După Luca 11:1-54

11  Odată, Isus se afla într-un anumit loc și se ruga. După ce a terminat, unul dintre discipolii săi i-a zis: „Doamne, învață-ne să ne rugăm, așa cum și Ioan i-a învățat pe discipolii lui”.  Atunci el le-a zis: „Când vă rugați, să spuneți: «Tată, să fie sfințit numele tău.+ Să vină Regatul tău.+  Dă-ne în fiecare zi pâinea noastră, potrivit necesităților noastre zilnice.+  Și iartă-ne păcatele,+ fiindcă și noi iertăm pe oricine ne este dator;+ și nu ne duce în ispită»”.+  Apoi le-a spus: „Să zicem că unul dintre voi se duce la miezul nopții la un prieten și îi spune: «Prietene, împrumută-mi trei pâini,  pentru că tocmai a venit la mine un prieten de-al meu aflat în călătorie și n-am ce să-i dau».  Dar el răspunde dinăuntru: «Nu mă mai deranja! Ușa este deja încuiată și copilașii mei sunt cu mine în pat. Nu mă pot ridica să-ți dau».  Vă spun că, deși nu se va ridica să-i dea pentru că îi este prieten, cu siguranță se va ridica din cauza insistenței lui pline de îndrăzneală+ și îi va da orice are nevoie.  De aceea, vă spun: Continuați să cereți+ și vi se va da, continuați să căutați și veți găsi, continuați să bateți și vi se va deschide.+ 10  Căci oricine cere primește,+ oricine caută găsește și oricui bate i se va deschide. 11  Care tată dintre voi, dacă fiul lui îi cere un pește, îi va da un șarpe în loc de pește?+ 12  Sau, dacă îi cere un ou, îi va da un scorpion? 13  Prin urmare, dacă voi, deși sunteți răi, știți să le dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl din cer le va da spirit sfânt celor ce i-l cer!”.+ 14  Mai târziu, Isus a scos dintr-un om un demon care îl făcuse mut.+ După ce demonul a ieșit, omul mut a vorbit. Și mulțimile au fost cuprinse de uimire.+ 15  Dar unii dintre ei au zis: „El scoate demonii cu ajutorul lui Beelzebub, conducătorul demonilor”.+ 16  Iar alții, ca să-l pună la încercare, i-au cerut un semn+ din cer. 17  Cunoscându-le gândurile,+ el le-a zis: „Orice regat care se dezbină și se ridică împotriva lui însuși se ruinează și o casă care se dezbină și se ridică împotriva ei înseși se prăbușește. 18  Tot așa, dacă Satan se dezbină și se ridică împotriva lui însuși, cum va putea dăinui regatul lui? Pentru că voi ziceți că eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebub. 19  Dacă eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebub, fiii voștri cu ajutorul cui îi scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voștri. 20  Dar, dacă eu scot demonii cu ajutorul degetului lui Dumnezeu,+ atunci Regatul lui Dumnezeu a venit deja peste voi*.+ 21  Când un om puternic și bine înarmat își păzește palatul, bunurile lui sunt în siguranță. 22  Dar, când cineva mai puternic decât el vine împotriva lui și îl învinge, îi ia toate armele în care se încredea și împarte prada luată de la el. 23  Cine nu este de partea mea este împotriva mea și cine nu strânge cu mine risipește.+ 24  Când un spirit necurat iese dintr-un om, el cutreieră prin locuri aride în căutarea unui loc de odihnă și, negăsind niciunul, zice: «Mă voi întoarce la casa mea, din care am ieșit».+ 25  Și, la sosire, găsește casa măturată și împodobită. 26  Atunci se duce și ia cu el alte șapte spirite, mai rele decât el, apoi intră și se stabilesc acolo. Astfel, starea acelui om ajunge în cele din urmă mai rea decât la început”.+ 27  În timp ce el spunea aceste lucruri, o femeie din mulțime a strigat: „Fericit este pântecele care te-a purtat și sânii care te-au alăptat!”.+ 28  Dar el a zis: „Nu, mai degrabă fericiți sunt cei care aud cuvântul lui Dumnezeu și îl respectă!”.+ 29  În timp ce se adunau tot mai mulți oameni la el, Isus a spus: „Această generație este o generație rea. Ea caută un semn*, dar nu i se va da alt semn, decât semnul lui Iona.+ 30  Pentru că, așa cum Iona+ a devenit un semn pentru niniviți, tot așa va fi și Fiul omului pentru această generație. 31  La judecată, regina sudului+ va fi sculată din morți împreună cu oamenii din această generație și îi va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să audă înțelepciunea lui Solomon. Dar iată că aici este cineva mai mare decât Solomon.+ 32  La judecată, oamenii din Ninive se vor scula din morți împreună cu această generație și o vor condamna, pentru că ei s-au căit când au auzit mesajul predicat de Iona.+ Dar iată că aici este cineva mai mare decât Iona. 33  Nimeni, după ce aprinde o lampă, nu o pune într-un loc ascuns sau sub un coș, ci pe lampadar,+ pentru ca aceia care intră să vadă lumina. 34  Lampa corpului este ochiul. Când ochiul tău este concentrat asupra unui singur lucru, tot corpul tău este luminos*,+ dar, când este invidios, corpul tău este întunecos.+ 35  Fii deci atent ca lumina din tine să nu fie întuneric! 36  Dacă tot corpul tău este luminos, neavând nicio parte întunecoasă, va fi la fel de luminos ca atunci când o lampă te luminează cu lumina ei”. 37  După ce a spus aceasta, un fariseu l-a rugat să ia masa cu el. Astfel, Isus a intrat și s-a așezat* la masă. 38  Dar fariseul a fost surprins să vadă că nu s-a spălat înainte de masă.+ 39  Însă Domnul i-a zis: „Voi, fariseii, curățați partea din afară a paharului și a farfuriei, dar pe dinăuntru sunteți plini de lăcomie* și de răutate.+ 40  Oameni fără minte! Oare cel care a făcut partea din afară n-a făcut și partea dinăuntru? 41  Când dați daruri de îndurare, să dați ceea ce vine dinăuntru și iată că veți fi curați în întregime*.+ 42  Dar vai de voi, fariseilor, pentru că voi dați zeciuială din mentă, din rută și din toate celelalte* plante de grădină*,+ dar neglijați dreptatea* și iubirea pentru Dumnezeu! Pe primele aveați obligația să le faceți, însă fără să le neglijați pe acestea din urmă.+ 43  Vai de voi, fariseilor, pentru că vă place să stați pe scaunele din față în sinagogi și să fiți salutați în piețe!+ 44  Vai de voi, pentru că sunteți ca mormintele* care nu se văd bine+ și pe care oamenii calcă fără să-și dea seama!”. 45  Unul dintre experții în Lege i-a spus: „Învățătorule, spunând aceste lucruri, ne insulți și pe noi”. 46  Atunci el a zis: „Vai și de voi, cei care sunteți experți în Lege, pentru că îi împovărați pe oameni cu sarcini greu de purtat, dar voi nu atingeți aceste sarcini nici măcar cu un deget!+ 47  Vai de voi, pentru că zidiți mormintele* profeților, dar cei care i-au omorât au fost chiar strămoșii voștri!+ 48  Voi sunteți martori ai faptelor strămoșilor voștri și totuși le aprobați, pentru că ei i-au omorât pe profeți,+ iar voi le zidiți mormintele. 49  De aceea, în înțelepciunea sa, Dumnezeu a mai spus: «Le voi trimite profeți și apostoli, iar ei îi vor omorî și îi vor persecuta pe unii dintre aceștia;+ 50  astfel, această generație va fi răspunzătoare pentru* sângele tuturor profeților care a fost vărsat de la întemeierea lumii,+ 51  de la sângele lui Abel+ până la sângele lui Zaharia, care a fost ucis între altar și casă».+ Da, vă spun: Această generație va fi răspunzătoare pentru sângele lor*. 52  Vai de voi, cei care sunteți experți în Lege, pentru că ați luat cheia cunoștinței. Voi n-ați intrat, iar pe cei care încearcă să intre îi împiedicați!”.+ 53  Când a ieșit de acolo, scribii și fariseii au început să facă mari presiuni asupra lui și să-l asalteze cu și mai multe întrebări, 54  pândindu-l ca să-l prindă cu ceva în vorbirea sa.+

Note de subsol

Sau „v-a luat prin surprindere”.
Sau „o dovadă miraculoasă”.
Sau „plin de lumină”.
Sau „s-a întins”.
Sau „lucruri jefuite (extorcate)”.
Sau, posibil, „totul va fi curat pentru voi”.
Sau „toate celelalte feluri de”.
Sau, posibil, „verdețuri”.
Sau „judecata dreaptă”.
Sau „mormintele de amintire”.
Sau „mormintele de amintire ale”.
Sau „de la această generație se va cere”.
Sau „Sângele lor va fi cerut de la această generație”.

Note de studiu

Doamne, învață-ne să ne rugăm: Doar Luca menționează cererea discipolului. Această discuție privitoare la rugăciune a avut loc la aproximativ 18 luni după ce Isus a rostit Predica de pe munte, în care i-a învățat pe discipolii săi rugăciunea-model. (Mt 6:9-13) Este posibil ca acest discipol să nu fi fost prezent cu acea ocazie, astfel că Isus a repetat ideile esențiale din rugăciunea-model. Din câte se pare, discipolul nu i-a cerut lui Isus să-l învețe ceva complet nou sau ceva ce nu mai făcuse niciodată. Rugăciunea făcea parte integrantă din viața și închinarea evreilor, iar Scripturile ebraice conțin numeroase rugăciuni, în cartea Psalmilor și în alte locuri. Fără îndoială, discipolul era obișnuit și cu rugăciunile formale ale conducătorilor religioși evrei. Acum însă, probabil că l-a văzut pe Isus rugându-se și a remarcat marea diferență dintre rugăciunile rabinilor, făcute cu falsă pioșenie, și modul în care se ruga Isus. (Mt 6:5-8)

să fie sfințit: Sau „să fie considerat sacru”, „să fie tratat ca fiind sfânt”. Aceasta este o cerere ca toate creaturile inteligente, atât oamenii, cât și îngerii, să considere numele lui Dumnezeu sfânt. De asemenea, este o cerere ca Dumnezeu să acționeze pentru a se sfinți curățând numele său de orice oprobriu care i se aduce de la răzvrătirea primei perechi de oameni în grădina Edenului.

numele: Este vorba despre numele propriu al lui Dumnezeu, reprezentat prin patru litere ebraice, יהוה (YHWH), și redat, de regulă, în limba română prin „Iehova”. În Traducerea lumii noi, numele apare de 6 979 de ori în Scripturile ebraice și de 237 de ori în Scripturile grecești creștine. (Pentru informații referitoare la folosirea numelui divin în Scripturile grecești creștine, vezi Ap. A5 și Ap. C.) În Biblie, cuvântul „nume” face uneori referire și la persoana însăși, la reputația ei și la tot ce spune acea persoană că este. (Compară cu Ex 34:5, 6; Re 3:4, n.s.)

Să vină Regatul tău: „Regatul lui Dumnezeu” este o expresie a suveranității lui Iehova asupra pământului. Aceasta este o cerere adresată lui Dumnezeu de a acționa în mod decisiv pentru ca Regatul său, condus de Regele mesianic și de coregenții săi, să fie unicul guvern care va stăpâni pământul. Parabola lui Isus din Lu 19:11-27 confirmă că Regatul lui Dumnezeu va „veni” în sensul că va face judecată, îi va distruge pe toți dușmanii săi și îi va răsplăti pe cei care și-au pus încrederea în el. (Vezi Mt 24:42, 44.) Regatul va înlătura actualul sistem rău, inclusiv toate guvernele omenești, și va aduce o lume nouă și dreaptă. (Da 2:44; 2Pe 3:13; Re 16:14-16; 19:11-21)

Când vă rugați, să spuneți: Rugăciunea care urmează, consemnată în versetele 2b-4, este foarte asemănătoare cu rugăciunea-model, pe care Isus o predase cu aproximativ 18 luni în urmă, în Predica de pe munte. (Mt 6:9b-13) Este demn de remarcat că el nu a repetat cuvânt cu cuvânt rugăciunea-model, ceea ce dovedește că nu era vorba despre o rugăciune liturgică menită să fie recitată pe de rost. De asemenea, rugăciunile ulterioare rostite de Isus și de discipolii săi nu au fost reproduceri ale rugăciunii-model, nici în ce privește cuvintele, nici structura.

să fie sfințit: Vezi nota de studiu de la Mt 6:9.

numele: Vezi nota de studiu de la Mt 6:9.

Să vină Regatul tău: Vezi nota de studiu de la Mt 6:10.

pâinea noastră, potrivit necesităților noastre zilnice: În multe contexte, termenul ebraic și cel grecesc pentru „pâine” înseamnă „hrană”. (Ge 3:19, n.s.) Prin aceste cuvinte, Isus arată că slujitorii lui Dumnezeu pot să-i ceară cu încredere să le dea cele necesare – nu o cantitate excesivă de hrană, ci cantitatea suficientă pentru fiecare zi. Este posibil ca afirmația lui Isus să le fi amintit discipolilor săi de porunca pe care le-a dat-o Dumnezeu israeliților cu privire la mana oferită în mod miraculos: fiecare trebuia să-și strângă „porția zi de zi”. (Ex 16:4) Cererea menționată aici este asemănătoare, dar nu identică, cu cea din rugăciunea pe care Isus le-o predase discipolilor cu aproximativ 18 luni în urmă, în Predica de pe munte. (Mt 6:9b-13) Aceasta arată că Isus nu avea în vedere ca rugăciunea să fie rostită cuvânt cu cuvânt. (Mt 6:7) Când Isus a repetat învățături importante – cum a procedat aici cu privire la rugăciune –, el a făcut lucrul acesta în așa fel încât cei care nu fuseseră prezenți în celelalte ocazii să le poată înțelege, iar cei care fuseseră prezenți să-și poată aminti ideile esențiale.

datoriile: Acestea se referă la păcate. Când păcătuiește împotriva cuiva, o persoană își face o datorie, sau o obligație, față de acesta. Prin urmare, trebuie să facă tot posibilul să fie iertată. Nu putem primi iertarea lui Dumnezeu decât dacă și noi i-am iertat pe datornicii noștri, adică pe cei care au păcătuit împotriva noastră. (Mt 6:14, 15; 18:35; Lu 11:4)

nu ne duce în ispită: Sau „nu permite să cedăm ispitei”. Uneori, când în Biblie se spune că Dumnezeu cauzează anumite lucruri, aceasta înseamnă că el doar le permite. (Ru 1:20, 21) Prin urmare, Isus nu spune aici că Dumnezeu îi ispitește pe oameni să păcătuiască. (Iac 1:13) Mai degrabă, el îi încurajează pe continuatorii săi să se roage ca Dumnezeu să-i ajute să evite sau să suporte ispita. (1Co 10:13)

ne este dator: Sau „păcătuiește împotriva noastră”. Când păcătuiește împotriva cuiva, o persoană își face, figurativ vorbind, o datorie, sau o obligație, față de acesta. Prin urmare, trebuie să facă tot posibilul să fie iertată. În rugăciunea-model din Predica de pe munte, Isus a folosit termenul „datoriile” în loc de păcatele. (Vezi nota de studiu de la Mt 6:12.) Termenul grecesc redat prin iertăm înseamnă literalmente „a da drumul”, adică a anula o datorie, a nu mai cere să fie înapoiată.

nu ne duce în ispită: Vezi nota de studiu de la Mt 6:13.

Prietene, împrumută-mi trei pâini: În Orientul Mijlociu, ospitalitatea este o datorie de care oamenii vor să se achite cât mai bine, așa cum reiese și din ilustrarea lui Isus. În această ilustrare, oaspetele a ajuns la miezul nopții, detaliu ce ar putea sugera condițiile nesigure de călătorie de la acea vreme. Deși oaspetele a sosit pe neașteptate, gazda s-a simțit obligată să-i ofere ceva de mâncare și chiar și-a deranjat vecinul la acea oră târzie pentru a împrumuta câteva pâini.

Nu mă mai deranja: Vecinul din această ilustrare a ezitat să-și ajute prietenul nu pentru că era lipsit de amabilitate, ci pentru că deja se dusese la culcare. Casele de la vremea aceea, în special ale celor săraci, constau deseori dintr-o singură cameră mare. Dacă bărbatul respectiv se ridica din pat, probabil că deranja întreaga familie, inclusiv copiii, care dormeau.

insistenței lui pline de îndrăzneală: Termenul grecesc folosit aici înseamnă literalmente „lipsă de modestie” sau „nerușinare”. Totuși, în acest context, el transmite ideea de îndrăzneală insistentă sau stăruință. Bărbatul din ilustrarea lui Isus nu s-a reținut să ceară cu insistență, fără să-i fie rușine, lucrurile de care avea nevoie. Isus le-a spus discipolilor săi că și rugăciunile lor trebuiau să fie insistente. (Lu 11:9, 10)

Continuați să cereți . . . continuați să căutați . . . continuați să bateți: În acest verset, forma verbelor grecești indică o acțiune continuă și arată necesitatea de a persevera în rugăciune; de aceea, apare redarea „continuați să . . .”. Folosirea a trei verbe, „cereți”, „căutați” și „bateți”, indică intensitate. Isus transmite o idee asemănătoare în ilustrarea sa din Lu 11:5-8.

Continuați să cereți . . . să căutați . . . să bateți: Vezi nota de studiu de la Mt 7:7.

voi, deși sunteți răi: Din cauza păcatului moștenit, toți oamenii sunt imperfecți și deci răi într-o anumită măsură.

cu cât mai mult: Isus a folosit deseori acest tip de raționament, constând în trecerea de la un adevăr simplu la unul mai complex. Mai întâi prezenta un fapt evident, sau un adevăr general valabil, iar apoi, pornind de la acel fapt, conducea auditoriul la o concluzie de necontestat. (Mt 10:25; 12:12; Lu 11:13; 12:28)

voi, deși sunteți răi: Vezi nota de studiu de la Mt 7:11.

cu cât mai mult: Vezi nota de studiu de la Mt 7:11.

Beelzebub: Posibil, o variantă a numelui Baal-Zebub, care înseamnă „Stăpânul (Domnul) muștelor”. Este vorba despre acel Baal căruia i se închinau filistenii în Ecron. (2Re 1:3) Unele manuscrise grecești folosesc formele alternative Beelzebul și Beezebul, care ar putea însemna „Stăpânul (Domnul) locașului grandios” sau, dacă este vorba despre un joc de cuvinte cu termenul ebraic nebiblic zével (baligă), ar putea însemna „Stăpânul (Domnul) baligii”. Potrivit cu Lu 11:18, „Beelzebub” este o denumire atribuită lui Satan, prințul, sau conducătorul, demonilor.

casă: Termenul din limba originală redat prin „casă” putea face referire la o familie propriu-zisă sau, în sens mai larg, la toți cei care locuiau sub același acoperiș, de exemplu cei care locuiau la o curte regală. (Fa 7:10; Flp 4:22) El a fost folosit cu privire la unele dinastii conducătoare, precum cea a Irozilor sau a Cezarilor. În aceste familii, conflictele interne erau la ordinea zilei, fapt ce a dus la declinul lor.

degetului lui Dumnezeu: Este vorba despre spiritul sfânt al lui Dumnezeu, după cum reiese dintr-o conversație similară, purtată anterior, pe care a consemnat-o Matei. Aici, în relatarea lui Luca, Isus spune că expulzează demoni „cu ajutorul degetului lui Dumnezeu”, în timp ce în relatarea lui Matei el spune că face lucrul acesta „cu ajutorul spiritului lui Dumnezeu”, sau al forței Sale active. (Mt 12:28)

măturată: Unele manuscrise conțin redarea „goală, măturată”, însă redarea din această traducere se găsește în multe manuscrise vechi, demne de încredere. În Mt 12:44, unde Isus face o afirmație asemănătoare, apare și termenul grecesc pentru „goală”. De aceea, unii bibliști sunt de părere că e posibil ca acesta să fi fost adăugat în relatarea lui Luca de copiști pentru ca ea să se armonizeze cu relatarea lui Matei.

semnul lui Iona: Isus a folosit expresia „semnul lui Iona” și într-o ocazie anterioară, când a aplicat-o la moartea și la învierea sa. (Mt 12:39, 40) Iona a comparat eliberarea sa din burta peștelui, după „trei zile și trei nopți”, cu eliberarea din Mormânt. (Ion 1:17–2:2) Învierea lui Isus din mormântul literal avea să fie la fel de reală ca eliberarea lui Iona din burta peștelui. Totuși, chiar și atunci când Isus a fost înviat, după ce a stat în mormânt părți din trei zile, împotrivitorii săi înverșunați au refuzat să manifeste credință în el. Iona a servit drept semn și prin predicarea sa plină de curaj, care i-a determinat pe niniviți să se căiască. (Mt 12:41; Lu 11:32)

regina sudului: Adică regina din Șeba. Se crede că regatul ei se afla în sud-vestul Arabiei. (1Re 10:1)

regina sudului: Vezi nota de studiu de la Mt 12:42.

iată: Termenul grecesc idoú, redat aici prin „iată”, este folosit deseori pentru a atrage atenția asupra a ceea ce urmează, încurajând cititorul să-și imagineze scena sau să remarce un detaliu al relatării. De asemenea, este folosit pentru a sublinia ceva important ori pentru a introduce ceva nou sau surprinzător. În Scripturile grecești creștine, acest termen apare de cele mai multe ori în evanghelia lui Matei, în evanghelia lui Luca și în cartea Revelația. În Scripturile ebraice se folosește frecvent un echivalent al acestuia.

o lampă: În timpurile biblice, lampa folosită de oameni în gospodărie era un vas mic de lut, în care se punea ulei de măsline.

un coș: Acesta era folosit pentru măsurarea produselor solide, cum ar fi cerealele. Tipul de coș (în greacă, módios) menționat aici avea capacitatea de aproximativ 9 l.

Lampa corpului este ochiul: Un ochi fizic care vede bine se aseamănă cu o lampă aprinsă care luminează un loc întunecat. El luminează întreaga persoană. Aici, termenul „ochi” este folosit cu sens figurat. (Ef 1:18)

concentrat asupra unui singur lucru: Sau „clar”, „sănătos”. Sensul de bază al termenului grecesc haploús este „singur [în antiteză cu multiplu]”, „simplu”. Termenul poate transmite ideea de concentrare a minții asupra unui singur lucru sau de urmărire cu abnegație a unui singur obiectiv. Ca să vadă bine, ochiul fizic trebuie să aibă capacitatea de a se concentra asupra unui singur lucru. Când ochiul figurativ este „concentrat” asupra singurului obiectiv corect (Mt 6:33), întreaga personalitate este influențată în bine.

invidios: Lit. „rău”. Un ochi fizic care nu este sănătos nu vede clar. În mod asemănător, un ochi invidios nu se poate concentra asupra a ceea ce este cu adevărat important. (Mt 6:33) Un astfel de ochi este nemulțumit și lacom, distras și nestatornic. Cel care are un ochi invidios nu evaluează lucrurile corect și duce o viață egoistă. (Vezi nota de studiu de la Mt 6:22.)

Lampa corpului este ochiul: Vezi nota de studiu de la Mt 6:22.

concentrat asupra unui singur lucru: Vezi nota de studiu de la Mt 6:22.

invidios: Vezi nota de studiu de la Mt 6:23.

să se spele: În multe manuscrise antice, aici apare termenul grecesc baptízō („a cufunda”, „a scufunda”). Acest termen este folosit de cele mai multe ori cu referire la botezul creștin, dar în Lu 11:38 face referire la o varietate de spălări rituale repetate, care își aveau originea în tradiția iudaică. În alte manuscrise antice, aici este folosit termenul grecesc rhantízō, care înseamnă „a stropi”, „a curăța prin stropire”. (Ev 9:13, 19, 21, 22) Indiferent de manuscrisul ales ca bază pentru traducere, în general sensul este același: iudeii pioși nu mâncau înainte să se curețe, într-un fel sau altul, din punct de vedere ceremonial. Descoperirile arheologice făcute la Ierusalim arată că, pe vremea lui Isus, iudeii foloseau băi pentru spălări rituale. Aceasta sugerează că, dacă în textul original apărea verbul grecesc baptízō, el ar putea fi redat aici prin „să se cufunde”.

nu s-a spălat: Adică nu s-a curățat din punct de vedere ceremonial. Termenul grecesc baptízō („a cufunda”, „a scufunda”), folosit de cele mai multe ori cu privire la botezul creștin, face referire aici la o mare varietate de spălări rituale repetate, care își aveau originea în tradiția iudaică. (Vezi nota de studiu de la Mr 7:4.)

daruri de îndurare: Termenul grecesc eleēmosýnē, redat de regulă prin „milostenie” sau „pomană”, este înrudit cu termenii grecești traduși prin „îndurare” și „a arăta îndurare”. Se referă la banii sau alimentele oferite ca dar pentru ajutorarea săracilor.

daruri de îndurare: Vezi nota de studiu de la Mt 6:2.

ceea ce vine dinăuntru: Întrucât în versetul următor Isus pune accentul pe dreptate și iubire (Lu 11:42), este posibil ca aici să facă referire la calitățile inimii. Pentru ca o faptă bună să fie un gest de îndurare autentică, ea trebuie să fie un dar care vine din interior, adică dintr-o inimă binevoitoare și plină de iubire.

zeciuială din mentă, din rută și din toate celelalte plante de grădină: Conform Legii mozaice, israeliții trebuiau să dea zeciuială, sau a zecea parte, din recoltele lor. (Le 27:30; De 14:22) Deși Legea nu prevedea în mod concret că trebuiau să dea zeciuială din plante precum menta și ruta, Isus nu a contestat această tradiție. Mai degrabă, el i-a mustrat pe scribi și pe farisei pentru că se concentrau la aspectele minore ale Legii în loc să promoveze principiile care stăteau la baza ei, precum dreptatea și iubirea pentru Dumnezeu. Într-o ocazie ulterioară, când a făcut o afirmație asemănătoare, Isus a menționat menta, mărarul și chimenul. (Mt 23:23)

scaunele din față: Sau „scaunele cele mai bune”. Din câte se pare, președinții sinagogii și oaspeții de seamă stăteau așezați aproape de locul unde se țineau sulurile Scripturilor, în partea din față a sinagogii, unde puteau fi văzuți de toți cei prezenți. Aceste locuri de seamă erau rezervate, se pare, pentru astfel de persoane importante.

piețe: Sau „locuri de adunare”. Termenul grecesc agorá este folosit aici cu referire la un spațiu deschis, unde se cumpărau și se vindeau mărfuri și unde se țineau adunări publice. Astfel de piețe existau în orașele mari și mici din Orientul Apropiat și din lumea greco-romană.

scaunele din față: Vezi nota de studiu de la Mt 23:6.

piețe: Vezi nota de studiu de la Mt 23:7.

mormintelor văruite: În Israel exista obiceiul de a se vărui mormintele pentru ca nu cumva trecătorii să se atingă din greșeală de vreun mormânt și astfel să se pângărească din punct de vedere ceremonial. (Nu 19:16) În Mișna (Șekalim 1:1) se spune că mormintele erau văruite în fiecare an, cu o lună înainte de Paște. Isus a folosit această expresie ca metaforă pentru a evidenția ipocrizia scribilor și a fariseilor.

mormintele care nu se văd bine: Sau „mormintele care nu sunt marcate”. Se pare că, de regulă, mormintele evreiești nu erau decorate sau ostentative. Așa cum arată acest verset, unele erau atât de discrete, încât oamenii puteau să calce pe ele și să devină necurați din punct de vedere ceremonial fără să-și dea seama. Legea lui Moise îi considera necurați pe toți cei care atingeau ceva ce ținea de o persoană decedată; astfel, un om care călca pe un mormânt era necurat din punct de vedere ceremonial șapte zile. (Nu 19:16) Pentru ca mormintele să fie observate ușor și evitate, evreii le văruiau în fiecare an. În acest context, se pare că Isus a vrut să spună că aceia care stăteau frecvent în compania fariseilor, considerându-i oameni buni, se contaminau fără să-și dea seama cu atitudinile lor corupte și cu mentalitatea lor necurată. (Vezi nota de studiu de la Mt 23:27.)

în înțelepciunea sa, Dumnezeu a mai spus: Lit. „înțelepciunea lui Dumnezeu a mai spus”. Afirmația care urmează îi este atribuită lui Dumnezeu, dar, cu o altă ocazie, o afirmație asemănătoare a fost făcută de Isus: „Trimit la voi profeți, înțelepți și învățători publici”. (Mt 23:34)

întemeierea lumii: Termenul grecesc tradus aici prin „întemeiere” este redat prin „a concepe” în Ev 11:11, unde este folosit împreună cu termenul „urmaș”. În expresia „întemeierea lumii”, el se referă, probabil, la conceperea și nașterea de copii de către Adam și Eva. Isus asociază „întemeierea lumii” cu Abel, după cât se pare primul om care putea fi răscumpărat și al cărui nume a fost scris în sulul vieții de la „întemeierea lumii”. (Lu 11:50, 51; Re 17:8)

întemeierea lumii: Termenul grecesc tradus aici prin „întemeiere” este redat prin „a concepe” în Ev 11:11, unde este folosit împreună cu termenul „urmaș”. În expresia „întemeierea lumii”, el se referă, probabil, la conceperea și nașterea de copii de către Adam și Eva. Isus asociază „întemeierea lumii” cu Abel, după cât se pare primul om care putea fi răscumpărat și al cărui nume a fost scris în sulul vieții de la „întemeierea lumii”. (Lu 11:51; Re 17:8; vezi nota de studiu de la Mt 25:34)

de la sângele lui Abel, un om drept, până la sângele lui Zaharia: Această afirmație a lui Isus îi includea pe toți martorii lui Iehova menționați în Scripturile ebraice care au fost uciși, începând de la Abel, menționat în prima carte (Ge 4:8), până la Zaharia, menționat în cartea Cronici (2Cr 24:20), aceasta fiind ultima carte din canonul evreiesc tradițional. Prin urmare, când Isus a spus ‘de la Abel până la Zaharia’, el a spus, de fapt, „de la primul până la ultimul”.

de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia: Vezi nota de studiu de la Mt 23:35.

între altar și casă: ‘Casa’, sau templul, se referă la clădirea în care se aflau Sfânta și Sfânta Sfintelor. Conform cu 2Cr 24:21, Zaharia a fost ucis „în curtea casei lui Iehova”. Altarul ofrandei arse se afla în curtea interioară, în fața intrării în sanctuar. (Vezi Ap. B8.) Prin urmare, afirmația lui Isus este în armonie cu ceea ce se spune în 2Cr 24:21.

cheia cunoștinței: În Biblie, cei cărora li s-au dat chei, literale sau figurative, au primit o anumită autoritate. (1Cr 9:26, 27; Is 22:20-22) Astfel, termenul „cheie” a ajuns un simbol al autorității și al responsabilității. În acest context, termenul „cunoștință” se referă, din câte se pare, la cunoștința care vine de la Dumnezeu, întrucât Isus li se adresează conducătorilor religioși, care erau experți în Lege. Ei trebuiau să-și folosească autoritatea și puterea ca pe o cheie cu care să deschidă poarta către cunoștința exactă a lui Dumnezeu, explicându-le oamenilor cuvintele sale și semnificația lor. Comparând acest text cu Mt 23:13, unde Isus spune că conducătorii religioși ‘închid Regatul cerurilor înaintea oamenilor’, înțelegem că expresia n-ați intrat se referă la intrarea în Regat. Deoarece nu le-au oferit oamenilor cunoștința corectă despre Dumnezeu, conducătorii religioși le-au luat multora ocazia de a înțelege corect Cuvântul său și de a intra în Regat.

au început să facă mari presiuni asupra lui: Această expresie poate face referire la un grup care se îngrămădește efectiv în jurul cuiva, dar aici se pare că descrie ostilitatea conducătorilor religioși care făceau presiuni puternice asupra lui Isus, încercând să-l intimideze. Verbul grecesc folosit aici este tradus prin „îl ura” în Mr 6:19, unde descrie ura înverșunată a Irodiadei față de Ioan Botezătorul.

Multimedia

Scorpioni
Scorpioni

Dintre cele peste 600 de tipuri de scorpioni existente, având o lungime ce variază între 2,5 cm și 20 cm, aproximativ 12 se întâlnesc în Israel și în Siria. Deși, în mod obișnuit, înțepătura scorpionului nu îi este fatală omului, există câteva tipuri de scorpioni al căror venin este mai puternic decât al multor vipere de deșert periculoase. În imagine este prezentat cel mai veninos scorpion de pe teritoriul Israelului: scorpionul galben palestinian (Leiurus quinquestriatus). Durerea intensă provocată de înțepătura scorpionului este menționată în Re 9:3, 5, 10. Scorpionii se întâlneau frecvent atât în pustiul Iudeei, cât și în „pustiul . . . înfricoșător” din peninsula Sinai. (De 8:15)

Lampadar de uz casnic
Lampadar de uz casnic

Acest lampadar de uz casnic (1) este o reprezentare artistică realizată pe baza unor artefacte din secolul I descoperite în Turcia (la Efes) și în Italia. Un astfel de lampadar se găsea, probabil, în casele familiilor înstărite. În casele mai sărace, lampa era agățată de tavan, pusă într-o nișă din perete (2) sau așezată pe un suport de lut ori de lemn.

Ruta
Ruta

Ruta este un arbust peren cu tulpini păroase și cu miros pătrunzător, care atinge o înălțime de aproximativ 1 m. Frunzele sale au o nuanță verde-cenușie, iar florile galbene sunt dispuse în inflorescențe. În Israel cresc atât tipul de rută din imagine (Ruta chalepensis latifolia), cât și un alt tip, cunoscut sub denumirea de virnanț (Ruta graveolens). În perioada în care Isus și-a desfășurat serviciul pământesc, ruta era probabil cultivată pentru a fi folosită în scopuri medicinale și la condimentarea mâncării. În Biblie, această plantă este menționată numai în Lu 11:42, unde Isus condamnă ipocrizia fariseilor, care își plăteau zeciuielile cu multă scrupulozitate. (Compară cu Mt 23:23.)

Piață
Piață

Unele piețe, precum cea din imagine, erau amplasate de-a lungul drumului. Deseori, vânzătorii scoteau atât de multă marfă în stradă, încât blocau traficul. Pe lângă alimente proaspete, din piață se puteau cumpăra articole de uz casnic, vase de lut și articole scumpe de sticlă. Întrucât la vremea aceea nu existau răcitoare, oamenii trebuiau să meargă la piață în fiecare zi pentru a cumpăra alimentele necesare. Acolo, cei ce mergeau la cumpărături puteau afla diverse știri de la negustori sau de la cei aflați în trecere prin localitate, copiii se puteau juca în voie, iar cei care nu aveau unde să muncească așteptau să primească ceva de lucru. În piață, Isus a vindecat bolnavi, iar Pavel a predicat. (Fa 17:17) În schimb, scribii și fariseii, care erau plini de mândrie, mergeau în aceste locuri publice ca să fie remarcați și salutați de oameni.