După Marcu 2:1-28

2  Însă, după câteva zile, Isus a intrat din nou în Capernaum și s-a răspândit vestea că era acasă.+  Astfel, s-au strâns atât de mulți oameni, încât nu mai era loc nici chiar în fața ușii. Iar el a început să le predice cuvântul.+  Și i-a fost adus un om paralizat, care era purtat de patru oameni.+  Dar, din cauza mulțimii, n-au reușit să-l ducă până la Isus. De aceea, au scos acoperișul de deasupra locului unde era Isus și, făcând o deschizătură, au coborât targa pe care era întins omul paralizat.  Când le-a văzut credința,+ Isus i-a zis omului paralizat: „Copile, păcatele îți sunt iertate!”.+  Niște scribi care stăteau acolo se gândeau în inima lor:+  „De ce vorbește omul acesta așa? Blasfemiază!+ Cine poate ierta păcatele, în afară de unul singur, Dumnezeu?”.+  Dar Isus a înțeles imediat ce vorbeau între ei și le-a zis: „De ce gândiți astfel în inima voastră?+  Ce este mai ușor: Să-i zici omului paralizat: «Păcatele îți sunt iertate» sau să zici: «Ridică-te, ia-ți targa și umblă»? 10  Dar, ca să știți că Fiul omului+ are autoritate să ierte păcatele pe pământ . . .”.+ Apoi s-a întors spre omul paralizat și i-a spus: 11  „Îți zic: Ridică-te, ia-ți targa și du-te acasă!”. 12  Atunci el s-a ridicat, și-a luat imediat targa și a ieșit în fața tuturor. Toți au rămas uluiți și l-au glorificat pe Dumnezeu, zicând: „Niciodată n-am mai văzut așa ceva”.+ 13  El s-a dus din nou pe țărmul mării. Și mulțimile veneau la el, iar el le învăța. 14  În timp ce mergea pe acolo, l-a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, stând în locul unde se încasau impozite și i-a zis: „Urmează-mă!”. Atunci el s-a ridicat și l-a urmat.+ 15  Mai târziu, Isus lua masa în casa lui Levi, iar mulți încasatori de impozite și păcătoși mâncau cu Isus și cu discipolii săi, căci mulți dintre ei îl urmau.+ 16  Dar, când scribii fariseilor l-au văzut mâncând cu păcătoșii și cu încasatorii de impozite, le-au zis discipolilor săi: „Cum de mănâncă cu încasatorii de impozite și cu păcătoșii?”. 17  Auzind aceasta, Isus le-a zis: „Nu cei sănătoși* au nevoie de doctor, ci bolnavii. N-am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși”.+ 18  Discipolii lui Ioan și fariseii aveau obiceiul să postească. De aceea, au venit la Isus și l-au întrebat: „Discipolii lui Ioan și discipolii fariseilor au obiceiul să postească, dar discipolii tăi de ce n-au acest obicei?”.+ 19  Isus le-a răspuns: „Au prietenii mirelui+ vreun motiv să postească în timp ce mirele este cu ei? Cât timp mirele este cu ei, nu au de ce să postească.+ 20  Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei+ și atunci, în ziua aceea, vor posti. 21  Nimeni nu coase la o haină veche un petic de stofă nebăgată la apă. Dacă ar coase, bucata de stofă nouă ar trage de haina veche și ruptura s-ar mări.+ 22  De asemenea, nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi. Dacă ar pune, vinul ar face ca burdufurile să crape și s-ar pierde și vinul, și burdufurile. Vinul nou se pune în burdufuri noi”. 23  Într-o zi de sabat, Isus trecea printre niște lanuri de grâu, iar discipolii săi au început să smulgă spice în timp ce mergeau.+ 24  Atunci fariseii i-au zis: „Privește! De ce fac ei ce nu este permis în sabat?”. 25  Dar el le-a spus: „N-ați citit niciodată ce a făcut David când a ajuns în nevoie, iar lui și oamenilor care erau cu el li s-a făcut foame?+ 26  Potrivit relatării despre Abiatar,+ preotul principal, David a intrat în casa lui Dumnezeu și a mâncat pâinile de prezentare, deși nimănui nu îi este permis să le mănânce decât preoților,+ și a dat din ele și oamenilor care erau cu el”. 27  Apoi le-a spus: „Sabatul a fost făcut pentru om,+ nu omul pentru sabat. 28  De aceea, Fiul omului este Domn chiar și al sabatului”.+

Note de subsol

Sau „tari”.

Note de studiu

Capernaum: Provine dintr-un nume evreiesc, care înseamnă „Satul lui Naum” sau „Satul mângâierii”. (Na 1:1, n.s.) Acest oraș, care a avut o mare importanță în cadrul serviciului pământesc al lui Isus, a fost numit în Mt 9:1 „orașul său”. Capernaumul era situat pe țărmul nord-vestic al Mării Galileei.

orașul său: Este vorba despre Capernaum, orașul în care locuia Isus când se afla în Galileea. (Mt 4:13; Mr 2:1) În vecinătatea Capernaumului se aflau Nazaretul (unde a crescut Isus), Cana (unde Isus a transformat apa în vin), Nainul (unde Isus l-a înviat pe fiul unei văduve) și Betsaida (în apropierea căreia Isus a hrănit în mod miraculos aproximativ 5 000 de bărbați și i-a redat vederea unui orb).

Capernaum: Vezi nota de studiu de la Mt 4:13.

acasă: Primii trei ani ai serviciului său, Isus i-a petrecut aproape în întregime în Galileea și în ținuturile din jur, Capernaumul fiind orașul în care locuia. Este posibil ca el să fi fost găzduit în casa lui Petru și a lui Andrei. (Mr 1:29; vezi nota de studiu de la Mt 9:1)

au scos acoperișul . . . făcând o deschizătură: În secolul I, multe case din Israel aveau acoperișul plat. Pe acoperiș se putea ajunge din exterior pe niște trepte de piatră sau pe o scară mobilă de lemn. Marcu nu specifică din ce era făcut acoperișul acestei case. În general însă, acoperișul caselor era făcut din grinzi de lemn acoperite cu ramuri, trestie și un strat de pământ bătătorit. Unele case erau acoperite cu țigle; potrivit relatării lui Luca, bărbatul a fost coborât „printre țigle”. (Vezi nota de studiu de la Lu 5:19.) Prietenii omului paralizat au putut face cu ușurință o deschizătură suficient de mare pentru a coborî targa în încăperea aglomerată de dedesubt.

printre țigle: Episodul despre vindecarea acestui om paralizat apare în evanghelia lui Matei (9:1-8), a lui Marcu (2:1-12) și a lui Luca. Cele trei relatări se completează reciproc. Matei nu menționează că omul a fost coborât prin acoperiș. Marcu arată că prietenii omului au scos acoperișul și au făcut o deschizătură prin care l-au coborât pe o targă. Iar Luca spune că omul a fost coborât „printre țigle”. (Vezi nota de studiu de la Mr 2:4.) Termenul grecesc redat prin „țigle” (kéramos) poate însemna „argilă”, materialul din care erau făcute țiglele. Dar aici termenul apare la plural, referindu-se, din câte se pare, la țiglele propriu-zise. Există dovezi că în Israelul antic unele acoperișuri erau din țiglă. Deși nu se poate spune cu exactitate ce fel de acoperiș era cel menționat în relatarea lui Marcu și a lui Luca, este posibil ca țiglele să fi fost puse peste acoperișul de pământ sau încastrate cumva în el. Indiferent cum au stat lucrurile, relatările arată clar că prietenii omului paralizat au făcut mari eforturi ca să-l ducă la Isus, ceea ce dovedește profunzimea credinței lor. De fapt, toate cele trei relatări menționează că Isus „le-a văzut credința”. (Lu 5:20)

le-a văzut credința: Vezi nota de studiu de la Mt 9:2.

Copile: Vezi nota de studiu de la Mt 9:2.

Văzându-le credința: Folosirea pronumelui la plural, „le”, arată că Isus a remarcat credința pe care o aveau toți oamenii din acel grup, nu doar omul paralizat.

copile: Acest termen este folosit de Isus în semn de afecțiune. (2Ti 1:2; Tit 1:4; Flm 10)

scribii: Inițial, acest termen se referea la copiștii Scripturilor, dar, pe vremea lui Isus, se referea la cei care erau experți în Lege și învățători ai acesteia.

scribi: Vezi nota de studiu de la Mt 2:4 și Glosarul, „Scrib”.

a înțeles: Lit. „a discernut prin spiritul său”. Sau „a discernut în sinea lui (în mintea lui)”. Aici termenul grecesc pneúma (spirit) face referire evident la capacitățile de percepție ale lui Isus. În Is 11:2, 3 se spune cu privire la Mesia: „Peste el se va așeza spiritul lui Iehova” și el „nu va judeca după aparențe”. Drept urmare, Isus a putut să discearnă gândurile, raționamentele și motivațiile altora. (Ioa 2:24, 25)

Ce este mai ușor: Era ușor pentru cineva să spună că putea ierta păcatele, deoarece o astfel de afirmație nu trebuia susținută prin dovezi concrete. Însă afirmația Ridică-te . . . și umblă presupunea un miracol, care să le arate clar tuturor că Isus avea puterea de a vindeca bolnavii și deci autoritatea de a ierta păcatele. Această relatare, precum și versetul din Is 33:24, arată că există o legătură între boală și starea noastră păcătoasă.

Fiul omului: Vezi nota de studiu de la Mt 8:20.

să ierte păcatele pe pământ . . . : Vezi nota de studiu de la Mt 9:6.

Fiul omului: Sau „Fiul unei ființe umane”. În evanghelii, această expresie apare de aproximativ 80 de ori. Isus a folosit-o cu referire la sine, fără îndoială pentru a sublinia că era cu adevărat om, născut dintr-o femeie, și că era echivalentul exact al primului om, Adam; astfel, el putea să răscumpere omenirea din păcat și moarte. (Ro 5:12, 14, 15) De asemenea, expresia îl identifică pe Isus drept Mesia, sau Cristosul. (Da 7:13, 14; vezi Glosarul)

să ierte păcatele . . . : Punctele de suspensie arată că Isus s-a oprit la mijlocul frazei, iar apoi a demonstrat în mod impresionant ceea ce spusese vindecându-l pe acel om în fața tuturor.

mării: Se referă la Marea Galileei. (Mr 1:16; vezi nota de studiu de la Mt 4:18)

Mării Galileei: Lac de apă dulce din nordul Israelului. (Termenul grecesc tradus prin „mare” poate însemna și „lac”.) Marea Galileei era numită și Marea Chineret (Nu 34:11), lacul Ghenezaret (Lu 5:1) și Marea Tiberiadei (Ioa 6:1). Acest lac se află în medie la 210 m sub nivelul mării și are lungimea de 21 km, de la N la S, și lățimea de 12 km. Adâncimea maximă este de circa 48 m. (Vezi Ap. A7, harta 3B, „Lucrarea înfăptuită la Marea Galileei”.)

Levi: În relatarea paralelă din Mt 9:9, acest discipol este numit Matei. Când fac referire la el ca încasator de impozite, Marcu și Luca folosesc numele Levi (Lu 5:27, 29), dar, când îl menționează ca unul dintre apostoli, ei folosesc numele Matei (Mr 3:18; Lu 6:15; Fa 1:13). Scripturile nu dezvăluie dacă Levi avea deja numele Matei înainte să devină discipol al lui Isus. Marcu este singurul evanghelist care menționează că Matei, sau Levi, a fost fiul lui Alfeu. (Vezi nota de studiu de la Mr 3:18.)

Alfeu: Evident nu este vorba despre Alfeu menționat în Mr 3:18 (vezi nota de studiu de la Mr 3:18), care era tatăl lui Iacov, al nouălea în enumerarea celor 12 apostoli. (Mt 10:3; Lu 6:15)

locul unde se încasau impozite: Acesta putea fi o clădire sau o construcție mică unde încasatorul de impozite strângea de la comercianți taxele pe mărfurile exportate, importate și tranzitate. Biroul de impozite unde lucra Levi, cunoscut și ca Matei, se afla în Capernaum sau în apropiere.

Urmează-mă: Verbul grecesc folosit aici are sensul de bază „a veni în urma”, „a merge după”. În acest context înseamnă „a urma pe cineva ca discipol”.

Iacov, fiul lui Alfeu: Din câte se pare, este unul și același cu discipolul numit „Iacov cel Mic” în Mr 15:40. În general, se crede că Alfeu era Clopa (Ioa 19:25), ceea ce înseamnă că era căsătorit cu femeia pe care Matei o numește „cealaltă Maria” (Mt 27:56; 28:1; Mr 15:40; 16:1; Lu 24:10). Evident, Alfeu menționat aici nu este aceeași persoană cu Alfeu menționat în Mr 2:14, care era tatăl lui Levi.

Iacov, fiul lui Alfeu: Din câte se pare, este unul și același cu discipolul numit „Iacov cel Mic” în Mr 15:40. În general, se crede că Alfeu era Clopa (Ioa 19:25), ceea ce înseamnă că era căsătorit cu femeia pe care Matei o numește „cealaltă Maria” (Mt 27:56; 28:1; Mr 15:40; 16:1; Lu 24:10). Evident, Alfeu menționat aici nu este aceeași persoană cu Alfeu menționat în Mr 2:14, care era tatăl lui Levi.

lua masa: Sau „era întins la masă”. Când două persoane se întindeau la aceeași masă, arătau că sunt în relații cordiale. Evreii din vremea lui Isus nu ar fi stat niciodată întinși la masă, adică nu ar fi luat masa, cu cei pe care îi disprețuiau, cum ar fi păcătoșii, încasatorii de impozite și neevreii.

încasatori de impozite: Vezi nota de studiu de la Mt 5:46.

păcătoși: Vezi nota de studiu de la Mt 9:10.

păcătoși: Biblia arată că toți oamenii sunt păcătoși. (Ro 3:23; 5:12) Prin urmare, termenul este folosit aici cu un sens mai restrâns. El se referă, din câte se pare, la cei cunoscuți că practicau păcatul, fie ducând o viață imorală, fie comițând diferite infracțiuni. (Lu 7:37-39; 19:7, 8) Termenul a fost folosit și cu privire la neevrei, iar fariseii îl aplicau și la evreii care nu respectau tradițiile rabinice. (Ioa 9:16, 24, 25)

încasatorii de impozite: Mulți evrei strângeau taxe pentru autoritățile romane. Oamenii îi urau pe acești evrei nu numai pentru că lucrau în interesul unei puteri străine, pe care o detestau, dar și pentru că cereau o taxă mai mare decât cea oficială. Încasatorii de impozite erau, în general, evitați de ceilalți evrei, care îi priveau la fel ca pe păcătoși și pe prostituate. (Mt 11:19; 21:32)

încasatorii de impozite: Mulți evrei strângeau taxe pentru autoritățile romane. Oamenii îi urau pe acești evrei nu numai pentru că lucrau în interesul unei puteri străine, pe care o detestau, dar și pentru că cereau o taxă mai mare decât cea oficială. Încasatorii de impozite erau, în general, evitați de ceilalți evrei, care îi priveau la fel ca pe păcătoși și pe prostituate. (Mt 11:19; 21:32)

încasatorii de impozite: Vezi nota de studiu de la Mt 5:46.

obiceiul să postească: Vezi nota de studiu de la Mt 6:16.

postiți: Este vorba despre abținerea de la mâncare pentru o perioadă limitată. (Vezi Glosarul, „Post”.) Isus nu le-a poruncit niciodată discipolilor săi să postească, dar nici nu le-a spus să evite complet acest lucru. Sub Legea mozaică, evreii cu motivații sincere posteau pentru a arăta că se căiau de păcate și pentru a cere ajutorul lui Iehova. (1Sa 7:6; 2Cr 20:3)

prietenii mirelui: Vezi nota de studiu de la Mt 9:15.

prietenii mirelui: Lit. „fiii camerei de nuntă”. Această expresie idiomatică se referă la nuntași, îndeosebi la prietenii mirelui.

vin . . . în burdufuri: Vezi nota de studiu de la Mt 9:17.

vin . . . în burdufuri: În timpurile biblice, vinul se ținea, de obicei, în recipiente din piei de animale, numite burdufuri. (1Sa 16:20) Burdufurile erau făcute din pielea întreagă a unui animal domestic, cum ar fi pielea de capră sau de oaie. Burdufurile vechi deveneau rigide, pierzându-și elasticitatea. În schimb, cele noi se puteau întinde și umfla și, astfel, puteau rezista la presiunea generată de procesul de fermentare a vinului nou. (Vezi Glosarul, „Burduf”.)

sabat: Vezi Glosarul.

printre niște lanuri de grâu: Vezi nota de studiu de la Mt 12:1.

printre niște lanuri de grâu: Probabil, pe cărările care separau o parcelă de teren de alta.

ce nu este permis: Vezi nota de studiu de la Mt 12:2.

ce nu este permis: Iehova le poruncise israeliților să nu facă nicio muncă în sabat. (Ex 20:8-10) Însă conducătorii religioși evrei își arogaseră dreptul de a stabili în detaliu ce anume constituia muncă. În opinia lor, discipolii lui Isus se făceau vinovați de încălcarea sabatului deoarece au secerat (când au smuls spice) și au treierat (când au frecat spicele în palme). (Lu 6:1, 2) Totuși, această interpretare a poruncii lui Iehova era o exagerare.

Potrivit relatării despre: Prepoziția grecească epí, folosită aici, poate indica timpul sau locul, de exemplu locul unde se găsește un pasaj din Scripturi. Majoritatea traducătorilor îi atribuie valoare temporală și o redau prin „când (Abiatar era . . .)”. Totuși, având în vedere evenimentul istoric la care s-a referit Isus (1Sa 21:1-6) – așa cum se arată în nota de studiu de la Abiatar, preotul principal, din acest verset –, este mult mai plauzibilă concluzia că prepoziția grecească face referire la un loc, adică indică o relatare din Scripturi. O construcție grecească asemănătoare apare în Mr 12:26 și în Lu 20:37, unde unele traduceri conțin redarea „în locul unde (pasajul despre)”.

Abiatar, preotul principal: Termenul grecesc folosit aici poate fi redat fie prin „marele preot”, fie prin „preotul principal”. A doua redare este mai potrivită în cazul lui Abiatar, întrucât, în episodul la care face referire Isus, marele preot era Ahimelec, tatăl lui Abiatar. (1Sa 21:1-6) Abiatar este menționat prima dată la scurt timp după ce David a intrat în casa lui Dumnezeu și a mâncat pâinile de prezentare. Fiind un fiu al marelui preot Ahimelec, se pare că la vremea aceea Abiatar slujea deja ca preot principal, adică avea o poziție proeminentă. El a fost singurul fiu al lui Ahimelec care a supraviețuit masacrului comis de Doeg, edomitul. (1Sa 22:18-20) Abia mai târziu a devenit mare preot, fără îndoială în timpul domniei lui David. Chiar dacă în acest verset s-ar folosi redarea „mare preot”, lucrul acesta ar fi în armonie cu relatarea biblică întrucât construcția grecească redată prin „potrivit relatării despre” are un sens larg și se poate referi la pasajul mai lung din 1 Samuel, capitolele 21 la 23; în aceste capitole este menționat de mai multe ori Abiatar, care ulterior a devenit un mare preot bine cunoscut. Unii eleniști preferă redarea „în timpul lui Abiatar, marele preot”, care se poate referi și la toată viața lui Abiatar, inclusiv la perioada în care el a slujit ca mare preot. Indiferent de explicația aleasă, putem fi siguri că această afirmație este în armonie cu realitatea istorică.

casa lui Dumnezeu: Aici este vorba despre tabernacol. Evenimentul la care face referire Isus (1Sa 21:1-6) a avut loc pe vremea când tabernacolul se afla la Nob, un oraș situat, se pare, pe teritoriul lui Beniamin și în apropiere de Ierusalim. (Vezi Ap. B7 [porțiunea mărită din hartă].)

pâinile de prezentare: Vezi nota de studiu de la Mt 12:4 și Glosarul, „Pâine de prezentare”.

pâinile de prezentare: Expresia ebraică înseamnă literalmente „pâinea feței”. Această pâine era pusă, în mod figurativ, înaintea feței lui Iehova ca ofrandă permanentă. (Ex 25:30; vezi Glosarul și Ap. B5.)

Domn . . . al sabatului: Isus aplică această expresie la sine (Mt 12:8; Lu 6:5), arătând astfel că avea autoritatea de a folosi sabatul pentru a îndeplini lucrările poruncite de Tatăl său ceresc. (Compară cu Ioa 5:19; 10:37, 38.) În sabat, Isus a înfăptuit unele dintre cele mai remarcabile miracole, cum ar fi vindecarea bolnavilor. (Lu 13:10-13; Ioa 5:5-9; 9:1-14) Fără îndoială, aceste miracole au prefigurat eliberarea pe care el le-o va aduce oamenilor în timpul domniei sale, asemănătoare odihnei de sabat. (Ev 10:1)

Multimedia