După Ioan 6:1-71
6 Apoi Isus s-a dus pe celălalt țărm al Mării Galileei, sau Tiberiadei.+
2 Și o mare mulțime îl urma,+ pentru că vedea miracolele* pe care le făcea vindecându-i pe bolnavi.+
3 Atunci Isus a urcat pe un munte și a stat acolo cu discipolii săi.
4 Paștele,+ sărbătoarea iudeilor, era aproape.
5 Când și-a ridicat ochii și a văzut că o mare mulțime venea la el, Isus i-a zis lui Filip: „De unde să cumpărăm pâine ca să mănânce oamenii aceștia?”.+
6 Dar a spus aceasta ca să-l pună la încercare, fiindcă știa ce urma să facă.
7 Filip i-a răspuns: „Nici pâine de 200 de dinari* n-ar fi de ajuns ca să primească fiecare măcar o bucățică”.
8 Unul dintre discipolii săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a zis:
9 „Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești mici. Dar cum să ajungă la atâția oameni?”.+
10 Isus a zis: „Puneți-i să se așeze”. Întrucât în locul acela era multă iarbă, ei s-au așezat acolo; erau cam 5 000 de bărbați.+
11 Isus a luat pâinea și, după ce a adus mulțumiri, le-a împărțit-o celor care erau așezați acolo; a făcut la fel cu peștișorii, iar ei au primit cât au vrut.
12 După ce au mâncat pe săturate, le-a zis discipolilor săi: „Adunați bucățile rămase, ca să nu se risipească nimic”.
13 Ei au adunat bucățile rămase de la cei ce mâncaseră din cele cinci pâini de orz și au umplut 12 coșuri.
14 Când au văzut miracolul* pe care l-a făcut, oamenii au început să zică: „Într-adevăr, acesta este Profetul care trebuia să vină în lume!”.+
15 Atunci, știind că urmau să vină ca să-l prindă și să-l facă rege, Isus s-a retras+ din nou pe munte, numai el.+
16 Când s-a lăsat seara, discipolii săi au coborât la mare+
17 și, urcând într-o barcă, au plecat pe mare spre Capernaum. Se făcuse deja întuneric și Isus încă nu venise la ei.+
18 Mai mult, marea era tot mai agitată pentru că sufla un vânt puternic.+
19 Totuși, după ce au vâslit cam cinci sau șase kilometri*, l-au văzut pe Isus umblând pe mare și apropiindu-se de barcă. Și s-au înfricoșat.
20 Dar el le-a zis: „Eu sunt! Nu vă temeți!”.+
21 Atunci l-au luat imediat în barcă și, în scurt timp, barca a ajuns la țărmul spre care se îndreptau.+
22 A doua zi, mulțimea care fusese pe celălalt țărm al mării a văzut că acolo nu era nicio barcă. Fusese o barcă mică, dar ei au înțeles că Isus nu urcase în ea cu discipolii săi, pentru că discipolii săi plecaseră singuri.
23 Dar aproape de locul unde mâncaseră ei pâine după ce Domnul adusese mulțumiri au sosit niște bărci din Tiberiada.
24 Astfel, când mulțimea a văzut că nici Isus și nici discipolii săi nu erau acolo, au urcat în acele bărci și s-au dus la Capernaum să-l caute pe Isus.
25 Când l-au găsit de cealaltă parte a mării, l-au întrebat: „Rabi,+ când ai ajuns aici?”.
26 Isus le-a răspuns: „Foarte adevărat vă spun: Voi nu mă căutați pentru că ați văzut miracole*, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat.+
27 Lucrați nu pentru hrana care piere, ci pentru hrana nepieritoare, care duce la viață veșnică+ și pe care v-o va da Fiul omului, căci pe el și-a pus Tatăl, Dumnezeu însuși, sigiliul aprobării sale”.+
28 Atunci ei l-au întrebat: „Ce trebuie să facem ca să îndeplinim lucrările lui Dumnezeu?”.
29 Isus le-a răspuns: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să manifestați credință în cel pe care l-a trimis El”.+
30 Ei l-au întrebat: „Ce semn faci,+ ca să-l vedem și să te credem? Ce lucrare faci?
31 Strămoșii noștri au mâncat mană în pustiu,+ așa cum este scris: «El le-a dat să mănânce pâine din cer»”.+
32 Atunci Isus le-a zis: „Foarte adevărat vă spun: Moise nu v-a dat pâinea din cer, dar Tatăl meu vă dă adevărata pâine din cer.
33 Căci pâinea lui Dumnezeu este cel care coboară din cer și dă viață lumii”.
34 Ei i-au spus: „Doamne, dă-ne mereu pâinea aceasta”.
35 Isus le-a zis: „Eu sunt pâinea vieții. Celui care vine la mine nu-i va fi deloc foame și celui care manifestă credință în mine nu-i va fi deloc sete, niciodată.+
36 Dar, așa cum v-am spus, voi m-ați văzut și totuși nu credeți.+
37 Toți cei pe care mi-i dă Tatăl vor veni la mine și eu nu-l voi alunga niciodată pe cel care vine la mine,+
38 pentru că am coborât din cer+ ca să fac nu voința mea, ci voința Celui care m-a trimis.+
39 Aceasta este voința Celui care m-a trimis: să nu-l pierd pe niciunul dintre cei pe care mi i-a dat, ci să-i învii+ în ziua din urmă.
40 Căci aceasta este voința Tatălui meu: ca oricine îl recunoaște pe Fiul și manifestă credință în el să aibă viață veșnică.+ Și eu îl voi învia+ în ziua din urmă”.
41 Atunci iudeii au început să murmure împotriva lui pentru că spusese: „Eu sunt pâinea care a coborât din cer”.+
42 Și ziceau: „Nu este acesta Isus, fiul lui Iosif? Nu îi cunoaștem noi pe tatăl și pe mama lui?+ Cum de spune el acum: «Am coborât din cer»?”.
43 Isus le-a răspuns: „Nu mai murmurați între voi.
44 Nimeni nu poate veni la mine dacă nu-l atrage Tatăl, care m-a trimis.+ Și eu îl voi învia în ziua din urmă.+
45 În Profeți este scris: «Toți vor fi învățați de Iehova*».+ Oricine îl ascultă pe Tatăl și învață de la el vine la mine.
46 Aceasta nu înseamnă că vreun om l-a văzut pe Tatăl;+ numai cel care este de la Dumnezeu l-a văzut pe Tatăl.+
47 Foarte adevărat vă spun: Cine crede are viață veșnică.+
48 Eu sunt pâinea vieții.+
49 Strămoșii voștri au mâncat mană în pustiu și totuși au murit.+
50 Dar oricine mănâncă din această pâine care coboară din cer nu va muri.
51 Eu sunt pâinea vie care a coborât din cer. Dacă cineva mănâncă din pâinea aceasta, va trăi pentru totdeauna. Și pâinea pe care o voi da eu este carnea mea, pe care o voi oferi pentru viața lumii”.+
52 Atunci iudeii au început să discute aprins unii cu alții și să zică: „Cum poate omul acesta să ne dea carnea lui s-o mâncăm?”.
53 Isus le-a zis: „Foarte adevărat vă spun: Dacă nu mâncați carnea Fiului omului și nu beți sângele lui, nu aveți viață în voi înșivă.+
54 Cine se hrănește cu carnea mea și bea sângele meu are viață veșnică și eu îl voi învia+ în ziua din urmă,
55 deoarece carnea mea este adevărata hrană și sângele meu este adevărata băutură.
56 Cine se hrănește cu carnea mea și bea sângele meu rămâne în unitate cu mine și eu în unitate cu el.+
57 Așa cum Tatăl, care este viu, m-a trimis și eu trăiesc datorită Tatălui, tot așa și cel ce se hrănește din mine va trăi datorită mie.+
58 Aceasta este pâinea care a coborât din cer. Nu este ca atunci când strămoșii voștri au mâncat și totuși au murit. Cine se hrănește cu pâinea aceasta va trăi pentru totdeauna”.+
59 El a spus aceste lucruri în timp ce preda într-o sinagogă* din Capernaum.
60 Când au auzit aceasta, mulți dintre discipolii săi au zis: „Ce cuvinte revoltătoare! Cine le poate asculta?”.
61 Dar Isus, știind că discipolii săi murmurau cu privire la aceasta, le-a zis: „Lucrul acesta vă poticnește?
62 Atunci ce-ați face dacă l-ați vedea pe Fiul omului urcând unde era înainte?+
63 Spiritul este cel care dă viață,+ carnea nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus eu sunt spirit și sunt viață.+
64 Dar sunt printre voi unii care nu cred”. Căci Isus știa de la început cine erau cei care nu credeau și cine era cel care avea să-l trădeze.+
65 Atunci le-a mai zis: „Iată de ce v-am spus: Nimeni nu poate veni la mine dacă lucrul acesta nu-i este dat de Tatăl”.+
66 De aceea, mulți dintre discipolii săi s-au întors la lucrurile lăsate în urmă+ și n-au mai mers cu el.
67 Isus le-a zis Celor doisprezece: „Nu vreți să vă duceți și voi?”.
68 Simon Petru i-a răspuns: „Doamne, la cine să ne ducem?+ Tu ai cuvintele vieții veșnice.+
69 Noi credem și știm că tu ești Sfântul lui Dumnezeu”.+
70 Isus le-a spus: „Nu v-am ales eu pe toți doisprezece?+ Totuși, unul dintre voi este un calomniator*”.+
71 El se referea la Iuda, fiul lui Simon Iscariot, pentru că acesta avea să-l trădeze, deși era unul dintre Cei doisprezece.+
Note de subsol
^ Lit. „semnele”.
^ Lit. „semnul”.
^ Lit. „semne”.
^ Sau, posibil, „adunare publică”.
^ Sau „un diavol”.
Note de studiu
Multimedia
Coșuri
În Biblie sunt folosiți termeni diferiți pentru a descrie diverse tipuri de coșuri. De exemplu, după ce Isus a hrănit în mod miraculos aproximativ 5 000 de bărbați, bucățile rămase au fost adunate în 12 coșuri; termenul grecesc folosit aici desemnează, din câte se pare, niște coșuri de nuiele relativ mici, care puteau fi duse în mână. Totuși, când se vorbește despre cele șapte coșuri în care s-au strâns bucățile rămase după ce Isus a hrănit aproximativ 4 000 de bărbați, este folosit alt termen grecesc. (Mr 8:8, 9) Acesta desemnează un coș mare, sau un coș pentru provizii. Același termen grecesc este folosit cu referire la coșul în care Pavel a fost lăsat jos printr-o deschizătură din zidul Damascului. (Fa 9:25)