde Iehova a spus poporului său din vechime: „Te-am atras la mine cu iubire loială”. (Septuaginta folosește aici același verb grecesc.) În Ioa 12:32 (vezi nota de studiu) se spune că și Isus atrage la el oameni de orice fel. Scripturile arată că Iehova i-a înzestrat pe oameni cu voință liberă. Fiecare poate alege să-i slujească sau nu. (De 30:19, 20) Iehova îi atrage la el cu blândețe pe cei care au o dispoziție corectă a inimii. (Ps 11:5; Pr 21:2; Fa 13:48) El face lucrul acesta prin mesajul Bibliei și prin spiritul sfânt. Profeția din Is 54:13, citată în Ioa 6:45, li se aplică celor care sunt atrași de Tatăl. (Compară cu Ioa 6:65.)

greci: În secolul I, în Israel existau multe colonii grecești, însă, în acest context, termenul pare să se refere în mod specific la grecii care erau prozeliți, sau convertiți la iudaism. Să remarcăm că, în Ioa 12:32, Isus a spus în mod profetic: „Voi atrage la mine oameni de orice fel”.

voi fi înălțat de pe pământ: Din câte se pare, este vorba despre țintuirea lui Isus pe stâlp, așa cum sugerează versetul următor.

oameni de orice fel: Sau „tot felul de oameni”. Isus declară că va atrage la el oameni din toate mediile, indiferent de naționalitate, rasă sau stare materială. (Fa 10:34, 35; Re 7:9, 10; vezi nota de studiu de la Ioa 6:44) Este demn de remarcat că, puțin mai înainte, „niște greci”, care veniseră să se închine la templu, au vrut să-l vadă pe Isus. (Vezi nota de studiu de la Ioa 12:20.) Modul în care multe traduceri redau termenul grecesc pas („oricine”, „toți [oamenii]”) sugerează că fiecare om va fi atras în cele din urmă la Isus. Totuși, această idee nu este în armonie cu restul Scripturilor inspirate. (Ps 145:20; Mt 7:13; Lu 2:34; 2Te 1:9) Este adevărat că termenul grecesc înseamnă literalmente „toți”, „oricine” (Ro 5:12), însă din Mt 5:11 și Fa 10:12 reiese clar că el poate avea sensul de „orice fel” sau „tot felul”; în aceste versete, multe traduceri folosesc redarea „tot felul de”. (Cazuri similare cu cel din Ioa 12:32 se găsesc în Ioa 1:7; 1Ti 2:4.)

Iehova: În textul ebraic original, în Is 53:1, verset citat aici, numele divin apărea doar o dată, în expresia „brațul lui Iehova”. Însă, din câte se pare, Ioan citează din Septuaginta, nu din textul ebraic original. Când a fost tradusă Septuaginta, este posibil ca traducătorii să fi inserat numele divin la începutul versetului pentru ca cititorul să înțeleagă că Isaia îi adresa întrebările lui Dumnezeu. (Vezi Ro 10:16, unde este citat același verset, Is 53:1.) În copiile de mai târziu ale Septuagintei, versetul începe cu termenul Kýrios (Domnul) la vocativ (formă utilizată pentru adresarea directă), nu cu numele divin. Totuși, după cum se arată în Ap. C3, termenul Kýrios este deseori folosit ca substitut al Tetragramei, din textul ebraic original (un exemplu este a doua ocurență a termenului Kýrios în acest citat). Prin urmare, în Traducerea lumii noi, aici a fost folosit numele divin. Unele traduceri în ebraică ale Scripturilor grecești creștine (având simbolurile J12, 14, 16-18, 22, 23 în Ap. C4) folosesc numele divin ca echivalent al lui Kýrios în prima sa ocurență din Ioa 12:38.

brațul lui Iehova: În textul ebraic original, în Is 53:1, verset citat aici, apărea o singură dată numele divin, reprezentat prin patru consoane ebraice (transliterate YHWH). (Vezi nota de studiu de la prima ocurență a numelui Iehova din acest verset și Ap. A5 și Ap. C1.) În Biblie, termenul brațul (și în ebraică, și în greacă) este deseori folosit cu sens figurat pentru a desemna capacitatea de a exercita forță sau putere. Prin semnele și miracolele înfăptuite de Isus, Iehova și-a dezvăluit „brațul”, sau capacitatea de a exercita putere.

Isaia . . . a văzut gloria sa: Când Isaia l-a văzut în viziune pe Iehova stând pe tronul său măreț în curțile cerești, Iehova l-a întrebat: „Cine va merge pentru noi?”. (Is 6:1, 8-10) Folosirea pronumelui la plural „noi” arată că, în viziune, mai era cel puțin o persoană cu Dumnezeu. Este deci logic să credem că, atunci când Ioan a scris că Isaia „a văzut gloria sa”, el s-a referit la gloria pe care a avut-o Isus în existența sa preumană alături de Iehova. (Ioa 1:14) Aceasta este în armonie cu versete precum Ge 1:26, unde Dumnezeu a spus: „Să facem om după chipul și asemănarea noastră”. (Vezi și Pr 8:30, 31; Ioa 1:1-3; Col 1:15, 16.) Ioan a adăugat că Isaia a vorbit despre el, adică despre Cristos; într-adevăr, o mare parte a scrierilor lui Isaia se concentrează asupra prezisului Mesia.

Nicodim: Fariseu și conducător al iudeilor, adică membru al Sanhedrinului. (Vezi Glosarul, „Sanhedrin”.) Numele „Nicodim”, care înseamnă „Cuceritor al poporului”, era un nume grecesc bine cunoscut și fusese adoptat și de unii evrei. Nicodim este menționat numai în evanghelia lui Ioan. (Ioa 3:4, 9; 7:50; 19:39) În Ioa 3:10, Isus îl numește „învățător al Israelului”. (Vezi nota de studiu de la Ioa 19:39.)

să fie dat afară din sinagogă: Sau „să fie excomunicat”, „să i se interzică să intre în sinagogă”. Adjectivul grecesc aposynágōgos este folosit doar aici și în Ioa 12:42 și 16:2. O persoană dată afară din sinagogă era disprețuită și marginalizată de societate. Separarea de comunitate avea consecințe economice grave asupra familiei. Deși sinagogile erau folosite în principal ca centre de instruire, ele slujeau uneori și ca tribunale locale, care aveau autoritatea de a stabili pedepse precum biciuirea și excomunicarea. (Vezi nota de studiu de la Mt 10:17.)

conducători: Aici, termenul grecesc tradus prin „conducători” se referă, din câte se pare, la membrii Sanhedrinului, curtea supremă evreiască. Termenul este folosit și în Ioa 3:1, cu referire la Nicodim, un membru al acestei curți. (Vezi nota de studiu de la Ioa 3:1.)

dați afară din sinagogă: Vezi nota de studiu de la Ioa 9:22.

să judece: Sau „să condamne”. Iehova nu l-a trimis pe Fiul său ca să judece nefavorabil, sau să condamne, lumea, ci i-a încredințat o misiune care dovedea iubire: salvarea celor ce manifestă credință. (Ioa 3:16; 2Pe 3:9)

judec: Sau „condamn”. (Vezi nota de studiu de la Ioa 3:17.)

Multimedia

Palmier
Palmier

În timpurile biblice, un palmier foarte răspândit în Israel și în regiunile învecinate era curmalul (Phoenix dactylifera). Se spune că palmierii creșteau din abundență pe coasta Mării Galileei, precum și în partea de sud a Văii Iordanului, o vale cu temperaturi foarte ridicate. Palmierii erau numeroși mai ales în jurul Ierihonului, numit „orașul palmierilor”. (De 34:3; Ju 1:16; 3:13; 2Cr 28:15) Curmalul poate atinge o înălțime de 30 m, iar ramurile, sau frunzele, lui pot ajunge la o lungime cuprinsă între 3 și 5 m. Evreii adunau frunze de palmier pentru Sărbătoarea Colibelor, care era o ocazie de bucurie. (Le 23:39-43; Ne 8:14, 15) Și mulțimea care l-a aclamat pe Isus în calitate de ‘Rege al Israelului’ a folosit frunze de palmier, fără îndoială în semn de omagiu și de supunere față de poziția sa de rege. (Ioa 12:12, 13) În mod asemănător, în Re 7:9, 10, cei ce compun ‘marea mulțime’ au „în mâini ramuri de palmier” și îi atribuie salvarea lui Dumnezeu și Mielului.

Măgăruș
Măgăruș

Măgarul este un animal copitat, din familia calului. El se distinge de cal prin talia mai mică, coama mai scurtă, urechile mai lungi și coada care are un smoc de păr doar la capăt. Deși prostia și încăpățânarea măgarului sunt proverbiale, în realitate el este mai inteligent decât calul și, de regulă, este un animal răbdător. În timpurile biblice, atât bărbații, cât și femeile, chiar și persoanele de vază, călăreau pe măgari. (Ios 15:18; Ju 5:10; 10:3, 4; 12:14; 1Sa 25:42) Solomon, fiul lui David, a mers spre locul ungerii sale călare pe catârul tatălui său (catârul este un animal hibrid, rezultat din împerecherea unui măgar cu o iapă). (1Re 1:33-40) Așadar, era cât se poate de potrivit ca Isus, mai marele Solomon, să împlinească profeția din Za 9:9 venind călare nu pe un cal, ci pe un măgăruș.