iată: Vezi nota de studiu de la Mt 1:20.

un lepros: Persoană care suferă de o boală gravă de piele. În Biblie, termenul „lepră” nu se referă doar la boala de piele cunoscută în prezent cu acest nume, ci are un sens mult mai larg. Cel ce era declarat lepros trăia izolat de comunitate până la vindecare. (Le 13:2, n.s., 45, 46; vezi Glosarul, „Lepră”.)

s-a plecat înaintea lui: Sau „i-a adus omagiu”, „l-a onorat”. Și în Scripturile ebraice sunt menționate persoane care s-au plecat înaintea profeților, a regilor sau a altor reprezentanți ai lui Dumnezeu. (1Sa 25:23, 24; 2Sa 14:4-7; 1Re 1:16; 2Re 4:36, 37) Fără îndoială, leprosul a înțeles că vorbea cu un reprezentant al lui Dumnezeu care avea puterea de a vindeca. Era cât se poate de potrivit să se plece în semn de respect față de Regele desemnat de Iehova. (Mt 9:18; pentru mai multe informații despre termenul grecesc folosit aici, vezi nota de studiu de la Mt 2:2.)

l-a atins: Legea mozaică prevedea ca leproșii să fie ținuți în carantină pentru a nu-i contamina pe alții. (Le 13:45, 46; Nu 5:1-4) Cu toate acestea, conducătorii religioși evrei au impus reguli suplimentare. De exemplu, nimeni nu avea voie să se apropie de un lepros la o distanță mai mică de 4 coți (circa 1,8 m), iar dacă bătea vântul, la o distanță de 100 de coți (circa 45 m). Din cauza acestor reguli, unii îi tratau cu cruzime pe leproși. Unele scrieri iudaice antice vorbesc apreciativ despre un rabin care s-a ascuns de niște leproși și despre un altul care a aruncat cu pietre în leproși pentru a-i ține la distanță. Isus însă a fost atât de mișcat de implorarea leprosului, încât a făcut ceva de neconceput pentru alți evrei: l-a atins! El a făcut aceasta deși l-ar fi putut vindeca spunând doar un cuvânt. (Mt 8:5-13)

Vreau: Isus nu numai că a ascultat cererea leprosului, dar și-a și exprimat dorința puternică de a o îndeplini. Astfel, Isus a arătat că nu acționa doar din simțul datoriei.

să nu spui nimănui: Vezi nota de studiu de la Mr 1:44.

arată-te preotului: Potrivit Legii mozaice, leprosul trebuia să fie examinat de un preot pentru a primi confirmarea că s-a vindecat. De asemenea, el trebuia să meargă la templu și să-și aducă ofranda, sau darul, care consta în două păsări curate, lemn de cedru, pânză stacojie și isop. (Le 14:2-32)

Capernaum: Vezi nota de studiu de la Mt 4:13.

centurion: Ofițer din armata romană care avea în subordine aproximativ 100 de soldați. (Vezi Glosarul.)

slujitorul meu: Termenul grecesc redat aici prin „slujitor” înseamnă literalmente „copil”, „tânăr” și putea fi folosit cu privire la un sclav îndrăgit de stăpânul lui, posibil, un servitor aflat în serviciul personal al acestuia.

mulți de la est și de la vest: Această expresie arată că din Regat aveau să facă parte și neevrei.

vor sta la masă: Sau „se vor întinde la masă”. În timpurile biblice era ceva obișnuit ca, la ospețe sau la mesele mai mari, invitații să stea întinși pe divane în jurul mesei. Ei se așezau cu capul înspre masă și, de obicei, se sprijineau cu cotul stâng pe o pernă, iar alimentele le luau cu mâna dreaptă. Când două persoane se întindeau la aceeași masă, arătau că sunt în relații cordiale. Evreii din vremea aceea nu ar fi stat niciodată la masă cu neevreii.

vor scrâșni din dinți: Expresia transmite, printre altele, ideea de neliniște, disperare și furie, sentimente însoțite, posibil, chiar de vorbe răutăcioase și acțiuni violente.

soacra acestuia: Vezi nota de studiu de la Lu 4:38.

febră: Vezi nota de studiu de la Lu 4:38.

După ce s-a înserat: Adică după încheierea zilei de sabat, așa cum se arată în relatările paralele din Mr 1:21-32 și Lu 4:31-40.

ca să se împlinească ce se spusese prin profetul Isaia: Vezi nota de studiu de la Mt 1:22.

a purtat: Sau „a dus”, „a înlăturat”. Sub inspirație divină, Matei aplică aici Is 53:4 la vindecările miraculoase înfăptuite de Isus. Împlinirea la scară mai mare a profeției din Is 53:4 va avea loc când Isus va îndepărta, sau va înlătura, complet păcatul, așa cum, în Ziua Ispășirii, țapul „pentru Azazel” ducea păcatele Israelului departe, în pustiu. (Le 16:10, 20-22) Înlăturând păcatul, Isus va elimina cauza bolilor, în folosul tuturor celor care manifestă credință în jertfa sa.

celălalt mal: Adică țărmul estic al Mării Galileei.

Fiul omului: Sau „Fiul unei ființe umane”. În evanghelii, această expresie apare de aproximativ 80 de ori. Isus a folosit-o cu referire la sine, fără îndoială pentru a sublinia că era cu adevărat om, născut dintr-o femeie, și că era echivalentul exact al primului om, Adam; astfel, el putea să răscumpere omenirea din păcat și moarte. (Ro 5:12, 14, 15) De asemenea, expresia îl identifică pe Isus drept Mesia, sau Cristosul. (Da 7:13, 14; vezi Glosarul)

n-are unde să-și pună capul: Adică nu avea o locuință proprie.

să-mi înmormântez tatăl: Vezi nota de studiu de la Lu 9:59.

lasă morții să-și înmormânteze morții: Vezi nota de studiu de la Lu 9:60.

furtună puternică: Astfel de furtuni sunt frecvente pe Marea Galileei. Ea se află la aproximativ 210 m sub nivelul mării, iar aerul de la suprafața apei este mai cald decât cel de pe platourile și munții dimprejur. Aceste diferențe de temperatură produc perturbații atmosferice și vânturi puternice care pot stârni brusc valuri.

oameni cu puțină credință: Isus nu a vrut să spună că nu aveau deloc credință, ci că nu aveau suficientă credință. (Mt 14:31; 16:8; Lu 12:28; vezi nota de studiu de la Mt 6:30)

regiunea gadarenilor: Regiune de pe celălalt țărm (țărmul estic) al Mării Galileei. Această regiune se întindea, probabil, de la mare până la Gadara, un oraș aflat la 10 km distanță de mare. Ipoteza este susținută de faptul că pe multe monede din Gadara este înfățișată o corabie. Marcu și Luca numesc regiunea în care a venit Isus „regiunea gherasenilor”. (Vezi nota de studiu de la Mr 5:1.) Este posibil ca aceste două regiuni să se fi suprapus într-o anumită măsură. (Vezi Ap. A7, harta 3B, „Lucrarea înfăptuită la Marea Galileei”, și Ap. B10.)

doi: Relatarea lui Marcu (5:2) și a lui Luca (8:27) menționează doar un bărbat demonizat. (Vezi nota de studiu de la Mr 5:2.)

morminte: Sau „morminte de amintire”. (Vezi Glosarul, „Mormânt de amintire”.) Din câte se pare, aceste morminte erau peșteri sau încăperi săpate în stâncă, aflate, de obicei, în afara orașelor. Întrucât evreii evitau aceste zone ca să nu devină necurați din punct de vedere ceremonial, ele erau un refugiu ideal pentru bolnavii mintal și pentru demonizați.

Ce-avem noi de-a face cu tine . . . ?: Sau „Ce avem noi în comun cu tine?”. Întrebarea retorică din textul original se traduce literalmente prin: „Ce nouă și ție?”. Această expresie, folosită de mai multe ori în Scripturile grecești creștine (Mt 8:29; Mr 1:24; 5:7; Lu 4:34; 8:28; Ioa 2:4), provine dintr-o expresie idiomatică semitică, ce apare în Scripturile ebraice. (Ios 22:24; Ju 11:12; 2Sa 16:10; 19:22; 1Re 17:18; 2Re 3:13; 2Cr 35:21; Os 14:8) Sensul exact al expresiei depinde de context. În acest verset, ea transmite ostilitate și repulsie, astfel că unii traducători au propus redări precum: „Nu ne deranja!” sau „Lasă-ne în pace!”. În alte contexte, expresia este folosită pentru a arăta că cineva este de altă opinie sau că refuză să participe la o acțiune sugerată, fără a transmite însă dispreț, aroganță sau ostilitate. (Vezi nota de studiu de la Ioa 2:4.)

ne chinui: Verbul grecesc folosit aici este înrudit cu substantivul redat în Mt 18:34 prin ‘temniceri’. Așadar, în acest context, „chinul” pare să se refere la închiderea în „abis”, menționată în relatarea paralelă din Lu 8:31.

porci: Deși, potrivit Legii, porcii erau animale necurate, în această regiune se creșteau porci. Nu se știe dacă „păzitorii turmei” (Mt 8:33) erau evrei care încălcau Legea sau neevrei. Indiferent cum au stat lucrurile, cert este că exista o piață unde se comercializa carne de porc pentru numeroșii neevrei care locuiau în regiunea Decapole, deoarece atât grecii, cât și romanii considerau această carne o delicatesă.