Salt la conţinut

Salt la cuprins

 CAPITOLUL 1

„Iată, acesta este Dumnezeul nostru!“

„Iată, acesta este Dumnezeul nostru!“

1, 2. a) Ce întrebări i-ai pune lui Dumnezeu? b) Ce l-a întrebat Moise pe Dumnezeu?

ŢI-AI putea imagina că porţi o discuţie cu Dumnezeu? Numai gândul că vorbeşti cu Suveranul universului te umple de veneraţie. La început eziţi, dar apoi reuşeşti să i te adresezi. El te ascultă, îţi răspunde şi chiar te invită să te simţi în largul tău şi să-i pui orice întrebare vrei. Ei bine, ce întrebare i-ai pune?

2 Cu mult timp în urmă, un om, pe nume Moise, s-a aflat exact în această situaţie. Dar s-ar putea ca întrebarea pe care i-a pus-o el lui Dumnezeu să te surprindă. Moise nu l-a întrebat nimic despre sine sau despre viitorul său şi nici măcar despre soarta omenirii în general. A vrut să cunoască însă numele lui Dumnezeu. Poate că ţi se pare ciudat, de vreme ce Moise ştia deja numele personal al lui Dumnezeu. De aceea, întrebarea lui trebuie să fi avut o semnificaţie mai profundă. De fapt, Moise a pus cea mai importantă întrebare pe care ar fi putut s-o pună cineva. Răspunsul pe care l-a primit este de interes pentru noi toţi. Te poate ajuta şi pe tine să faci un pas important pentru a te apropia de Dumnezeu. De ce afirmăm lucrul acesta? Pentru a înţelege motivul, să examinăm mai îndeaproape această conversaţie ieşită din comun.

3, 4. Ce evenimente au condus la conversaţia pe care a avut-o Moise cu Dumnezeu, şi care a fost punctul culminant al acelei conversaţii?

3 Moise avea 80 de ani. El petrecuse patruzeci de ani în exil, departe de conaţionalii săi israeliţi, pe atunci sclavi în Egipt. Într-o zi, în timp ce păştea turmele socrului său, el a observat un fenomen neobişnuit: o tufă de mărăcini ardea încontinuu, fără să se mistuie. Focul lumina cu intensitate panta muntelui.  Moise s-a apropiat pentru a vedea ce se petrecea acolo. Cât de uluit trebuie să fi fost când a auzit o voce care-i vorbea din mijlocul focului! Folosind un mesager îngeresc ca purtător de cuvânt al său, Dumnezeu a discutat pe larg cu Moise. Şi, după cum probabil ştii, Dumnezeu i-a spus şovăielnicului Moise să renunţe la modul lui de viaţă lipsit de griji şi să se întoarcă în Egipt pentru a-i elibera pe israeliţi din sclavie. — Exodul 3:1–12.

4 În momentul acela, Moise îl putea întreba orice pe Dumnezeu. Iată ce întrebare a ales el să-i pună: „Când mă voi duce la fiii lui Israel şi le voi spune: «Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi» şi ei mă vor întreba: «Care este Numele Lui?», ce le voi spune?“ — Exodul 3:13.

5, 6. a) Ce adevăr simplu şi vital învăţăm din întrebarea lui Moise? b) Ce lucru condamnabil s-a făcut în privinţa numelui personal al lui Dumnezeu? c) De ce este atât de important că Dumnezeu i-a revelat omenirii numele său?

5 Din această întrebare înţelegem în primul rând că Dumnezeu are un nume. Nu ar trebui să nesocotim acest adevăr simplu. Totuşi, mulţi trec cu uşurinţă peste el. Numele personal al lui Dumnezeu a fost scos din nenumărate traduceri ale Bibliei şi a fost înlocuit cu titluri ca „Domnul“ şi „Dumnezeu“. Aceasta este una dintre cele mai triste şi mai reprobabile acţiuni întreprinse vreodată în numele religiei. La drept vorbind, ce faci, de obicei, când întâlneşti prima dată pe cineva? Nu afli cum se numeşte? La fel putem proceda şi când e vorba de Dumnezeu. El nu este o entitate anonimă şi distantă, care nu poate fi cunoscută sau înţeleasă. Deşi invizibil, el este o persoană şi are un nume: Iehova.

6 Pe lângă aceasta, ori de câte ori îşi revelează Dumnezeu numele urmează ceva extraordinar şi impresionant. El ne invită să-l cunoaştem, deoarece vrea ca noi să facem cea mai bună alegere din viaţa noastră: să ne apropiem de el. Dar Iehova nu ne-a spus doar care este numele său. El ne-a dezvăluit şi anumite aspecte despre persoana care are acest nume.

 Semnificaţia numelui lui Dumnezeu

7. a) Care se consideră a fi semnificaţia numelui lui Dumnezeu? b) Ce a vrut de fapt să ştie Moise când l-a întrebat pe Dumnezeu care este numele Său?

7 Numele pe care Iehova însuşi şi l-a ales are o bogată semnificaţie. Se consideră că semnificaţia numelui „Iehova“ este „El face să devină“. Iehova este unic în întregul univers deoarece el a adus totul în existenţă şi face ca scopurile sale să se împlinească. Faptul acesta inspiră o teamă reverenţioasă. Dar include şi altceva semnificaţia numelui lui Dumnezeu? Se pare că Moise a vrut să afle mai mult. El ştia că Iehova este Creatorul şi cunoştea numele lui Dumnezeu. Numele divin nu era o noutate pentru el. Oamenii îl foloseau deja de sute de ani. Fără îndoială, când a întrebat care este numele lui Dumnezeu, Moise voia să afle mai multe lucruri despre persoana care poartă acest nume. Cu alte cuvinte, el a întrebat: Ce să-i spun despre tine poporului tău, Israel? Spune-mi ceva ce-i va întări credinţa în tine şi-l va convinge că tu îl vei elibera negreşit!

8, 9. a) Cum a răspuns Iehova la întrebarea lui Moise, şi de ce este greşit felul în care este tradus deseori răspunsul Său? b) Care este semnificaţia declaraţiei „Mă voi dovedi a fi ceea ce mă voi dovedi a fi“?

8 Răspunzându-i la întrebare, Iehova i-a dezvăluit lui Moise o faţetă impresionantă a personalităţii sale, ceva ce are legătură cu semnificaţia numelui său. El i-a spus: „Mă voi dovedi a fi ceea ce mă voi dovedi a fi“ (Exodul 3:14NW). Multe traduceri ale Bibliei redau aceste cuvinte astfel: „Eu sunt cel ce sunt“. Însă o redare atentă a acestora arată că Dumnezeu nu-şi proclama doar existenţa. Mai degrabă, Iehova îi explica lui Moise — şi, într-un sens mai larg, fiecăruia dintre noi — că El urma ‘să se dovedească a fi’, adică avea să aleagă să devină, tot ce era necesar pentru a-şi duce la îndeplinire promisiunile. Traducerea lui Joseph Rotherham accentuează această idee, redând versetul astfel: „Voi deveni tot ceea ce este plăcerea mea“. Un specialist în ebraica biblică explică această expresie în felul următor: „Indiferent ce situaţie sau problemă s-ar ivi . . ., Dumnezeu va «deveni» soluţia la această problemă“.

9 Ce însemna aceasta pentru israeliţi? Indiferent ce obstacol ar fi apărut înaintea lor şi oricât de grea ar fi fost situaţia în  care s-ar fi aflat, Iehova avea să devină tot ce era necesar pentru a-i elibera din sclavie şi pentru a-i duce în Ţara Promisă. Cu siguranţă, acest nume le-a inspirat evreilor încredere în Dumnezeu. Şi nouă ne poate inspira astăzi aceeaşi încredere (Psalmul 9:10). De ce?

10, 11. De ce numele Iehova ne ajută să ni-l imaginăm pe Dumnezeu ca pe cel mai flexibil şi mai bun Tată? Ilustraţi.

10 Să ilustrăm: Părinţii ştiu cât de flexibili şi de adaptabili trebuie să fie cu copiii lor. Pe parcursul unei singure zile, un părinte poate îndeplini rolul de baby-sitter, de bucătar, de învăţător, de persoană care disciplinează, de judecător şi lista ar putea continua. Mulţi părinţi se simt copleşiţi de marea varietate de roluri pe care le au de îndeplinit. Ei observă câtă încredere au în ei micuţii lor, care nu se îndoiesc nici o clipă că tati sau mami poate să le aline durerea, să le rezolve neînţelegerile, să le repare jucăriile stricate şi să răspundă la orice întrebare năstruşnică pentru a le satisface permanenta lor curiozitate. Unii părinţi se simt nedemni de încrederea ce li se acordă şi, uneori, dezamăgiţi de propriile lor limite. Ei se simt îngrozitor de stângaci în multe dintre aceste roluri.

11 Şi Iehova este un părinte iubitor. Totuşi, fără a-şi încălca propriile principii perfecte, el poate deveni orice pentru a le purta de grijă în cel mai bun mod cu putinţă copiilor săi pământeşti. De aceea, numele său, Iehova, ne invită să ni-l imaginăm ca pe cel mai bun Tată posibil (Iacov 1:17). Moise şi toţi ceilalţi israeliţi fideli au văzut la scurt timp după aceea că Iehova acţionează în armonie cu numele pe care îl poartă. Ei au privit cuprinşi de veneraţie cum Iehova a devenit un Comandant Militar invincibil, Stăpânul tuturor fenomenelor naturii, un Legislator inegalabil, Judecătorul, Arhitectul, Furnizorul hranei şi apei, Păstrătorul îmbrăcămintei şi încălţămintei, precum şi multe, multe altele.

12. Spre deosebire de Moise, ce atitudine a avut Faraonul faţă de Iehova?

12 În felul acesta Dumnezeu şi-a făcut cunoscut numele, a  dezvăluit lucruri impresionante despre persoana care are acest nume şi chiar a demonstrat că ceea ce spune despre sine este adevărat. Fără îndoială că Dumnezeu vrea să-l cunoaştem. Noi cum reacţionăm? Moise a vrut să-l cunoască pe Dumnezeu. Această dorinţă puternică a influenţat cursul vieţii lui Moise şi l-a ajutat să se apropie foarte mult de Tatăl său ceresc (Numeri 12:6–8; Evrei 11:27). Din nefericire, puţini dintre contemporanii lui Moise au avut aceeaşi dorinţă. Când Moise i-a vorbit Faraonului despre Iehova, îngâmfatul monarh egiptean a ripostat: „Cine este Iehova?“ (Exodul 5:2NW). Faraonul nu a dorit să afle mai multe lucruri despre Iehova. Dimpotrivă, el l-a respins cu aroganţă pe Dumnezeul Israelului, considerându-l lipsit de importanţă. Această opinie este foarte răspândită astăzi. Ea le ascunde oamenilor unul dintre cele mai importante adevăruri, şi anume că Iehova este Suveranul Domn.

Suveranul Domn Iehova

13, 14. a) De ce îi sunt atribuite lui Iehova multe titluri în Biblie, şi care sunt câteva dintre acestea (vezi  chenarul de la pagina 14)? b) De ce numai Iehova poate fi numit „Suveranul Domn“?

13 Întrucât Iehova poate îndeplini nenumărate roluri, în Biblie îi sunt atribuite, pe bună dreptate, multe titluri. Acestea nu rivalizează însă cu numele său personal, ci ne dau mai multe informaţii despre semnificaţia acestui nume. De exemplu, el este numit „Suveranul Domn Iehova“ (2 Samuel 7:22NW). Acest titlu ce evocă măreţia apare de sute de ori în Biblie şi ne ajută să înţelegem care este poziţia lui Iehova. Numai el are dreptul să fie Conducătorul întregului univers. Să vedem de ce.

14 Iehova este unic deoarece el este Creatorul. În Revelaţia 4:11 se spune: „Tu eşti demn, Iehova, da, Dumnezeul nostru, să primeşti gloria şi onoarea şi puterea, pentru că tu ai creat toate lucrurile şi datorită voinţei tale ele au existat şi au fost create“. Aceste cuvinte sublime nu se pot aplica la nimeni altcineva. Tot ce există în Univers îi datorează existenţa lui Iehova! Fără îndoială, Iehova merită onoarea, puterea şi gloria  care îi revin în mod legitim Suveranului Domn şi Creatorului tuturor lucrurilor.

15. De ce este Iehova numit „Regele eternităţii“?

15 Un alt titlu atribuit în exclusivitate lui Iehova este „Regele eternităţii“ (1 Timotei 1:17; Revelaţia 15:3). Care este semnificaţia lui? Chiar dacă pentru mintea noastră limitată este greu de înţeles, Iehova este etern în timp, atât în trecut, cât şi în viitor. În Psalmul 90:2 se spune: „Din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu“. Aşadar, Iehova nu are început; el există dintotdeauna. Pe bună dreptate, el este numit „Cel Bătrân de Zile“, întrucât el există din veşnicie, înainte ca cineva sau ceva din univers să fi venit în existenţă (Daniel 7:9, 13, 22). Ar putea avea cineva motive întemeiate să pună la îndoială dreptul său de Suveran Domn?

16, 17. a) De ce nu îl putem vedea pe Iehova, şi de ce nu ar trebui să ne surprindă lucrul acesta? b) În ce sens este Iehova mai real decât orice lucru pe care-l putem vedea sau pipăi?

16 Unii pun totuşi la îndoială acest drept, aşa cum a făcut Faraon. O parte a problemei se datorează faptului că oamenii imperfecţi au o prea mare încredere în ceea ce văd cu ochii lor. Noi nu-l putem vedea pe Suveranul Domn. El este o fiinţă spirituală, invizibilă ochiului omenesc (Ioan 4:24). Pe lângă aceasta, omul ar muri dacă ar sta în imediata apropiere a lui Iehova Dumnezeu. Iehova însuşi i-a spus lui Moise: „Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască.“ — Exodul 33:20; Ioan 1:18.

17 Lucrul acesta nu ar trebui să ne surprindă deloc. Moise nu a văzut decât o parte din gloria lui Iehova, din câte se pare prin intermediul unui reprezentant îngeresc. Care a fost rezultatul? Faţa lui Moise ‘a strălucit’ câtva timp după aceea. Israeliţilor le-a fost frică şi să-i privească faţa (Exodul 33:21–23; 34:5–7, 29, 30). Aşadar, nici un om nu-l poate vedea pe Suveranul Domn în toată gloria sa! Înseamnă că el nu este la fel de real ca tot ceea ce putem vedea şi pipăi? Nu, deoarece noi, oamenii, acceptăm fără probleme existenţa  multor lucruri pe care nu le vedem, de exemplu, vântul, undele radio şi gândurile. Iehova însă este etern. Trecerea timpului, chiar trecerea a miliarde de miliarde de ani, nu are nici o influenţă asupra lui. În acest sens, el este mult mai real decât orice lucru pe care-l putem vedea şi pipăi, deoarece lumea fizică este supusă îmbătrânirii şi descompunerii (Matei 6:19). Dar ar trebui să ne gândim la el ca la o simplă forţă impersonală şi abstractă sau ca la o misterioasă Cauză Primă? Să vedem!

Dumnezeu şi personalitatea sa

18. Ce viziune a avut Ezechiel, şi ce simbolizează cele patru feţe ale „făpturilor vii“ aflate lângă Iehova?

18 Deşi nu-l putem vedea pe Dumnezeu, în Biblie există pasaje impresionante care ne ajută să ne formăm o imagine despre cerul însuşi. Un exemplu este primul capitol din Ezechiel. Ezechiel a văzut într-o viziune organizaţia cerească a lui Iehova sub forma unui enorm car ceresc. Deosebit de impresionantă este descrierea creaturilor spirituale puternice aflate lângă Iehova (Ezechiel 1:4–10). Aceste „făpturi vii“ se află în imediata apropiere a lui Iehova, iar înfăţişarea lor ne spune ceva foarte important despre Dumnezeul căruia îi slujesc. Fiecare dintre ele are patru feţe: de taur, de leu, de vultur şi de om. Din câte se pare, acestea simbolizează cele patru calităţi esenţiale ale personalităţii lui Iehova. — Revelaţia 4:6–8, 10.

19. Ce calitate este reprezentată de a) faţa de taur? b) faţa de leu? c) faţa de vultur? d) faţa de om?

19 În Biblie, taurul reprezintă adeseori puterea, şi aceasta pe bună dreptate, deoarece el este un animal extraordinar de puternic. Leul, la rândul lui, simbolizează adesea dreptatea, întrucât adevărata dreptate pretinde curaj, o calitate pentru care leul este renumit. Vulturul este bine cunoscut pentru acuitatea lui vizuală, care-i permite să zărească chiar şi obiecte mici de la sute de metri depărtare. De aceea, faţa de vultur este un  simbol potrivit al înţelepciunii pătrunzătoare a lui Dumnezeu. Dar faţa de om? Ei bine, omul, care a fost creat după imaginea lui Dumnezeu, este singurul care poate reflecta calitatea dominantă a lui Dumnezeu: iubirea (Geneza 1:26). Aceste faţete ale personalităţii lui Iehova — puterea, dreptatea, înţelepciunea şi iubirea — sunt atât de des puse în lumină în Biblie, încât se poate spune despre ele că reprezintă însuşirile primordiale ale lui Dumnezeu.

20. Ar trebui să ne facem griji că personalitatea lui Iehova s-ar fi putut schimba? Argumentează-ţi răspunsul.

20 Ar trebui să ne temem că Dumnezeu s-ar fi putut schimba de-a lungul miilor de ani care au trecut de când a fost descris în Biblie? Nu, deoarece personalitatea lui Dumnezeu nu se schimbă. El ne spune: „Eu sunt DOMNUL [Iehova, NW], Eu nu Mă schimb“ (Maleahi 3:6). Iehova nu se schimbă sub impulsul momentului, ci se dovedeşte a fi un Tată ideal. El manifestă acele faţete ale personalităţii sale de care este cea mai mare nevoie la un moment dat, devenind astfel tot ce este necesar în funcţie de situaţie. Dintre cele patru calităţi, calitatea predominantă este iubirea. Ea se reflectă în tot ce face Dumnezeu. El îşi foloseşte puterea, dreptatea şi înţelepciunea  într-un mod iubitor. De fapt, Biblia spune ceva extraordinar cu privire la Dumnezeu şi la această calitate, şi anume că „Dumnezeu este iubire“ (1 Ioan 4:8). Să remarcăm că Biblia nu afirmă că Dumnezeu are iubire sau că Dumnezeu este iubitor, ci că Dumnezeu este iubire. Iubirea, însuşirea sa primordială, stă la baza tuturor acţiunilor sale.

„Iată, acesta este Dumnezeul nostru!“

21. Cum ne vom simţi pe măsură ce vom ajunge să cunoaştem mai bine calităţile lui Iehova?

21 Aţi văzut vreodată un copilaş arătându-li-l tovarăşilor lui de joacă pe tatăl său şi spunându-le apoi cu inocentă bucurie şi mândrie: „El este tăticul meu“? Slujitorii lui Dumnezeu au toate motivele să spună la fel despre Iehova. Biblia prezice că va veni timpul când oamenii fideli vor exclama: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru!“ (Isaia 25:8, 9). Cu cât vei cunoaşte mai bine calităţile lui Iehova, cu atât vei înţelege mai bine că ai cel mai bun Tată posibil.

22, 23. Cum îl prezintă Biblia pe Tatăl nostru ceresc, şi de unde ştim că el vrea ca noi să ne apropiem de el?

22 El nu este nici rece, nici distant, aşa cum îl prezintă unii filozofi şi asceţi. Cu greu ne-am putea simţi atraşi de un Dumnezeu rece. Însă Biblia nu-l înfăţişează pe Tatăl nostru ceresc în felul acesta. Dimpotrivă, ea îl numeşte „fericitul Dumnezeu“ (1 Timotei 1:11). El manifestă sentimente profunde şi tandre. El ‘se mâhneşte în inima lui’ când creaturile lui inteligente încalcă îndrumările pe care el le-a dat spre binele lor (Geneza 6:6; Psalmul 78:41). Dar, când acţionăm cu înţelepciune, potrivit Cuvântului său, noi îi ‘înveselim inima’. — Proverbele 27:11.

23 Tatăl nostru vrea să ne apropiem de el. Cuvântul său ne îndeamnă să ‘bâjbâim după el şi să-l găsim realmente, deşi, de fapt, el nu este departe de nici unul dintre noi’ (Faptele 17:27). Dar cum este posibil ca nişte simpli oameni să se apropie de Suveranul Domn al universului?