După Ioan 21:1-25

  • Isus li se arată discipolilor (1-14)

  • Petru își exprimă iubirea față de Isus (15-19)

    • „Paște oițele mele!” (17)

  • Ce se va întâmpla cu discipolul iubit de Isus (20-23)

  • Încheiere (24, 25)

21  Apoi Isus li s-a arătat din nou discipolilor la Marea Tiberiadei. Iată cum s-a arătat el.  Simon Petru, Toma, numit Geamănul,+ Natanael+ din Cana Galileei, fiii lui Zebedei+ și alți doi dintre discipolii săi erau împreună.  Simon Petru le-a zis: „Mă duc să pescuiesc”. Ei i-au spus: „Venim cu tine!”. Și au ieșit și au urcat în barcă, însă în noaptea aceea n-au prins nimic.+  Când se lumina de ziuă, Isus stătea pe țărm, dar discipolii nu și-au dat seama că era Isus.+  Atunci Isus i-a întrebat: „Copii, n-aveți ceva* de mâncare?”. Ei i-au răspuns: „Nu avem”.  El le-a zis: „Aruncați plasa de pescuit în dreapta bărcii și veți găsi”. Ei au aruncat-o și, fiindcă au prins foarte mulți pești, n-au putut s-o tragă în barcă.+  Atunci discipolul pe care îl iubea Isus+ i-a zis lui Petru: „Este Domnul!”. Auzind că era Domnul, Simon Petru și-a luat pe el* veșmântul, căci era gol*, și s-a aruncat în mare.  Dar ceilalți discipoli au venit cu barca, trăgând plasa plină de pești, pentru că nu erau departe de uscat, ci doar la vreo 90 de metri*.  Când au ajuns la țărm, au văzut un foc de cărbuni, pește pus deasupra și pâine. 10  Isus le-a zis: „Aduceți câțiva dintre peștii pe care tocmai i-ați prins”. 11  Astfel, Simon Petru a urcat în barcă și a tras la țărm plasa plină de pești mari; erau 153 de pești. Deși erau atât de mulți, plasa nu s-a rupt. 12  Isus le-a zis: „Veniți și mâncați*!”. Niciunul dintre discipoli n-a avut curajul să-l întrebe: „Cine ești?”, căci știau că este Domnul. 13  Isus a luat pâinea și le-a dat-o și la fel a făcut cu peștele. 14  Aceasta a fost a treia oară+ când Isus li s-a arătat discipolilor după ce fusese sculat din morți. 15  După ce au terminat de mâncat, Isus l-a întrebat pe Simon Petru: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubești mai mult decât pe aceștia?”. El i-a răspuns: „Da, Doamne, știi că am afecțiune pentru tine”. El i-a zis: „Paște mieii mei!”.+ 16  Și l-a întrebat din nou, a doua oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubești?”. El i-a răspuns: „Da, Doamne, știi că am afecțiune pentru tine”. Atunci Isus i-a zis: „Păstorește oițele mele!”.+ 17  Și l-a întrebat a treia oară: „Simon, fiul lui Ioan, ai afecțiune pentru mine?”. Petru s-a mâhnit că l-a întrebat a treia oară: „Ai afecțiune pentru mine?” și i-a zis: „Doamne, tu cunoști toate lucrurile. Știi că am afecțiune pentru tine”. Isus i-a zis: „Paște oițele mele!+ 18  Foarte adevărat îți spun: Când erai mai tânăr, te îmbrăcai singur și mergeai unde voiai. Dar, când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altcineva te va îmbrăca și te va duce unde nu vei vrea”. 19  A spus aceasta ca să arate cu ce fel de moarte avea Petru să-l glorifice pe Dumnezeu. Apoi i-a zis: „Continuă să mă urmezi!”.+ 20  Petru s-a întors și l-a văzut venind în urmă pe discipolul pe care îl iubea Isus,+ cel care la cină se rezemase pe pieptul lui și îl întrebase: „Doamne, cine este cel care te trădează?”. 21  Când l-a văzut, Petru l-a întrebat pe Isus: „Doamne, ce se va întâmpla cu el?”. 22  Isus i-a zis: „Dacă vreau ca el să rămână până vin eu, ce te privește pe tine? Tu continuă să mă urmezi!”. 23  De aceea, printre frați s-a răspândit vestea că discipolul acela nu va muri. Dar Isus nu i-a spus lui Petru că nu va muri, ci i-a spus: „Dacă vreau ca el să rămână până vin eu, ce te privește pe tine?”. 24  Acesta este discipolul+ care depune mărturie despre aceste lucruri și care a scris aceste lucruri, iar noi știm că mărturia lui este adevărată. 25  De fapt, mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus și care, dacă ar fi fost scrise vreodată în amănunțime, cred că lumea n-ar putea cuprinde sulurile scrise.+

Note de subsol

Sau „niște pește”.
Sau „s-a încins cu”.
Sau „îmbrăcat sumar”.
Lit. „vreo 200 de coți”. Vezi Ap. B14.
Sau „și luați masa de dimineață”.