Salt la conţinut

Salt la cuprins

 CAPITOLUL 25

‘Compasiunea tandră a Dumnezeului nostru’

‘Compasiunea tandră a Dumnezeului nostru’

1, 2. a) Cum reacţionează instinctiv o mamă la plânsul copilului ei? b) Ce sentiment este şi mai puternic decât compasiunea maternă?

ÎN PLINĂ noapte, un copilaş începe să plângă. Mama lui se trezeşte imediat. De când i s-a născut copilul, ea nu mai doarme la fel de profund ca înainte. A învăţat să deosebească diferitele tonalităţi ale plânsului lui. Ea poate să spună deseori dinainte dacă sugarului îi este foame, dacă vrea să fie luat în braţe sau dacă are nevoie de altceva. Însă indiferent de motivul pentru care plânge micuţul, mama lui reacţionează imediat. Inima n-o lasă să rămână indiferentă la necesităţile copilaşului ei.

2 Compasiunea pe care o simte o mamă pentru copilul născut de ea este unul dintre cele mai tandre sentimente umane. Există, însă, un sentiment infinit mai puternic: compasiunea tandră a Dumnezeului nostru, Iehova. O analiză a acestei calităţi atrăgătoare ne poate ajuta să ne apropiem şi mai mult de Iehova. Să vedem, aşadar, ce este compasiunea şi cum o manifestă Dumnezeu.

Ce este compasiunea

3. Ce sens are verbul ebraic tradus prin „a manifesta îndurare“, sau „a avea milă“?

3 În Biblie, compasiunea şi mila sunt prezentate ca fiind strâns legate. Există mai multe cuvinte ebraice şi greceşti care transmit ideea de compasiune tandră. Să luăm ca exemplu verbul ebraic rachám, tradus deseori prin „a manifesta îndurare“, sau „a avea milă“. Într-o lucrare de referinţă se spune că verbul rachám „exprimă un sentiment tandru şi profund de compasiune, ca acela trezit la vederea neputinţei  sau a suferinţei unor persoane la care ţinem mult sau care au nevoie de ajutorul nostru“. În ebraică, acest cuvânt, pe care Iehova îl aplică la sine, este apropiat ca sens de termenul care înseamnă „uter“ şi transmite ideea de „compasiune maternă“. *Exodul 33:19; Ieremia 33:26.

„Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează?“

4, 5. Evocând sentimentele pe care le are o mamă pentru copilul ei nou-născut, ce ne învaţă Biblia despre compasiunea lui Iehova?

4 Biblia evocă sentimentele pe care le are o mamă faţă de copilul ei pentru a ilustra compasiunea lui Iehova. În Isaia 49:15 citim: „Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă [rachám] de fiul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita“. Această descriere emoţionantă evidenţiază profunzimea compasiunii lui Iehova pentru poporul său. În ce fel?

5 Cu greu ne-am putea imagina o mamă care ar uita să-şi hrănească sau să-şi îngrijească copilul nou-născut. Un sugar este complet neajutorat; zi şi noapte el are nevoie de afecţiunea şi de atenţia mamei sale. Din nefericire însă, mai ales în zilele noastre, caracterizate prin lipsa ‘afecţiunii naturale’, neglijarea copiilor de către mamele lor nu mai este ceva ieşit din comun (2 Timotei 3:1, 3). „Totuşi“, declară Iehova, „Eu nu te voi uita“. Compasiunea tandră pe care o are Iehova pentru slujitorii săi este loială. Este infinit mai puternică decât cel mai tandru sentiment natural pe care ni-l putem imagina: compasiunea pe care o mamă o simte în mod normal faţă de copilul ei nou-născut. Nu este deci deloc de mirare că un biblist a comentat versetul 15 din Isaia 49 în felul următor: „Aceasta este una dintre cele mai puternice, dacă nu chiar cea mai puternică dovadă a iubirii lui Dumnezeu pe care o găsim în Vechiul Testament“.

6. Cum au considerat mulţi oameni imperfecţi compasiunea tandră, dar ce asigurare ne dă Iehova?

 6 Este compasiunea tandră un semn de slăbiciune? Mulţi oameni imperfecţi au adoptat această concepţie. De exemplu, filozoful latin Seneca, contemporan cu Isus şi unul dintre intelectualii proeminenţi ai Romei, a predat că „mila este o slăbiciune a minţii“. Seneca a fost un adept al stoicismului, curent filozofic care elogia calmul golit de sentimente. O persoană înţeleaptă poate să-i ajute pe cei aflaţi în suferinţă, spunea Seneca, însă nu trebuie să simtă milă, pentru că mila i-ar răpi liniştea. Acest punct de vedere egocentric asupra vieţii excludea compasiunea tandră. Însă Iehova nu este nici pe departe aşa! În Cuvântul său, Iehova ne asigură că este „plin de o tandră afecţiune şi îndurător [literalmente, compătimitor]“ (Iacov 5:11). După cum vom vedea, compasiunea nu este o slăbiciune, ci o calitate puternică, esenţială. Să vedem cum Iehova, asemenea unui părinte iubitor, îşi manifestă compasiunea.

Iehova manifestă compasiune faţă de o naţiune

7, 8. Ce suferinţe au îndurat israeliţii în Egiptul antic, şi cum a reacţionat Iehova la suferinţele lor?

7 Compasiunea lui Iehova se poate observa cu claritate în relaţiile sale cu naţiunea Israel. La sfârşitul secolului al XVI-lea î.e.n., milioane de israeliţi îndurau o sclavie opresivă în Egiptul antic. Egiptenii „le-au făcut viaţa amară prin lucrări grele de lut şi cărămizi“ (Exodul 1:11, 14). În mijlocul suferinţei lor, israeliţii au strigat la Iehova după ajutor. Cum a reacţionat Dumnezeul compasiunii tandre?

8 Inima lui Iehova a fost mişcată. El a spus: „Hotărât, am văzut apăsarea poporului Meu care este în Egipt şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile“ (Exodul 3:7). Iehova nu putea să rămână  indiferent la suferinţele poporului său sau la strigătele acestuia după ajutor. După cum am văzut în capitolul 24, Iehova este un Dumnezeu al empatiei. Iar empatia, care este capacitatea de a simţi durerea altora, se află într-o strânsă legătură cu compasiunea. Însă Iehova nu doar a simţit compasiune pentru poporul său, ci şi a trecut la acţiune în favoarea lui. În Isaia 63:9 se spune: „El i-a răscumpărat în dragostea şi în îndurarea [compasiunea, NW] Lui“. „Cu mână tare“, Iehova i-a eliberat pe israeliţi din Egipt (Deuteronomul 4:34). Mai târziu, el i-a hrănit într-un mod miraculos şi i-a condus într-o ţară roditoare, pe care le-a dat-o în stăpânire.

9, 10. a) De ce i-a eliberat Iehova de repetate ori pe israeliţi după stabilirea lor în Ţara Promisă? b) De sub asuprirea cărui popor i-a eliberat Iehova pe israeliţi în zilele lui Iefta, şi ce anume l-a determinat să procedeze astfel?

9 Compasiunea lui Iehova nu s-a oprit aici. După ce s-a stabilit în Ţara Promisă, Israelul a alunecat de repetate ori pe panta infidelităţii, motiv pentru care a avut de suferit. Când îşi revenea, poporul striga la Iehova după ajutor. De fiecare dată el îi elibera. De ce? „Deoarece simţea compasiune faţă de poporul său“. — 2 Cronici 36:15NW; Judecătorii 2:11–16.

10 Să vedem ce s-a întâmplat în zilele lui Iefta. Deoarece israeliţii deveniseră închinători la dumnezei falşi, Iehova a permis ca ei să fie asupriţi 18 ani de către amoniţi. În cele din urmă, israeliţii s-au căit. Biblia ne spune: „Au scos dumnezeii străini din mijlocul lor şi au slujit DOMNULUI. Şi El s-a întristat de suferinţele lui Israel“ * (Judecătorii 10:6–16). Imediat ce poporul său s-a căit sincer, Iehova nu a mai putut suporta să-l vadă suferind. De aceea, Dumnezeul compasiunii  tandre l-a desemnat pe Iefta să-i elibereze pe israeliţi din mâna duşmanilor lor. — Judecătorii 11:30–33.

11. Ce aflăm despre compasiune din felul în care a tratat Iehova cu israeliţii?

11 Ce dezvăluie despre compasiunea tandră relaţiile lui Iehova cu Israelul? În primul rând, compasiunea nu înseamnă doar a exprima părere de rău faţă de suferinţele cuiva. Aminteşte-ţi exemplul acelei mame care, mişcată de compasiune, se trezeşte imediat când îl aude plângând pe copilaşul ei. În mod asemănător, Iehova nu este surd la strigătele slujitorilor săi. Compasiunea sa tandră îl îndeamnă să-i scape de suferinţă. În plus, din felul în care a tratat Iehova cu israeliţii înţelegem că, departe de a fi o slăbiciune, compasiunea este un sentiment tandru care l-a îndemnat să întreprindă acţiuni decisive şi energice în favoarea poporului său. Dar manifestă Iehova compasiune doar faţă de slujitorii săi ca grup?

Compasiunea lui Iehova faţă de fiecare dintre noi

12. Cum evidenţia Legea compasiunea lui Iehova faţă de fiecare individ?

12 Legea pe care a dat-o Dumnezeu naţiunii Israel scoate în evidenţă compasiunea lui faţă de fiecare individ în parte. Să luăm ca exemplu grija sa pentru săraci. Iehova ştia că în urma unor întâmplări neprevăzute un israelit putea să ajungă sărac. Cum trebuiau trataţi săracii? Iehova le-a poruncit cu toată fermitatea israeliţilor: „Să nu-ţi împietreşti inima şi să nu-ţi închizi mâna înaintea fratelui tău în nevoie. Să-i dai de bunăvoie şi să n-ai părere de rău în inimă când îi dai; căci pentru aceasta DOMNUL Dumnezeul tău te va binecuvânta în toate lucrările mâinii tale“ (Deuteronomul 15:7, 10). Iehova le-a mai poruncit israeliţilor să nu secere tot ce era la marginea terenurilor cultivate şi nici să nu culeagă spicele rămase în urma secerătorilor. Ceea ce rămânea  pe câmp era pentru cei defavorizaţi (Leviticul 23:22; Rut 2:2–7). Când naţiunea respecta aceste legi care veneau în întâmpinarea nevoilor săracilor din mijlocul ei, persoanele nevoiaşe din Israel nu ajungeau să cerşească pentru a avea ce mânca. Nu era aceasta o dovadă a compasiunii tandre a lui Iehova?

13, 14. a) De ce putem fi siguri că, aşa cum reiese din cuvintele lui David, Iehova este profund interesat de noi ca persoane? b) Cum ar putea fi ilustrat faptul că Iehova este aproape de cei cu „inima zdrobită“ sau cu „duhul înfrânt“?

13 Şi în prezent Dumnezeul nostru iubitor este profund interesat de fiecare dintre noi. Putem fi siguri că el cunoaşte foarte bine fiecare suferinţă a noastră. Psalmistul David a scris: „Ochii DOMNULUI sunt peste cei drepţi şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor. DOMNUL este aproape de cei cu inima zdrobită şi mântuieşte pe cei cu duhul înfrânt“ (Psalmul 34:15, 18). Cu privire la cei descrişi prin aceste cuvinte, un biblist comentează: „Inima le este zdrobită, iar duhul, plin de remuşcări; ei sunt, ca să spunem aşa, încovoiaţi de păcat şi goliţi de sine; ei nu-şi atribuie nici o valoare şi nu au încredere în forţele proprii“. Aceştia ar putea crede că Iehova este departe de tot şi că ei sunt prea neînsemnaţi ca lui Dumnezeu să-i pese de ei. Dar nu aşa stau lucrurile. Cuvintele lui David sunt o asigurare că Iehova nu-i abandonează pe cei ce „nu-şi atribuie nici o valoare“. Dumnezeul nostru compătimitor este lângă noi pentru că ştie că în asemenea momente avem nevoie de el mai mult ca oricând.

14 Să dăm un exemplu. O mamă din Statele Unite l-a dus de urgenţă la spital pe fiul ei de doi ani care avea o formă gravă de laringită. După ce l-au consultat, medicii i-au spus mamei că băieţelul trebuia să rămână la spital în noaptea aceea. Unde a stat mama toată noaptea? La spital, pe un scaun, lângă patul copilaşului său! Băieţelul ei era bolnav, iar ea trebuia să fie alături de el. Cu siguranţă, ne putem aştepta  la mult mai mult din partea iubitorului nostru Tată ceresc! La drept vorbind, noi suntem făcuţi după asemănarea sa (Geneza 1:26). Emoţionantele cuvinte din Psalmul 34:18 ne spun că, atunci când suntem cu „inima zdrobită“, Iehova, la fel ca un părinte iubitor, „este aproape“ — plin de compasiune şi gata să ne ajute.

15. În ce fel ne ajută Iehova pe fiecare dintre noi în mod individual?

15 Dar cum ne ajută Iehova pe noi în mod individual? El nu înlătură neapărat cauzele suferinţelor noastre. Însă Iehova a luat numeroase măsuri pentru a veni în sprijinul celor ce strigă la el după ajutor. Cuvântul său, Biblia, oferă sfaturi practice care pot schimba lucrurile în bine. În congregaţie, Iehova ne pune la dispoziţie supraveghetori calificaţi în privinţă spirituală, care se străduiesc să imite compasiunea sa când îi ajută pe colaboratorii lor în credinţă (Iacov 5:14, 15). Fiind „Ascultătorul rugăciunii“, el le dă „spirit sfânt celor care i-l cer“ (Psalmul 65:2NW; Luca 11:13). Spiritul sfânt ne poate da „puterea care depăşeşte normalul“ pentru ca noi să putem persevera până când Regatul lui Dumnezeu va înlătura toate problemele stresante (2 Corinteni 4:7). Nu suntem noi recunoscători pentru toate aceste daruri? Să nu uităm că ele sunt expresii ale compasiunii tandre a lui Iehova.

16. Care este cea mai elocventă expresie a compasiunii lui Iehova, şi cum se răsfrânge compasiunea divină asupra fiecăruia dintre noi?

16 Bineînţeles, cea mai elocventă expresie a compasiunii lui Iehova a fost oferirea celui mai scump Fiu al său ca răscumpărare pentru noi. Aceasta a fost o dovadă a iubirii pline de sacrificiu a lui Iehova, iubire ce a deschis calea pentru salvarea noastră. Să ne amintim că jertfa de răscumpărare îi poate aduce foloase fiecăruia dintre noi. Pe bună dreptate, Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, a prezis că acest dar a glorificat „compasiunea tandră a Dumnezeului nostru“. — Luca 1:78.

 Când Iehova se reţine să manifeste compasiune

17–19. a) Aşa cum arată Biblia, de ce nu manifestă Iehova compasiune în orice împrejurare? b) Din ce cauză a ajuns la limită compasiunea lui Iehova faţă de poporul său?

17 Ar trebui să credem că Iehova manifestă compasiune tandră indiferent de situaţie? Nicidecum. Biblia arată cu claritate că Iehova se reţine, pe bună dreptate, să manifeste compasiune faţă de persoanele care se împotrivesc căilor sale drepte (Evrei 10:28). Pentru a înţelege de ce procedează el astfel, să ne amintim de exemplul naţiunii Israel.

18 Deşi Iehova i-a scăpat în repetate rânduri pe israeliţi de duşmanii lor, compasiunea sa a ajuns în cele din urmă la limită. Acest popor încăpăţânat practica idolatria, aducându-şi idolii dezgustători chiar în templul lui Iehova (Ezechiel 5:11; 8:17, 18). Mai mult decât atât, despre evrei mai aflăm că: „Şi-au bătut joc de trimişii lui Dumnezeu, I-au nesocotit cuvintele şi au râs de prorocii Lui, până când mânia DOMNULUI împotriva poporului Său a ajuns de neînlăturat“ (2 Cronici 36:16). Israeliţii au ajuns într-o stare în care nu mai exista nici un motiv întemeiat ca să primească compasiune, provocând astfel, în mod justificat, mânia lui Iehova. Care au fost urmările?

19 Iehova nu mai putea să simtă compasiune pentru poporul său. El a declarat: „Nu voi avea milă de ei, nu Mă voi îndura de ei, ca să-i nimicesc“ (Ieremia 13:14). Astfel, Ierusalimul şi templul au fost distruse, iar israeliţii, deportaţi în Babilon. Cât de tragice sunt consecinţele când oamenii păcătoşi se răzvrătesc într-o aşa măsură, încât fac imposibilă manifestarea compasiunii divine. — Plângerile 2:21.

20, 21. a) Ce se va întâmpla în zilele noastre când compasiunea divină va ajunge la limită? b) Despre ce faţetă a compasiunii lui Iehova se va discuta în capitolul următor?

20 Ce putem spune despre zilele noastre? Iehova nu s-a schimbat. Plin de compasiune, el şi-a trimis Martorii să predice  „vestea bună despre Regat“ pe întregul pământ locuit (Matei 24:14). Când oamenii sinceri reacţionează favorabil, Iehova îi ajută să înţeleagă mesajul despre Regat (Faptele 16:14). Dar această lucrare nu va continua la nesfârşit. Nu ar fi o dovadă de compasiune din partea lui Iehova să permită ca această lume rea, cu toate nenorocirile şi suferinţele, să continue să existe la nesfârşit. Când compasiunea divină va fi ajuns la limită, Iehova va executa judecata asupra prezentului sistem. Chiar şi atunci, el va acţiona cu compasiune — din consideraţie faţă de numele său sfânt şi faţă de slujitorii săi devotaţi (Ezechiel 36:20–23). Iehova va înlătura răutatea şi va inaugura o lume nouă, dreaptă. Iehova declară cu privire la cei răi: „Voi fi fără milă şi nu Mă voi îndura, ci voi face să cadă asupra capului lor faptele lor“. — Ezechiel 9:10.

21 Până atunci, Iehova va simţi compasiune faţă de oameni, chiar şi faţă de aceia care vor fi distruşi. Oamenii păcătoşi, care se căiesc în mod sincer, pot beneficia de una dintre cele mai mari manifestări ale compasiunii divine: iertarea. În capitolul următor, vom analiza câteva cuvinte folosite în Biblie pentru a exprima deplinătatea iertării oferite de Iehova.

^ par. 3 De remarcat însă că în Psalmul 103:13, verbul ebraic rachám sugerează mila, sau compasiunea, pe care un tată o manifestă faţă de copiii săi.

^ par. 10 Expresia „sufletul său a început să se neliniştească“, care apare în New World Translation, înseamnă literalmente „sufletul i s-a scurtat; răbdarea i-a ajuns la limită“. În The New English Bible citim: „El nu a mai suportat să vadă suferinţa Israelului“. Tanakh A New Translation of the Holy Scriptures redă aceste cuvinte astfel: „El nu a mai suportat necazul Israelului“.