Daniel 1:1-21

  • Ierusalimul este asediat de babilonieni (1, 2)

  • Instruire specială pentru tinerii captivi din descendența regală (3-5)

  • Fidelitatea celor patru evrei este pusă la încercare (6-21)

1  În al treilea an al domniei lui Ioiachim,+ regele lui Iuda, Nebucadnețar, regele Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului și l-a asediat.+  Și Iehova l-a dat în mâna lui pe Ioiachim, regele lui Iuda,+ și, de asemenea, o parte din ustensilele casei* adevăratului Dumnezeu; el le-a dus în ținutul Șinearului*,+ în casa* dumnezeului său și le-a pus în tezaurul dumnezeului său.+  Atunci regele i-a poruncit lui Așpenaz, căpetenia demnitarilor de la curtea lui, să fie aduși câțiva israeliți*, îndeosebi cei din descendența regală și cei de viță nobilă.+  Ei trebuiau să fie tineri* fără niciun defect, frumoși la înfățișare, înzestrați cu înțelepciune, cunoștință și discernământ+ și capabili să slujească în palatul regelui. Așpenaz trebuia să-i învețe scrierea și limba caldeenilor.  Mai mult, regele a stabilit să li se dea zilnic o porție din mâncărurile sale alese și din vinul pe care îl bea el. Ei trebuiau să fie instruiți* trei ani, iar la sfârșitul acestei perioade trebuiau să intre în serviciul regelui.  Printre ei erau unii din tribul* lui Iuda: Daniel*,+ Hanania*, Mișael* și Azaria*.+  Și demnitarul principal de la curte le-a pus alte nume*: lui Daniel i-a pus numele Beltșațar;+ lui Hanania, Șadrac; lui Mișael, Meșac; și lui Azaria, Abed-Nego.+  Însă Daniel a hotărât în inima lui să nu se pângărească cu mâncărurile alese ale regelui și cu vinul pe care îl bea el. De aceea, i-a cerut demnitarului principal de la curte permisiunea să nu consume acele alimente, care l-ar fi pângărit.  Și adevăratul Dumnezeu a făcut ca demnitarul principal de la curte să-i arate lui Daniel favoare* și îndurare.+ 10  Dar demnitarul principal de la curte i-a spus lui Daniel: „Eu mă tem de domnul și regele meu, care a stabilit ce să mâncați și ce să beți. Dacă va vedea că arătați mai rău decât ceilalți tineri* de vârsta voastră? M-ați face pe mine* vinovat înaintea regelui”. 11  Însă Daniel i-a spus îngrijitorului pe care demnitarul principal de la curte îl numise peste Daniel, Hanania, Mișael și Azaria: 12  „Pune-i, te rog, pe slujitorii tăi la încercare zece zile; să ni se dea să mâncăm legume și să bem apă. 13  Apoi compară înfățișarea noastră cu a tinerilor* care mănâncă mâncărurile alese ale regelui și, în funcție de ceea ce vei vedea, hotărăște ce să faci cu slujitorii tăi”. 14  El a fost de acord cu propunerea lor și i-a pus la încercare zece zile. 15  La sfârșitul celor zece zile, ei arătau mai bine și mai sănătoși* decât toți tinerii* care mâncau mâncărurile alese ale regelui. 16  Astfel, îngrijitorul a continuat să le ia mâncărurile alese și vinul și să le dea legume. 17  Și adevăratul Dumnezeu le-a dat acestor patru tineri* cunoștință și perspicacitate cu privire la orice fel de scriere, precum și înțelepciune. Și lui Daniel i s-a dat capacitatea de a înțelege orice fel de viziuni și vise.+ 18  La sfârșitul perioadei stabilite de rege, când trebuiau să-i fie aduși tinerii,+ demnitarul principal de la curte i-a adus înaintea lui Nebucadnețar. 19  Regele a vorbit cu ei și în tot grupul nu s-a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mișael și Azaria;+ astfel, ei au rămas în serviciul regelui. 20  Ori de câte ori regele îi întreba ceva ce pretindea înțelepciune și pricepere, el îi găsea de zece ori mai buni decât toți preoții-magicieni și ghicitorii*+ din tot regatul său. 21  Și Daniel a rămas acolo până în primul an al regelui Cirus.+

Note de subsol

Sau „templului”.
Adică Babilonia.
Sau „templul”.
Lit. „fii ai lui Israel”.
Lit. „copii”.
Sau, posibil, „hrăniți”.
Lit. „dintre fiii”.
Însemnând „Judecătorul meu este Dumnezeu”.
Însemnând „Iehova a arătat favoare”.
Însemnând, posibil, „Cine este ca Dumnezeu?”.
Însemnând „Iehova a ajutat”.
Adică nume babiloniene.
Sau „bunătate”.
Lit. „copii”.
Lit. „capul meu”.
Lit. „copiilor”.
Lit. „grași de carne”.
Lit. „copiii”.
Lit. „copii”.
Sau „cei ce cheamă spiritele”.