acestui sistem: Sau „acestei ere (epoci)”. (Vezi nota de studiu de la 1Co 1:20.)

înțelepciunea lui Dumnezeu . . . într-un secret sacru: Adică măsurile înțelepte pe care le-a luat Dumnezeu pentru a pune capăt răzvrătirii inițiate în Eden și pentru a aduce pacea și unitatea în tot universul. (Vezi Glosarul, „Secret sacru”.) Anunțarea ʻsecretului sacru’ (în greacă, mystḗrion; vezi nota de studiu de la Mt 13:11) a început cu profeția rostită de Iehova în Ge 3:15. ʻSecretul sacru’ îl are ca element central pe Isus Cristos. (Ef 1:9, 10; Col 2:2) El include următoarele: calitatea lui Isus de descendență promisă, sau Mesia, și rolul său în Regatul lui Dumnezeu (Mt 13:11); alegerea celor unși – atât evrei, cât și neevrei – pentru a fi comoștenitori ai Regatului cu Cristos (Lu 22:29, 30; Ro 11:25; Ef 3:3-6; Col 1:26, 27); și natura unică a acestei congregații alcătuite din 144 000 de creștini unși, care sunt „cumpărați dintre oameni ca prime roade pentru Dumnezeu și pentru Miel” (Re 14:1, 4). Aceste aspecte pot fi înțelese doar de cei care studiază temeinic Scripturile.

înțelepciunea . . . ascunsă: Pavel s-a referit la secretul sacru ca fiind „înțelepciunea . . . ascunsă”, adică ascunsă ʻconducătorilor acestui sistem’. (1Co 2:8) Prin spiritul său, Dumnezeu le dezvăluie acest secret slujitorilor săi creștini pentru ca ei să-l declare public.

orice sistem: Termenul grecesc aiṓn, folosit aici, are sensul de bază „eră”. El se poate referi la o stare de lucruri sau la particularitățile unei anumite perioade. În acest context, termenul se referă la sistemele care s-au dezvoltat pe parcursul istoriei omenirii, începând de la răzvrătirea din Eden. (Vezi Glosarul, „Sistem(e)”, și nota de studiu de la 1Co 10:11.)

țintuit pe stâlp: Vezi nota de studiu de la Mt 20:19 și Glosarul, „Stâlp”; „Stâlp de tortură”.

Ochiul nu a văzut, urechea nu a auzit: Citatul din acest verset nu se găsește în Scripturile ebraice exact așa cum l-a formulat Pavel. Din câte se pare, Pavel a combinat ideile din Is 52:15 și 64:4. Nici Pavel, nici Isaia nu s-au referit la binecuvântările viitoare pe care Iehova le-a pregătit pentru poporul său. Mai degrabă, Pavel a aplicat aici cuvintele lui Isaia la binecuvântările de care creștinii din secolul I se bucurau deja, printre care iluminarea spirituală și înțelegerea ʻlucrurilor profunde ale lui Dumnezeu’. (1Co 2:10) Oamenii lipsiți de spiritualitate nu apreciază astfel de binecuvântări. Ochiul lor nu poate să vadă, sau să discearnă, adevărurile spirituale, iar urechea lor nu le poate auzi, sau înțelege. Cunoștința despre „lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei ce-l iubesc” nu le ajunge la inimă. Însă, prin spiritul său, Dumnezeu le-a dezvăluit aceste adevăruri prețioase bărbaților și femeilor care, asemenea lui Pavel, îi sunt dedicați Lui.

spiritul lumii: Pavel se referă aici la atitudinile și înclinațiile dominante ale omenirii înstrăinate de Iehova Dumnezeu. Din cauza influenței larg răspândite a lui Satan, spiritul lumii este caracterizat de egoism, imoralitate și lipsă de respect față de Iehova și de normele sale drepte. (Ef 2:1-3; 1Io 5:19) Spiritul lumii acționează în opoziție directă cu spiritul care vine de la Dumnezeu, spiritul său sfânt. (Pentru o analiză a termenului „spirit”, așa cum apare în Biblie, vezi Glosarul, „Spirit”.)

omul fizic: În acest context, expresia „omul fizic” nu se referă pur și simplu la un om din carne și oase. Ea este folosită în contrast cu expresia „omul spiritual” din versetul 15; prin urmare, se referă la o persoană care nu manifestă interes sau apreciere pentru lucrurile spirituale. Termenul grecesc tradus aici prin „fizic”, psykhikós, derivă din termenul psykhḗ, redat uneori în această traducere prin „suflet”. În Biblie, psykhḗ se referă în general la ceea ce este fizic, tangibil, vizibil și muritor. (Vezi Glosarul, „Suflet”.) Astfel, „omul fizic” este cel care se concentrează la dorințele legate de viața fizică, sau materială, și neglijează lucrurile spirituale. (Vezi nota de studiu de la 1Co 2:15.)

omul spiritual: Lit. „spiritualul”. Aici, Pavel pune în antiteză omul spiritual cu „omul fizic”, menționat în versetul anterior. (Vezi nota de studiu de la 1Co 2:14.) Omul spiritual prețuiește lucrurile spirituale și se lasă îndrumat de spirit. El îl consideră pe Dumnezeu o persoană reală și se străduiește să-l imite. (Ef 5:1) El încearcă să-și însușească modul în care privește Dumnezeu lucrurile și să trăiască potrivit normelor sale. Omul spiritual reușește să examineze, sau să vadă clar, lucrurile pe care le dezvăluie Dumnezeu, precum și calea greșită a omului fizic.

cine a ajuns să cunoască mintea lui Iehova . . . ?: Răspunsul la această întrebare retorică este: „Nimeni, bineînțeles”. (Compară cu Ro 11:33, 34, unde Pavel citează din același verset, Is 40:13.) Pavel adaugă: „Noi însă avem mintea lui Cristos”. Oamenii nu vor înțelege niciodată în mod deplin toate gândurile lui Iehova. Însă creștinii pot ajunge să-l cunoască mai bine pe Dumnezeu analizând „mintea lui Cristos” și adoptând modul său de gândire, întrucât Cristos este „chipul Dumnezeului invizibil”. (Col 1:15; vezi nota de studiu de la avem mintea lui Cristos, din acest verset) De fapt, cu cât creștinii înțeleg mai bine mintea lui Cristos, cu atât vor înțelege mai bine mintea lui Dumnezeu.

mintea lui Iehova: Aici, Pavel citează din Is 40:13, unde în textul ebraic apare „spiritul lui Iehova”. Totuși, se pare că Pavel citează din Septuaginta, care folosește termenul „minte” (în greacă, nous) în loc de „spirit”. Deși manuscrisele disponibile ale Septuagintei și ale Scripturilor grecești creștine conțin expresia „mintea Domnului”, există motive întemeiate pentru a crede că în manuscrisele din secolul I e.n. era folosit numele divin. (Vezi Ap. A5, C1 și C2.)

Iehova: În textul ebraic original, în Is 40:13, verset citat aici, apărea numele divin, reprezentat prin patru consoane ebraice (transliterate YHWH). (Vezi Ap. C1 și C2.)

avem mintea lui Cristos: Un creștin poate avea „mintea lui Cristos” ajungând să cunoască modul său de gândire. El meditează la toate fațetele personalității lui Cristos, apoi își însușește modul său de gândire și imită exemplul său de umilință și de ascultare. (1Pe 2:21) Astfel, „atitudinea dominantă a minții” creștinului va reflecta gândirea lui Cristos, a cărui ʻminte’ reflectă gândirea lui Iehova. (Ef 4:23; Ioa 14:9)