După Ioan 20:1-31
20 În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a venit la mormânt* devreme,+ când era încă întuneric, și a văzut că piatra de la intrarea în mormânt* fusese deja dată la o parte.+
2 De aceea, s-a dus alergând la Simon Petru și la celălalt discipol, pentru care Isus avea afecțiune,+ și le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt+ și nu știm unde l-au pus”.
3 Atunci Petru și celălalt discipol au pornit spre mormânt.
4 Cei doi au început să alerge împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt.
5 Aplecându-se, el a văzut pe jos pânzele de in,+ dar n-a intrat.
6 Simon Petru, care venea în urma lui, a ajuns și el acolo și a intrat în mormânt. El a văzut pe jos pânzele de in.
7 Pânza care fusese pe capul lui nu era pe jos cu celelalte fâșii, ci era făcută sul și pusă deoparte.
8 Atunci celălalt discipol, care ajunsese primul la mormânt, a intrat și el, a văzut și a crezut.
9 Dar ei încă nu înțelegeau pasajul din Scripturi potrivit căruia Isus trebuia să se scoale din morți.+
10 Astfel, discipolii s-au întors la casele lor.
11 Însă Maria stătea afară, lângă mormânt, și plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat ca să se uite în mormânt
12 și a văzut doi îngeri+ îmbrăcați în alb stând în locul unde fusese pus corpul lui Isus, unul la cap și altul la picioare.
13 Ei i-au zis: „Femeie, de ce plângi?”. Ea le-a spus: „L-au luat pe Domnul meu și nu știu unde l-au pus”.
14 După ce a spus aceste lucruri, s-a întors și l-a văzut pe Isus stând acolo în picioare, dar nu și-a dat seama că era Isus.+
15 Isus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?”. Crezând că era grădinarul, ea i-a spus: „Domnule, dacă tu l-ai dus de aici, spune-mi unde l-ai pus și îl voi lua”.
16 Isus i-a zis: „Maria!”. Întorcându-se, ea i-a spus în ebraică: „Rabuni!” (care înseamnă „Învățător”).
17 Isus i-a zis: „Nu te mai ține strâns de mine, fiindcă n-am urcat încă la Tatăl. Ci du-te la frații mei+ și spune-le: «Eu urc la Tatăl meu+ și Tatăl vostru, la Dumnezeul meu+ și Dumnezeul vostru»”.
18 Maria Magdalena a venit și le-a adus discipolilor vestea: „L-am văzut pe Domnul!”. Și le-a zis ceea ce îi spusese el.+
19 În seara aceleiași zile, prima a săptămânii, când discipolii stăteau cu ușile încuiate de teama iudeilor, Isus a apărut în mijlocul lor și le-a zis: „Pacea să fie cu voi!”.+
20 Și, după ce a spus aceasta, le-a arătat mâinile și coasta.+ Atunci discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul.+
21 Isus le-a zis din nou: „Pacea să fie cu voi!+ Așa cum Tatăl m-a trimis pe mine,+ așa vă trimit și eu pe voi”.+
22 Și, după ce a spus aceasta, a suflat peste ei și le-a zis: „Primiți spirit sfânt!+
23 Dacă iertați păcatele cuiva, ele sunt iertate. Dacă nu le iertați, nu sunt iertate”.
24 Dar Toma,+ numit Geamănul, unul dintre Cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.
25 De aceea, ceilalți discipoli îi ziceau: „L-am văzut pe Domnul!”. Dar el le-a spus: „Dacă nu văd în mâinile lui semnul de la cuie, dacă nu-mi pun degetul în semnul de la cuie și nu-mi pun mâna pe coasta lui,+ nu cred”.
26 Opt zile mai târziu, discipolii săi erau din nou înăuntru și Toma era cu ei. Isus a apărut în mijlocul lor, deși ușile erau încuiate, și a zis: „Pacea să fie cu voi!”.+
27 Apoi i-a zis lui Toma: „Pune-ți degetul aici și uită-te la mâinile mele, întinde-ți mâna și pune-o pe coasta mea. Și nu te mai îndoi*, ci crede”.
28 Toma i-a răspuns: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”.
29 Isus i-a zis: „Crezi pentru că m-ai văzut? Fericiți sunt cei care nu văd și totuși cred”.
30 Desigur, Isus a mai făcut în fața discipolilor multe alte miracole*, care nu sunt scrise în acest sul.+
31 Dar acestea au fost scrise pentru ca voi să credeți că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, și, întrucât credeți, să aveți viață prin intermediul numelui său.+
Note de subsol
^ Sau „mormântul de amintire”.
^ Sau „mormântul de amintire”.
^ Lit. „nu mai fi necredincios”.
^ Lit. „semne”.
