Idei importante din scrisorile către galateni, efeseni, filipeni şi coloseni
Cuvântul lui Iehova este viu
Idei importante din scrisorile către galateni, efeseni, filipeni şi coloseni
AUZIND că unii creştini deviau de la închinarea curată influenţaţi fiind de iudaizanţi, apostolul Pavel trimite o scrisoare plină de forţă ‘congregaţiilor din Galatia’ (Gal. 1:2). Scrisă undeva între anii 50 şi 52 e.n., ea cuprinde sfaturi concrete şi îndemnuri energice.
Cam zece ani mai târziu, pe când era la Roma ‘întemniţat al lui Cristos Isus’, Pavel le scrie congregaţiilor din Efes, Filipi şi Colose, dându-le sfaturi oportune şi încurajări pline de iubire (Ef. 3:1). Dacă acordăm atenţie cărţilor biblice Galateni, Efeseni, Filipeni şi Coloseni, mesajul lor ne poate fi şi nouă de folos (Evr. 4:12).
„DECLARAŢI DREPŢI“ — CUM?
Întrucât iudaizanţii încearcă în mod perfid să-l discrediteze, Pavel îşi apără apostolatul aducând câteva detalii autobiografice (Gal. 1:11—2:14). El le combate învăţăturile false arătând clar că „omul nu este declarat drept prin lucrările legii, ci numai prin credinţa în Cristos Isus“ (Gal. 2:16).
Pavel spune că Cristos ‘i-a eliberat pe cei care erau sub lege’ dându-le astfel posibilitatea să se bucure de libertatea creştină. El îi îndeamnă cu tărie pe galateni: „Rămâneţi deci fermi şi nu vă lăsaţi puşi din nou în jugul sclaviei“ (Gal. 4:4, 5; 5:1).
Răspunsuri la întrebări biblice:
3:16–18, 28, 29 — Mai este în vigoare legământul încheiat cu Avraam? Da. Legământul Legii nu l-a înlocuit pe cel avraamic, ci a fost o adăugire a acestuia. Prin urmare, legământul încheiat cu Avraam a rămas în vigoare după ce Legea a fost ‘înlăturată’ (Ef. 2:15). Promisiunile cuprinse în acest legământ sunt transmise adevăratei ‘seminţe’ a lui Avraam — Cristos Isus, partea ei principală, şi cei care ‘sunt ai lui Cristos’.
6:2 — Ce este „legea lui Cristos“? Această lege include tot ce a predat şi a poruncit Isus, în special porunca „să vă iubiţi unii pe alţii“ (Ioan 13:34).
6:8 — Cum ‘semănăm pentru spirit’? Permiţându-i spiritului lui Dumnezeu să ne călăuzească viaţa. Iar acest lucru înseamnă, printre altele, a lua parte din toată inima la activităţile în care permitem spiritului sfânt să acţioneze din plin.
Învăţăminte pentru noi:
1:6–9. Bătrânii creştini trebuie să treacă imediat la acţiune când se ivesc probleme în congregaţie. Prin argumente logice şi cu ajutorul Scripturilor, ei pot corecta imediat un mod de gândire greşit.
2:20. Răscumpărarea este un dar pe care Dumnezeu ni l-a dat fiecăruia. Să învăţăm s-o privim în acest mod! (Ioan 3:16)
5:7–9. Tovărăşiile rele ne-ar putea ‘împiedica să ascultăm de adevăr’. E înţelept să le evităm.
6:1, 2, 5. Cei „calificaţi spiritualiceşte“ ne pot ajuta ‘să ne purtăm poverile’, adică să înfruntăm probleme apăsătoare pe care ni le-am creat singuri pentru că, fără să ne dăm seama, am făcut un pas greşit. Însă fiecare trebuie să-şi poarte „propria sarcină“, adică să se achite de responsabilităţile spirituale care-i revin.
‘TOATE LUCRURILE SUNT ADUNATE ÎN CRISTOS’
În scrisoarea către efeseni, Pavel accentuează tema unităţii creştine vorbind despre „o administrare care va avea loc la împlinirea timpurilor fixate, ca să adune din nou toate lucrurile în Cristos, lucrurile din ceruri şi lucrurile de pe pământ“. Cristos a dat „oameni ca daruri“ ca să ne ajute să ajungem cu toţii la „unitate în credinţă“ (Ef. 1:10; 4:8, 13).
Pentru a-l onora pe Dumnezeu şi pentru a promova unitatea, creştinii trebuie să se îmbrace cu „noua personalitate“ şi ‘să fie supuşi unii altora în teamă de Cristos’. De asemenea, trebuie să îmbrace întreaga armură spirituală rămânând astfel „neclintiţi împotriva maşinaţiilor Diavolului“ (Ef. 4:24; 5:21; 6:11).
Răspunsuri la întrebări biblice:
1:4–7 — În ce sens au fost aleşi creştinii unşi cu mult înainte să se fi născut? Ei au fost aleşi dinainte ca grup, sau clasă, nu ca persoane individuale. Iar aceasta s-a întâmplat înainte să vină în existenţă omenirea păcătoasă. Din profeţia consemnată în Geneza 3:15 şi rostită înainte de a se naşte primul om păcătos reiese că scopul lui Dumnezeu a fost ca unii continuatori ai lui Cristos să domnească împreună cu el în cer (Gal. 3:16, 29).
2:2 — În ce sens este spiritul lumii asemenea aerului şi ce autoritate are asupra lumii? „Spiritul lumii“, adică spiritul de independenţă şi neascultare, este pretutindeni, ca aerul pe care-l respirăm (1 Cor. 2:12). El are autoritate, sau putere, în sensul că se manifestă în permanenţă şi are o influenţă puternică.
2:6 — În ce sens sunt creştinii unşi „în locurile cereşti“ cât timp se află încă pe pământ? În acest context, expresia „locurile cereşti“ nu se referă la promisa lor moştenire cerească, ci, mai degrabă, la poziţia spirituală înaltă de care se bucură deoarece au fost „sigilaţi cu spiritul sfânt promis“ (Ef. 1:13, 14).
Învăţăminte pentru noi:
4:8, 11–15. Isus Cristos „a dus cu el captivi“, adică i-a eliberat pe unii oameni de sub influenţa lui Satan pentru a-i folosi ca daruri în vederea zidirii congregaţiei creştine. Pentru a creşte ‘prin iubire în toate lucrurile în Cristos’, trebuie să manifestăm supunere şi ascultare faţă de cei care sunt în fruntea noastră şi să respectăm măsurile pe care le iau în congregaţie (Evr. 13:7, 17).
5:22–24, 33. O soţie trebuie nu numai să-i fie supusă soţului, ci şi să-l respecte. Astfel, ea va avea un „spirit blând şi liniştit“ şi se va strădui să-l onoreze vorbind frumos despre el şi susţinându-i deciziile (1 Pet. 3:3, 4; Tit 2:3–5).
5:25, 28, 29. Aşa cum îşi „hrăneşte“ propriul corp, soţul trebuie să satisfacă necesităţile materiale, afective şi spirituale ale soţiei lui. În plus, el trebuie s-o îngrijească cu drag, sau s-o preţuiască, adică să vorbească şi să se poarte frumos cu ea, precum şi să petreacă timp împreună.
6:10–13. Pentru a ne împotrivi forţelor spirituale rele, trebuie să depunem din toată inima eforturi ca să ne îmbrăcăm cu armura spirituală de la Dumnezeu.
„SĂ CONTINUĂM SĂ UMBLĂM ORDONAT“
Laitmotivul scrisorii lui Pavel către filipeni este iubirea. El le spune: „Şi iată pentru ce continui să mă rog: iubirea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă exactă şi în discernământ deplin“. Pentru a-i ajuta să evite capcana încrederii exagerate în propriile forţe, Pavel îi îndeamnă astfel: „Continuaţi să lucraţi la salvarea voastră, cu teamă şi tremur“ (Filip. 1:9; 2:12).
El îi încurajează pe cei maturi să se străduiască să atingă „ţinta pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu“. Pavel mai spune: „În măsura în care am făcut progrese, să continuăm să umblăm ordonat în aceeaşi direcţie“ (Filip. 3:14–16).
Răspunsuri la întrebări biblice:
1:23 — Care sunt cele „două lucruri“ care-l apăsau pe Pavel şi ce ‘eliberare’ îşi dorea? Pavel se afla într-o situaţie apăsătoare. Avea în faţă viaţa sau moartea (Filip. 1:21). Deşi nu spune ce alegere ar face, Pavel ne dezvăluie ce şi-ar dori: „eliberarea şi existenţa alături de Cristos“ (Filip. 3:20, 21; 1 Tes. 4:16). Această ‘eliberare’, ce urma să aibă loc în timpul prezenţei lui Cristos, avea să-i aducă răsplata promisă de Iehova (Mat. 24:3).
2:12, 13 — Cum ne face Iehova ‘să vrem şi, totodată, să înfăptuim’? Spiritul sfânt poate acţiona asupra inimii şi minţii noastre ca să ne dorim şi mai mult să dăm tot ce avem mai bun în serviciul său. Astfel, primim ajutor pentru ‘a continua să lucrăm la salvarea noastră’.
Învăţăminte pentru noi:
1:3–5. Deşi erau săraci, filipenii ne-au lăsat un exemplu de generozitate (2 Cor. 8:1–6).
2:5–11. De la Isus învăţăm că umilinţa nu este un semn de slăbiciune, ci de tărie morală. În plus, Iehova îi înalţă pe cei umili (Prov. 22:4).
3:13. „Lucrurile din urmă“ ar putea fi un serviciu bine plătit, sentimentul de siguranţă pe care îl avem pentru că facem parte dintr-o familie înstărită sau păcate grave din trecut de care ne-am căit, fiind apoi „spălaţi“ (1 Cor. 6:11). Ar trebui să uităm aceste ‘lucruri din urmă’, adică să nu ne mai gândim la ele şi ‘să ne întindem spre cele dinainte’.
„ÎNTĂRIŢI ÎN CREDINŢĂ“
În scrisoarea către coloseni, Pavel demască ideile greşite ale învăţătorilor falşi. El argumentează că salvarea nu depinde de respectarea cerinţelor Legii, ci de faptul de a ‘rămâne în credinţă’. Pavel îi îndeamnă pe coloseni ‘să continue să umble în unitate cu Cristos, înrădăcinaţi şi zidiţi în el şi întăriţi în credinţă’. Cum pot arăta ei că sunt „întăriţi în credinţă“? (Col. 1:23; 2:6, 7)
„Pe lângă toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu iubirea, pentru că este o legătură perfectă a unităţii! De asemenea, pacea lui Cristos să domnească în inima voastră.“ Apostolul adaugă: „Orice lucru faceţi, să-l faceţi din tot sufletul, ca pentru Iehova, nu ca pentru oameni“. Referindu-se la relaţiile cu cei care nu fac parte din congregaţie, el îşi îndeamnă colaboratorii: „Continuaţi să umblaţi cu înţelepciune faţă de cei de afară“ (Col. 3:14, 15, 23; 4:5).
Răspunsuri la întrebări biblice:
2:8 — Ce sunt ‘lucrurile elementare ale lumii’ asupra cărora a avertizat Pavel? Componentele fundamentale sau principiile care stau la baza lumii lui Satan, care o conduc şi care o motivează (1 Ioan 2:16). Printre ele se numără materialismul, filozofiile şi religiile false.
4:16 — De ce nu face parte din Biblie şi scrisoarea către laodiceeni? Poate că nu conţinea informaţii necesare pentru zilele noastre sau poate că relua idei din alte scrisori canonice.
Învăţăminte pentru noi:
1:2, 20. Răscumpărarea, oferită de Dumnezeu în bunătatea sa nemeritată, ne poate elibera de povara mustrărilor de conştiinţă, ajutându-ne să găsim pace lăuntrică.
2:18, 23. ‘Falsa umilinţă’ este umilinţa de suprafaţă prin care cineva încearcă să-i impresioneze pe alţii, renunţând poate la lucrurile materiale sau tratându-şi cu asprime corpul. Un astfel de om este „umflat de mândrie prin gândirea lui carnală“.