A cincea planetă ca mărime din sistemul nostru solar și a treia ca distanță de la soare. Are formă de sferoid ușor turtit la poli. Studiile efectuate pe baza informațiilor obținute prin sateliți indică și alte mici neregularități în forma pământului. Masa pământului este de aproximativ 5,98 x 10²⁴ kg, iar suprafața de aproximativ 510 000 000 km². La ecuator, circumferința pământului depășește cu puțin 40 000 km, diametrul fiind de 12 750 km. Mările și oceanele ocupă aproximativ 71% din suprafața planetei, restul de 149 000 000 km² fiind uscat.

Pământul se rotește în jurul axei sale, ducând la alternanța zi-noapte. (Ge 1:4, 5) O zi solară durează 24 de ore, interval necesar pentru ca, în mișcarea de rotație, Pământul să ajungă cu același meridian în dreptul soarelui. Anul tropic, care indică alternanța anotimpurilor, reprezintă intervalul de timp dintre două treceri succesive ale soarelui prin punctul echinocțiului de primăvară și durează în medie 365 de zile, 5 ore, 48 de minute și 46 de secunde. Calendarele solare anuale se realizează pornind de la acest interval, însă din cauza duratei lui fracționare, întocmirea lor exactă se face cu dificultate.

Axa pământului are o înclinație de 23° 27ʹ față de perpendiculara pe planul orbitei sale. Efectul giroscopic al rotației menține axa planetei în aceeași direcție, indiferent unde se află pământul pe orbită în jurul soarelui. Înclinația axei determină succesiunea anotimpurilor.

Atmosfera, compusă dintr-un amestec de gaze în care predomină azotul, oxigenul și vaporii de apă, are o grosime de peste 960 km, măsurată de la suprafața pământului. Dincolo de atmosferă se află spațiul cosmic.

Termeni biblici și semnificație. În Scripturile ebraice, termenul redat prin „pământ” (cu sensul de planetă) este ʼéreț. Acest termen poate însemna: 1) pământ, antonim pentru cer (Ge 1:2); 2) teren, țară, teritoriu (Ge 10:10); 3) sol, suprafața solului (Ge 1:26); 4) oamenii de pe glob. (Ge 18:25)

Termenul ʼadamáh este tradus „sol” sau „teren” și se referă la: 1) teren cultivat, sol productiv (Ge 3:23); 2) parcelă de pământ aflată în proprietate (Ge 47:18); 3) pământ ca materie, sol, țărână (Ier 14:4; 1Sa 4:12); 4) suprafața vizibilă a pământului (Ge 1:25); 5) teritoriu sau țară (Le 20:24); 6) pământul locuit, ca întreg. (Ge 12:3) Se pare că termenul ʼadamáh este înrudit etimologic cu ʼadám întrucât primul om, Adam, a fost făcut din țărâna pământului. (Ge 2:7)

În Scripturile grecești creștine, termenul gē se referă la pământ cu sensul de sol, teren arabil. (Mt 13:5, 8) Același termen este folosit pentru: pământul, sau materia, din care a fost creat Adam (1Co 15:47); globul pământesc (Mt 5:18, 35; 6:19); locuința oamenilor și a animalelor (Lu 21:35; Fa 1:8; 8:33; 10:12; 11:6; 17:26); țară, ținut sau teritoriu (Lu 4:25; Ioa 3:22); sol (Mt 10:29; Mr 4:26); uscat sau țărm care delimitează apele. (Ioa 21:8, 9, 11; Mr 4:1)

Termenul oikouméne, redat prin „lume” în versiunea Bibliei tradusă de D. Cornilescu (1996), se referă la „întregul pământ locuit”. (Mt 24:14; Lu 2:1; Fa 17:6; Re 12:9)

Sensul termenilor ebraici și grecești enumerați mai sus variază în funcție de forma din limba originală și de context.

Evreii împărțeau pământul în patru cadrane sau regiuni, corespunzătoare celor patru puncte cardinale. În Scripturile ebraice, termenii „înainte” și „în față” se referă la „est” și sunt traduși ca atare (Ge 12:8); „în spate” poate însemna „vest” (Is 9:12); „la dreapta” poate însemna „sud” (1Sa 23:24); iar „la stânga” poate fi tradus „nord”. (Iov 23:8, 9; compară cu NTR.) În limba ebraică, estul era uneori numit răsărit, spre exemplu în Iosua 4:19. Vestul era numit apus. (2Cr 32:30, NTR) Uneori erau folosite și elemente geografice pentru a indica direcții. Spre exemplu, „Marea” (Mediterana) era folosită ca reper pentru a indica vestul, întrucât mărginea aproape în întregime partea vestică a Palestinei. (Nu 34:6)

Creare. Biblia descrie în cuvinte simple modul în care a venit în existență planeta noastră: „La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul”. (Ge 1:1) Scripturile nu menționează cu cât timp în urmă au fost create cerurile și pământul. Prin urmare, cercetătorii Bibliei nu au niciun fundament pentru a contrazice calculele științifice referitoare la vârsta planetei. Oamenii de știință au aproximat că unele roci au o vechime de 3,5 miliarde de ani și că vechimea Pământului este de 4-4,5 miliarde de ani sau chiar mai mult.

Despre cele șase zile de creare menționate în relatarea din Geneza, Scripturile dau mai multe detalii. În acest interval, pământul a fost pregătit pentru a susține viața omului, însă nu atunci a fost creată materia din care este compus pământul.

Biblia nu dezvăluie dacă Dumnezeu a creat forme de viață și pe alte planete din univers. Totuși, până în prezent, astronomii nu au găsit dovezi că ar exista viață altundeva și nici nu cunosc alte planete în afară de Pământ capabile să susțină viața fizică.

Scop. Ca toate celelalte lucruri create, pământul a venit în existență datorită voinței („plăcerii”, KJ) lui Iehova. (Re 4:11) Pământul a fost creat pentru a dăinui veșnic. (Ps 78:69; 104:5; 119:90; Ec 1:4) Iehova se prezintă drept un Dumnezeu al scopului și afirmă că acesta se va împlini. (Is 46:10; 55:11) El și-a prezentat clar scopul cu privire la pământ când i-a spus primei perechi umane: „Fiți roditori, înmulțiți-vă și umpleți pământul, supuneți-l și stăpâniți peste peștii mării, peste creaturile zburătoare ale cerurilor și peste orice creatură vie care se mișcă pe pământ”. (Ge 1:28) Pământul și lucrurile de pe el nu aveau niciun defect. După ce a creat tot ce era necesar, Iehova a văzut că totul era „foarte bun” și „a început să se odihnească”, adică a încetat să mai creeze lucruri pe pământ. (Ge 1:31–2:2)

Existența omului pe pământ este permanentă. Legea referitoare la pomul cunoașterii binelui și răului prevedea că omul putea trăi veșnic pe pământ. (Ge 2:17) Iehova ne asigură că atât timp „cât va fi pământul, nu vor înceta niciodată semănatul și seceratul, frigul și căldura, vara și iarna, ziua și noaptea” (Ge 8:22) și că el nu va mai distruge ființele de pe pământ prin potop. (Ge 9:12-16) Iehova a mai spus că nu a creat pământul în zadar, ci pentru a fi locuit de oameni, și că moartea va fi în cele din urmă înlăturată. Așadar, scopul lui Dumnezeu este ca pământul să fie locuit de oameni care se bucură de viață perfectă, fericită și veșnică. (Ps 37:11; 115:16; Is 45:18; Re 21:3, 4)

Biblia arată că acesta este într-adevăr scopul sfânt al lui Iehova Dumnezeu, a cărui împlinire nu poate fi împiedicată: „Până în ziua a șaptea Dumnezeu a terminat lucrarea pe care a făcut-o . . . Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ea se odihnește de toată lucrarea sa. Dumnezeu a creat toate lucrurile pe care și-a propus să le facă”. (Ge 2:2, 3) Relatarea din Geneza nu spune că ziua a șaptea, ziua de odihnă, s-ar fi încheiat, așa cum spune despre celelalte șase zile de creare. Apostolul Pavel a explicat că ziua de odihnă a lui Dumnezeu a continuat de-a lungul istoriei israeliților, până în zilele sale și că nu se încheiase încă. (Ev 3:7-11; 4:3-9) Dumnezeu a spus că a sfințit ziua a șaptea pentru el însuși. Pe parcursul acestei zile, el își va îndeplini scopul cu privire la pământ, fără a fi necesar să mai creeze alte lucruri în acest sens.

Armonie între Biblie și știință. În Iov 26:7, Biblia spune că Dumnezeu „suspendă pământul pe nimic”. Știința a dovedit că pământul este menținut pe orbită în principal datorită interacțiunii forței gravitaționale cu forța centrifugă. Desigur, aceste forțe sunt invizibile. Prin urmare, ca toate celelalte corpuri cerești, pământul e suspendat în spațiu pe nimic. Profetul Isaia, inspirat de Dumnezeu, a prezentat Pământul din perspectiva lui Iehova: „El este Cel care locuiește deasupra cercului pământului și locuitorii lui sunt ca niște lăcuste”. (Is 40:22) Biblia mai spune: „El [Dumnezeu] a desenat un cerc pe fața apelor”. (Iov 26:10) Prin hotărârea sa, Iehova a stabilit marginile apelor. De aceea apele nu inundă pământul, nici nu se risipesc în spațiul cosmic. (Iov 38:8-11) Din perspectiva lui Iehova, suprafața pământului, sau suprafața apelor, are evident formă circulară, așa cum și din perspectiva omului, luna are forma unui cerc. Înainte de apariția uscatului, întregul pământ era acoperită de o masă circulară, sau sferică, de apă. (Ge 1:2)

Scriitorii biblici au prezentat deseori lucrurile din perspectiva unui observator de pe pământ, așa cum se obișnuiește și în prezent. De exemplu, în Biblie se menționează „răsăritul”. (Nu 2:3; 34:15) Unii încearcă să discrediteze exactitatea științifică a Bibliei, referindu-se la această mențiune ca la o dovadă a faptului că evreii considerau pământul centrul universului, iar soarele un satelit al său. Însă scriitorii biblici nu au transmis niciodată această idee. Criticii trec cu vederea faptul că și ei folosesc aceste expresii, prezente și în publicațiile lor. Sunt obișnuite expresii precum „soarele răsare” sau „soarele apune”. În Biblie apar și expresii ca „marginile pământului” (Ps 22:27, 46:9), „cele patru margini ale pământului” (Is 11:12), „cele patru colțuri ale pământului” și „cele patru vânturi ale pământului”. (Re 7:1) Ele nu demonstrează însă credința evreilor că pământul este pătrat. Numărul patru simbolizează deseori un lucru întreg. De exemplu, cele patru puncte cardinale sunt și în prezent repere pentru tot pământul și justifică expresii precum „până la marginile pământului” sau „în cele patru zări”. (Compară cu Eze 1:15-17; Lu 13:29.)

Simboluri sau sensuri figurate. Termenul pământ este folosit uneori cu sens figurat. De exemplu, în pasajul din Iov 38:4-6, Iehova aseamănă pământul cu o construcție și îi adresează lui Iov întrebări referitoare la crearea și administrarea sa, iar Iov nu poate răspunde. Iehova a folosit o expresie figurată și pentru a descrie efectul rotației pământului: „[Pământul] se transformă ca lutul sub sigiliu”. (Iov 38:14) În timpurile biblice existau sigilii în formă de cilindru, gravate cu însemnele scriitorului, folosite pentru parafarea documentelor. Sigiliul se rula pe documentul din lut moale sau pe învelitoarea lui, lăsând o amprentă. În mod asemănător, când soarele răsare și începe să lumineze o parte a pământului ieșită din întunericul nopții, formele și culorile încep să se vadă. Întrucât cerurile unde se află tronul lui Iehova sunt mult deasupra pământului, planeta noastră este numită în mod figurat „scăunelul picioarelor” lui Iehova. (Ps 103:11; Is 55:9; 66:1; Mt 5:35; Fa 7:49) Despre cei din Șeol, sau Hades, mormântul comun al omenirii, se spune că sunt sub pământ. (Re 5:3)

Apostolul Petru compară pământul și cerurile fizice (2Pe 3:5) cu pământul și cerurile simbolice. (2Pe 3:7) „Cerurile” menționate în versetul 7 nu se referă la locuința lui Iehova, locul unde se află tronul său, întrucât cerurile lui Iehova nu pot fi zguduite. Nici „pământul” din acest verset nu se referă literalmente la planeta Pământ, deoarece Iehova a afirmat că pământul a fost „întemeiat pe veșnicie”. (Ps 78:69; 119:90) Totuși Iehova spune că va zgudui cerurile și pământul (Hag 2:21; Ev 12:26), că cerurile și pământul vor fugi dinaintea lui și că va întemeia ceruri noi și un pământ nou. (2Pe 3:13; Re 20:11; 21:1) Evident, „cerurile” și „pământul” despre care se vorbește în aceste contexte sunt simbolice, „pământul” reprezentând o societate de oameni ce trăiește pe pământ, la fel ca în Psalmul 67:7. (Vezi CER [Ceruri noi și pământ nou].)

Termenul pământ este uneori simbol pentru elementele stabile ale societății umane. În schimb, elementele instabile sunt ilustrate printr-o mare agitată. (Is 57:20; Iac 1:6; Iuda 13; compară cu Re 12:16; 20:11; 21:1.)

În Ioan 3:31 se spune că „cel care vine de sus este deasupra” celui „care este de pe pământ” (gē). Termenul grecesc epígheios („pământesc”) descrie lucrurile fizice, de pe pământ, în special când sunt puse în contrast cu lucrurile din ceruri și când se evidențiază ideea că atât ele, cât și componentele lor sunt inferioare celor cerești. Omul este alcătuit din elementele pământului (2Co 5:1; compară cu 1Co 15:46-49), însă îl poate bucura pe Dumnezeu trăind o viață „spirituală”, lăsându-se condus de spiritul și de Cuvântul lui Dumnezeu. (1Co 2:12, 15, 16; Ev 12:9) Deoarece omenirea a căzut în păcat și este atât de preocupată de lucrurile materiale încât neglijează sau chiar ignoră complet lucrurile spirituale (Ge 8:21; 1Co 2:14), termenul „pământesc” poate avea și conotație negativă, însemnând „corupt” sau „în opoziție cu spiritul”. (Flp 3:19; Iac 3:15)