Faptele apostolilor 13:1-52
13 În congregația din Antiohia erau profeți și învățători:+ Barnaba, Simeon, numit Niger, Luciu, din Cirena, Manaen, care fusese instruit împreună cu conducătorul* Irod, și Saul.
2 În timp ce îi slujeau lui Iehova* și posteau, spiritul sfânt a zis: „Puneți-mi-i deoparte pe Barnaba și pe Saul+ pentru lucrarea la care i-am chemat”.+
3 După ce au postit și s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat să plece.
4 Astfel, bărbații aceștia, trimiși de spiritul sfânt, au coborât la Seleucia, iar de acolo au plecat cu corabia spre Cipru.
5 Când au ajuns la Salamina, au început să vestească cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau cu ei pe Ioan, ca ajutor.+
6 După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit un iudeu pe nume Bar-Isus, care era vrăjitor și profet fals.
7 El era cu proconsulul* Sergius Paulus, un om inteligent. Acesta i-a chemat pe Barnaba și pe Saul la el, fiind dornic să audă cuvântul lui Dumnezeu.
8 Dar Elima, vrăjitorul (căci așa se traduce numele său), li s-a împotrivit, încercând să-l abată pe proconsul de la credință.
9 Atunci Saul, numit și Pavel, s-a umplut de spirit sfânt, l-a privit țintă
10 și i-a zis: „Om plin de tot felul de înșelătorii și de tot felul de mârșăvii, fiu al Diavolului,+ dușman a tot ce este drept, când vei înceta să strâmbi căile drepte ale lui Iehova*?
11 Iată că mâna lui Iehova* este asupra ta și vei fi orb, iar o vreme nu vei mai vedea lumina soarelui”. Și îndată au căzut peste el ceață și întuneric, iar el umbla încoace și-ncolo căutând pe cineva care să-l ducă de mână.
12 Când a văzut ce se întâmplase, proconsulul a devenit credincios, fiind uluit de învățătura lui Iehova*.
13 Din Pafos, Pavel și cei ce erau cu el au plecat pe mare și au ajuns la Perga, în Pamfilia. Dar Ioan+ s-a despărțit de ei și s-a întors la Ierusalim.+
14 Însă ei au plecat mai departe din Perga și au venit la Antiohia din Pisidia. În ziua de sabat au intrat în sinagogă+ și s-au așezat.
15 După citirea publică a Legii+ și a Profeților, președinții sinagogii au trimis să li se spună: „Bărbaților, fraților, dacă aveți vreun cuvânt de încurajare pentru popor, spuneți-l!”.
16 Atunci Pavel s-a ridicat și, făcând semn cu mâna, a zis:
„Bărbați israeliți și voi ceilalți care vă temeți de Dumnezeu, ascultați!
17 Dumnezeul acestui popor, Israel, i-a ales pe strămoșii noștri, a înălțat poporul în perioada în care au locuit ca străini în țara Egiptului și i-a scos de acolo cu braț puternic*.+
18 Și i-a suportat în pustiu aproximativ 40 de ani.+
19 După ce a nimicit șapte națiuni din țara Canaanului, le-a dat țara aceasta ca moștenire.+
20 Toate acestea s-au petrecut în aproximativ 450 de ani.
Apoi le-a dat judecători până la profetul Samuel.+
21 Dar, după aceea, ei au cerut un rege,+ iar Dumnezeu li l-a dat pe Saul, fiul lui Chiș, un bărbat din tribul lui Beniamin,+ care a domnit peste ei 40 de ani.
22 După ce l-a înlăturat, li l-a ridicat rege pe David,+ despre care a depus mărturie zicând: «L-am găsit pe David, fiul lui Iese,+ un om după inima mea.+ El va face tot ce doresc».
23 Potrivit promisiunii sale, Dumnezeu a adus Israelului, dintre descendenții* acestui om, un salvator, pe Isus.+
24 Înainte de venirea lui, Ioan a predicat public întregului popor al lui Israel botezul ca simbol al căinței.+
25 Însă, spre sfârșitul serviciului său, Ioan zicea: «Nu sunt eu cel care credeți că sunt. Dar iată că după mine vine unul căruia nu sunt demn să-i dezleg sandalele din picioare».+
26 Bărbaților, fraților, descendenți ai familiei lui Avraam, și voi ceilalți care vă temeți de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei salvări!+
27 Căci locuitorii Ierusalimului și conducătorii lor nu l-au recunoscut, ci, prin judecata lor, au împlinit cuvintele rostite de Profeți,+ care se citesc cu voce tare în fiecare sabat.
28 Și, deși n-au găsit niciun motiv să-l omoare,+ i-au cerut lui Pilat să-l execute.+
29 Iar după ce au împlinit toate lucrurile scrise despre el, l-au dat jos de pe stâlp* și l-au pus într-un mormânt*.+
30 Dar Dumnezeu l-a sculat din morți;+
31 și multe zile a fost văzut de cei care urcaseră cu el din Galileea la Ierusalim. Aceștia sunt acum martorii săi înaintea poporului.+
32 De aceea, noi vă anunțăm vestea bună despre promisiunea făcută strămoșilor noștri.
33 Dumnezeu a împlinit-o în întregime pentru noi, copiii lor, înviindu-l pe Isus,+ după cum este scris în psalmul al doilea: «Tu ești fiul meu. Eu ți-am devenit astăzi tată».+
34 Și faptul acesta, că l-a înviat din morți și că nu se va mai întoarce niciodată la putrezire, El l-a spus astfel: «Îți voi arăta iubirea loială pe care i-am promis-o lui David, iar această promisiune este fidelă*».+
35 De aceea, în alt psalm se mai spune: «Nu vei permite ca acela care îți este loial să vadă putrezirea».+
36 Cât despre David, el i-a slujit lui Dumnezeu* în generația lui, a adormit în moarte, a fost înmormântat cu strămoșii lui și a văzut putrezirea.+
37 În schimb, cel pe care Dumnezeu l-a sculat din morți n-a văzut putrezirea.+
38 Să știți deci, fraților, că prin el vă este vestită iertarea păcatelor+
39 și că prin el oricine crede este declarat nevinovat de toate lucrurile de care nu puteați fi declarați nevinovați+ prin Legea lui Moise.+
40 Aveți grijă deci să nu vină peste voi ce se spune în Profeți:
41 «Priviți, disprețuitorilor, mirați-vă și pieriți, căci în zilele voastre voi face o lucrare pe care n-o veți crede nicidecum, nici dacă v-ar vorbi cineva despre ea în amănunțime!»”.+
42 În timp ce ei ieșeau, oamenii i-au rugat să le vorbească despre lucrurile acestea și în sabatul următor.
43 După ce întrunirea din sinagogă s-a terminat, mulți dintre iudeii și prozeliții care se închinau lui Dumnezeu i-au urmat pe Pavel și pe Barnaba; aceștia le vorbeau și îi îndemnau să rămână în bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu.+
44 În sabatul următor, aproape tot orașul s-a adunat să asculte cuvântul lui Iehova*.
45 Când iudeii au văzut mulțimile, s-au umplut de invidie și au început să-l contrazică pe Pavel spunând blasfemii.+
46 Atunci Pavel și Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Vouă trebuia să vi se spună mai întâi cuvântul lui Dumnezeu.+ Dar, pentru că voi îl respingeți și nu vă considerați demni de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre națiuni.+
47 Căci Iehova* ne-a dat poruncă prin aceste cuvinte: «Te-am pus ca lumină a națiunilor, ca să fii o salvare până la marginile pământului»”.+
48 Când cei din națiuni au auzit lucrul acesta, s-au bucurat și au glorificat cuvântul lui Iehova*, iar toți cei cu o dispoziție corectă pentru viața veșnică au devenit credincioși.
49 Și cuvântul lui Iehova* se răspândea în tot ținutul.
50 Dar iudeii le-au instigat pe femeile de vază care aveau teamă de Dumnezeu și pe bărbații de seamă din oraș, au stârnit o persecuție+ împotriva lui Pavel și a lui Barnaba și i-au scos afară din ținutul lor.
51 Ei și-au scuturat praful de pe picioare împotriva lor și s-au dus la Iconium.+
52 Și discipolii erau plini de bucurie+ și de spirit sfânt.
Note de subsol
^ Lit. „tetrarhul”.
^ Lit. „ridicat”.
^ Lit. „din sămânța”.
^ Sau „copac”. Lit. „lemn”.
^ Sau „mormânt de amintire”.
^ Sau „demnă de încredere”, „sigură”.
^ Sau „a slujit potrivit voinței lui Dumnezeu”.
