Salt la conţinut

Salt la cuprins

 CAPITOLUL 13

„Legea lui Iehova este perfectă“

„Legea lui Iehova este perfectă“

1, 2. De ce au oamenii puţin respect faţă de lege, dar ce sentimente putem cultiva faţă de legile lui Dumnezeu?

„LITIGIILE sunt o groapă fără fund, o groapă care . . . înghite totul“, se spune într-o carte apărută în 1712. Autorul ei deplângea un sistem judiciar în care procesele se tărăgănau uneori ani de zile, lăsându-i fără nici un ban pe cei ce voiau să li se facă dreptate. În prezent, multe sisteme legislative şi judecătoreşti sunt atât de complicate şi pline de discriminări, de prejudecăţi şi de inconsecvenţe, încât dispreţul faţă de lege a luat amploare.

2 Într-un contrast evident sunt următoarele cuvinte scrise cu aproape 2 700 de ani în urmă: „Cât de mult iubesc eu legea Ta“ (Psalmul 119:97). De ce avea psalmistul o iubire atât de profundă? Deoarece legea căreia îi aducea el elogii nu provenea de la un guvern uman, ci de la Iehova Dumnezeu. Pe măsură ce vei aprofunda legea lui Iehova, vei ajunge şi tu să nutreşti aceleaşi sentimente ca psalmistul. Studiind legea divină vei putea să pătrunzi în mintea celui mai mare şi mai drept judecător din univers.

Legislatorul suprem

3, 4. Cum a demonstrat Iehova că este Legislator?

3 „Există un singur legislator şi judecător“, ne spune Biblia (Iacov 4:12). Da, Iehova este singurul Legislator. Până şi mişcările corpurilor cereşti urmează „legile cerului“ (Iov 38:33). Miriadele de îngeri sfinţi ai lui Iehova se supun şi ei legilor divine, având fiecare poziţia sa într-o structură ierarhică bine stabilită şi slujind sub conducerea lui Iehova ca miniştri ai săi. — Psalmul 104:4; Evrei 1:7, 14.

 4 Iehova a stabilit legi şi pentru oameni. Fiecare dintre noi este înzestrat cu conştiinţă, care este o reflectare a dreptăţii lui Iehova. Funcţionând ca o lege lăuntrică, conştiinţa ne ajută să deosebim binele de rău (Romani 2:14). Primii noştri părinţi au fost binecuvântaţi cu o conştiinţă perfectă şi au avut nevoie doar de câteva legi (Geneza 2:15–17). Oamenii imperfecţi însă au nevoie de mai multe legi pentru a putea face voia lui Dumnezeu. Patriarhi ca Noe, Avraam şi Iacob au primit de la Iehova Dumnezeu legi, pe care le-au transmis familiilor lor (Geneza 6:22; 9:3–6; 18:19; 26:4, 5). Iehova a devenit Legislator într-un sens cu totul nou când a dat naţiunii Israel un cod de legi prin intermediul lui Moise. Acest cod legislativ ne ajută să dobândim o mai mare înţelegere a dreptăţii lui Iehova.

Legea mozaică

5. A fost Legea mozaică o culegere greoaie şi complicată de legi? Motivează-ţi răspunsul.

5 Pentru mulţi, Legea mozaică este o complicată şi greoaie culegere de legi. Această opinie nu exprimă însă nici pe departe adevărul. Întregul cod mozaic conţinea în jur de 600 de legi. Probabil că ţi se par multe, dar gândeşte-te puţin: La sfârşitul secolului al XX-lea, legile federale ale Statelor Unite umpleau peste 150 000 de pagini în cărţile de jurisprudenţă. Din doi în doi ani sunt adăugate alte 600 de legi! Prin urmare, dacă ar fi să ne referim doar la numărul de pagini, Legea mozaică este neînsemnată faţă de impresionantul număr de legi umane. Totuşi, Legea dată de Dumnezeu conţinea prevederi care reglementau viaţa israeliţilor în domenii pe care legile din prezent le scapă complet din vedere. Pentru a ne convinge, să facem o scurtă analiză a acesteia.

6, 7. a) Prin ce se deosebea Legea mozaică de orice alt cod de legi, şi care era cea mai importantă poruncă din Lege? b) Cum puteau demonstra israeliţii că recunosc suveranitatea lui Iehova?

6 Legea preamărea suveranitatea lui Iehova. Aşadar, Legea mozaică nu se compară cu nici un alt cod de legi. Cea mai  importantă poruncă era aceasta: „Ascultă, Israele: DOMNUL Dumnezeul nostru este singurul DOMN. Să iubeşti pe DOMNUL Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta“. Cum trebuiau israeliţii să-şi manifeste iubirea faţă de Dumnezeu? Slujindu-i şi supunându-se suveranităţii sale. — Deuteronomul 6:4, 5; 11:13.

7 Fiecare israelit demonstra că recunoaşte suveranitatea lui Iehova supunându-li-se celor învestiţi cu autoritate peste el. Părinţii, căpeteniile, judecătorii, preoţii şi, mai cu seamă, regele reprezentau toţi autoritatea divină. Orice act de răzvrătire împotriva lor era considerat de Iehova drept răzvrătire împotriva sa. La rândul lor, cei aflaţi în poziţii de autoritate erau pasibili de pedeapsa lui Iehova dacă se purtau cu nedreptate sau cu aroganţă faţă de poporul său (Exodul 20:12; 22:28; Deuteronomul 1:16, 17; 17:8–20; 19:16, 17). Atât unii, cât şi alţii aveau responsabilitatea de a susţine suveranitatea lui Dumnezeu.

8. Cum susţinea Legea normele lui Iehova privitoare la sfinţenie?

8 Legea susţinea normele lui Iehova privitoare la sfinţenie. Cuvintele „sfânt“ şi „sfinţenie“ apar de peste 280 de ori în Legea mozaică. Legea ajuta poporul lui Dumnezeu să deosebească ce era curat de ce era necurat, menţionând aproximativ 70 de lucruri care-l făceau pe un israelit necurat din punct de vedere ceremonial. Aceste legi conţineau referiri la igiena fizică, la dietă şi chiar la îndepărtarea reziduurilor. Ele contribuiau la menţinerea unei stări bune de sănătate. * Dar obiectivul major al acestor legi era acela de a-i ţine la distanţă pe israeliţi de practicile depravate ale naţiunilor din jur, în vederea păstrării unor bune relaţii cu Iehova. Să exemplificăm.

9, 10. Ce prevederi cuprindea legământul Legii cu privire la relaţiile sexuale şi la naşteri, şi ce foloase aduceau aceste legi?

 9 În armonie cu prevederile legământului Legii, relaţiile sexuale şi naşterile — chiar şi în cazul persoanelor căsătorite — erau urmate de o perioadă de necurăţie (Leviticul 12:2–4; 15:16–18). Asemenea prevederi nu puneau într-o lumină nefavorabilă aceste daruri curate de la Dumnezeu (Geneza 1:28; 2:18–25). Dimpotrivă, ele susţineau sfinţenia lui Iehova, ferindu-i pe slujitorii săi de contaminare. Trebuie spus că închinarea naţiunilor din vecinătatea Israelului includea relaţii sexuale şi rituri ale fertilităţii. În religia canaanită bărbaţii şi femeile se prostituau. Aceste practici au dus la apariţia şi la răspândirea unei promiscuităţi crase. Legea mozaică făcea însă o delimitare clară între închinarea la Iehova şi relaţiile sexuale. * Dar erau şi alte avantaje.

10 Aceste legi îndreptau atenţia către un adevăr esenţial. * La drept vorbind, cum se transmite din generaţie în generaţie stigmatul păcatului adamic? Nu prin intermediul relaţiilor sexuale şi prin naştere (Romani 5:12)? De aceea, Legea lui Dumnezeu îi reamintea poporului său de realitatea permanentă a păcatului. Cu toţii suntem, de fapt, născuţi în păcat (Psalmul 51:5). Avem nevoie de iertare şi de eliberare din păcat pentru a ne putea apropia de Dumnezeul nostru sfânt.

11, 12. a) Ce principiu justiţial stătea la baza Legii? b) Ce măsuri împotriva pervertirii justiţiei cuprindea Legea?

11 Legea susţinea justiţia perfectă a lui Iehova. La baza Legii mozaice stătea principiul echivalenţei, sau al echilibrului, în materie de justiţie. „Viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte  pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior“, se putea citi în Lege (Deuteronomul 19:21). Aşadar, în cazurile penale, pedeapsa trebuia să corespundă delictului. Acest aspect al justiţiei divine străbătea întreaga Lege, iar pe noi ne ajută să înţelegem de ce era necesară jertfa de răscumpărare a lui Cristos Isus, după cum vom vedea în capitolul 14. — 1 Timotei 2:5, 6.

12 Legea cuprindea măsuri împotriva pervertirii justiţiei. De exemplu, orice acuzaţie trebuia susţinută de cel puţin doi martori. Mărturia falsă era aspru pedepsită (Deuteronomul 19:15, 18, 19). Mita şi corupţia erau interzise cu desăvârşire (Exodul 23:8; Deuteronomul 27:25). Chiar şi în relaţiile de afaceri, poporul lui Dumnezeu trebuia să susţină înaltele norme ale justiţiei lui Iehova (Leviticul 19:35, 36; Deuteronomul 23:19, 20). Acest cod de legi superior şi drept s-a dovedit a fi o mare binecuvântare pentru Israel.

Legi care reflectau îndurarea şi imparţialitatea

13, 14. Cum promova Legea tratamentul drept şi imparţial care le era aplicat hoţului şi victimei sale?

13 Era Legea mozaică un cod de legi rigid şi implacabil? În nici un caz. Sub inspiraţie divină, regele David a scris: „Legea lui Iehova este perfectă“ (Psalmul 19:7NW). După cum bine ştia el, Legea promova îndurarea şi imparţialitatea. În ce fel?

14 În zilele noastre, legile din unele ţări par a fi mai indulgente şi mai binevoitoare cu infractorii decât cu victimele. De exemplu, să zicem că hoţii sunt trimişi la închisoare. În acest răstimp, victimele suferă de pe urma furtului, dar mai au de plătit şi impozite pentru acoperirea cheltuielilor necesare cazării şi hrănirii infractorilor. În Israelul antic, nu existau închisori aşa cum există astăzi. Severitatea pedepselor era reglementată prin lege (Deuteronomul 25:1–3). Hoţul trebuia să despăgubească victima pentru ceea ce-i furase şi trebuia să plătească şi ceva în plus. Cât anume? Suma varia de la caz la caz. Din câte se pare, era lăsată la latitudinea judecătorilor care luau în considerare o serie de factori, cum ar fi  căinţa păcătosului. Aşa se explică de ce în Leviticul 6:1–7 se vorbeşte despre o despăgubire mult mai mică decât în Exodul 22:7.

15. Cum reflecta legea atât îndurare, cât şi dreptate în cazul unui om care omora pe cineva din greşeală?

15 Legea era îndurătoare şi admitea că nu toate delictele erau deliberate. De exemplu, când un om ucidea pe cineva din greşeală, ucigaşul nu trebuia să plătească viaţă pentru viaţă dacă fugea într-una din cetăţile de refugiu, care erau situate pe tot cuprinsul Israelului. După ce judecători competenţi cercetau cazul, ucigaşul trebuia să locuiască în cetate până la moartea marelui preot. După aceea, era liber să locuiască oriunde dorea. În felul acesta, el beneficia de îndurarea divină. Totodată, această lege punea în evidenţă marea valoare a vieţii umane. — Numeri 15:30, 31; 35:12–25.

16. Cum apăra Legea anumite drepturi personale?

16 Legea apăra drepturile personale. Iată cum erau ocrotiţi datornicii: Legea interzicea intrarea în casa unui datornic pentru a-i sechestra bunurile ca măsură de asigurare a unui împrumut. Creditorul trebuia să rămână afară şi să-l lase pe datornic să-i aducă garanţia. Astfel, nimeni nu putea pătrunde cu forţa în casa aproapelui său. Dacă lua garanţie veşmântul exterior al unui datornic, creditorul trebuia să i-l înapoieze la lăsarea serii, deoarece era posibil ca acesta să aibă nevoie de haină noaptea pentru a se încălzi. — Deuteronomul 24:10–14.

17, 18. În materie de război, în ce privinţe se deosebeau israeliţii de alte naţiuni, şi de ce?

17 Chiar şi războaiele erau reglementate prin Lege. Poporul lui Dumnezeu trebuia să poarte războaie nu pentru a-şi satisface setea de putere sau de cucerire, ci ca reprezentant al lui Dumnezeu în ‘Războaiele lui Iehova’ (Numeri 21:14NW). În majoritatea cazurilor, israeliţii trebuiau să ceară mai întâi capitularea în condiţiile stabilite de ei. Dacă cetatea refuza să se predea, israeliţii puteau începe asediul, care se desfăşura după regulile stabilite de Dumnezeu. Spre deosebire de majoritatea  soldaţilor care au luptat de-a lungul timpului, bărbaţii din armata Israelului nu aveau voie să violeze femeile sau să provoace masacre inutile. Ei nu aveau voie să distrugă mediul natural, fiindu-le interzis să taie pomii fructiferi. * Armatele altor naţiuni nu aveau interdicţii de acest gen. — Deuteronomul 20:10–15, 19, 20; 21:10–13.

18 Nu vă înfioraţi când auziţi că în unele ţări chiar şi copiii sunt instruiţi să devină soldaţi? În Israelul antic, nici un bărbat sub 20 de ani nu era primit în armată (Numeri 1:2, 3). Chiar şi un bărbat matur era scutit de serviciul militar dacă era exagerat de fricos. Un bărbat căsătorit de puţin timp era scutit de armată un an întreg pentru a apuca să-şi vadă fiul care i se năştea înainte de a intra în acest serviciu riscant. În felul acesta, se spunea în Lege, tânărul soţ putea să-i facă o „bucurie“ soţiei sale, cu care abia se căsătorise. — Deuteronomul 20:5, 6, 8; 24:5.

19. Ce măsuri cuprindea Legea în vederea ocrotirii femeilor, a copiilor, a familiilor, a văduvelor şi a orfanilor?

19 De asemenea, Legea le ocrotea pe femei, îi proteja pe copii şi apăra familia. Părinţii erau obligaţi prin lege să le acorde copiilor lor o atenţie permanentă şi să le ofere instruire spirituală (Deuteronomul 6:6, 7). Legea interzicea orice formă de incest, pedeapsa fiind moartea (Leviticul, capitolul 18). Era interzis şi adulterul, care destramă atâtea familii, răpindu-le siguranţa şi demnitatea. Legea îi ocrotea pe orfani şi pe văduve interzicând în termeni cât se poate de categorici abuzurile faţă de această categorie defavorizată. — Exodul 20:14; 22:22–24.

20, 21. a) De ce Legea mozaică îngăduia poligamia la israeliţi? b) În materie de divorţ, de ce se deosebea Legea de norma restabilită mai târziu de Isus?

20 Unii ar putea întreba însă: De ce îngăduia Legea poligamia (Deuteronomul 21:15–17)? Trebuie să analizăm aceste legi în  contextul acelor timpuri. A judeca Legea mozaică după criteriile din prezent şi în contextul culturilor actuale înseamnă, cu siguranţă, a-i da o interpretare greşită (Proverbele 18:13). Conform normei stabilite de Iehova în Eden, căsătoria este o legătură permanentă între un bărbat şi o femeie (Geneza 2:18, 20–24). Însă, pe timpul când Iehova a dat Israelului Legea, poligamia se practica de secole. Iehova ştia bine că poporul său „încăpăţânat“ avea să încalce foarte des chiar şi porunci fundamentale, cum ar fi cele ce interziceau idolatria (Exodul 32:9). Aşadar, manifestând înţelepciune, el nu a ales acea perioadă pentru a corecta toate practicile lor legate de căsătorie. Să nu uităm însă că nu Iehova a instituit poligamia. El s-a folosit însă de Legea mozaică pentru a reglementa poligamia la poporul său şi pentru a preîntâmpina abuzurile.

21 De asemenea, sub Legea mozaică, un bărbat putea să divorţeze de soţia sa dintr-un motiv bine întemeiat, cauzele de divorţ fiind foarte variate (Deuteronomul 24:1–4). Isus a considerat această procedură o concesie pe care Dumnezeu le-o făcuse evreilor „din cauza durităţii inimii [lor]“. Cu toate acestea, asemenea concesii au fost temporare. Pentru continuatorii săi, Isus a restabilit norma iniţială a lui Iehova cu privire la căsătorie. — Matei 19:8.

Legea promova iubirea

22. În ce fel promova Legea mozaică iubirea, şi faţă de cine?

22 Ţi-ai putea imagina un sistem de legi actual care să promoveze iubirea? Legea mozaică promova iubirea mai presus de orice. Numai în cartea Deuteronomul, echivalentul ebraic pentru „iubire“ apare în diferite forme de peste 20 de ori. „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ era a doua mare poruncă din Lege (Leviticul 19:18; Matei 22:37–40). Evreii trebuiau să manifeste acest gen de iubire nu numai faţă de compatrioţii lor, dar şi faţă de străinul care locuia printre ei, ca o reamintire a faptului că şi ei fuseseră cândva străini într-o altă  ţară. Ei trebuiau să manifeste iubire faţă de săraci şi faţă de infirmi, oferindu-le ajutor material şi reţinându-se să profite de pe urma situaţiei lor nefericite. Lor li se poruncea chiar să trateze cu bunătate şi consideraţie animalele de povară. — Exodul 23:6; Leviticul 19:14, 33, 34; Deuteronomul 22:4, 10; 24:17, 18.

23. Ce a fost îndemnat să facă scriitorul Psalmului 119, şi care ar trebui să fie hotărârea noastră?

23 Ce altă naţiune a mai fost binecuvântată cu un asemenea cod de legi? Nu e de mirare că psalmistul a scris: „Cât de mult iubesc eu legea Ta!“ Iubirea pe care o avea el nu era doar un sentiment de moment. Ea l-a îndemnat să asculte de această lege şi să trăiască în conformitate cu ea. În continuare, el a spus: „Toată ziua mă gândesc la ea“ (Psalmul 119:11, 97). Într-adevăr, el dedica timp cu regularitate studierii legilor lui Iehova. Nu încape îndoială că, în felul acesta, iubirea lui pentru legile lui Iehova a crescut. În acelaşi timp a crescut şi iubirea sa faţă de Autorul acestei legi, Iehova Dumnezeu. Pe măsură ce studiezi legea divină, fie ca şi tu să te apropii din ce în ce mai mult de Iehova, Marele Legislator şi Dumnezeul justiţiei.

^ par. 8 De exemplu, legile care prevedeau ca excrementele umane să fie îngropate, bolnavii să fie ţinuţi în carantină, iar persoanele care atinseseră un cadavru să se spele depăşeau cu mult cunoştinţele pe care le posedau oamenii din acele vremuri. — Leviticul 13:4–8; Numeri 19:11–13, 17–19; Deuteronomul 23:13, 14.

^ par. 9 În timp ce în templele canaanite existau încăperi speciale unde se practica prostituţia, Legea mozaică le interzicea celor necuraţi şi să intre în templu. Aşadar, întrucât o persoană care întreţinea relaţii sexuale era considerată un timp necurată, nimănui nu-i era permis să amestece relaţiile sexuale cu închinarea adusă la casa lui Iehova.

^ par. 10 Predarea era obiectivul principal al Legii. De fapt, în Encyclopaedia Judaica se spune că echivalentul ebraic pentru „lege“, tohrah, înseamnă „instruire“.

^ par. 17 Legea punea pe drept cuvânt întrebarea: „Pomul de pe câmp este oare un om, ca să fie distrus de tine?“ (Deuteronomul 20:19). Filon, erudit evreu din secolul I, făcea referire la această lege spunând că Dumnezeu consideră că este „nedrept ca mânia îndreptată împotriva oamenilor să fie vărsată asupra unor creaturi nevinovate“.