Către efeseni 1:1-23

1  Pavel, apostol al lui Cristos Isus prin voința lui Dumnezeu, către sfinții din Efes,+ care sunt fideli și sunt în unitate cu Cristos Isus: 2  Să aveți bunătate nemeritată și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos! 3  Lăudat să fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, căci ne-a binecuvântat cu orice fel de binecuvântare spirituală în locurile cerești, în unitate cu Cristos.+ 4  El ne-a ales înainte de întemeierea lumii ca să fim în unitate cu el*, astfel încât să fim sfinți și fără pată+ înaintea lui, în iubire. 5  Căci el ne-a ales dinainte+ ca să ne adopte ca fii ai săi+ prin Isus Cristos, după buna sa plăcere și după voința sa,+ 6  spre lauda marii sale bunătăți nemeritate,+ pe care ne-a dat-o cu bunăvoință prin Fiul său preaiubit.+ 7  Prin el avem eliberarea prin răscumpărare, datorită sângelui său,+ da, iertarea greșelilor noastre,+ după bogăția bunătății sale nemeritate. 8  Dumnezeu ne-a dat cu generozitate această bunătate nemeritată împreună cu toată înțelepciunea și priceperea* 9  făcându-ne cunoscut secretul sacru+ al voinței sale. Acesta este în armonie cu buna sa plăcere și cu scopul său 10  de a stabili o administrare* la împlinirea timpurilor fixate, ca să adune toate lucrurile în Cristos, lucrurile din ceruri și lucrurile de pe pământ,+ da, în el. 11  Cu el suntem în unitate și suntem numiți moștenitori,+ fiind aleși dinainte potrivit scopului celui care face totul așa cum decide în armonie cu voința sa, 12  astfel încât noi, care am sperat primii în Cristos, să slujim spre lauda și gloria sa. 13  Dar și voi ați sperat în el după ce ați auzit cuvântul adevărului, vestea bună despre salvarea voastră. După ce ați crezut, ați fost sigilați+ prin el cu spiritul sfânt promis, 14  care este o garanție* a moștenirii noastre,+ pentru eliberarea prin răscumpărare+ a proprietății lui Dumnezeu,+ spre lauda și gloria sa. 15  Iată de ce și eu, de când am auzit despre credința pe care o aveți în Domnul Isus și despre iubirea pe care o arătați față de toți sfinții, 16  nu încetez să aduc mulțumiri pentru voi. Vă amintesc mereu în rugăciunile mele, 17  pentru ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl gloriei, să vă dea un spirit de înțelepciune și de revelare în ce privește cunoștința exactă despre El.+ 18  Dumnezeu v-a luminat ochii inimii ca să cunoașteți speranța la care v-a chemat, bogățiile* extraordinare pe care le păstrează ca moștenire pentru sfinți+ 19  și incomparabila măreție a puterii sale față de noi, credincioșii.+ Această măreție se vede în felul în care și-a folosit puterea 20  în cazul lui Cristos, când l-a sculat din morți și l-a așezat la dreapta sa+ în locurile cerești, 21  cu mult deasupra oricărei guvernări, autorități, puteri și domnii și a oricărui nume dat,+ nu numai în acest sistem*, ci și în cel viitor. 22  De asemenea, el a pus totul sub picioarele sale+ și l-a făcut cap peste toate lucrurile privitoare la congregație,+ 23  care este corpul său,+ plinătatea sa, el* fiind cel care desăvârșește totul în toți.

Note de subsol

Adică cu Cristos.
Sau „judecata sănătoasă”.
Sau „de a administra lucrurile”.
Sau „un acont”.
Sau „binecuvântările”.
Sau „această eră (epocă)”. Vezi Glosarul, „Sistem(e)”.
Adică Cristos.

Note de studiu

Multimedia

Sigilii
Sigilii

Fotografiile alăturate prezintă un sigiliu de bronz pe care este gravat un nume. În perioada romană, oamenii foloseau sigilii pentru a imprima o informație în ceară sau în lut. Aceste sigilii aveau diferite scopuri. De exemplu, așa cum se vede în ilustrație, olarii ștampilau urcioarele de lut pentru identificarea producătorului, a produsului sau a capacității recipientului. Uneori, capacul urciorului se fixa cu ipsos. Înainte ca ipsosul să se întărească, în el se imprima sigiliul negustorului sau al persoanei care transporta produsul. Unii puneau un sigiliu pe un obiect pentru a arăta că acesta le aparținea. Pavel a făcut referire la un sigiliu simbolic când a spus că Dumnezeu ‘îi sigilase’ pe creștini, adică îi unsese cu spirit sfânt. Acest sigiliu arăta că Dumnezeu era Proprietarul lor. (2Co 1:21, 22)