După Matei 8:1-34

8  După ce a coborât de pe munte, l-au urmat mari mulțimi.  Și iată că s-a apropiat un lepros și s-a plecat înaintea lui, zicând: „Doamne, dacă vrei, poți să mă cureți+”.  Atunci el și-a întins mâna, l-a atins și a zis: „Vreau! Fii curățat+!”. Și imediat a fost curățat de lepră+.  Isus i-a zis: „Vezi să nu spui nimănui+, ci du-te, arată-te preotului+ și oferă darul pe care l-a stabilit Moise+, ca mărturie pentru ei*+”.  Când a intrat în Capernaum, a venit la el un centurion și l-a implorat+:  „Domnule, slujitorul meu zace în casă paralizat și suferă cumplit*”.  El i-a zis: „Voi veni la tine și îl voi vindeca”.  Centurionul a răspuns: „Domnule, nu sunt demn să te primesc sub acoperișul meu; spune doar un cuvânt și slujitorul meu se va vindeca.  Pentru că și eu sunt un om aflat sub autoritatea altora și am soldați în subordine; și îi spun unuia: «Du-te!» și se duce, și altuia: «Vino!» și vine, și sclavului meu: «Fă asta!» și face”. 10  Când a auzit aceasta, Isus a rămas uimit și le-a zis celor care îl urmau: „Adevărat vă spun că la nimeni în Israel n-am găsit o credință atât de mare+. 11  Dar vă spun că vor veni mulți de la est și de la vest și vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac și cu Iacob în Regatul cerurilor+, 12  în timp ce fiii Regatului vor fi aruncați în întunericul de afară. Acolo vor plânge și vor scrâșni din dinți+”. 13  Apoi Isus i-a zis centurionului: „Du-te! Să ți se facă potrivit credinței pe care ai arătat-o+!”. Și slujitorul s-a vindecat chiar în acel moment+. 14  Când a intrat în casa lui Petru, Isus a văzut că soacra acestuia+ zăcea în pat cu febră+. 15  Atunci i-a atins mâna+ și febra a lăsat-o, iar ea s-a ridicat și a început să-i slujească. 16  După ce s-a înserat, au fost aduși la el mulți demonizați, iar el a scos spiritele cu un cuvânt și i-a vindecat pe toți cei care erau bolnavi, 17  ca să se împlinească ce se spusese prin profetul Isaia: „El a luat bolile noastre și a purtat suferințele noastre”+. 18  Când a văzut mulțimea din jurul lui, Isus le-a poruncit discipolilor să treacă împreună cu el pe celălalt mal+. 19  Și un scrib s-a apropiat și i-a zis: „Învățătorule, te voi urma oriunde vei merge+”. 20  Dar Isus i-a spus: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde să-și pună capul+”. 21  Apoi unul dintre discipoli i-a zis: „Doamne, lasă-mă mai întâi să mă duc și să-mi înmormântez tatăl+”. 22  Isus i-a spus: „Continuă să mă urmezi și lasă morții să-și înmormânteze morții+”. 23  Apoi el s-a urcat într-o barcă, iar discipolii săi l-au urmat+. 24  Și iată că pe mare s-a iscat o furtună puternică, astfel că valurile au acoperit barca. Dar Isus dormea+. 25  Ei au venit și l-au trezit zicând: „Doamne, salvează-ne, fiindcă murim!”. 26  Dar el le-a zis: „De ce vă este atât de frică, oameni cu puțină credință+?”. Apoi s-a ridicat, a certat vânturile și marea și s-a așternut o liniște adâncă+. 27  Atunci discipolii au rămas uimiți și au zis: „Ce fel de om este acesta? Până și vânturile și marea îl ascultă”. 28  Când a ajuns pe celălalt țărm, în regiunea gadarenilor, i-au ieșit înainte doi demonizați, care veneau dintre* morminte+. Erau atât de violenți, încât nimeni nu avea curaj să treacă pe drumul acela. 29  Și iată că ei strigau: „Ce-avem noi de-a face cu tine, Fiu al lui Dumnezeu+? Ai venit aici ca să ne chinui+ înainte de timpul fixat+?”. 30  În depărtare, era o turmă mare de porci care păștea+. 31  Și demonii l-au implorat: „Dacă ne scoți, trimite-ne în turma de porci+”. 32  El le-a zis: „Duceți-vă!”. Ei au ieșit și au intrat în porci și iată că toată turma s-a repezit spre malul abrupt, a căzut în mare și a pierit în ape. 33  Atunci păzitorii turmei au luat-o la fugă și, intrând în oraș, au povestit totul, inclusiv cele întâmplate cu demonizații. 34  Și iată că toți locuitorii orașului au ieșit ca să-l întâlnească pe Isus, iar când l-au văzut, l-au rugat insistent să plece din regiunea lor+.

Note de subsol

Probabil cu referire la preoți.
Sau „are o boală cumplită”.
Sau „veneau din”.

Note pentru studiu

iată: Termenul grecesc idoú, redat aici prin „iată”, este folosit deseori pentru a atrage atenția asupra a ceea ce urmează, încurajând cititorul să-și imagineze scena sau să remarce un detaliu al relatării. De asemenea, este folosit pentru a sublinia ceva important ori pentru a introduce ceva nou sau surprinzător. În Scripturile grecești creștine, acest termen apare de cele mai multe ori în evanghelia lui Matei, în evanghelia lui Luca și în cartea Revelația. În Scripturile ebraice se folosește frecvent un echivalent al acestuia.

să-i aducem omagiu: Sau „să ne plecăm înaintea lui”. Când este folosit în legătură cu închinarea adusă unui dumnezeu sau unei zeități, termenul grecesc proskynéō este tradus prin „a se închina”. În acest context însă, astrologii voiau să afle unde este „regele iudeilor”. Așadar, este clar că aici verbul se referă la faptul de a-i aduce omagiu unui rege uman, nu închinare unui dumnezeu. Verbul este folosit cu același sens în Mr 15:18, 19, unde se arată că soldații „s-au plecat” înaintea lui Isus și l-au numit „rege al iudeilor” în semn de batjocură. (Vezi nota de studiu de la Mt 18:26.)

iată: Vezi nota de studiu de la Mt 1:20.

un lepros: Persoană care suferă de o boală gravă de piele. În Biblie, termenul „lepră” nu se referă doar la boala de piele cunoscută în prezent cu acest nume, ci are un sens mult mai larg. Cel ce era declarat lepros trăia izolat de comunitate până la vindecare. (Le 13:2, n.s., 45, 46; vezi Glosarul, „Lepră”.)

s-a plecat înaintea lui: Sau „i-a adus omagiu”, „l-a onorat”. Și în Scripturile ebraice sunt menționate persoane care s-au plecat înaintea profeților, a regilor sau a altor reprezentanți ai lui Dumnezeu. (1Sa 25:23, 24; 2Sa 14:4-7; 1Re 1:16; 2Re 4:36, 37) Fără îndoială, leprosul a înțeles că vorbea cu un reprezentant al lui Dumnezeu care avea puterea de a vindeca. Era cât se poate de potrivit să se plece în semn de respect față de Regele desemnat de Iehova. (Mt 9:18; pentru mai multe informații despre termenul grecesc folosit aici, vezi nota de studiu de la Mt 2:2.)

l-a atins: Legea mozaică prevedea ca leproșii să fie ținuți în carantină pentru a nu-i contamina pe alții. (Le 13:45, 46; Nu 5:1-4) Cu toate acestea, conducătorii religioși evrei au impus reguli suplimentare. De exemplu, nimeni nu avea voie să se apropie de un lepros la o distanță mai mică de 4 coți (circa 1,8 m), iar dacă bătea vântul, la o distanță de 100 de coți (circa 45 m). Din cauza acestor reguli, unii îi tratau cu cruzime pe leproși. Unele scrieri iudaice antice vorbesc apreciativ despre un rabin care s-a ascuns de niște leproși și despre un altul care a aruncat cu pietre în leproși pentru a-i ține la distanță. Isus însă a fost atât de mișcat de implorarea leprosului, încât a făcut ceva de neconceput pentru alți evrei: l-a atins! El a făcut aceasta deși l-ar fi putut vindeca spunând doar un cuvânt. (Mt 8:5-13)

Vreau: Isus nu numai că a ascultat cererea leprosului, dar și-a și exprimat dorința puternică de a o îndeplini. Astfel, Isus a arătat că nu acționa doar din simțul datoriei.

să nu spui nimănui: Vezi nota de studiu de la Mr 1:44.

arată-te preotului: Potrivit Legii mozaice, leprosul trebuia să fie examinat de un preot pentru a primi confirmarea că s-a vindecat. Apoi, el trebuia să meargă la templu și să-și aducă ofranda, sau darul, care consta în două păsări curate, lemn de cedru, pânză stacojie și isop. (Le 14:2-32)

Capernaum: Provine dintr-un nume evreiesc, care înseamnă „Satul lui Naum” sau „Satul mângâierii”. (Na 1:1, n.s.) Acest oraș, care a avut o mare importanță în cadrul serviciului pământesc al lui Isus, a fost numit în Mt 9:1 „orașul său”. Capernaumul era situat pe țărmul nord-vestic al Mării Galileei.

Capernaum: Vezi nota de studiu de la Mt 4:13.

centurion: Ofițer din armata romană care avea în subordine aproximativ 100 de soldați. (Vezi Glosarul.)

slujitorul meu: Termenul grecesc redat aici prin „slujitor” înseamnă literalmente „copil”, „tânăr” și putea fi folosit cu privire la un sclav îndrăgit de stăpânul lui, posibil, un servitor aflat în serviciul personal al acestuia.

mulți de la est și de la vest: Această expresie arată că din Regat aveau să facă parte și neevrei.

vor sta la masă: Sau „se vor întinde la masă”. În timpurile biblice era ceva obișnuit ca, la ospețe sau la mesele mai mari, invitații să stea întinși pe divane în jurul mesei. Ei se așezau cu capul înspre masă și, de obicei, se sprijineau cu cotul stâng pe o pernă, iar alimentele le luau cu mâna dreaptă. Când două persoane se întindeau la aceeași masă, arătau că sunt în relații cordiale. Evreii din vremea aceea nu ar fi stat niciodată la masă cu neevreii.

vor scrâșni din dinți: Expresia transmite, printre altele, ideea de neliniște, disperare și furie, sentimente însoțite, posibil, chiar de vorbe răutăcioase și acțiuni violente.

soacra acestuia: Vezi nota de studiu de la Lu 4:38.

febră: Vezi nota de studiu de la Lu 4:38.

După ce s-a înserat: Adică după încheierea zilei de sabat, așa cum se arată în relatările paralele din Mr 1:21-32 și Lu 4:31-40.

ca să se împlinească ce spusese Iehova prin profetul său: Această expresie și altele asemănătoare apar de multe ori în Evanghelia după Matei, din câte se pare pentru a li se aduce în atenție cititorilor evrei rolul lui Isus în calitate de promisul Mesia. (Mt 2:15, 23; 4:14; 8:17; 12:17; 13:35; 21:4; 26:56; 27:9)

ca să se împlinească ce se spusese prin profetul Isaia: Vezi nota de studiu de la Mt 1:22.

a purtat: Sau „a dus”, „a înlăturat”. Sub inspirație divină, Matei aplică aici Is 53:4 la vindecările miraculoase înfăptuite de Isus. Împlinirea la scară mai mare a profeției din Is 53:4 va avea loc când Isus va îndepărta, sau va înlătura, complet păcatul, așa cum, în Ziua Ispășirii, țapul „pentru Azazel” ducea păcatele Israelului departe, în pustiu. (Le 16:10, 20-22) Înlăturând păcatul, Isus va elimina cauza bolilor, în folosul tuturor celor care manifestă credință în jertfa sa.

celălalt mal: Adică țărmul estic al Mării Galileei.

Fiul omului: Sau „Fiul unei ființe umane”. În evanghelii, această expresie apare de aproximativ 80 de ori. Isus a folosit-o cu referire la sine, fără îndoială pentru a sublinia că era cu adevărat om, născut dintr-o femeie, și că era echivalentul exact al primului om, Adam; astfel, el putea să răscumpere omenirea din păcat și moarte. (Ro 5:12, 14, 15) De asemenea, expresia îl identifică pe Isus drept Mesia, sau Cristosul. (Da 7:13, 14; vezi Glosarul.)

n-are unde să-și pună capul: Adică nu avea o locuință proprie.

să-mi înmormântez tatăl: Vezi nota de studiu de la Lu 9:59.

lasă morții să-și înmormânteze morții: Vezi nota de studiu de la Lu 9:60.

furtună puternică: Astfel de furtuni sunt frecvente pe Marea Galileei. Ea se află la aproximativ 210 m sub nivelul mării, iar aerul de la suprafața apei este mai cald decât cel de pe platourile și munții dimprejur. Aceste diferențe de temperatură produc perturbații atmosferice și vânturi puternice care pot stârni brusc valuri.

oameni cu puțină credință: Isus a folosit această expresie cu referire la discipolii săi, arătând că nu aveau o credință puternică în Dumnezeu. (Mt 8:26; 14:31; 16:8; Lu 12:28) El nu a vrut să spună că nu aveau deloc credință, ci că nu aveau suficientă credință.

oameni cu puțină credință: Isus nu a vrut să spună că nu aveau deloc credință, ci că nu aveau suficientă credință. (Mt 14:31; 16:8; Lu 12:28; vezi nota de studiu de la Mt 6:30)

regiunea gadarenilor: Regiune de pe celălalt țărm (țărmul estic) al Mării Galileei. Această regiune se întindea, probabil, de la mare până la Gadara, un oraș aflat la 10 km distanță de mare. Ipoteza este susținută de faptul că pe multe monede din Gadara este înfățișată o corabie. Marcu și Luca numesc regiunea în care a venit Isus „regiunea gherasenilor”. (Vezi nota de studiu de la Mr 5:1.) Este posibil ca aceste două regiuni să se fi suprapus într-o anumită măsură. (Vezi Ap. A7, harta 3B, „Lucrarea înfăptuită la Marea Galileei”, și Ap. B10.)

doi: Relatarea lui Marcu (5:2) și a lui Luca (8:27) menționează doar un bărbat demonizat. (Vezi nota de studiu de la Mr 5:2.)

morminte: Sau „morminte de amintire”. (Vezi Glosarul, „Mormânt de amintire”.) Din câte se pare, aceste morminte erau peșteri sau încăperi săpate în stâncă, aflate, de obicei, în afara orașelor. Întrucât evreii evitau aceste zone ca să nu devină necurați din punct de vedere ceremonial, ele erau un refugiu ideal pentru bolnavii mintal și pentru demonizați.

Ce-avem noi de-a face cu tine . . . ?: Sau „Ce avem noi în comun cu tine?”. Întrebarea retorică din textul original se traduce literalmente prin: „Ce nouă și ție?”. Această expresie, folosită de mai multe ori în Scripturile grecești creștine (Mt 8:29; Mr 1:24; 5:7; Lu 4:34; 8:28; Ioa 2:4), provine dintr-o expresie idiomatică semitică, ce apare în Scripturile ebraice. (Ios 22:24; Ju 11:12; 2Sa 16:10; 19:22; 1Re 17:18; 2Re 3:13; 2Cr 35:21; Os 14:8) Sensul exact al expresiei depinde de context. În acest verset, ea transmite ostilitate și repulsie, astfel că unii traducători au propus redări precum: „Nu ne deranja!” sau „Lasă-ne în pace!”. În alte contexte, expresia este folosită pentru a arăta că cineva este de altă opinie sau că refuză să participe la o acțiune sugerată, fără a transmite însă dispreț, aroganță sau ostilitate. (Vezi nota de studiu de la Ioa 2:4.)

ne chinui: Verbul grecesc folosit aici este înrudit cu substantivul redat în Mt 18:34 prin ‘temniceri’. Așadar, în acest context, „chinul” pare să se refere la închiderea în „abis”, menționată în relatarea paralelă din Lu 8:31.

porci: Deși, potrivit Legii, porcii erau animale necurate, în această regiune se creșteau porci. Nu se știe dacă „păzitorii turmei” (Mt 8:33) erau evrei care încălcau Legea sau neevrei. Indiferent cum au stat lucrurile, cert este că exista o piață unde se comercializa carne de porc pentru numeroșii neevrei care locuiau în regiunea Decapole, deoarece atât grecii, cât și romanii considerau această carne o delicatesă.

Multimedia

Centurion echipat pentru bătălie
Centurion echipat pentru bătălie

Gradul de centurion era cel mai înalt grad pe care îl putea obține un soldat obișnuit. Centurionul făcea instrucție cu soldații, le verifica armele, proviziile și hrana și menținea disciplina. Pregătirea și eficiența armatei romane depindea de centurioni mai mult decât de oricine altcineva. În general, aceștia erau cei mai experimentați și mai valoroși bărbați din armata romană. De aceea, umilința și credința centurionului care i-a cerut ajutor lui Isus sunt cu atât mai impresionante.

Vizuină de vulpi și cuib de păsări
Vizuină de vulpi și cuib de păsări

Isus a spus că, spre deosebire de vulpi, care au vizuini, și de păsări, care au cuiburi, el nu avea o locuință permanentă. Specia de vulpe prezentată în imagine (Vulpes vulpes) se găsește nu numai în Orientul Mijlociu, ci și în Africa, Asia, Europa și America de Nord, iar, de ceva vreme, și în Australia. Când nu găsesc o cavitate naturală sau o vizuină părăsită ori nu reușesc să fure o vizuină de la un alt animal, vulpile sapă de obicei o gaură în pământ și își fac propria vizuină. Pasărea prezentată în imagine, o stufărică (Cettia cetti), este, potrivit estimărilor, una dintre cele 470 de specii de păsări care pot fi văzute în Israel la un moment dat pe parcursul anului. Aceste păsări își construiesc cuibul în diferite locuri, de exemplu în copaci, în scorburi și pe stânci, și din diverse materiale, precum crenguțe, frunze, alge, lână, paie, mușchi și pene. Topografia variată a Israelului – de la vârfurile muntoase reci până la văile adânci și fierbinți și de la deșerturile aride până la câmpiile de coastă – face ca această țară din sud-estul Mării Mediterane să fie habitatul ideal atât pentru păsările care rămân aici permanent, cât și pentru cele migratoare.

Stânci de pe țărmul estic al Mării Galileei
Stânci de pe țărmul estic al Mării Galileei

Undeva pe țărmul estic al Mării Galileei, Isus a scos demonii din doi bărbați și i-a trimis într-o turmă de porci.