Faptele apostolilor 17:1-34

17  Apoi au trecut prin Amfipolis și prin Apollonia și au ajuns la Tesalonic+, unde era o sinagogă a iudeilor.  Potrivit obiceiului său+, Pavel a intrat la ei și, în trei sabaturi, a discutat cu ei din Scripturi+,  explicând și dovedind cu citate că Cristosul trebuia să sufere+ și să fie sculat din morți+. Și zicea: „Acesta este Cristosul, acest Isus pe care vi-l vestesc”.  Drept urmare, unii dintre ei au devenit credincioși și li s-au alăturat lui Pavel și lui Sila+ și, la fel, o mare mulțime de greci care se închinau lui Dumnezeu și multe dintre femeile de seamă.  Dar iudeii, fiind plini de invidie+, au strâns câțiva oameni răi care își pierdeau vremea prin piață, au format o gloată și au provocat agitație în oraș. Au dat năvală în casa lui Iason și i-au căutat pe Pavel și pe Sila ca să-i scoată înaintea gloatei+.  Și, pentru că nu i-au găsit, i-au târât pe Iason și pe câțiva frați la conducătorii orașului, strigând: „Oamenii aceștia care au răscolit* pământul locuit sunt și aici+,  iar Iason i-a primit în casa lui. Toți oamenii aceștia se împotrivesc decretelor Cezarului, spunând că există un alt rege, Isus+”.  Când au auzit aceste lucruri, mulțimea și conducătorii orașului s-au alarmat.  Și, după ce au primit suficientă garanție* de la Iason și de la ceilalți, i-au lăsat să plece. 10  Chiar în noaptea aceea, frații i-au trimis pe Pavel și pe Sila la Bereea. Când au ajuns acolo, ei au intrat în sinagoga iudeilor. 11  Aceștia aveau un caracter mai nobil* decât cei din Tesalonic, căci au acceptat cuvântul cu cea mai mare însuflețire, cercetând cu atenție Scripturile în fiecare zi ca să vadă dacă lucrurile erau așa. 12  Astfel, mulți dintre ei au devenit credincioși și, la fel, dintre greci, multe femei de vază și unii bărbați. 13  Dar, când au aflat că Pavel vestea cuvântul lui Dumnezeu și în Bereea, iudeii din Tesalonic au venit acolo să instige și să tulbure mulțimile+. 14  Atunci frații l-au trimis imediat pe Pavel spre mare+, dar Sila și Timotei au rămas acolo. 15  Însă cei care îl însoțeau pe Pavel l-au condus până la Atena. Și, după ce Pavel le-a spus să le transmită lui Sila și lui Timotei+ să vină cât mai repede la el, au plecat. 16  În timp ce îi aștepta în Atena, lui Pavel i s-a iritat spiritul văzând că orașul era plin de idoli. 17  Astfel, a început să discute în sinagogă cu iudeii și cu ceilalți oameni care se închinau lui Dumnezeu și, zilnic în piață, cu cei ce se aflau acolo. 18  Dar câțiva filozofi epicurieni și stoici au început să discute cu el în contradictoriu. Unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul ăsta?”, iar alții: „Pare să predice despre niște zeități străine”. Și aceasta pentru că anunța vestea bună despre Isus și învierea+. 19  De aceea, l-au luat și l-au dus la Areopag, zicând: „Putem ști ce este această învățătură nouă despre care vorbești? 20  Căci tu vii cu niște lucruri ciudate pentru urechile noastre și vrem să știm ce înseamnă lucrurile acestea”. 21  De fapt, toți atenienii și străinii care stăteau acolo nu-și petreceau timpul liber cu nimic altceva decât spunând sau ascultând ceva nou. 22  Pavel s-a ridicat în mijlocul Areopagului+ și a zis: „Bărbați din Atena, după câte văd, în toate lucrurile aveți mai multă teamă de zeități* decât alții+. 23  De exemplu, când am trecut și m-am uitat cu atenție la obiectele voastre de închinare, am găsit și un altar pe care era gravat: «Unui Dumnezeu necunoscut». Astfel, ceea ce venerați voi fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu. 24  Dumnezeul care a făcut lumea și toate lucrurile din ea, el, care este Domnul cerului și al pământului+, nu locuiește în temple făcute de mâini+, 25  nici nu este slujit de mâini omenești, ca și cum ar avea nevoie de ceva+, căci el însuși le dă tuturor viață, suflare+ și toate lucrurile. 26  El a făcut dintr-un singur om+ toate națiunile ca să locuiască pe toată fața pământului+ și a decretat timpurile fixate și a stabilit granițele între care să locuiască oamenii+, 27  pentru ca ei să-l caute pe Dumnezeu, chiar dacă ar trebui să bâjbâie după el, și să-l găsească+, deși nu este departe de niciunul dintre noi. 28  Fiindcă prin el* avem viață, ne mișcăm și existăm+, așa cum au zis unii dintre poeții voștri: «Căci și noi suntem copiii* săi». 29  Așadar, pentru că suntem copiii* lui Dumnezeu+, nu trebuie să credem că Ființa Divină este asemenea aurului, argintului sau pietrei, asemenea vreunui lucru sculptat prin arta și imaginația omului+. 30  Este adevărat că Dumnezeu a trecut cu vederea acele timpuri de neștiință+; dar acum, el le spune tuturor oamenilor, de pretutindeni, că trebuie să se căiască. 31  Pentru că a stabilit o zi în care urmează să judece+ cu dreptate pământul locuit printr-un om pe care l-a numit. Și le-a dat o garanție tuturor oamenilor înviindu-l din morți+”. 32  Când au auzit despre învierea morților, unii au început să-și bată joc+, în timp ce alții au zis: „Despre asta te vom asculta și altă dată!”. 33  Atunci Pavel a ieșit din mijlocul lor, 34  dar unii oameni i s-au alăturat și au devenit credincioși. Printre ei au fost Dionisie, judecător la tribunalul Areopagului, o femeie pe nume Damaris și alții împreună cu ei.

Note de subsol

Sau „au provocat tulburare pe”.
Sau „au primit cauțiune”.
Sau „erau mai dornici să învețe”.
Sau „sunteți mai religioși”.
Sau „datorită lui”. Lit. „în el”.
Sau „urmașii”.
Sau „urmașii”.

Note pentru studiu

a discutat: Pavel nu s-a mulțumit să anunțe vestea bună, ci a și explicat-o și a adus dovezi din Scripturi, adică din Scripturile ebraice inspirate. El a făcut mai mult decât să citească din Scripturi: a adus argumente și și-a adaptat argumentația la auditoriu. Verbul grecesc dialégomai înseamnă „a se angaja într-un schimb de idei”, „a conversa”, „a discuta”. Sensul verbului presupune interacțiune cu alții. Acest termen grecesc apare și în Fa 17:17; 18:4, 19; 19:8, 9; 20:7, 9.

dovedind cu citate: Sensul literal al termenului grecesc este „a pune alături (a așeza unul lângă altul)”. Aceasta sugerează că Pavel a comparat cu atenție profețiile mesianice din Scripturile ebraice cu evenimentele din viața lui Isus, arătând cum a împlinit Isus acele profeții.

conducătorii orașului: Lit. „poliarhii”, însemnând „conducătorii cetățenilor”. Termenul grecesc politárkhēs nu apare în literatura greacă clasică. Cu toate acestea, în zona Tesalonicului, precum și în mai multe locuri din provincia Macedonia au fost descoperite inscripții conținând acest titlu, unele dintre ele datând din secolul I î.e.n. Aceste descoperiri confirmă exactitatea cărții Faptele și atestă că, din punct de vedere istoric, narațiunea lui Luca este demnă de încredere.

Cezarului: Sau „împăratului”. Împăratul roman aflat la putere în timpul serviciului pământesc al lui Isus era Tiberiu. Termenul „Cezar” nu se referea însă doar la împăratul aflat în exercițiul funcțiunii. El se putea referi și la autoritatea romană civilă, adică Statul, și la reprezentanții săi oficiali, pe care Pavel i-a numit ‘autoritățile superioare’, iar Petru, ‘regele’ și ‘guvernatorii’ acestuia. (Ro 13:1-7; 1Pe 2:13-17; Tit 3:1; vezi Glosarul)

Cezarului: Sau „împăratului”. Împăratul roman din acea vreme era Claudiu, care a domnit între anii 41 și 54 e.n. (Fa 11:28; 18:2; vezi nota de studiu de la Mt 22:17 și Glosarul)

cercetând cu atenție: Sau „studiind în profunzime”. Termenul grecesc anakrínō a fost definit drept „a cerne”, „a împărți”, „a separa”. El este folosit uneori și cu referire la o audiere judiciară. (Lu 23:14; Fa 4:9; 28:18; 1Co 4:3) Așadar, în acest context, termenul transmite ideea de cercetare atentă și minuțioasă, asemănătoare celei efectuate în cadrul unui proces. Cercetarea pe care au făcut-o evreii din Bereea nu a fost superficială; ei au făcut cercetări atente pentru a se convinge de exactitatea argumentelor aduse de Pavel și de Sila din Scripturi cu privire la faptul că Isus era promisul Mesia.

piață: Lit. agorá. Situată în nord-vestul Acropolei, piața din Atena se întindea pe o suprafață de aproximativ cinci hectare. Această piață nu era doar un loc în care se făcea comerț, ci și centrul vieții economice, politice și culturale a orașului. Atenienilor le plăcea să se adune în acest centru al vieții publice pentru a purta conversații intelectuale.

filozofi epicurieni: Discipoli ai filozofului grec Epicur (341-270 î.e.n.). Ei predau ideea conform căreia satisfacerea plăcerilor era scopul suprem al vieții. Epicurienii credeau în existența zeilor, dar considerau că aceștia nu erau interesați de oameni, nu îi recompensau, dar nici nu îi pedepseau. Prin urmare, orice rugăciune și jertfă erau inutile. Gândirea și acțiunile lor nu erau ghidate de principii morale. Ei îndemnau la moderație, întrucât în acest mod erau evitate consecințele negative ale exceselor. În opinia lor, cunoștința îi era necesară unei persoane doar pentru a o elibera de temerile și superstițiile religioase. Nici epicurienii, nici stoicii nu credeau în înviere. (Vezi nota de studiu de la stoici, din acest verset.)

stoici: Adepți ai unei școli filozofice grecești care considerau că fericirea putea fi dobândită numai trăind în armonie cu rațiunea și cu natura. În opinia lor, un om cu adevărat înțelept era indiferent la durere sau la plăcere. Ei credeau că toate lucrurile erau parte intrinsecă a unei zeități impersonale și că sufletul uman provenea din această sursă. Unii stoici susțineau că sufletul avea să fie distrus în cele din urmă împreună cu universul, în timp ce alții considerau că sufletul avea să fie absorbit din nou de această divinitate. Nici stoicii, nici epicurienii nu credeau în înviere. (Vezi nota de studiu de la filozofi epicurieni, din acest verset.)

palavragiul: Lit. „ciugulitorul de semințe”. Termenul grecesc care apare aici, spermológos, era folosit cu referire la o pasăre care ciugulește semințe. În sens figurat, avea o conotație depreciativă indicând o persoană care ciugulește sau adună resturi cerșind sau furând sau o persoană simplă și neinstruită care repetă frânturi de informații, fiind un flecar trândav. De fapt, acei oameni instruiți spuneau că Pavel flecărea despre lucruri pe care nu le înțelegea.

Areopag: Sau „Colina lui Ares”. Ares era zeul grec al războiului. Situat la nord-vest de Acropole, Areopagul era locul unde se întrunea de obicei tribunalul suprem din Atena. Termenul „Areopag” ar putea să se refere fie la colină, fie la acel tribunal. (Fa 17:34) De aceea, unii erudiți consideră că Pavel a fost dus pe acea colină sau în apropierea ei. Alții cred că el a fost interogat în fața membrilor tribunalului, reunit în altă parte, probabil în agoră. Întrucât Ares corespunde zeului roman Marte, în unele traduceri acest loc este numit „Colina lui Marte”.

stăteau: Sau „erau în vizită”. Termenul grecesc epidēméō, folosit aici, are sensul de „a se afla într-un loc în calitate de străin sau vizitator”.

Unui Dumnezeu necunoscut: Termenii grecești Agnṓstoi theói apăreau într-o inscripție aflată pe un altar din Atena. Atenienii își manifestau teama de zeități construind multe temple și altare, ajungând să înalțe altare chiar și unor zeități abstracte, precum Faima, Modestia, Energia, Persuasiunea și Mila. De teamă să nu omită niciun zeu, atrăgându-și astfel dezaprobarea acestuia, ei au dedicat un altar „unui Dumnezeu necunoscut”. Prin ridicarea acestui altar, ei admiteau existența unui Dumnezeu despre care nu știau nimic. Pavel s-a folosit cu iscusință de prezența acestui altar pentru a le vorbi ascultătorilor săi despre adevăratul Dumnezeu, care, până atunci, le fusese necunoscut.

lumea: În literatura greacă laică, dar mai ales în Biblie, cuvântul grecesc kósmos se referă cu precădere la omenire. (Vezi nota de studiu de la Ioa 1:10.) În scrierile grecești, termenul este folosit însă și cu referire la univers și la creație. Este posibil ca, aici, Pavel, care a încercat să găsească o bază comună cu interlocutorii săi greci, să fi folosit termenul cu acest sens.

temple făcute de mâini: Cuvântul grecesc kheiropoíētos apare și în Fa 7:48 și în Ev 9:11, 24. Spre deosebire de zeița greacă Atena și de alți zei greci, a căror glorie depindea de temple, sanctuare și altare făcute de oameni, Domnul Suveran al cerurilor și al pământului nu locuiește în temple literale. (1Re 8:27) Adevăratul Dumnezeu este mai mare decât orice idol din templele construite de oameni. (Is 40:18-26) Probabil că Pavel a făcut această remarcă deoarece văzuse multitudinea de temple și de altare dedicate diverșilor zei.

avem viață, ne mișcăm și existăm: Unii au emis ipoteza că această afirmație este un tricolon, procedeu specific retoricii grecești care constă în alăturarea a trei elemente paralele pentru exprimarea unei idei. Această tehnică a fost folosită de Platon, Sofocle și Aristotel în operele lor. În opinia unora, cuvintele lui Pavel fac aluzie la un poem al lui Epimenide, poet cretan care a trăit în secolul al VI-lea î.e.n.

unii dintre poeții voștri: Se pare că Pavel a citat cuvintele „căci și noi suntem copiii săi” din poemul Phaenomena, scris de poetul stoic Aratus. Cuvinte asemănătoare se găsesc și în alte scrieri grecești, precum Imn lui Zeus, compus de scriitorul stoic Cleantes. Este posibil ca Pavel să fi citat din poeți greci, întrucât exista obiceiul ca persoanele educate să citeze din operele clasice în argumentația lor.

pământul locuit: Aici, termenul grecesc oikouménē, redat prin „pământul locuit”, este folosit în sens larg și se referă la pământ ca locuință a omenirii. (Lu 4:5; Ro 10:18; Re 12:9; 16:14) În secolul I, acest termen era folosit și cu referire la vastul Imperiu Roman, pe teritoriul căruia erau răspândiți evreii. (Fa 24:5)

garanție: Sau „dovadă”. Lit. „credință”. Termenul grecesc pístis, redat de multe ori prin „credință”, este folosit, din câte se pare, în acest context pentru a transmite ideea de dovadă ce insuflă încredere deplină într-o promisiune.

Areopag: Sau „Colina lui Ares”. Ares era zeul grec al războiului. Situat la nord-vest de Acropole, Areopagul era locul unde se întrunea de obicei tribunalul suprem din Atena. Termenul „Areopag” ar putea să se refere fie la colină, fie la acel tribunal. (Fa 17:34) De aceea, unii erudiți consideră că Pavel a fost dus pe acea colină sau în apropierea ei. Alții cred că el a fost interogat în fața membrilor tribunalului, reunit în altă parte, probabil în agoră. Întrucât Ares corespunde zeului roman Marte, în unele traduceri acest loc este numit „Colina lui Marte”.

judecător la tribunalul Areopagului: Sau „areopagitul”, adică membru al tribunalului Areopagului. (Vezi nota de studiu de la Fa 17:19.)

Multimedia

Bereea
Bereea

În imagine se vede orașul modern Veria, din Grecia, situat pe locul anticului Bereea, vizitat de Pavel și de Sila. Bereea se afla la circa 30 km sud de renumitul drum roman Via Egnatia și la aproximativ 65 km vest-sud-vest de Tesalonic. Atât evreii, cât și grecii din Bereea au reacționat favorabil la vestea bună. Cu toate acestea, discipolii locali l-au îndemnat pe Pavel să plece din oraș după sosirea instigatorilor din Tesalonic care au ațâțat mulțimea la violență. Dar Sila și Timotei au rămas o vreme la Bereea întărind congregația nou formată. (Fa 17:10-14) Bereea a fost ultimul oraș din Macedonia – teritoriu productiv, dar plin de greutăți –, vizitat de Pavel în timpul celei de a doua călătorii misionare.

Altare dedicate unor dumnezei necunoscuți
Altare dedicate unor dumnezei necunoscuți

În discursul ținut la Areopagul din Atena, Pavel a făcut referire la „un altar pe care era gravat: «Unui Dumnezeu necunoscut»”. (Fa 17:23) Literatura și arheologia conțin dovezi care demonstrează existența unor astfel de altare pe teritoriul Imperiului Roman. De exemplu, geograful Pausania (secolul al II-lea e.n.) a scris despre existența în Grecia a unor altare dedicate dumnezeilor necunoscuți, în timp ce Filostrat (secolele al II-lea și al III-lea e.n.) se referă în mod specific la acest tip de altare din Atena. Fotografia nr. 1 prezintă ruinele unui altar din secolul al II-lea e.n. din Pergam (actualmente pe teritoriul Turciei). Deși inscripția este incompletă, o potențială reconstituire a primului rând este: „Unor dumnezei necunoscuți”. Fotografia nr. 2 prezintă un altar găsit pe Colina Palatină din Roma. El datează din jurul anului 100 î.e.n. și este dedicat unei zeități anonime. Aceste dovezi vin în sprijinul relatării biblice despre existența unor astfel de altare.