După Ioan 15:1-27

15  Eu sunt adevărata viță și Tatăl meu este viticultorul.  El înlătură orice mlădiță din mine care nu dă rod și curăță orice mlădiță care dă rod, ca să dea mai mult rod.+  Voi sunteți deja curați datorită cuvântului pe care vi l-am spus.+  Rămâneți în unitate cu mine și eu voi rămâne în unitate cu voi. Așa cum mlădița nu poate da rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți dacă nu rămâneți în unitate cu mine.+  Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în unitate cu mine și eu în unitate cu el, acela dă mult rod;+ pentru că separați de mine nu puteți face* nimic.  Dacă cineva nu rămâne în unitate cu mine, este aruncat ca o mlădiță și se usucă. Aceste mlădițe sunt strânse, aruncate în foc și arse.+  Dacă rămâneți în unitate cu mine, iar cuvintele mele rămân în voi, cereți orice vreți și vi se va da.+  Tatăl meu este glorificat prin aceasta: că voi continuați să dați mult rod și că vă dovediți discipolii mei.+  Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine,+ așa v-am iubit și eu pe voi; rămâneți în iubirea mea. 10  Dacă respectați poruncile mele, veți rămâne în iubirea mea,+ așa cum și eu am respectat poruncile Tatălui și rămân în iubirea sa.+ 11  V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria mea să fie în voi și bucuria voastră să fie deplină.+ 12  Iată porunca mea: Să vă iubiți unii pe alții așa cum v-am iubit eu.+ 13  Nimeni nu are iubire mai mare decât cel care își dă viața pentru prietenii săi.+ 14  Voi sunteți prietenii mei dacă faceți ce vă poruncesc.+ 15  Nu vă mai numesc sclavi, fiindcă sclavul nu știe ce face stăpânul lui. Ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscute toate lucrurile pe care le-am auzit de la Tatăl meu. 16  Nu voi m-ați ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi și v-am desemnat să vă duceți și să continuați să dați rod, rod care să rămână, pentru ca, indiferent ce îi cereți Tatălui în numele meu, el să vă dea.+ 17  Vă poruncesc aceste lucruri ca să vă iubiți unii pe alții.+ 18  Dacă lumea vă urăște, știți că pe mine m-a urât înainte să vă urască pe voi.+ 19  Dacă ați face parte din lume, lumea ar iubi ce este al ei. Dar, fiindcă nu faceți parte din lume,+ ci v-am ales din lume, de aceea lumea vă urăște.+ 20  Aduceți-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Sclavul nu este mai mare decât stăpânul lui. Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta și pe voi;+ dacă au respectat cuvântul meu, îl vor respecta și pe al vostru. 21  Dar vă vor face toate acestea din cauza numelui meu, pentru că ei nu-l cunosc pe Cel care m-a trimis.+ 22  Dacă n-aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, n-ar avea păcat.+ Dar acum n-au nicio scuză pentru păcatul lor.+ 23  Cine mă urăște pe mine îl urăște și pe Tatăl meu.+ 24  Dacă n-aș fi făcut în mijlocul lor lucrările pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat.+ Dar acum m-au văzut și ne-au urât și pe mine, și pe Tatăl meu. 25  Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească cuvântul scris în Legea lor: «M-au urât fără motiv».+ 26  Când va veni ajutorul pe care vi-l voi trimite de la Tatăl, spiritul adevărului,+ care vine de la Tatăl, acela va depune mărturie despre mine.+ 27  Și voi, la rândul vostru, va trebui să depuneți mărturie+ despre mine, pentru că ați fost cu mine de la început.

Note de subsol

Sau „produce”.

Note de studiu

Eu sunt adevărata viță: Această metaforă folosită de Isus amintește de unele figuri de stil din Scripturile ebraice. De exemplu, în profeția lui Isaia, „casa lui Israel” este numită „via lui Iehova al armatelor”. (Is 5:1-7) De asemenea, Iehova a numit Israelul infidel un „vlăstar degenerat de viță sălbatică” și o „viță-de-vie degenerată”. (Ier 2:21; Os 10:1, 2) Dar, spre deosebire de această națiune neloială, Isus este „adevărata viță”, iar Tatăl său este viticultorul. După ce i-a asemănat pe discipolii săi cu „mlădițele” viței-de-vie, Isus i-a îndemnat să rămână în unitate cu el. Așa cum mlădițele unei vițe literale trebuie să rămână atașate de tulpină ca să nu se usuce și să poată da rod, tot așa discipolii trebuie să rămână în unitate cu Isus pentru a se păstra vii și productivi din punct de vedere spiritual. În plus, așa cum un viticultor se așteaptă ca via să dea rod, Iehova se așteaptă ca aceia care sunt în unitate cu Cristos să producă roade spirituale. Această ilustrare subliniază unitatea care există nu doar între Isus și adevărații săi discipoli, ci și între discipoli și Tatăl lui Isus. (Ioa 15:2-8)

curăță: Sau „taie”. Verbul grecesc redat aici prin „curăță” este înrudit cu termenul tradus prin „curați” în Ioa 15:3.

viața: Sau „sufletul”. Sensul termenului grecesc psykhḗ, redat în mod obișnuit prin „suflet”, depinde de context. Aici, termenul se referă la viața unei persoane. (Vezi Glosarul, „Suflet”.)

Nu vă mai numesc sclavi: Termenul grecesc doúlos („sclav”) este folosit în general cu privire la persoane aflate în proprietatea altora. (Mt 8:9; 10:24, 25; 13:27) De asemenea, el este folosit în sens figurat cu referire la slujitorii devotați ai lui Dumnezeu și ai lui Isus Cristos, fie oameni (Fa 2:18; 4:29; Ro 1:1; Ga 1:10), fie îngeri (Re 19:10, unde apare termenul sýndoulos [lit. „tovarăș de sclavie”]). Termenul este aplicat cu sens figurat și la oamenii aflați în sclavia păcatului (Ioa 8:34; Ro 6:16-20) sau a degradării (2Pe 2:19). Când Isus și-a dat viața perfectă ca jertfă, el a folosit valoarea sângelui său pentru a cumpăra viața tuturor celor care îl urmează. Drept rezultat, creștinii nu își aparțin lor înșiși, ci sunt „sclavi ai lui Cristos”. (Ef 6:6; 1Co 6:19, 20; 7:23; Ga 3:13) Deși Isus i-a numit pe apostoli prietenii săi, ei au devenit și sclavii săi, întrucât i-a răscumpărat din păcat. Uneori, el a folosit termenul „sclav” cu referire la continuatorii săi. (Ioa 15:20)

lume: În acest context, termenul grecesc kósmos se referă la oamenii care nu sunt slujitori ai lui Dumnezeu, la societatea umană nedreaptă, înstrăinată de Dumnezeu. Ioan este singurul evanghelist care consemnează că Isus a spus despre discipolii săi că ‘nu fac parte din lume’, sau nu aparțin lumii. Aceeași idee este exprimată de două ori și în ultima rugăciune făcută de Isus cu apostolii săi fideli. (Ioa 17:14, 16)

numele: Este vorba despre numele propriu al lui Dumnezeu, reprezentat prin patru litere ebraice, יהוה (YHWH), și redat, de regulă, în limba română prin „Iehova”. În Traducerea lumii noi, numele apare de 6 979 de ori în Scripturile ebraice și de 237 de ori în Scripturile grecești creștine. (Pentru informații referitoare la folosirea numelui divin în Scripturile grecești creștine, vezi Ap. A5 și Ap. C.) În Biblie, cuvântul „nume” face uneori referire și la persoana însăși, la reputația ei și la tot ce spune acea persoană că este. (Compară cu Ex 34:5, 6; Re 3:4, n.s.)

din cauza numelui meu: În Biblie, cuvântul „nume” este folosit uneori cu referire la persoana însăși, la reputația ei și la tot ceea ce reprezintă ea. (Vezi nota de studiu de la Mt 6:9.) În cazul lui Isus, numele său reprezintă totodată autoritatea și poziția pe care i le-a acordat Tatăl său. (Mt 28:18; Flp 2:9, 10; Ev 1:3, 4) Isus explică aici de ce oamenii din lume îi vor persecuta pe continuatorii săi: „Pentru că ei nu-l cunosc pe Cel care m-a trimis”. Dacă l-ar cunoaște pe Dumnezeu, ar înțelege și ar accepta ce reprezintă numele lui Isus. (Fa 4:12) El include poziția lui de Conducător numit de Dumnezeu, sau de Rege al regilor, înaintea căruia toți oamenii trebuie să se plece în semn de supunere pentru a obține viață. (Ioa 17:3; Re 19:11-16; compară cu Ps 2:7-12)

în Legea lor: Aici, expresia se referă la Scripturile ebraice în ansamblu. Citatul care urmează este din Ps 35:19; 69:4. Termenul „Legea” este folosit cu același sens în Ioa 10:34; 12:34.

acela: Pronumele „acela” și „el” din versetele 13 și 14 se referă la „ajutorul” menționat în Ioa 16:7. Isus folosește termenul „ajutor” (în greacă, la genul masculin) ca personificare a spiritului sfânt (în greacă, la genul neutru), care este o forță impersonală. (Vezi nota de studiu de la Ioa 14:16.)

ajutor: Sau „mângâietor”, „susținător”, „apărător”, „avocat”. Termenul redat aici prin „ajutor” (paráklētos) este folosit în Biblie pentru a descrie atât rolul spiritului sfânt (Ioa 14:16, 26; 15:26; 16:7), cât și rolul lui Isus (1Io 2:1). El înseamnă literalmente „cel care este chemat alături de cineva” pentru a oferi ajutor. Isus s-a referit la spiritul sfânt, o forță impersonală, ca la un ajutor, care „va învăța”, „va depune mărturie”, „va aduce . . . dovezi”, „va călăuzi”, „va vorbi”, ‘va auzi’ și ‘va primi’. (Ioa 14:26; 15:26; 16:7-15) El a folosit o figură de stil numită personificare, prin care se atribuie unor lucruri impersonale sau inanimate însușirile unei persoane. În Scripturi, această figură de stil este utilizată frecvent, de exemplu cu referire la înțelepciune, moarte, păcat și bunătate nemeritată. (Mt 11:19; Lu 7:35; Ro 5:14, 17, 21; 6:12; 7:8-11) Evident, niciunul dintre aceste lucruri nu e o persoană. Spiritul lui Dumnezeu este menționat deseori împreună cu alte forțe impersonale sau lucruri, ceea ce confirmă ideea că el nu este o persoană. (Mt 3:11; Fa 6:3, 5; 13:52; 2Co 6:4-8; Ef 5:18) În textul grecesc, pronumele care fac referire la acest „ajutor” sunt de genul masculin. (Ioa 14:26) De aceea, unii susțin că spiritul sfânt este o persoană. Totuși, gramatica limbii grecești pretinde folosirea pronumelor la masculin când este vorba despre „ajutorul” promis de Isus deoarece termenul pentru „ajutor” este de genul masculin. (Ioa 16:7, 8, 13, 14) În schimb, termenul grecesc pentru „spirit” (pneúma) este de genul neutru, astfel că pronumele care fac referire la el sunt și ele de genul neutru. (Vezi nota de studiu de la Ioa 14:17.)

ajutor: Sau „mângâietor”, „susținător”, „apărător”, „avocat”. Termenul redat aici prin „ajutor” (paráklētos) este folosit în Biblie pentru a descrie atât rolul spiritului sfânt (Ioa 14:16, 26; 15:26; 16:7), cât și rolul lui Isus (1Io 2:1). El înseamnă literalmente „cel care este chemat alături de cineva” pentru a oferi ajutor. Isus s-a referit la spiritul sfânt, o forță impersonală, ca la un ajutor, care „va învăța”, „va depune mărturie”, „va aduce . . . dovezi”, „va călăuzi”, „va vorbi”, ‘va auzi’ și ‘va primi’. (Ioa 14:26; 15:26; 16:7-15) El a folosit o figură de stil numită personificare, prin care se atribuie unor lucruri impersonale sau inanimate însușirile unei persoane. În Scripturi, această figură de stil este utilizată frecvent, de exemplu cu referire la înțelepciune, moarte, păcat și bunătate nemeritată. (Mt 11:19; Lu 7:35; Ro 5:14, 17, 21; 6:12; 7:8-11) Evident, niciunul dintre aceste lucruri nu e o persoană. Spiritul lui Dumnezeu este menționat deseori împreună cu alte forțe impersonale sau lucruri, ceea ce confirmă ideea că el nu este o persoană. (Mt 3:11; Fa 6:3, 5; 13:52; 2Co 6:4-8; Ef 5:18) În textul grecesc, pronumele care fac referire la acest „ajutor” sunt de genul masculin. (Ioa 14:26) De aceea, unii susțin că spiritul sfânt este o persoană. Totuși, gramatica limbii grecești pretinde folosirea pronumelor la masculin când este vorba despre „ajutorul” promis de Isus deoarece termenul pentru „ajutor” este de genul masculin. (Ioa 16:7, 8, 13, 14) În schimb, termenul grecesc pentru „spirit” (pneúma) este de genul neutru, astfel că pronumele care fac referire la el sunt și ele de genul neutru. (Vezi nota de studiu de la Ioa 14:17.)

ajutorul: Vezi nota de studiu de la Ioa 14:16.

acela: În greacă, pronumele demonstrativ ekeínos este de genul masculin și face referire la substantivul ajutorul, care este și el de genul masculin. (Vezi notele de studiu de la Ioa 14:16; 16:13.)

de la început: Sau „de când am început”, adică de când Isus și-a început serviciul.

Multimedia

Vița-de-vie
Vița-de-vie

Vița-de-vie (Vitis vinifera), o plantă care se cultivă de mii de ani, era foarte răspândită în zona în care a trăit Isus. Dacă aveau la dispoziție lemn, viticultorii făceau araci sau spaliere pentru susținerea plantei. În timpul iernii, ei tăiau lăstarii care crescuseră în anul precedent. Primăvara apăreau mlădițe noi, iar viticultorii le tăiau pe cele lipsite de rod. (Ioa 15:2) În felul acesta, via producea mai mult rod, de calitate mai bună. Isus l-a asemănat pe Tatăl cu un viticultor, pe sine cu o viță, iar pe discipolii săi cu mlădițele. Așa cum mlădițele unei vițe propriu-zise sunt susținute de butuc și primesc nutrienți de la acesta, tot așa discipolii lui Isus beneficiază de susținere și hrană spirituală dacă rămân în unitate cu el, „adevărata viță”. (Ioa 15:1, 5)