Faptele apostolilor 10:1-48

10  În Cezareea era un om pe nume Corneliu, centurion în cohorta numită Italica.  El era un om cu devoțiune, care se temea de Dumnezeu împreună cu toată casa lui. Și el făcea multe daruri de îndurare poporului și îi adresa mereu implorări lui Dumnezeu.  Pe la ceasul al nouălea+ din zi, a văzut clar într-o viziune un înger al lui Dumnezeu, care a intrat la el și i-a zis: „Corneliu!”.  Cuprins de spaimă, Corneliu s-a uitat la el și a întrebat: „Ce este, Doamne?”. El i-a zis: „Rugăciunile și darurile tale de îndurare au urcat înaintea lui Dumnezeu și el și-a adus aminte de ele+.  Acum trimite niște oameni la Iope și cheamă-l pe un bărbat pe nume Simon, care este numit și Petru.  Acesta este găzduit la Simon, un tăbăcar, care are casa lângă mare”.  De îndată ce a plecat îngerul care i-a vorbit, el i-a chemat pe doi dintre slujitorii săi și pe un soldat cu devoțiune față de Dumnezeu, dintre cei care erau în serviciul său,  le-a istorisit totul și i-a trimis la Iope.  A doua zi, când ei erau pe drum și se apropiau de oraș, Petru a urcat pe la ceasul al șaselea pe acoperișul casei ca să se roage. 10  Dar i s-a făcut foarte foame și a vrut să mănânce. În timp ce se pregătea mâncarea, el a avut o viziune+ 11  în care a văzut cerul deschis și ceva* ca o pânză mare de in coborând pe pământ, fiind lăsată în jos de cele patru colțuri. 12  În ea erau tot felul de patrupede și de reptile* de pe pământ și tot felul de păsări ale cerului. 13  Atunci un glas i-a zis: „Ridică-te, Petru, înjunghie* și mănâncă!”. 14  Dar Petru a zis: „Nicidecum, Doamne, pentru că niciodată n-am mâncat ceva pângărit și necurat+!”. 15  Și glasul i-a vorbit din nou, a doua oară: „Nu mai numi pângărite lucrurile pe care Dumnezeu le-a curățat!”. 16  Aceasta s-a întâmplat și a treia oară și, imediat, pânza* a fost ridicată la cer. 17  În timp ce Petru era încă nedumerit, gândindu-se ce putea să însemne viziunea pe care o avusese, iată că oamenii trimiși de Corneliu se interesaseră unde era casa lui Simon și stăteau acolo, la poartă+. 18  Ei au strigat și au întrebat dacă Simon, numit și Petru, era găzduit acolo. 19  În timp ce Petru se gândea încă la viziune, spiritul+ i-a zis: „Iată că te caută trei oameni. 20  Ridică-te, coboară și du-te cu ei, fără să eziți, pentru că eu i-am trimis”. 21  Atunci Petru a coborât la oamenii aceia și a zis: „Iată! Eu sunt cel pe care-l căutați. De ce ați venit?”. 22  Ei au zis: „Corneliu+, un centurion, un om drept și temător de Dumnezeu, care este vorbit de bine de toată națiunea iudeilor, a fost îndrumat de Dumnezeu printr-un înger sfânt să trimită după tine ca să vii la casa lui și să asculte ce ai de spus”. 23  El i-a invitat înăuntru și i-a găzduit. A doua zi s-a ridicat și a plecat cu ei, iar unii frați din Iope s-au dus cu el. 24  În ziua următoare a intrat în Cezareea. Corneliu, bineînțeles, îi aștepta și își chemase și rudele și prietenii apropiați. 25  Când Petru a sosit, Corneliu i-a ieșit în întâmpinare, a căzut la picioarele lui și i-a adus omagiu. 26  Dar Petru l-a ridicat, zicând: „Ridică-te! Și eu sunt tot om+!”. 27  În timp ce vorbea cu el, a intrat și a găsit mulți oameni adunați. 28  Și le-a zis: „Voi știți bine că unui iudeu nu-i este permis să aibă legături cu un om din altă națiune+ sau să vină la el. Totuși, Dumnezeu mi-a arătat că nu trebuie să numesc pângărit sau necurat pe niciun om+. 29  De aceea, când am fost chemat, am venit fără să ezit. Vă întreb deci: De ce ați trimis după mine?”. 30  Atunci Corneliu a zis: „Acum patru zile, socotind din ceasul acesta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea, când iată că un bărbat în veșminte strălucitoare a stat înaintea mea 31  și a zis: «Corneliu, Dumnezeu ți-a auzit rugăciunea și și-a amintit de darurile tale de îndurare+. 32  Trimite deci la Iope și cheamă-l pe Simon, numit și Petru. Omul acesta este găzduit în casa lui Simon, un tăbăcar, aproape de mare+». 33  Atunci am trimis după tine, iar tu ai binevoit să vii. Acum suntem toți aici înaintea lui Dumnezeu ca să auzim toate lucrurile pe care Iehova ți-a poruncit să le spui”. 34  Atunci Petru a început să vorbească și a zis: „Într-adevăr, acum înțeleg că Dumnezeu nu este părtinitor+ 35  și că, în orice națiune, omul care se teme de el și face ce este drept este primit de el+. 36  El a trimis cuvântul la israeliți ca să le anunțe vestea bună a păcii+ prin Isus Cristos: acesta este Domnul tuturor+. 37  Voi știți despre ce s-a vorbit în toată Iudeea, începând din Galileea+, după botezul predicat de Ioan+: 38  despre Isus, care era din Nazaret, cum Dumnezeu l-a uns cu spirit sfânt+ și cu putere și cum el a străbătut țara făcând bine și vindecându-i pe toți cei asupriți de Diavol+, pentru că Dumnezeu era cu el+. 39  Noi suntem martori a tot ce a făcut el atât în ținutul iudeilor, cât și în Ierusalim; dar ei l-au ucis atârnându-l pe stâlp+. 40  Dumnezeu l-a sculat din morți a treia zi+ și i-a permis să se arate 41  nu întregului popor, ci martorilor numiți dinainte de Dumnezeu, adică nouă, care am mâncat și am băut cu el după ce a fost sculat din morți+. 42  De asemenea, el ne-a poruncit să predicăm poporului și să depunem mărturie în mod temeinic+ că el este cel decretat de Dumnezeu să fie judecător al celor vii și al celor morți+. 43  Despre el depun mărturie toți profeții+ și spun că oricine crede în el primește iertarea păcatelor prin numele său+”. 44  În timp ce Petru vorbea încă despre aceste lucruri, spiritul sfânt a venit peste toți cei ce ascultau cuvântul+. 45  Credincioșii circumciși care veniseră cu Petru au rămas uimiți văzând că darul* spiritului sfânt fusese turnat și peste oamenii națiunilor. 46  Căci îi auzeau vorbind în alte limbi și preamărindu-l pe Dumnezeu+. Atunci Petru a spus: 47  „Poate cineva să interzică să fie botezați cu apă+ aceștia care au primit spiritul sfânt la fel ca noi?”. 48  Apoi a poruncit să fie botezați în numele lui Isus Cristos+. Și ei l-au rugat să mai rămână câteva zile.

Note de subsol

Sau „un fel de obiect (vas)”.
Sau „târâtoare”.
Sau „sacrifică”.
Lit. „obiectul (vasul)”.
Sau „darul fără plată”.

Note de studiu

centurion: Ofițer din armata romană care comanda circa 100 de soldați.

cohorta numită Italica: Această unitate de infanterie era numită probabil așa pentru a o deosebi de legiunile romane obișnuite. Efectivul maxim al unei cohorte era de circa 600 de bărbați, adică a zecea parte dintr-o legiune. (Vezi nota de studiu de la Mt 26:53.) Potrivit dovezilor, cohorta a II-a Italica (alcătuită din cetățeni romani voluntari și numită în latină Cohors II Italica voluntariorum civium Romanorum) a staționat în Siria în 69 e.n. Unii susțin că aceasta este cohorta la care se face referire aici.

Pe la ceasul al nouălea din zi: Adică pe la ora 15. (Vezi nota de studiu de la Mt 20:3.)

Simon, un tăbăcar: Tăbăcarul lucra cu piei de animale, iar pentru a îndepărta orice urmă de păr, de carne și de grăsime folosea o soluție de var. Apoi, el trata pielea cu o substanță lichidă puternică pentru a putea confecționa din ea diverse articole. În timpul tăbăcirii pieilor se degaja un miros urât și era nevoie de multă apă, ceea ce ar putea explica motivul pentru care Simon locuia lângă mare, din câte se pare, la periferia orașului Iope. Potrivit Legii mozaice, o persoană a cărei muncă presupunea atingerea cadavrelor de animale era necurată din punct de vedere ceremonial. (Le 5:2; 11:39) Prin urmare, mulți iudei îi disprețuiau pe tăbăcari și refuzau să fie găzduiți de ei. De fapt, mai târziu, Talmudul prezenta meseria de tăbăcar ca fiind inferioară celei practicate de un strângător de balegă. Totuși, Petru nu a permis ca prejudecățile să-l împiedice să fie găzduit de Simon. Atitudinea deschisă a lui Petru în acest caz l-a pregătit pentru misiunea ce urma să-i fie încredințată, aceea de a vizita un neevreu la el acasă. Unii bibliști consideră că termenul grecesc pentru „tăbăcar” (byrseús) este o poreclă a lui Simon.

acoperișul casei: Acoperișul caselor era plat, fiind folosit în diverse scopuri, de exemplu pentru depozitare (Ios 2:6), pentru odihnă (2Sa 11:2), pentru somn (1Sa 9:26), pentru unele sărbători religioase (Ne 8:16-18) și pentru rugăciuni personale. Când s-a rugat pe acoperiș, Petru nu a procedat ca ipocriții, care se asigurau că erau văzuți când își rosteau rugăciunile. (Mt 6:5) Parapetul din jurul acoperișului plat îl ascundea, probabil, vederii. (De 22:8) Totodată, acoperișul era un loc de relaxare și un refugiu împotriva gălăgiei străzii în timpul serii. (Vezi nota de studiu de la Mt 24:17.)

pe la ceasul al șaselea: Adică aproximativ ora 12. (Vezi nota de studiu de la Mt 20:3.)

o viziune: Termenul grecesc ékstasis (compus din ek, însemnând „afară”, și stásis, însemnând „a sta în picioare”) transmite ideea că o persoană se află într-o stare de exaltare, adică în afara condiției normale a minții, stare cauzată de uimire, de uluire sau de o viziune primită de la Dumnezeu. Acest termen a fost tradus și prin „bucurie nemărginită” (Mr 5:42), „uimiți” (Lu 5:26) și „copleșite de emoție” (Mr 16:8). În cartea Faptele, termenul este asociat cu o intervenție divină. Din câte se pare, spiritul sfânt acționa uneori asupra unei persoane imprimându-i în minte o viziune sau o imagine a scopului lui Dumnezeu, în timp ce aceasta se afla într-o stare de profundă concentrare sau asemănătoare somnului. O persoană aflată într-o astfel de stare, cu alte cuvinte în transă, nu-și dă seama de ceea ce se întâmplă în jur și se află într-o stare propice primirii unei viziuni. (Vezi nota de studiu de la Fa 22:17.)

a fost îndrumat de Dumnezeu: Verbul grecesc khrēmatízō apare de nouă ori în Scripturile grecești creștine. (Mt 2:12, 22; Lu 2:26; Fa 10:22; 11:26; Ro 7:3; Ev 8:5; 11:7; 12:25) În majoritatea ocurențelor, cuvântul are legătură directă cu lucruri de origine divină. De exemplu, verbul este folosit aici împreună cu expresia „printr-un înger sfânt”. În Mt 2:12, 22, el este folosit cu referire la vise de inspirație divină. Substantivul înrudit khrēmatismós apare în Ro 11:4, iar majoritatea lexicoanelor și a traducerilor folosesc redări precum „răspunsul divin”, „răspunsul dumnezeiesc”, „cuvântul divin”, „a răspuns Dumnezeu”. În Fa 10:22, o traducere a Scripturilor grecești creștine în ebraică (având simbolul J18 în Ap. C4) conține redarea „a primit poruncă de la Iehova”. (Vezi nota de studiu de la Fa 11:26.)

i-a adus omagiu: Sau „s-a plecat înaintea lui”, „s-a prosternat înaintea lui”. Când Isus a fost pe pământ, oamenii i-au adus omagiu, adică s-au plecat înaintea lui, iar el nu i-a mustrat. (Lu 5:12; Ioa 9:38) Acest lucru s-a datorat faptului că Isus era moștenitorul tronului lui David și avea dreptul să fie onorat ca rege. (Mt 21:9; Ioa 12:13-15) De asemenea, Scripturile ebraice menționează că, în anumite ocazii, oamenii s-au plecat înaintea profeților, a regilor sau a altor reprezentanți ai lui Dumnezeu, care au acceptat să fie onorați. (1Sa 25:23, 24; 2Sa 14:4-7; 1Re 1:16; 2Re 4:36, 37) Însă, când Corneliu a căzut la picioarele lui Petru și i-a adus omagiu, apostolul a refuzat să accepte această onoare, zicându-i: „Ridică-te! Și eu sunt tot om!”. (Fa 10:26) Era clar că învățăturile lui Cristos au introdus noi norme de conduită în rândul slujitorilor lui Dumnezeu de pe pământ. Isus i-a învățat pe discipolii săi: „Unul singur este Învățătorul vostru, iar voi toți sunteți frați . . . unul singur este Conducătorul vostru, Cristosul”. (Mt 23:8-12)

unui iudeu nu-i este permis: Conducătorii religioși evrei din zilele lui Petru predau învățătura că oricine intra în casa unui neevreu devenea necurat din punct de vedere ceremonial. (Ioa 18:28) Însă Legea dată prin intermediul lui Moise nu conținea o astfel de prevedere. În plus, zidul care îi separa pe evrei de neevrei a fost dărâmat când Isus și-a dat viața ca răscumpărare și când a fost instituit noul legământ. Astfel, Isus „a făcut din cele două grupuri unul singur”. (Ef 2:11-16) Totuși, chiar și după Penticosta din 33 e.n., primilor discipoli le-a fost greu să înțeleagă semnificația acțiunilor lui Isus. De fapt, a fost nevoie de mulți ani până când creștinii evrei au reușit să se debaraseze de atitudinile promovate de foștii lor conducători religioși, care erau adânc înrădăcinate în cultura lor.

la ceasul al nouălea: Adică aproximativ ora 15. (Vezi nota de studiu de la Mt 20:3.)

Iehova: Majoritatea manuscriselor grecești folosesc aici termenul „Domnul” (în greacă, tou Kyríou).Totuși, așa cum este explicat în Ap. C, există mai multe motive pentru a crede că, în textul original, versetul conținea numele divin, care, ulterior, a fost înlocuit cu titlul Domnul. Prin urmare, în acest verset este folosit numele Iehova. (Vezi Ap. C3, partea introductivă; Fa 10:33.)

nu este părtinitor: Expresia grecească redată prin „nu este părtinitor” înseamnă literalmente „nu primește (nu acceptă) fețe”, cu alte cuvinte nu preferă o față altei fețe. Dumnezeu, care este imparțial, nu judecă după înfățișare, adică nu-i favorizează pe oameni în funcție de rasă, naționalitate, poziție socială sau alți factori externi. A imita imparțialitatea lui Dumnezeu înseamnă a nu judeca după aparențe, ci a acorda atenție personalității și calităților altora, îndeosebi calităților care le reflectă pe cele ale Creatorului nostru.

israeliți: Sau „poporul lui Israel”. Lit. „fiii lui Israel”. (Vezi Glosarul, „Israel”.)

spiritul sfânt a venit peste toți cei ce ascultau cuvântul: Aceasta este singura ocazie în care se spune că spiritul sfânt a fost turnat peste discipoli înainte de botez. În plus, în această împrejurare, Petru a avut un rol important în convertirea lui Corneliu și a familiei sale, care nu erau evrei. Astfel, Petru a folosit a treia dintre „cheile Regatului cerurilor”, extinzând lucrarea de predicare la vastul teritoriu al oamenilor din națiuni – alcătuit din neevrei, prozeliți și samariteni – și oferindu-le și acestora perspectiva de a intra în Regatul lui Dumnezeu. Petru folosise prima dintre acele chei pentru a le transmite această speranță evreilor și prozeliților, iar pe a doua, samaritenilor. (Fa 2:22-41; 8:14-17; vezi nota de studiu de la Mt 16:19)

Credincioșii circumciși: Sau „Cei fideli dintre circumciși”. Adică creștinii evrei. (Fa 10:23)

în alte limbi: Lit. „în limbi”. Acest miracol era dovada vizibilă a faptului că Dumnezeu extindea acum chemarea cerească la neevrei. La fel ca la Penticostă, Iehova a folosit spiritul sfânt pentru a arăta clar că aproba noua măsură. Această dovadă convingătoare putea fi atât văzută, cât și auzită. (Vezi nota de studiu de la Fa 2:4.)

Multimedia