Faptele apostolilor 8:1-40

8  Saul a încuviințat uciderea lui+. În ziua aceea a izbucnit o mare persecuție împotriva congregației din Ierusalim. Toți, cu excepția apostolilor, s-au împrăștiat în regiunile Iudeei și ale Samariei+. 2  Însă niște oameni cu teamă de Dumnezeu l-au dus pe Ștefan să-l înmormânteze și l-au plâns mult. 3  Saul a început să facă ravagii în congregație. El intra cu forța dintr-o casă în alta, târând afară bărbați și femei și aruncându-i în închisoare+. 4  Totuși, cei care se împrăștiaseră străbăteau țara, anunțând vestea bună despre cuvânt+. 5  Iar Filip+ a coborât în orașul Samaria+ și a început să le predice despre Cristos celor de acolo. 6  Mulțimile acordau o mare atenție celor spuse de Filip, în timp ce ascultau și vedeau semnele pe care le făcea. 7  Căci mulți aveau spirite necurate, iar acestea ieșeau din ei strigând cu glas tare+. În plus, mulți paralitici și ologi erau vindecați. 8  Și era mare bucurie în orașul acela. 9  În oraș era un om pe nume Simon, care mai înainte practicase magia și uimise națiunea Samariei, susținând că este cineva. 10  Și toți, de la cel mai mic până la cel mai mare, îi acordau atenție și ziceau: „Omul acesta este Puterea lui Dumnezeu, care este numită Mare”. 11  Ei îi acordau atenție, pentru că îi uimise multă vreme cu magia lui. 12  Dar, când l-au crezut pe Filip, care anunța vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu+ și despre numele lui Isus Cristos, s-au botezat atât bărbați, cât și femei+. 13  Chiar și Simon a devenit credincios și, după ce s-a botezat, a rămas cu Filip. Și era uimit văzând semnele și marile lucrări de putere care se făceau. 14  Când apostolii, care erau la Ierusalim, au auzit că Samaria primise cuvântul lui Dumnezeu+, i-au trimis acolo pe Petru și pe Ioan; 15  aceștia au coborât la samariteni și s-au rugat ca ei să primească spirit sfânt+. 16  Căci acesta nu venise încă peste niciunul dintre ei, ci doar fuseseră botezați în numele Domnului Isus+. 17  Atunci și-au pus mâinile peste ei+ și aceștia au început să primească spirit sfânt. 18  Când a văzut că spiritul era dat prin punerea mâinilor apostolilor, Simon le-a oferit bani, 19  zicând: „Dați-mi și mie puterea aceasta, pentru ca acela peste care îmi voi pune mâinile să primească spirit sfânt”. 20  Dar Petru i-a zis: „Argintul tău să piară împreună cu tine, pentru că te-ai gândit că poți obține darul fără plată al lui Dumnezeu cu bani+! 21  Tu n-ai nicio parte în lucrul acesta și nicio legătură cu el, pentru că inima ta nu este dreaptă în ochii lui Dumnezeu. 22  De aceea, căiește-te de răutatea aceasta și imploră-l pe Iehova să-ți ierte, dacă se poate, intenția rea a inimii; 23  căci văd că ești o otravă amară și un sclav al nedreptății”. 24  Simon le-a răspuns: „Implorați-l pe Iehova pentru mine, ca să nu vină asupra mea niciunul dintre lucrurile pe care le-ați spus”. 25  Astfel, după ce au depus mărturie în mod temeinic și au anunțat cuvântul lui Iehova, au pornit înapoi spre Ierusalim, anunțând vestea bună în multe sate ale samaritenilor+. 26  Însă îngerul+ lui Iehova i-a zis lui Filip: „Ridică-te și du-te spre sud, pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza”. (Acesta este un drum prin pustiu.) 27  Atunci el s-a ridicat și a plecat și a văzut un eunuc etiopian, un om cu autoritate, aflat în slujba Candacei, regina etiopienilor, responsabil cu administrarea întregului ei tezaur. El venise la Ierusalim să se închine+, 28  iar acum se întorcea și, stând în carul lui, citea cu voce tare din profetul Isaia. 29  Atunci spiritul i-a zis lui Filip: „Du-te și apropie-te de carul acesta”. 30  Filip a alergat spre el și, apropiindu-se, l-a auzit pe etiopian citind cu voce tare din profetul Isaia și i-a zis: „Înțelegi într-adevăr ce citești?”. 31  El a zis: „Cum aș putea, dacă nu mă îndrumă cineva?”. Și l-a rugat pe Filip să urce și să se așeze lângă el. 32  Pasajul din Scripturi pe care îl citea era acesta: „Ca o oaie a fost dus la înjunghiere+; și ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, așa nu-și deschide gura+. 33  În timpul umilirii sale, nu a avut parte de o judecată dreaptă*+. Cine va vorbi despre amănuntele originii sale? Pentru că viața îi este luată de pe pământ+”. 34  Atunci eunucul i-a zis lui Filip: „Spune-mi, te rog, despre cine vorbește profetul aici? Despre sine sau despre altul?”. 35  Filip a început să vorbească și, pornind de la acest pasaj din Scripturi, i-a anunțat vestea bună despre Isus. 36  În timp ce mergeau pe drum, au ajuns la o apă, iar eunucul a zis: „Iată o apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?”. 37  —— 38  Atunci a poruncit să fie oprit carul, iar Filip și eunucul au coborât în apă și Filip l-a botezat. 39  După ce au ieșit din apă, spiritul lui Iehova l-a dus repede pe Filip de acolo, iar eunucul nu l-a mai văzut, ci și-a continuat drumul plin de bucurie. 40  Filip a ajuns la Asdod și a străbătut ținutul, anunțând vestea bună tuturor orașelor, până a ajuns la Cezareea+.

Note de subsol

Sau „dreptatea a fost luată de la el”.

Note de studiu

Filip: Conform cu Fa 8:1, „toți, cu excepția apostolilor, s-au împrăștiat în regiunile Iudeei și ale Samariei”. Prin urmare, acest Filip care este menționat aici nu este apostolul Filip. (Mt 10:3; Fa 1:13) Mai degrabă, se pare că este vorba despre acel Filip care făcea parte din grupul celor „șapte bărbați cu o bună reputație” care au primit responsabilitatea de a le împărți zilnic hrană văduvelor creștine de limbă greacă și de limbă ebraică din Ierusalim. (Fa 6:1-6) După evenimentele consemnate în Faptele, capitolul 8, Filip mai este menționat o singură dată, în Fa 21:8, ca „Filip evanghelizatorul”. (Vezi nota de studiu de la Fa 21:8.)

în orașul: Sau, potrivit unor manuscrise, „într-un oraș din”. Aici pare să fie vorba despre principalul oraș din regiunea Samariei, care aparținea unei provincii romane. Inițial, Samaria desemna capitala regatului celor zece triburi ale Israelului, precum și întregul teritoriu al acelui regat. Samaria a fost capitală până când regatul a fost cucerit de asirieni în 740 î.e.n. Totuși, orașul a continuat să existe și în timpul Imperiului Roman, iar în zilele lui Isus denumirea Samaria desemna și teritoriul aflat sub dominație romană cuprins între Galileea la nord și Iudeea la sud. (Vezi Glosarul, „Samaria”.) Irod cel Mare a reconstruit orașul Samaria și l-a numit Sebaste în onoarea împăratului roman Augustus. (Denumirea Sebaste constituie echivalentul grecesc, la feminin, al numelui latin Augustus.) Denumirea actuală în arabă, Sebastiay, păstrează numele dat de Irod. (Vezi Ap. B10.)

Samaria primise cuvântul lui Dumnezeu: După ce Isus i-a depus mărturie unei femei samaritene, „mulți samariteni” au manifestat credință în el. (Ioa 4:27-42) Acesta pare să fie motivul pentru care mulți samariteni au reacționat favorabil la mesajul predicat de Filip. (Fa 8:1, 5-8, 14-17)

Simon le-a oferit bani: De la acest episod biblic provine termenul „simonie”, care se referă la cumpărarea sau vânzarea de privilegii și beneficii de ordin religios. Răspunsul dat de Petru lui Simon, consemnat în Fa 8:20-23, arată că creștinii trebuie să evite practica perfidă de a încerca să obțină ‘putere’ prin intermediul banilor sau al altor mijloace. (Fa 8:19; 1Pe 5:1-3)

imploră-l pe Iehova: Verbul grecesc pentru „a implora” este folosit în Septuaginta în legătură cu rugăciunile, cererile și rugămințile stăruitoare adresate lui Iehova. În aceste versete, numele divin apare deseori în textul ebraic. (Ge 25:21; Ex 32:11; Nu 21:7; De 3:23; 1Re 8:59; 13:6) Motivele pentru care Traducerea lumii noi folosește numele Iehova în acest verset, deși manuscrisele grecești disponibile conțin redarea „Domnul” (în greacă, tou Kyríou), sunt explicate în Ap. C1 și C3, partea introductivă; Fa 8:22. (Pentru o analiză a termenului grecesc tradus prin „a implora”, care poate fi redat și prin „a face implorări”, vezi nota de studiu de la Fa 4:31.)

o otravă amară: Lit. „o fiere a amărăciunii”. Termenul grecesc kholḗ înseamnă literalmente lichidul produs de ficat și colectat de vezica biliară. Fierea, sau bila, este un lichid foarte amar, gălbui sau verzui, cu rol în digestie. Cu timpul, termenul „fiere” a ajuns să însemne ceva amar sau otrăvitor, sens cu care este folosit și aici. (Compară cu nota de studiu de la Mt 27:34.)

Implorați-l pe Iehova pentru mine: Vezi nota de studiu de la Fa 8:22 și Ap. C3, partea introductivă; Fa 8:24.

cuvântul lui Iehova: Această expresie își are rădăcinile în Scripturile ebraice, unde apare sub forma unei combinații între termenul ebraic pentru „cuvânt” și numele divin. Ea este folosită în circa 200 de versete. (Unele exemple sunt: 2Sa 12:9; 24:11; 2Re 7:1; 20:16; 24:2; Is 1:10; 2:3; 28:14; 38:4; Ier 1:4; 2:4; Eze 1:3; 6:1; Os 1:1; Mi 1:1; Za 9:1.) În pasajul din Za 9:1, dintr-un manuscris vechi al Septuagintei, descoperit în Nahal Hever, în Deșertul Iudeei, lângă Marea Moartă (Israel), termenul grecesc lógos este urmat de numele divin scris cu caractere ebraice antice (). Acest pergament datează din perioada 50 î.e.n. – 50 e.n. Motivele pentru care Traducerea lumii noi folosește în acest verset expresia „cuvântul lui Iehova”, deși multe manuscrise grecești conțin, în Fa 8:25, redarea „cuvântul Domnului”, sunt explicate în Ap. C3, partea introductivă; Fa 8:25.

eunuc: În sens literal, cuvântul grecesc eunoúkhos se referă la un bărbat lipsit de capacitatea de a procrea. În Antichitate, bărbații castrați ocupau, de regulă, diverse poziții la curțile regale din Orientul Mijlociu și din nordul Africii, fiind îndeosebi servitori sau paznici ai reginei și ai concubinelor. Totuși, termenul „eunuc” nu a fost folosit doar cu referire la un bărbat castrat. Ulterior, el a ajuns să aibă un sens mai larg, referindu-se și la bărbați care îndeplineau anumite responsabilități la curțile regale. Asemenea cuvântului grecesc, echivalentul ebraic pentru „eunuc” (sarís) se poate referi la un funcționar de la curtea regală. De exemplu, despre Potifar, un bărbat căsătorit, se spune că era „un demnitar [lit. „un eunuc”] egiptean de la curtea faraonului”. (Ge 39:1) În relatarea din Faptele, bărbatul etiopian care supraveghea tezaurul regal este numit „eunuc”, din câte se pare, cu sensul de demnitar la curtea regală. Evident, el era un prozelit circumcis – cu alte cuvinte, un neevreu care îmbrățișase închinarea la Iehova –, dovadă fiind faptul că venise la Ierusalim să se închine. (Vezi Glosarul, „Prozelit”.) Întrucât Legea mozaică le interzicea bărbaților castrați să facă parte din congregația Israelului (De 23:1), el nu putea fi eunuc în sens propriu. Așadar, se pare că acest prozelit etiopian nu a fost considerat un om din națiuni și nici nu a fost privit drept primul om din națiuni convertit la creștinism, acesta fiind Corneliu. (Fa 10:1, 44-48; pentru o explicație a sensului figurat al termenului „eunuc”, vezi notele de studiu de la Mt 19:12)

etiopian: Membru al unui popor antic, care locuia într-o regiune aflată la sud de Egipt, numită pe atunci Etiopia. Cuvântul grecesc pentru Etiopia (Aithiopía, însemnând „Regiunea fețelor arse”) era denumirea dată de grecii din Antichitate regiunii din Africa aflată la sud de Egipt. În general, această denumire corespundea numelui ebraic Cuș, care făcea referire la regiunea ce ocupa, în principal, extremitatea sudică a Egiptului modern și actualul Sudan. Când a fost realizată Septuaginta, traducătorii au folosit termenul grecesc „Etiopia” ca echivalent al ebraicului „Cuș” în aproape toate ocurențele. Un exemplu este pasajul din Is 11:11, unde „Cuș” („Etiopia” în LXX) este menționat printre țările în care s-au răspândit exilații evrei după ce babilonienii au cucerit Iuda. Prin urmare, este posibil ca acest funcționar etiopian să fi intrat în contact cu evreii în țara sa sau în Egipt, unde locuiau mulți evrei.

Candacei: „Candace” nu este considerat un nume propriu, ci un titlu, precum „Faraon” și „Cezar”. Unii scriitori antici, printre care Strabon, Pliniu cel Bătrân și Eusebiu, au folosit această titulatură pentru reginele Etiopiei. Pliniu cel Bătrân (c. 23-79 e.n.) a scris că „orașul Meroe [capitala anticei Etiopii] are puține clădiri. Asupra sa domnește o femeie, Candace, nume purtat de regine vreme de mai mulți ani”. (Natvralis Historia, Vol. I, VI, XXXV, 186, p. 210, Polirom, 2001)

înțelegi: Sensul de bază al termenului grecesc ginṓskō este „a ști”, „a cunoaște”, dar termenul are și un sens mai larg, putând fi tradus prin „a înțelege”, „a pricepe”.

originii sale: Lit. „generației sale”. În acest citat din Is 53:8, n.s., termenul „generație” se referă, din câte se pare, la „ascendența” unei persoane sau la „linia ei genealogică”. Când Isus se afla înaintea Sanhedrinului, membrii acestuia nu au ținut cont de originea sa, de faptul că el întrunea cerințele pentru a fi promisul Mesia.

să fiu botezat: Sau „să fiu cufundat”. Termenul grecesc baptízō înseamnă „a cufunda”, „a scufunda”. Contextul arată că botezul presupune o cufundare completă în apă. Eunucul nu ar fi fost nevoit să se oprească lângă o apă, dacă ar fi fost suficient să se toarne peste el apă sau să fie stropit cu apă. Deși nu se poate spune cu exactitate dacă a fost vorba despre un râu, un pârâu sau un iaz, relatarea menționează că „Filip și eunucul au coborât în apă”. (Fa 8:38) Alte referințe biblice sprijină ideea că a fi botezat înseamnă a fi cufundat complet în apă. De exemplu, Isus a fost botezat într-un râu, în Iordan. De asemenea, cu o anumită ocazie, pentru a-i boteza pe oameni, Ioan Botezătorul a ales un loc din Valea Iordanului, lângă Salim, „fiindcă acolo era multă apă”. (Ioa 3:23) Este demn de remarcat că termenul grecesc baptízō este folosit în Septuaginta, în 2Re 5:14, unde se menționează că Naaman „s-a cufundat în Iordan de șapte ori”. În plus, Scripturile aseamănă botezul cu îngroparea, indicând astfel că, la botez, o persoană este cufundată complet în apă. (Ro 6:4-6; Col 2:12)

Unele manuscrise grecești târzii și unele traduceri vechi în alte limbi folosesc o redare asemănătoare adăugând: „Filip a zis: «Dacă crezi din toată inima, se poate». Famenul a răspuns: «Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu»”. Totuși, aceste cuvinte nu apar în manuscrisele mai vechi și demne de încredere și, foarte probabil, nu fac parte din textul original al Faptelor. (Vezi Ap. A3.)

Asdod: Aceasta este denumirea în ebraică a locului cunoscut, în secolul I e.n., sub numele grecesc Azotus. (Ios 11:22; 15:46; vezi Ap. B6 și B10)

Multimedia

Activitatea lui Filip evanghelizatorul
Activitatea lui Filip evanghelizatorul

Biblia consemnează unele aspecte ale activității desfășurate cu mult zel de „Filip evanghelizatorul”. (Fa 21:8) El a fost unul dintre cei „șapte bărbați cu o bună reputație”, care le împărțeau hrană discipolilor vorbitori de greacă și de ebraică din Ierusalim. (Fa 6:1-6) După moartea lui Ștefan, când „toți, cu excepția apostolilor, s-au împrăștiat”, Filip a mers la Samaria, unde a predicat vestea bună și a înfăptuit miracole. (Fa 8:1, 4-7) Mai târziu, îngerul lui Iehova l-a trimis pe Filip pe un drum prin pustiu, care ducea de la Ierusalim la Gaza. (Fa 8:26) Pe acest drum, Filip a întâlnit un eunuc etiopian căruia i-a predicat vestea bună. (Fa 8:27-38) Dus în altă parte de spiritul lui Iehova (Fa 8:39), Filip a continuat să predice: el a plecat de la Asdod și, străbătând alte orașe de coastă, a ajuns la Cezareea. (Fa 8:40) Ani mai târziu, Luca și Pavel au fost găzduiți acasă la Filip, în Cezareea. Pe atunci, Filip „avea patru fiice necăsătorite, care profețeau”. (Fa 21:8, 9)

1. Ierusalim: Îndeplinește o muncă administrativă. (Fa 6:5)

2. Samaria: Predică vestea bună. (Fa 8:5)

3. Drumul prin pustiu spre Gaza: Îi explică Scripturile unui eunuc etiopian și îl botează. (Fa 8:26-39)

4. Regiunea de coastă: Predică vestea bună în toate orașele. (Fa 8:40)

5. Cezareea: Filip îl găzduiește pe Pavel acasă la el. (Fa 21:8, 9)

Cezareea
Cezareea

1. Teatrul roman

2. Palatul

3. Hipodromul

4. Templul păgân

5. Portul

Acest material video despre ruinele din Cezareea prezintă reconstituiri 3D ale principalelor clădiri. Orașul Cezareea și portul său au fost construite de Irod cel Mare spre sfârșitul secolului I î.e.n. Irod a numit orașul după Cezar August. Situat la circa 87 km nord-vest de Ierusalim, pe coasta mediteraneeană, orașul Cezareea a devenit un important centru maritim. În oraș existau: 1) un teatru roman, 2) un palat care se întindea până la mare, 3) un hipodrom, adică o arenă pentru cursele de cai, în care încăpeau circa 30 000 de spectatori și 4) un templu păgân. Portul artificial (5) era o minune a ingineriei. Un apeduct alimenta orașul cu apă potabilă, Cezareea având propriul sistem de canalizare. Apostolul Pavel și alți creștini au călătorit la și de la Cezareea cu corabia. (Fa 9:30; 18:21, 22; 21:7, 8, 16) Pavel a fost închis aici aproximativ doi ani. (Fa 24:27) Filip evanghelizatorul a mers la Cezareea la sfârșitul unui tur de predicare și s-a stabilit, probabil, acolo. (Fa 8:40; 21:8) Corneliu, primul neevreu necircumcis convertit la creștinism, a locuit în acest oraș. (Fa 10:1, 24, 34, 35, 45-48) Și probabil că tot în Cezareea și-a scris Luca evanghelia.