După Matei 17:1-27

17  Șase zile mai târziu, Isus i-a luat cu el pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, fratele acestuia, și i-a dus pe un munte înalt; acolo erau doar ei+.  Și a fost transfigurat înaintea lor: fața i-a strălucit ca soarele și veșmintele i-au devenit strălucitoare* ca lumina+.  Și iată că le-au apărut Moise și Ilie, care vorbeau cu el.  Atunci Petru i-a zis lui Isus: „Doamne, ce bine că suntem aici! Dacă vrei, voi ridica trei corturi: unul pentru tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie”.  Pe când încă vorbea, iată că un nor luminos i-a acoperit cu umbra lui și din nor s-a auzit un glas+ care a zis: „Acesta este Fiul meu, cel iubit, pe care l-am aprobat+! Să ascultați de el+!”.  Auzind aceasta, discipolii au fost cuprinși de o mare teamă și au căzut cu fața la pământ.  Isus s-a apropiat și, atingându-i, a zis: „Ridicați-vă! Nu vă temeți!”.  Când și-au ridicat privirea, n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus.  În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit: „Să nu spuneți nimănui despre această viziune până când Fiul omului nu va fi sculat din morți+”. 10  Dar discipolii l-au întrebat: „Atunci de ce spun scribii că mai întâi trebuie să vină Ilie+?”. 11  El a răspuns: „Într-adevăr, Ilie vine și va restabili toate lucrurile+. 12  Totuși, eu vă spun că Ilie a venit deja. Dar ei nu l-au recunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut+. La fel, și Fiul omului va suferi din cauza lor+”. 13  Atunci discipolii au înțeles că le vorbea despre Ioan Botezătorul. 14  Când au ajuns aproape de mulțime+, un om a venit spre el, a îngenuncheat înaintea lui și a zis: 15  „Doamne, îndură-te de fiul meu, fiindcă este epileptic și este într-o stare gravă. Deseori cade în foc și deseori în apă+. 16  L-am adus la discipolii tăi, dar n-au putut să-l vindece”. 17  Isus a zis: „O, generație necredincioasă și denaturată*+! Până când va trebui să rămân cu voi? Până când va trebui să vă suport? Aduceți-l aici, la mine”. 18  Isus a mustrat demonul, iar acesta a ieșit din băiat; și, în momentul acela, băiatul s-a vindecat+. 19  Atunci discipolii au venit la Isus, deoparte, și au zis: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?”. 20  El le-a zis: „Pentru că aveți puțină credință. Adevărat vă spun că, dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: «Mută-te de aici acolo» și se va muta; și nimic nu vă va fi imposibil+”. 21  —— 22  În timp ce erau adunați în Galileea, Isus le-a zis: „Fiul omului va fi dat* în mâinile oamenilor+; 23  ei îl vor omorî, iar a treia zi va fi sculat din morți+”. Atunci discipolii s-au întristat foarte mult. 24  După ce au ajuns la Capernaum, bărbații care încasau impozitul de două drahme s-au apropiat de Petru și l-au întrebat: „Învățătorul vostru nu plătește impozitul de două drahme+?”. 25  Petru a zis: „Ba da”. Dar, când a intrat în casă, înainte să spună ceva, Isus l-a întrebat: „Ce crezi, Simon? De la cine primesc regii pământului taxe sau impozite*? De la fiii lor sau de la străini?”. 26  Când el a spus: „De la străini”, Isus i-a zis: „Atunci fiii sunt scutiți de impozite. 27  Dar, ca să nu-i poticnim+, du-te la mare, aruncă undița și ia primul pește pe care îl vei prinde. Când îi vei deschide gura, vei găsi o monedă de argint. Ia-o și dă-le-o pentru mine și pentru tine”.

Note de subsol

Sau „albe”.
Sau „coruptă”, „perversă”.
Sau „va fi trădat”.
Sau „impozit pe cap de locuitor”.

Note de studiu

Cezareei lui Filip: Oraș aflat la izvoarele râului Iordan, la o altitudine de 350 m. Este situat la aproximativ 40 km N de Marea Galileei și aproape de versantul sud-vestic al muntelui Hermon. Orașul a fost numit Cezareea de tetrarhul Filip, fiul lui Irod cel Mare, în onoarea împăratului roman. Pentru a nu fi confundat cu orașul-port cu același nume, a fost numit Cezareea lui Filip. (Vezi Ap. B10.)

un munte înalt: Este posibil să fie vorba despre muntele Hermon, aflat în apropiere de Cezareea lui Filip. (Vezi nota de studiu de la Mt 16:13.) Acesta atinge o altitudine de 2 814 m. S-ar putea ca transfigurarea lui Isus să fi avut loc pe unul dintre pintenii stâncoși ai muntelui Hermon. (Vezi Ap. B10.)

a fost transfigurat: Sau „a fost transformat”, „i-a fost schimbată înfățișarea”. Același verb grecesc (metamorphóō) apare în Ro 12:2.

iată: Termenul grecesc idoú, redat aici prin „iată”, este folosit deseori pentru a atrage atenția asupra a ceea ce urmează, încurajând cititorul să-și imagineze scena sau să remarce un detaliu al relatării. De asemenea, este folosit pentru a sublinia ceva important ori pentru a introduce ceva nou sau surprinzător. În Scripturile grecești creștine, acest termen apare de cele mai multe ori în evanghelia lui Matei, în evanghelia lui Luca și în cartea Revelația. În Scripturile ebraice se folosește frecvent un echivalent al acestuia.

din ceruri s-a auzit un glas: Este prima dintre cele trei ocazii, menționate în evanghelii, în care vocea lui Iehova este auzită de oameni. (Vezi notele de studiu de la Mt 17:5; Ioa 12:28.)

un glas: Este ultima dintre cele trei ocazii, menționate în evanghelii, în care Iehova le vorbește direct oamenilor. Prima ocazie, la botezul lui Isus, în 29 e.n., este consemnată în Mt 3:16, 17; Mr 1:11 și Lu 3:22. A doua, la transfigurarea lui Isus, în 32 e.n., este menționată în Mt 17:5; Mr 9:7 și Lu 9:35. A treia ocazie a fost în 33 e.n., cu puțin timp înainte de ultimul Paște ținut de Isus, și este consemnată doar în evanghelia lui Ioan. Iehova a răspuns la cererea pe care a făcut-o Isus atunci: „Tată, glorifică-ți numele!”.

pe care l-am aprobat: Sau „pe care sufletul meu l-a aprobat”. Matei citează aici din Is 42:1, folosind termenul grecesc psykhḗ ca echivalent al termenului ebraic néfeș. Ambii termeni sunt redați de obicei prin „suflet”. (Vezi Glosarul, „Suflet”.) Expresia „pe care l-am aprobat” ar putea fi redată și prin „în care îmi găsesc plăcerea”. (Vezi nota de studiu de la Mt 3:17.)

pe care l-am aprobat: Sau „în care îmi găsesc plăcerea”, „care îmi aduce multă bucurie”. Aceeași expresie este folosită în Mt 12:18, care este un citat din Is 42:1 referitor la promisul Mesia, sau Cristos. Turnarea spiritului sfânt și declarația făcută de Dumnezeu cu privire la Fiul său l-au identificat în mod clar pe Isus ca promisul Mesia. (Vezi nota de studiu de la Mt 12:18.)

un glas: Este a doua dintre cele trei ocazii, menționate în evanghelii, în care vocea lui Iehova este auzită de oameni. (Vezi notele de studiu de la Mt 3:17; Ioa 12:28.)

pe care l-am aprobat: Sau „în care îmi găsesc plăcerea”. (Vezi notele de studiu de la Mt 3:17; 12:18.)

Fiul omului: Sau „Fiul unei ființe umane”. În evanghelii, această expresie apare de aproximativ 80 de ori. Isus a folosit-o cu referire la sine, fără îndoială pentru a sublinia că era cu adevărat om, născut dintr-o femeie, și că era echivalentul exact al primului om, Adam; astfel, el putea să răscumpere omenirea din păcat și moarte. (Ro 5:12, 14, 15) De asemenea, expresia îl identifică pe Isus drept Mesia, sau Cristosul. (Da 7:13, 14; vezi Glosarul)

Fiul omului: Vezi nota de studiu de la Mt 8:20.

a îngenuncheat: În Orientul Apropiat, oamenii obișnuiau să îngenuncheze în semn de respect, mai ales când îi adresau o cerere unui superior.

epileptici: Termenul grecesc înseamnă literalmente „a fi lunatic”, iar unele traduceri îl redau astfel. Totuși, Matei folosește termenul în sens medical, fără să asocieze în mod superstițios boala cu unele faze ale lunii. Simptomele pe care le descriu Matei, Marcu și Luca sunt, cu siguranță, specifice epilepsiei.

grăunte de muștar: În Israel cresc câteva tipuri de muștar sălbatic. Muștarul negru (Brassica nigra) este varietatea care se cultivă în mod obișnuit. Dintr-o sămânță relativ mică, având diametrul de 1-1,6 mm și greutatea de 1 mg, se dezvoltă o plantă mare cât un copac. Unele varietăți de muștar ating o înălțime de 4,5 m.

cea mai mică dintre toate semințele: În scrierile ebraice antice, sămânța de muștar era folosită cu sens figurat pentru a desemna ceva extrem de mic. Deși în prezent se cunosc semințe mai mici decât cea de muștar, în zilele lui Isus aceasta era, fără îndoială, cea mai mică sămânță cultivată și recoltată de fermierii din Galileea.

Adevărat: Termenul grecesc amḗn, o transliterare a ebraicului ʼamén, înseamnă „așa să fie” sau „adevărat”. Isus a folosit deseori acest cuvânt pentru a introduce o afirmație, o promisiune sau o profeție, subliniind astfel veridicitatea și credibilitatea absolută a celor spuse. Potrivit unor bibliști, modul în care a folosit Isus cuvântul „adevărat”, sau „amin”, este unic în literatura sacră. Când se repetă succesiv (amḗn amḗn), așa cum îl întâlnim de multe ori în Evanghelia după Ioan, expresia rostită de Isus este tradusă prin „foarte adevărat”. (Vezi nota de studiu de la Ioa 1:51.)

aveți puțină credință: Expresia grecească este înrudită cu termenul redat prin „oameni (om) cu puțină credință” în Mt 6:30; 8:26; 14:31; 16:8; Lu 12:28. Isus nu a vrut să spună că discipolii săi nu aveau deloc credință, ci, mai degrabă, că aveau nevoie de mai multă credință. (Vezi notele de studiu de la Mt 6:30; 8:26.)

Adevărat: Vezi nota de studiu de la Mt 5:18.

cât un grăunte de muștar: Sau „la fel de mică precum o sămânță de muștar”. (Vezi notele de studiu de la Mt 13:31, 32.)

oameni cu puțină credință: Isus a folosit această expresie cu referire la discipolii săi, arătând că nu aveau o credință puternică în Dumnezeu. (Mt 8:26; 14:31; 16:8; Lu 12:28) El nu a vrut să spună că nu aveau deloc credință, ci că nu aveau suficientă credință.

oameni cu puțină credință: Isus nu a vrut să spună că nu aveau deloc credință, ci că nu aveau suficientă credință. (Mt 14:31; 16:8; Lu 12:28; vezi nota de studiu de la Mt 6:30)

cu rugăciune: Unele manuscrise adaugă „și post”. Dar cele mai vechi și mai demne de încredere manuscrise nu conțin aceste cuvinte. Ele au fost adăugate, din câte se pare, de copiști care susțineau postul și îl practicau. Ei au introdus mențiuni cu privire la post în mai multe locuri în care acestea nu apăreau în manuscrisele timpurii. (Vezi nota de studiu de la Mt 17:21.)

În unele manuscrise antice, aici apare: „Dar acest fel de demoni nu iese afară decât cu rugăciune și cu post”. (Vezi nota de studiu de la Mr 9:29.) Însă aceste cuvinte nu se găsesc în cele mai vechi și mai demne de încredere manuscrise și, fără îndoială, nu fac parte din Scripturile inspirate. (Vezi Ap. A3.)

Capernaum: Vezi nota de studiu de la Mt 4:13.

impozitul de două drahme: Lit. „drahmele duble”. (Vezi Ap. B14.) Unele servicii de la templu erau finanțate prin impozitare. (Ex 30:12-16) Din câte se pare, în zilele lui Isus era ceva obișnuit ca fiecare bărbat evreu să plătească o sumă fixă ca taxă anuală pentru templu.

Capernaum: Provine dintr-un nume evreiesc, care înseamnă „Satul lui Naum” sau „Satul mângâierii”. (Na 1:1, n.s.) Acest oraș, care a avut o mare importanță în cadrul serviciului pământesc al lui Isus, a fost numit în Mt 9:1 „orașul său”. Capernaumul era situat pe țărmul nord-vestic al Mării Galileei.

fiii sunt scutiți de impozite: Pe vremea lui Isus era bine cunoscut faptul că membrii familiei unui monarh nu trebuiau să plătească impozite.

undița: Aceasta este singura ocurență din Scripturile grecești creștine în care apare termenul grecesc redat prin ‘undiță’. Acest termen se referea, din câte se pare, la un cârlig prins de un fir, de care se agăța momeala și pe care pescarul îl arunca în apă. În toate celelalte locuri din Scripturile grecești creștine în care este vorba despre unelte de pescuit sunt menționate diferite tipuri de plase.

monedă de argint: Lit. „stater”. Se crede că este vorba despre o tetradrahmă. (Vezi Ap. B14.) Această monedă valora cât patru drahme și echivala cu un siclu, reprezentând exact suma pe care trebuiau să o plătească două persoane ca taxă pentru templu. (Ex 30:13)

Multimedia

Muntele Hermon
Muntele Hermon

Muntele Hermon, în apropierea căruia se afla Cezareea lui Filip, atinge 2 814 m înălțime, fiind cel mai înalt munte din vecinătatea Israelului. Zăpada de pe vârfurile sale favorizează condensarea vaporilor de apă, astfel că se formează rouă din abundență. Aceasta împiedică uscarea vegetației pe parcursul îndelungatului sezon secetos. (Ps 133:3) Zăpada de pe muntele Hermon constituie principala sursă de alimentare a râului Iordan. Muntele Hermon este unul dintre locurile unde ar fi putut avea loc transfigurarea lui Isus. (Mt 17:2)

Muntele Hermon, văzut din rezervația naturală Valea Hula
Muntele Hermon, văzut din rezervația naturală Valea Hula

Aflat la hotarul nordic al Țării Promise, muntele Hermon are mai multe piscuri, cel mai înalt atingând 2 814 m altitudine. Aceste piscuri alcătuiesc partea sudică a lanțului Antiliban. Este posibil ca pe muntele Hermon să fi avut loc transfigurarea lui Isus.