Salt la conţinut

Salt la cuprins

 CAPITOLUL 26

Un Dumnezeu „gata să ierte“

Un Dumnezeu „gata să ierte“

1–3. a) Ce povară grea a purtat psalmistul David, şi cum a găsit el alinare pentru neliniştea din sufletul său? b) Ce povară am putea purta atunci când păcătuim, dar ce asigurare ne dă Iehova?

„FĂRĂDELEGILE mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sunt prea grele pentru mine. Sunt fără putere, peste măsură de zdrobit“ (Psalmul 38:4, 8). David ştia cât de apăsătoare poate fi povara unei conştiinţe încărcate. Înţelegând că, deşi urăşte păcatul, Iehova nu-l urăşte pe cel ce a păcătuit — dacă acesta se căieşte cu adevărat şi renunţă la conduita lui păcătoasă —, David a găsit alinare pentru neliniştea din sufletul său. Cu încredere deplină în bunăvoinţa lui Iehova de a fi îndurător cu cei ce se căiesc, David a spus: „Tu eşti bun, DOAMNE, gata să ierţi“. — Psalmul 86:5.

2 Când păcătuim, şi noi putem ajunge să purtăm povara zdrobitoare a mustrărilor de conştiinţă. Acest sentiment de vinovăţie este benefic. Ne poate determina să facem paşi concreţi pentru a îndrepta o greşeală. Există însă şi pericolul ca sentimentul de vinovăţie să ne copleşească. O inimă care se învinovăţeşte ar putea repeta la nesfârşit că Iehova nu ne iartă, oricât de mult ne-am căi. Dacă ne lăsăm „înghiţiţi“ de sentimentul de vinovăţie, Satan va încerca să ne determine să renunţăm, făcându-ne să credem că Iehova ne consideră fără valoare şi nedemni să-i slujim. — 2 Corinteni 2:5–11.

3 Dar aşa priveşte oare Iehova lucrurile? Nicidecum! Iertarea este o faţetă a marii iubiri a lui Iehova. În Cuvântul său, el ne dă asigurarea că este gata să ne ierte când manifestăm căinţă sinceră (Proverbele 28:13). Pentru ca iertarea lui Iehova să nu ni se pară niciodată imposibil de obţinut, să vedem din ce motiv şi în ce fel iartă el.

 De ce este Iehova „gata să ierte“

4. Ce îşi aminteşte Iehova despre natura noastră umană, şi cum afectează această înţelegere felul în care ne tratează el?

4 Iehova ne cunoaşte limitele. „El ştie din ce suntem întocmiţi: Îşi aduce aminte că suntem ţărână“, se spune în Psalmul 103:14. El nu uită că suntem formaţi din ţărână şi că avem defecte, sau slăbiciuni inerente imperfecţiunii. Expresia „el ştie din ce suntem întocmiţi“ ne aminteşte în acest context că Iehova este asemănat în Biblie cu un olar, iar noi, cu vasele de lut pe care le modelează el (Ieremia 18:2–6). * În relaţiile sale cu noi, Marele Olar manifestă stăpânire de sine, tratându-ne potrivit cu natura noastră păcătoasă fragilă şi cu felul în care reacţionăm la îndrumarea sa.

5. Cum este descrisă în cartea Romani puterea păcatului?

5 Iehova înţelege cât de mare este puterea păcatului. În Cuvântul său, păcatul este descris ca o forţă irezistibilă ce-l ţine pe om în laţul ei mortal. Dar cât de mare este puterea păcatului? În cartea Romani, apostolul Pavel spune următoarele: Suntem „sub păcat“, aşa cum soldaţii sunt subordonaţi comandantului lor (Romani 3:9); păcatul „a domnit“ peste omenire ca un rege (Romani 5:21); păcatul „locuieşte“ în noi (Romani 7:17, 20); „legea“ lui este activă tot timpul în noi, încercând de fapt să ne controleze viaţa (Romani 7:23, 25). Cât de mare este puterea păcatului asupra cărnii noastre decăzute! — Romani 7:21, 24.

6, 7. a) Cum îi consideră Iehova pe cei ce caută îndurarea sa cu o inimă plină de remuşcări? b) De ce nu ar trebui să abuzăm de îndurarea lui Dumnezeu?

6 Aşadar, Iehova ştie că noi nu putem asculta în mod perfect de el, oricât de mult ne-am dori. El ne asigură cu iubire că ne iartă atunci când căutăm îndurarea lui cu o inimă plină de remuşcări. În Psalmul 51:17 se spune: „Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit; Dumnezeule, Tu  nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită“. Iehova nu va respinge, sau nu va întoarce niciodată spatele, unei inimi „zdrobite şi mâhnite“ de povara vinei.

7 Înseamnă însă aceasta că ar trebui să abuzăm de îndurarea lui Dumnezeu, invocând natura noastră imperfectă drept scuză pentru a păcătui? Bineînţeles că nu! Iehova nu se lasă în voia sentimentelor. Îndurarea lui are limite. El nu-i va ierta nicidecum pe cei ce practică cu încăpăţânare păcatul, fără a manifesta pic de căinţă (Evrei 10:26). Pe de altă parte, când vede o inimă plină de remuşcări, el este gata să ierte. Să analizăm în continuare câţiva termeni sugestivi folosiţi în Biblie pentru a descrie această faţetă încântătoare a iubirii lui Iehova.

Cât de cuprinzătoare este iertarea lui Iehova?

8. Ce face, de fapt, Iehova când ne iartă păcatele, şi ce încredere ne dă lucrul acesta?

8 După ce s-a căit, David a spus: „Ţi-am făcut cunoscut păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. . . . Şi tu ai iertat vina păcatului meu“ (Psalmul 32:5). Termenul „ai iertat“ este traducerea unui cuvânt ebraic care înseamnă „a ridica“, sau „a duce“. Sensul cu care apare el aici este a îndepărta „vina, păcatul, infracţiunea“. Prin urmare, Iehova a ridicat păcatele lui David şi le-a dus departe. Fără îndoială că faptul acesta a atenuat intensitatea sentimentelor de vinovăţie pe care le nutrise David (Psalmul 32:3). Şi noi putem avea încredere deplină în Dumnezeul care duce departe păcatele celor ce caută iertarea sa în virtutea credinţei lor în jertfa de răscumpărare a lui Isus. — Matei 20:28.

9. Cât de mult îndepărtează Iehova păcatele de la noi?

9 David a mai folosit o imagine sugestivă pentru a arăta cum iartă Iehova: „Cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult a depărtat El greşelile noastre de la noi“ (Psalmul 103:12). Cât de departe este răsăritul de apus? Dintr-un anumit punct de vedere, răsăritul este întotdeauna la cel mai îndepărtat punct de apus; cele două puncte nu se întâlnesc  niciodată. Un biblist spune că această expresie înseamnă „cât mai departe posibil; mai departe decât ne-am putea noi imagina“. Cuvintele inspirate ale lui David sugerează că Iehova duce păcatele pe care le iartă foarte departe, mai departe decât ne-am putea noi imagina.

„Păcatele voastre . . . se vor face albe ca zăpada“

10. De ce nu trebuie să credem că vom purta stigmatul păcatului tot restul zilelor noastre după ce Iehova ne-a iertat păcatele?

10 Ai încercat vreodată să scoţi o pată de pe o haină deschisă la culoare? Probabil că, oricât de mult te-ai străduit să o îndepărtezi, pata a rămas vizibilă. Să observăm ce spune Iehova despre felul în care poate să ierte el: „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna“ (Isaia 1:18). Cârmâzul este un roşu deschis. * „Purpura“ era unul dintre cei mai  rezistenţi coloranţi cu care se vopseau materialele (Naum 2:3). Cu propriile eforturi nu am putea spera să îndepărtăm vreodată stigmatul păcatului. Însă Iehova poate lua păcatele, care sunt asemenea cârmâzului sau a purpurei, şi le poate face albe ca zăpada sau ca lâna nevopsită. Odată ce Iehova ne iartă pentru păcatele pe care le-am făcut, nu mai avem de ce să credem că vom purta stigmatul acestora tot restul vieţii.

11. În ce sens aruncă Iehova în spate păcatele noastre?

11 Într-un emoţionant cântec de recunoştinţă pe care l-a compus Ezechia după ce a fost vindecat de o boală mortală, el i-a spus lui Iehova: „Ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele“ (Isaia 38:17). Iehova este prezentat aici luând păcatele celui ce a păcătuit şi s-a căit şi aruncându-le în spatele Său, ca să nu le mai vadă şi să nu mai ţină seama de ele. Potrivit unei lucrări de referinţă, ideea transmisă de aceste cuvinte mai poate fi redată astfel: „Ai făcut [cu păcatele mele] ca şi cum n-ar fi existat“. Ce mare încurajare!

12. Cum arată profetul Mica că Iehova îndepărtează definitiv păcatele pe care le iartă?

12 Într-o promisiune de restabilire, profetul Mica şi-a exprimat convingerea că Iehova îşi va ierta poporul penitent: „Care Dumnezeu este ca Tine, care . . . treci cu vederea păcatele rămăşiţei moştenirii Tale? . . . Şi vei arunca în adâncimile mării toate păcatele lor“ (Mica 7:18, 19). Imaginează-ţi ce au însemnat aceste cuvinte pentru evreii din timpurile biblice. Mai putea fi recuperat ceva ce fusese aruncat în „adâncimile mării“? Cuvintele lui Mica dau de înţeles că Iehova îndepărtează definitiv păcatele pe care le iartă.

13. Care este semnificaţia cuvintelor lui Isus: „Iartă-ne datoriile“?

13 Isus s-a folosit de relaţia dintre creditori şi datornici pentru a ilustra modul în care iartă Iehova. Isus ne-a învăţat să ne rugăm astfel: „Iartă-ne datoriile“ (Matei 6:12). Isus a comparat păcatele cu datoriile (Luca 11:4). Când păcătuim, facem  „datorii“ la Iehova. Despre verbul grecesc tradus prin „a ierta“, într-o lucrare de referinţă se spune că înseamnă „a renunţa la o datorie, fără a o mai cere“. Într-un anumit sens, când iartă, Iehova anulează o datorie, pentru care, altfel, ar trebui să ne ceară socoteală. Păcătoşii care se căiesc se pot simţi încurajaţi. Iehova nu va pretinde niciodată să i se plătească o datorie anulată de el! — Psalmul 32:1, 2.

14. Ce imagine evocă expresia „să vă fie şterse păcatele“?

14 Despre modul în care iartă Iehova, Faptele 3:19 mai spune: „Căiţi-vă deci şi întoarceţi-vă, ca să vă fie şterse păcatele“. Verbul „a şterge“ este traducerea unui cuvânt grecesc care mai poate să însemne „a răzui . . . a anula sau a distruge“. Potrivit unor biblişti, imaginea sugerată de acest termen este aceea a ştergerii scrisului de mână. Dar cum era posibil lucrul acesta? Cerneala folosită în antichitate era făcută din funingine amestecată cu clei şi apă. La puţin timp după ce se scria cu această cerneală, scrisul se putea şterge complet cu un burete umed. Această imagine ilustrează într-un mod minunat îndurarea lui Iehova. Când ne iartă el păcatele, este ca şi cum ar şterge totul cu un burete.

Iehova vrea ca noi să ştim că el este „gata să ierte“

15. Ce vrea Iehova să ştim despre el?

15 Nu înţelegem din aceste imagini sugestive că Iehova vrea să ştim că el este cu adevărat gata să ne ierte păcatele atât timp cât noi ne căim cu sinceritate? Nu trebuie să ne temem că el va folosi ulterior aceste păcate împotriva noastră. Biblia ne mai dezvăluie ceva despre marea îndurare a lui Iehova: Când iartă, el uită.

„Nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor“

16, 17. Ce vrea să spună Biblia când afirmă că Iehova uită păcatele noastre? Argumentează-ţi răspunsul.

16 Cu privire la cei din noul legământ, Iehova a promis: „Le voi ierta nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor“ (Ieremia 31:34). Înseamnă aceasta că Iehova nu  mai poate să-şi amintească păcatele celor pe care i-a iertat? În nici un caz! Biblia vorbeşte despre păcatele multor persoane pe care Iehova le-a iertat, între care şi cele ale lui David (2 Samuel 11:1–17; 12:13). Bineînţeles că Iehova ştie şi acum ce greşeli au făcut aceşti oameni. O consemnare a păcatelor lor, a căinţei şi a iertării lor de către Dumnezeu a fost păstrată spre folosul nostru (Romani 15:4). Aşadar, ce vrea să spună Biblia când afirmă că Iehova nu-şi mai „aminteşte“ păcatele celor pe care-i iartă?

17 Verbul ebraic tradus prin „a-şi aduce aminte“ nu înseamnă doar o rememorare a trecutului. Într-o exegeză a Bibliei (Theological Wordbook of the Old Testament) se spune că acest verb transmite şi „ideea implicită de a lua măsurile necesare“. Cu această accepţiune, „a-şi aminti“ un păcat presupune,  aşadar, a lua măsuri împotriva păcătoşilor (Osea 9:9). Dar, când spune „nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor“, Dumnezeu ne dă asigurarea că, după ce-i iartă pe păcătoşii care se căiesc, el nu va lua măsuri împotriva lor din cauza acestor păcate (Ezechiel 18:21, 22). Astfel, Iehova iartă în sensul că nu-şi aminteşte întruna de păcatele noastre ca să ne acuze sau să ne pedepsească la nesfârşit. Nu este înviorător să ştim că Dumnezeul nostru iartă şi uită?

Ce se poate spune despre consecinţe?

18. De ce iertarea nu înseamnă că un păcătos care se căieşte este scutit de toate consecinţele conduitei sale greşite?

18 Faptul că Iehova iartă cu promptitudine înseamnă că un păcătos care se căieşte este absolvit de toate consecinţele conduitei sale greşite? Nicidecum. Nu putem păcătui fără să simţim consecinţele. Pavel a scris: „Ce seamănă omul, aceea va şi secera“ (Galateni 6:7). Probabil că vom suporta anumite consecinţe ale acţiunilor noastre. Aceasta nu înseamnă însă că, după ce ne iartă, Iehova trimite nenorocirea asupra noastră. Când apar probleme, un creştin nu ar trebui să spună: Poate că Iehova mă pedepseşte pentru păcatele mele din trecut (Iacov 1:13). Totuşi, Iehova nu ne scapă de toate efectele acţiunilor noastre greşite. Divorţul, sarcinile nedorite, bolile cu transmitere sexuală, pierderea încrederii pe care au avut-o ceilalţi în noi sau a respectului de sine pot fi consecinţe triste şi inevitabile ale păcatului. Să ne amintim că, şi după ce l-a iertat pe David pentru păcatele lui, cu Bat-Şeba şi faţă de Urie, Iehova nu l-a ferit de consecinţele dezastruoase ce au urmat. — 2 Samuel 12:9–12.

19–21. a) Cum se dovedea legea consemnată în Leviticul 6:1–7 a fi atât în favoarea victimei, cât şi a făptaşului? b) Dacă alte persoane au fost lezate de păcatele noastre, ce paşi vrea Iehova să facem?

19 Păcatele noastre pot avea şi alte consecinţe, în special dacă şi alte persoane au fost lezate de acţiunile noastre. Să luăm ca exemplu relatarea din Leviticul, capitolul 6. Legea  mozaică se referă aici la situaţia în care cineva comitea o infracţiune gravă însuşindu-şi prin jaf, extorcare sau înşelăciune bunurile unui compatriot israelit. Făptaşul nu-şi recunoştea vina, mergând până acolo, încât să jure fals. Era cuvântul unei persoane împotriva cuvântului altei persoane. Mai târziu însă, vinovatul avea mustrări de conştiinţă şi îşi mărturisea păcatul. Pentru a obţine iertarea lui Dumnezeu, el trebuia să facă trei lucruri: să dea înapoi ceea ce luase, să-i plătească victimei 20 la sută din valoarea lucrului pe care-l furase şi să aducă un berbec ca jertfă pentru vină. În continuare, legea spunea: „Preotul va face pentru el ispăşire înaintea DOMNULUI şi i se va ierta, oricare ar fi fost lucrurile care l-au făcut vinovat“. — Leviticul 6:1–7.

20 Această lege era o măsură plină de îndurare din partea lui Dumnezeu. Era în favoarea victimei, care primea înapoi ceea ce i se furase şi care, fără îndoială, se simţea extrem de uşurată când făptaşul îşi recunoştea în cele din urmă păcatul. Totodată, legea era şi de partea celui a cărui conştiinţă îl îndemna până la urmă să-şi recunoască vina şi să-şi corecteze greşeala. Dar, dacă refuza să procedeze astfel, nu se putea aştepta ca Dumnezeu să-l ierte.

21 Deşi nu ne aflăm sub Legea mozaică, această Lege ne ajută să înţelegem cum gândeşte Iehova, iar în contextul de faţă, cum consideră el iertarea (Coloseni 2:13, 14). Dacă alte persoane au fost rănite de păcatele noastre, Dumnezeu vrea să facem tot ceea ce ne stă în putinţă pentru a ne îndrepta greşeala (Matei 5:23, 24). Aceasta ar putea însemna să recunoaştem că am păcătuit şi că suntem vinovaţi şi chiar să ne cerem scuze de la cel faţă de care am greşit. După aceea, putem să apelăm la Iehova, pe baza jertfei lui Isus, cu convingerea că vom fi iertaţi de Dumnezeu. — Evrei 10:21, 22.

22. Ce ar putea însoţi iertarea acordată de Iehova?

22 Ca orice părinte iubitor, Iehova ar putea ca, odată cu iertarea, să ne şi disciplineze (Proverbele 3:11, 12). Poate că un  creştin care se căieşte îşi va pierde privilegiul de a sluji ca bătrân, ca slujitor ministerial sau ca evanghelizator cu timp integral. Pierderea, temporară, a acestor privilegii la care ţinea mult ar putea să-i provoace durere. Disciplinarea nu înseamnă însă că Iehova se reţine să ierte. Trebuie să ne amintim că disciplinarea din partea lui Iehova este o dovadă că el ne iubeşte. Faptul de a o accepta şi de a acţiona în consecinţă este spre binele nostru. — Evrei 12:5–11.

23. De ce nu ar trebui niciodată să tragem concluzia că Iehova nu ne va arăta îndurare, şi de ce ar trebui să imităm felul în care iartă el?

23 Ce reconfortant este să ştim că Dumnezeul nostru este „gata să ierte“! În pofida greşelilor pe care poate că le-am făcut, n-ar trebui niciodată să credem că Iehova nu va fi îndurător cu noi. Dacă ne căim cu adevărat, dacă luăm măsurile necesare pentru a corecta greşeala pe care am făcut-o şi ne rugăm cu sinceritate pentru iertare pe baza sângelui lui Isus, putem avea încredere deplină că Iehova ne va ierta (1 Ioan 1:9). Să imităm şi noi în relaţiile cu semenii noştri modul în care iartă Iehova. Dacă Iehova, care nu păcătuieşte, ne poate ierta cu atâta iubire, nu ar trebui ca noi, oamenii imperfecţi, să facem tot ce putem pentru a ne ierta unii pe alţii?

^ par. 4 Acelaşi cuvânt ebraic redat prin „din ce suntem întocmiţi“ este folosit cu referire la vasele de lut lucrate de un olar. — Isaia 29:16.

^ par. 10 Un biblist spune despre cârmâz că era „un colorant puternic, sau rezistent“. Nimic nu-l putea îndepărta, nici roua, nici ploaia, nici spălatul, nici folosirea îndelungată.