Iov 39:1-30
39 Știi tu oare timpul când nasc caprele-de-munte?+
Ai văzut tu cum își nasc căprioarele puii?+
2 Numeri tu lunile pe care trebuie să le împlinească?
Știi tu timpul când nasc?
3 Ele se încovoaie când își aduc puii pe lumeși scapă de dureri.
4 Puii lor ajung puternici și cresc pe câmp;pleacă și nu se mai întorc la ele.
5 Cine a lăsat liber măgarul sălbatic*+și cine a desfăcut frânghiile măgarului sălbatic?
6 I-am dat drept casă câmpia aridăși pământul sărat, drept locuință.
7 El râde de zarva din cetate,nu aude strigătele celui ce mână animalele.
8 Cutreieră dealurile ca să găsească pășuneși caută tot felul de plante verzi.
9 Oare vrea taurul sălbatic să te slujească+
sau va înnopta el în grajdul* tău?
10 Vei lega tu taurul sălbatic cu o frânghie ca să tragă brazdesau va veni el în urma ta ca să are* valea?
11 Te vei încrede în puterea lui cea mareși vei lăsa în seama lui munca ta grea?
12 Te vei bizui pe el să-ți aducă recolta*și s-o strângă în aria ta de treierat?
13 Aripile femelei de struț bat cu bucurie,dar se pot compara aripile și penele ei cu ale berzei?+
14 Căci ea își lasă ouăle pe pământși le ține calde în țărână.
15 Uită că piciorul cuiva le-ar putea zdrobisau că un animal sălbatic ar putea călca pe ele.
16 Se poartă aspru cu puii ei, ca și cum n-ar fi ai ei;+nu se teme că osteneala i-ar putea fi în zadar.
17 Căci Dumnezeu nu a înzestrat-o cu* înțelepciuneși nu i-a făcut parte de pricepere.
18 Dar, când se ridică și bate din aripi,ea râde de cal și de călărețul lui.
19 Îi dai tu putere calului+
și îi îmbraci tu gâtul cu o coamă fluturândă?
20 Poți tu să-l faci să sară ca o lăcustă?
Fornăitul său măreț este înspăimântător.+
21 El lovește cu copitele pământul în vale și, mândru de puterea lui,+se avântă în luptă*.+
22 Își bate joc de frică și nu se teme de nimic.+
Nu dă înapoi din cauza sabiei.
23 Tolba cu săgeți zornăie pe el,sulița și lancea scânteiază.
24 Tropăind de nerăbdare, o ia din loc și aleargă mâncând pământul;nu are astâmpăr când* se aude sunetul cornului.
25 De îndată ce sună cornul, el nechează cu putere.
De departe simte mirosul bătălieiși aude glasul ca de tunet al comandanților și strigătul de luptă.+
26 Oare prin priceperea ta își ia zborul șoimulși își întinde aripile spre sud?
27 Sau la porunca ta se înalță acvila+și își face cuibul sus?+
28 Ea își petrece noaptea pe stâncăși locuiește în fortăreața ei, pe un pisc*.
29 De acolo își caută hrana,+ochii ei privesc în depărtare.
30 Puii ei sorb sânge;unde sunt cei uciși, acolo este și ea”.+
