Ce face Dumnezeu?
Ce face Dumnezeu?
„De ce stai aşa departe, o, Iehova? De ce stai ascuns în timpuri de necaz?“ * (PSALMUL 10:1)
ESTE suficient să aruncăm o privire peste titlurile din ziare ca să ne dăm seama că trăim în „timpuri de necaz“. Iar când o tragedie ne loveşte familia — când suntem victimele unei infracţiuni, când avem un accident grav sau când ne moare o fiinţă dragă —, poate că ne întrebăm: Oare Dumnezeu vede? Îi pasă de ceea ce se întâmplă? Oare chiar există?
Dar v-aţi gândit că s-ar putea ca Dumnezeu să acţioneze altfel decât ne aşteptăm noi? Să ilustrăm: Un băieţel este foarte supărat fiindcă tatăl lui a plecat la serviciu. Îi este dor de el şi vrea ca tatăl să vină acasă. Copilaşul se simte părăsit. Toată ziua întreabă: „Unde este tati?“.
Probabil v-aţi dat seama imediat că băieţelul gândeşte greşit. De fapt, în momentele acelea, tatăl lucrează ca să asigure cele necesare pentru întreaga familie. Nu cumva şi noi gândim greşit când strigăm: „Unde este Dumnezeu“?
De exemplu, poate că unii doresc ca Dumnezeu să fie un executor care îi pedepseşte imediat pe răufăcători. Alţii vor ca Dumnezeu să fie un fel de Moş Crăciun ceresc, care împarte daruri: un loc de muncă, un partener de căsătorie sau chiar un bilet câştigător la loterie.
Aceşti oameni consideră că, dacă Dumnezeu nu face imediat dreptate sau dacă nu ne dă ce îi cerem, este insensibil la suferinţele noastre şi ne ignoră necesităţile. Dar această concepţie este total greşită! De fapt, chiar în momentul de faţă, Iehova Dumnezeu lucrează pentru a asigura cele necesare întregii familii umane, numai că nu aşa cum se aşteaptă mulţi oameni.
Aşadar, ce face Dumnezeu? Pentru a răspunde la această întrebare, să ne întoarcem în timp, la începuturile istoriei umane, când relaţiile omenirii cu Dumnezeu s-au deteriorat grav, însă nu iremediabil.
Efectele devastatoare ale păcatului
Imaginaţi-vă o casă care zace în paragină de mulţi ani. Acoperişul s-a prăbuşit, uşile au ieşit din balamale, iar exteriorul a fost devastat. Odinioară această casă era în stare bună, dar acum arată jalnic. Având în vedere gradul avansat de deteriorare a casei, renovarea nu va fi deloc o sarcină uşoară, nu se va putea face peste noapte.
Acum gândiţi-vă la daunele provocate omenirii cu aproximativ 6 000 de ani în urmă, când o creatură spirituală invizibilă, Satan, i-a determinat pe Adam şi pe Eva să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu. Până atunci, primii doi oameni se bucurau de o sănătate perfectă, având perspectiva de a trăi veşnic alături de urmaşii lor (Geneza 1:28). Însă, când au păcătuit, a fost ca şi cum ar fi devastat familia umană care urma să se nască.
Consecinţele acestui act de răzvrătire au fost extrem de grave. Iată ce spune Biblia: „Printr-un singur om [Adam] a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea“ (Romani 5:12). Şi, pe lângă faptul că ne-a adus moartea, păcatul ne-a stricat relaţiile cu Creatorul şi ne-a provocat mult rău pe plan fizic, mental şi afectiv. Prin urmare, starea omenirii seamănă cu cea a unei case dărăpănate. Cât de sugestive sunt cuvintele lui Iov, un om drept, care a spus: „Omul . . . are viaţa scurtă, dar plină de necazuri“! (Iov 14:1, Cornilescu, 1996)
Dar a părăsit Dumnezeu familia umană după căderea primilor oameni în păcat? Nicidecum! De fapt, de atunci, Tatăl nostru ceresc lucrează încontinuu pentru binele omenirii. Ca să înţelegem mai bine ce face el în folosul nostru, să analizăm trei etape necesare pentru renovarea unei case şi să vedem legătura dintre ele şi ceea ce a făcut deja Dumnezeu în vederea restabilirii omenirii.
1 După ce examinează o casă deteriorată, proprietarul decide dacă o renovează sau o demolează.
Imediat după răzvrătirea din Eden, Iehova Dumnezeu şi-a anunţat scopul de a restabili omenirea. El i-a spus spiritului invizibil care a instigat la răzvrătire: „Voi pune duşmănie între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. El îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul“ (Geneza 3:15).
Prin aceste cuvinte, Iehova a promis că îl va distruge pe cel ce i-a instigat pe primii oameni la răzvrătire (Romani 16:20; Revelaţia 12:9). Mai mult, Iehova a prezis că urma să apară o ‘sămânţă’ care avea să elibereze omenirea din păcat (1 Ioan 3:8). * Aceste promisiuni transmiteau un adevăr vital: Dumnezeu avea să-şi „repare“ creaţia, nu să o „demoleze“. Însă restabilirea omenirii necesita timp.
2 Un arhitect întocmeşte planuri care arată clar în ce va consta lucrarea de renovare.
Iehova Dumnezeu le-a dat israeliţilor un cod de legi şi a realizat proiectul unui templu în care urmau să-i aducă închinare. Biblia spune: „Acestea sunt o umbră a lucrurilor viitoare“ (Coloseni 2:17). Asemenea unor planuri, ele erau o reprezentare a ceva mult mai măreţ.
De exemplu, israeliţii aduceau jertfe de animale pentru a fi iertaţi de păcate (Leviticul 17:11). Acestea prefigurau o jertfă mult mai importantă ce urma să fie adusă secole mai târziu, o jertfă care avea să elibereze cu adevărat omenirea. * Componentele tabernacolului şi ale templului în care s-au închinat israeliţii au prefigurat etapele pe care avea să le parcurgă viitorul Mesia de la moartea sa de jertfă până la înălţarea sa la cer. (Vezi pagina 7.)
3 Este ales un constructor care va urma planurile şi va face renovarea.
Isus a fost promisul Mesia, care avea să urmeze modelul jertfelor aduse de israeliţi şi să-şi dea viaţa pentru răscumpărarea omenirii. Ioan Botezătorul l-a numit pe bună dreptate „Mielul lui Dumnezeu care înlătură păcatul lumii“ (Ioan 1:29). Isus a acceptat de bunăvoie această misiune. El a afirmat: „Am coborât din cer ca să fac nu voinţa mea, ci voinţa celui care m-a trimis“ (Ioan 6:38).
Care era voinţa lui Dumnezeu cu privire la Isus? Printre altele, Isus trebuia nu numai „să-şi dea sufletul ca răscumpărare pentru mulţi“, ci şi să încheie un legământ pentru un Regat cu continuatorii săi (Matei 20:28; Luca 22:29, 30). Regatul este instrumentul prin care Dumnezeu îşi va îndeplini scopul cu privire la omenire. Mesajul despre Regatul lui Dumnezeu este numit „veste bună“, deoarece arată că Dumnezeu a instaurat în cer un guvern care va prelua controlul asupra pământului! (Matei 24:14; Daniel 2:44) *
Lucrarea de restabilire continuă
Înainte să se înalţe la cer, Isus le-a poruncit continuatorilor săi: „Faceţi discipoli din oamenii tuturor naţiunilor, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului şi al spiritului sfânt . . . Şi iată că eu sunt cu voi în toate zilele până la încheierea sistemului“ (Matei 28:19, 20).
Aşadar, procesul de restabilire a omenirii nu avea să se termine odată cu moartea lui Isus. El avea să continue până la „încheierea“ actualului sistem, când Regatul lui Dumnezeu va prelua controlul asupra pământului. Timpul acesta este foarte aproape. De unde ştim? Semnul prezis de Isus cu privire la „încheierea sistemului“ se împlineşte sub ochii noştri (Matei 24:3–14; Luca 21:7–11; 2 Timotei 3:1–5). *
În prezent, Martorii lui Iehova predică vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu în 236 de ţări şi teritorii, respectând astfel porunca lui Isus. De fapt, chiar revista pe care o citiţi are scopul de a vă ajuta să învăţaţi mai multe despre Regat şi despre ceea ce va realiza el. La pagina 2 a fiecărei ediţii a revistei Turnul de veghe se arată următoarele: „Această revistă . . . le aduce mângâiere oamenilor cu vestea bună că, în curând, Regatul lui Dumnezeu, un guvern real instaurat în cer, va pune capăt răutăţii şi va transforma pământul în paradis. Revista îşi îndeamnă cititorii să creadă în Isus Cristos, care a murit pentru ca noi să avem viaţă veşnică şi care este acum Regele Regatului lui Dumnezeu“.
E adevărat, în prezent încă auzim de atentate teroriste şi de calamităţi naturale sau ni se poate întâmpla o nenorocire. Dar studiul Bibliei vă va convinge că Dumnezeu nu ne-a părăsit. El „nu este departe de niciunul dintre noi“ (Faptele 17:27). Iar promisiunea sa de a restabili ceea ce au pierdut primii noştri părinţi se va împlini negreşit (Isaia 55:11).
[Note de subsol]
^ par. 2 Iehova este numele lui Dumnezeu, după cum se arată în Biblie.
^ par. 16 Pentru o explicaţie detaliată a versetului din Geneza 3:15, vezi capitolul 19 al cărţii Să ne apropiem de Iehova, publicată de Martorii lui Iehova.
^ par. 19 Pentru mai multe informaţii, vezi capitolul 5 al cărţii Ce ne învaţă în realitate Biblia?, publicată de Martorii lui Iehova.
^ par. 22 Pentru mai multe informaţii despre Regatul lui Dumnezeu, vezi capitolul 8 al cărţii Ce ne învaţă în realitate Biblia?
^ par. 25 Pentru mai multe informaţii, vezi capitolul 9 al cărţii Ce ne învaţă în realitate Biblia?
[Chenarul/Ilustraţiile de la pagina 7]
(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)
„O copie a realităţii“ — Ce a prefigurat tabernacolul
ALTARUL
Dorinţa lui Dumnezeu de a accepta jertfa lui Isus (EVREI 13:10–12).
MARELE PREOT
Isus (EVREI 9:11).
1 În Ziua Ispăşirii, marele preot aducea o jertfă pentru păcatele poporului (LEVITICUL 16:15, 29–31).
1 La 14 nisan 33 e.n., Isus şi-a dat viaţa ca jertfă pentru noi (EVREI 10:5–10; 1 IOAN 2:1, 2).
SFÂNTA
Condiţia de fiu născut prin spirit a lui Isus, cu perspectiva vieţii cereşti (MATEI 3:16, 17; ROMANI 8:14–17; EVREI 5:4–6).
PERDEAUA
Corpul fizic al lui Isus, bariera dintre viaţa pământească şi viaţa cerească (1 CORINTENI 15:44, 50; EVREI 6:19, 20; 10:19, 20).
2 Marele preot intra dincolo de perdeaua ce separa Sfânta de Sfânta Sfintelor.
2 După învierea sa, Isus a trecut „dincolo de perdea“, adică s-a înălţat la cer „ca să se înfăţişeze acum pentru noi înaintea persoanei lui Dumnezeu“ (EVREI 9:24–28).
SFÂNTA SFINTELOR
Cerul (EVREI 9:24).
3 Odată intrat în Sfânta Sfintelor, marele preot lua puţin din sângele jertfei şi stropea înaintea arcei legământului (LEVITICUL 16:12–14).
3 Prezentând valoarea sângelui său vărsat, Isus a făcut adevărata ispăşire pentru păcatele noastre (EVREI 9:12, 24; 1 PETRU 3:21, 22).