După Luca 22:1-71

22  Sărbătoarea Turtelor Nedospite, care este numită Paște,+ se apropia.+  Preoții principali și scribii căutau cea mai potrivită modalitate să scape de el,+ căci se temeau de popor.+  Atunci Satan a intrat în Iuda, cel numit Iscariot, unul dintre Cei doisprezece.+  Acesta s-a dus la preoții principali și la comandanții gărzilor de la templu și a vorbit cu ei cum să-l dea în mâinile lor*.+  Ei s-au bucurat și s-au înțeles să-i dea arginți.+  Iuda a fost de acord și a început să caute o ocazie potrivită ca să-l dea în mâinile lor* fără să fie mulți oameni în jur.  Apoi a sosit ziua Turtelor Nedospite, când trebuia oferită jertfa pascală.+  Isus i-a trimis pe Petru și pe Ioan zicând: „Duceți-vă și pregătiți-ne masa de Paște ca să mâncăm”.+  Ei l-au întrebat: „Unde vrei s-o pregătim?”. 10  El le-a zis: „Iată, când veți intra în oraș, vă va ieși înainte un om cu un urcior de apă. Mergeți după el până la casa în care va intra.+ 11  Și spuneți-i proprietarului casei: «Învățătorul îți zice: „Unde este camera de oaspeți în care aș putea să iau masa de Paște cu discipolii mei?”». 12  Omul acela vă va arăta o cameră mare de sus, mobilată. Pregătiți masa de Paște acolo”. 13  Ei au plecat și au găsit totul așa cum le spusese el și au făcut pregătirile pentru Paște. 14  Astfel, când a sosit ora, el s-a așezat* la masă cu apostolii.+ 15  Și le-a zis: „Am dorit mult să iau cu voi masa aceasta de Paște înainte de a suferi, 16  fiindcă vă spun: Nu o voi mai lua până nu se va împlini în Regatul lui Dumnezeu”. 17  Și, după ce i s-a dat un pahar, a adus mulțumiri și a zis: „Luați-l și treceți-l de la unul la altul, 18  pentru că vă spun: De acum înainte nu voi mai bea din rodul viței până nu va veni Regatul lui Dumnezeu”.+ 19  De asemenea, a luat o pâine,+ a adus mulțumiri, a frânt-o și le-a dat-o, zicând: „Aceasta reprezintă corpul meu,+ care urmează să fie dat în folosul vostru.+ Continuați să faceți lucrul acesta în amintirea mea”.+ 20  După ce au luat cina, a făcut la fel cu paharul, zicând: „Paharul acesta reprezintă noul legământ,+ ce va fi validat de sângele meu,+ care urmează să fie vărsat în folosul vostru.+ 21  Dar iată că trădătorul* meu este cu mine la masă.+ 22  Pentru că, într-adevăr, Fiul omului se duce așa cum a fost stabilit,+ dar vai de omul prin care este el trădat!”.+ 23  Atunci au început să discute unii cu alții care dintre ei ar fi putut să facă așa ceva.+ 24  Dar s-a iscat între ei și o ceartă aprinsă cu privire la care dintre ei era cel mai mare.+ 25  Însă el le-a zis: „Regii națiunilor stăpânesc peste ele și cei care au autoritate asupra lor sunt numiți Binefăcători.+ 26  Dar voi să nu fiți așa.+ Dimpotrivă, cel mai mare dintre voi să fie precum cel mai tânăr+ și cel aflat în frunte, precum cel ce slujește.+ 27  Fiindcă cine este mai mare: cel care stă* la masă sau cel care servește? Nu cel care stă* la masă? Dar eu sunt în mijlocul vostru ca acela care servește.+ 28  Totuși, voi sunteți cei care ați rămas alături de mine+ în încercările mele.+ 29  Eu închei un legământ cu voi, așa cum Tatăl meu a încheiat un legământ cu mine, pentru un regat,+ 30  ca să mâncați și să beți la masa mea, în Regatul meu,+ și să stați pe tronuri+ ca să judecați cele 12 triburi ale Israelului.+ 31  Simon, Simon, iată că Satan v-a cerut pe toți ca să vă cearnă ca pe grâu.+ 32  Dar eu am făcut implorări pentru tine ca să nu-ți slăbească credința.+ Iar tu, când te vei întoarce, întărește-i pe frații tăi!”.+ 33  Atunci Petru i-a spus: „Doamne, sunt gata să merg cu tine și în închisoare, și la moarte”.+ 34  Dar el a zis: „Petru, îți spun că nu va cânta astăzi cocoșul până nu vei nega de trei ori că mă cunoști”.+ 35  Și el le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă pentru bani, fără traistă pentru mâncare și fără sandale,+ v-a lipsit ceva?”. Ei au zis: „Nu*”. 36  Atunci el le-a spus: „Însă acum, cine are o pungă pentru bani s-o ia și, la fel, cine are o traistă pentru mâncare; iar cine n-are sabie să-și vândă mantia și să-și cumpere una. 37  Căci vă spun că trebuie să se împlinească în mine ceea ce este scris: «El a fost numărat cu cei nelegiuiți».+ De fapt, aceste cuvinte privitoare la mine se împlinesc acum”.+ 38  Atunci ei au zis: „Doamne, iată că aici sunt două săbii!”. El le-a zis: „Sunt suficiente”. 39  Apoi a plecat și s-a dus ca de obicei la Muntele Măslinilor, iar discipolii l-au urmat.+ 40  Ajungând acolo, le-a zis: „Continuați să vă rugați ca să nu cădeți în ispită!”.+ 41  Și s-a îndepărtat de ei cam la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și a început să se roage 42  zicând: „Tată, dacă vrei, îndepărtează de la mine paharul acesta! Totuși, să se facă nu voința mea, ci a ta!”.+ 43  Atunci i-a apărut un înger din cer și l-a întărit.+ 44  Dar zbuciumul său era atât de mare, încât el s-a rugat și mai stăruitor,+ iar sudoarea i s-a făcut ca niște picături de sânge, care cădeau pe pământ. 45  După ce s-a rugat, Isus s-a ridicat, s-a dus la discipoli și i-a găsit dormind, epuizați din cauza întristării. 46  Și le-a zis: „De ce dormiți? Ridicați-vă și rugați-vă încontinuu, ca să nu cădeți în ispită!”.+ 47  În timp ce el încă vorbea, iată că a venit o mulțime, iar în fruntea lor era cel numit Iuda, unul dintre Cei doisprezece. El s-a apropiat de Isus ca să-l sărute.+ 48  Dar Isus i-a zis: „Iuda, îl trădezi pe Fiul omului cu o sărutare?”. 49  Când și-au dat seama ce avea să se întâmple, cei din jurul lui au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?”. 50  Unul dintre ei chiar l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă.+ 51  Dar Isus a spus: „Destul!”. Și, atingându-i urechea, l-a vindecat. 52  Atunci Isus le-a zis preoților principali, comandanților gărzilor de la templu și bătrânilor care veniseră să-l prindă: „Ați venit cu săbii și cu ciomege ca împotriva unui tâlhar?+ 53  Când eram zi de zi cu voi în templu,+ n-ați pus mâna pe mine.+ Dar acesta este ceasul vostru și al autorității întunericului”.+ 54  Atunci l-au arestat și l-au luat de acolo,+ ducându-l la casa marelui preot; Petru îl urma de departe.+ 55  Ei au făcut un foc în mijlocul curții și s-au așezat toți împreună. Petru stătea printre ei.+ 56  Dar o servitoare l-a văzut stând în lumina focului; s-a uitat la el cu atenție și a zis: „Și omul acesta era cu el!”. 57  Dar el a negat zicând: „Nu-l cunosc, femeie!”.+ 58  După puțin timp l-a văzut altcineva și a zis: „Și tu ești unul dintre ei!”. Dar Petru a zis: „Omule, nu sunt!”.+ 59  După vreo oră, altul a început să susțină cu tărie: „În mod sigur, și omul acesta era cu el, fiindcă este galileean!”. 60  Însă Petru a zis: „Omule, nu știu ce spui!”. Și imediat, în timp ce încă vorbea, a cântat cocoșul. 61  Atunci Domnul s-a întors și s-a uitat țintă la Petru, iar Petru și-a adus aminte ce îi spusese Domnul: „Înainte să cânte astăzi cocoșul, mă vei renega de trei ori”.+ 62  Și a ieșit afară și a plâns amarnic. 63  Oamenii care îl păzeau pe Isus au început să-și bată joc de el+ și să-l lovească.+ 64  Ei i-au acoperit fața și îl întrebau: „Profețește! Cine te-a lovit?”. 65  Și au spus multe alte cuvinte blasfematoare împotriva lui. 66  Când s-a făcut ziuă, s-a întrunit adunarea bătrânilor poporului, adică preoții principali și scribii.+ Ei l-au dus în sala Sanhedrinului și au zis: 67  „Dacă tu ești Cristosul, spune-ne!”.+ Dar el le-a zis: „Chiar dacă v-aș spune, tot n-ați crede. 68  Iar dacă v-aș întreba, n-ați răspunde. 69  Totuși, de acum înainte, Fiul omului+ va sta la dreapta plină de putere a lui Dumnezeu”.+ 70  Atunci toți au întrebat: „Ești tu deci Fiul lui Dumnezeu?”. El le-a răspuns: „Voi înșivă spuneți că sunt”. 71  Ei au zis: „Ce nevoie mai avem de altă mărturie? Pentru că noi înșine am auzit-o din gura lui”.+

Note de subsol

Sau „să-l trădeze”.
Sau „să-l trădeze”.
Sau „s-a întins”.
Sau „mâna trădătorului”.
Sau „este întins”.
Sau „este întins”.
Sau „Nimic”.

Note de studiu

Sărbătoarea Turtelor Nedospite, care este numită Paște: În realitate, Paștele (celebrat în 14 nisan) și Sărbătoarea Turtelor Nedospite (care dura din 15 până în 21 nisan) erau două sărbători diferite. (Le 23:5, 6; Nu 28:16, 17; vezi Ap. B15) Însă, pe timpul lui Isus, Paștele ajunsese atât de strâns legat de Sărbătoarea Turtelor Nedospite, încât toate cele opt zile, inclusiv 14 nisan, erau considerate o singură sărbătoare. Josephus spune: „Celebrăm timp de opt zile sărbătoarea denumită a Azimelor [Sărbătoarea Turtelor Nedospite]”. (Antichități iudaice, II, XV, 1) Evenimentele prezentate în Lu 22:1-6 au avut loc în 12 nisan 33 e.n. (Vezi Ap. B12.)

comandanții gărzilor de la templu: Aici, în textul grecesc apare doar un cuvânt, care înseamnă literalmente „comandanți”. Însă în Lu 22:52 apare și expresia „gărzilor de la templu”, precizându-se astfel despre ce fel de comandanți era vorba. Prin urmare, expresia a fost adăugată și aici pentru clarificare. Doar Luca îi menționează pe acești oficiali. (Fa 4:1; 5:24, 26) Este posibil ca ei să fi fost incluși în discuția cu Iuda pentru ca arestarea lui Isus, care se punea la cale, să pară legală.

arginți: Lit. „argint”, adică argintul folosit ca valoare monetară. Potrivit cu Mt 26:15, suma era de „30 de arginți”. Matei este singurul dintre scriitorii evangheliilor care menționează suma pentru care a fost trădat Isus. Este posibil să fi fost 30 de sicli de argint făcuți în Tir. Din câte se pare, această sumă arată disprețul preoților principali față de Isus, întrucât, potrivit Legii, acesta era prețul unui sclav. (Ex 21:32) În mod asemănător, când profetul Zaharia le-a cerut israeliților infideli plata pentru lucrarea de profet pe care o desfășura în mijlocul poporului, ei i-au cântărit „30 de arginți”, ceea ce sugerează că, în ochii lor, el nu valora mai mult decât un sclav. (Za 11:12, 13)

Apoi a sosit ziua Turtelor Nedospite: Așa cum arată nota de studiu de la Lu 22:1, Paștele (14 nisan) ajunsese pe timpul lui Isus atât de strâns legat de Sărbătoarea Turtelor Nedospite (15-21 nisan), încât toate cele opt zile, inclusiv 14 nisan, erau numite uneori „Sărbătoarea Turtelor Nedospite”. (Vezi Ap. B15.) Ziua menționată în acest verset este 14 nisan, întrucât se spune că era ziua când trebuia oferită jertfa pascală. (Ex 12:6, 15, 17, 18; Le 23:5; De 16:1-7) Pregătirile pentru Paște, despre care vorbesc versetele 7-13, s-au făcut, din câte se pare, în după-amiaza zilei de 13 nisan. Paștele a fost celebrat după apusul soarelui, când începea ziua de 14 nisan. (Vezi Ap. B12.)

când a sosit ora: Adică la lăsarea serii, care marca începutul zilei de 14 nisan. (Vezi Ap. A7 și B12.)

după ce i s-a dat un pahar: Este vorba despre unul dintre paharele cu vin care se foloseau pe vremea lui Isus cu ocazia celebrării Paștelui. (Lu 22:15) Biblia nu spune că s-a folosit vin când s-a ținut Paștele în Egipt și nici că Iehova a poruncit să fie folosit vin în timpul sărbătorii. Prin urmare, obiceiul de a se trece pahare cu vin de la un participant la altul cu ocazia Paștelui a fost, fără îndoială, introdus mai târziu. Isus nu a condamnat folosirea vinului la masa de Paște, ci, după ce i-a adus mulțumiri lui Dumnezeu, a băut vin împreună cu apostolii. Puțin mai târziu, când a instituit Cina Domnului, el le-a dat apostolilor un pahar cu vin. (Lu 22:20)

a luat o pâine . . . a frânt-o: Vezi nota de studiu de la Mt 26:26.

reprezintă: Vezi nota de studiu de la Mt 26:26.

cina: Desigur, este vorba despre masa de Paște pe care Isus a luat-o cu discipolii săi înainte să instituie Cina Domnului. Așadar, Isus a celebrat Paștele potrivit obiceiului vremii. El nu a schimbat nimic în ceremonia de Paște, nici nu a întrerupt-o pentru a introduce ceva nou. Astfel, el a respectat Legea ca orice evreu din naștere. Totuși, după ce Paștele a fost sărbătorit în conformitate cu Legea mozaică, Isus a putut institui o nouă cină, care să comemoreze moartea pe care urma să o sufere în aceeași zi de Paște.

noul legământ, ce va fi validat de sângele meu: Luca este singurul evanghelist care menționează că Isus a vorbit cu această ocazie despre „noul legământ”, făcând referire la Ier 31:31. Noul legământ, dintre Iehova și creștinii unși, a devenit valid pe baza jertfei lui Isus. (Ev 8:10) Aici, Isus folosește termenii „legământ” și „sânge” în același mod în care i-a folosit Moise când a acționat ca mediator cu ocazia încheierii legământului Legii cu Israelul la muntele Sinai. (Ex 24:8; Ev 9:19-21) Așa cum sângele taurilor și al țapilor a validat legământul Legii dintre Dumnezeu și națiunea Israel, tot așa sângele lui Isus a validat noul legământ pe care Iehova avea să-l încheie cu Israelul spiritual. Acest legământ a intrat în vigoare pentru Israelul spiritual la Penticosta din anul 33 e.n. (Ev 9:14, 15)

. . . vărsat în folosul vostru: Pasajul care începe la mijlocul versetului 19 („care urmează să fie dat . . .”) și se încheie la finalul versetului 20 nu figurează în unele manuscrise, dar apare în mai multe manuscrise vechi, demne de încredere. (Pentru mai multe informații cu privire la modul în care sunt folosite manuscrisele antice pentru stabilirea textului original, vezi Ap. A3.)

Dar iată că trădătorul meu este cu mine: Fără îndoială, lucrurile menționate în versetele 21-23 nu urmează în ordine strict cronologică după cele relatate anterior. Comparând Mt 26:20-29 și Mr 14:17-25 cu Ioa 13:21-30, înțelegem că Iuda a plecat înainte ca Isus să instituie Cina Domnului. Evident, Iuda nu mai era prezent când Isus i-a lăudat pe apostoli pentru că ‘au rămas alături de el în încercările sale’. Aceste cuvinte nu se aplicau în cazul lui Iuda. În plus, el nu putea fi inclus în ‘legământul pentru un regat’. (Lu 22:28-30)

se duce: Potrivit unor bibliști, acesta este un eufemism pentru „se duce la moarte”.

Binefăcători: Termenul grecesc euergétēs (lit. „persoană care face bine [altora]”) era deseori folosit ca titlu onorific acordat prinților și oamenilor de seamă, mai ales celor care realizau ceva valoros în folosul comunității. Cei ‘aflați în frunte’ printre continuatorii lui Cristos nu trebuiau să se considere „Binefăcători”, cărora colaboratorii în credință le-ar fi fost îndatorați în vreun fel. Ei trebuiau să fie diferiți de conducătorii acestei lumi. (Lu 22:26)

cel aflat în frunte: Verbul grecesc hēgéomai, folosit aici, apare și în Ev 13:7, 17, 24, unde descrie activitatea supraveghetorilor din congregația creștină.

slujește: Sau „servește”. Aici apare verbul grecesc diakonéō, care este înrudit cu substantivul diákonos (slujitor, servitor). Acesta face referire la o persoană care le slujește mereu altora cu umilință. Termenul este folosit cu privire la Cristos (Ro 15:8), la slujitorii lui Cristos, atât bărbați, cât și femei (Ro 16:1; 1Co 3:5-7; Col 1:23), la slujitorii auxiliari (Flp 1:1; 1Ti 3:8), precum și la servitorii dintr-o casă (Ioa 2:5, 9) și la autoritățile laice (Ro 13:4).

servește: Sau „slujește”. Verbul grecesc diakonéō apare de două ori în acest verset. (Vezi nota de studiu de la Lu 22:26.)

Eu închei un legământ cu voi . . . pentru un regat: Verbul grecesc diatíthemai, redat aici prin „închei un legământ”, este înrudit cu substantivul diathḗkē (legământ). În Fa 3:25 și în Ev 8:10 și 10:16, în limba greacă, verbul și substantivul apar împreună în expresia tradusă prin „a face [sau a încheia] un legământ”. În acest verset, Isus face referire la două legăminte: unul între el și Tatăl său, iar altul între el și continuatorii săi unși, care vor domni împreună cu el în Regat.

să mâncați și să beți la masa mea: A mânca la masă cu cineva era semnul unei relații de prietenie și de pace. Prin urmare, cel care avea privilegiul de a mânca cu regularitate la masa unui rege era deosebit de onorat și se bucura de legături foarte strânse cu regele. (1Re 2:7) O astfel de relație le-a promis Isus aici discipolilor săi fideli. (Lu 22:28-30; vezi și Lu 13:29; Re 19:9)

ca să vă cearnă ca pe grâu: În timpurile biblice, după ce era treierat și vânturat, grâul era cernut, adică scuturat cu putere și trecut printr-o sită. Prin cernere, grâul era separat de paie și de pleavă. (Vezi nota de studiu de la Mt 3:12.) Încercările prin care avea să treacă Isus urmau să constituie o încercare și pentru discipolii săi. Isus a comparat-o cu cernerea grâului.

te vei întoarce: Sau „vei veni înapoi”, „vei reveni”. Se pare că Isus se referă la revenirea, sau restabilirea, lui Petru în urma căderii sale, datorate, pe de o parte, încrederii exagerate în forțele proprii și, pe de altă parte, fricii de oameni. (Compară cu Pr 29:25.)

cocoșul: Toate cele patru evanghelii menționează că urma să cânte un cocoș, dar numai relatarea lui Marcu precizează că avea să cânte de două ori. (Mt 26:34, 74, 75; Mr 14:30, 72; Lu 22:60, 61; Ioa 13:38; 18:27) Mișna arată că, în zilele lui Isus, în Ierusalim se creșteau cocoși, ceea ce confirmă veridicitatea relatării biblice. Cântecul cocoșului s-a auzit, probabil, dimineața foarte devreme. (Vezi nota de studiu de la Mr 13:35.)

Continuați să vă rugați: Din câte se pare, acest îndemn, care este menționat doar de Luca, le-a fost adresat celor 11 apostoli fideli. (Compară cu relatarea paralelă din Mt 26:36, 37.) Un îndemn similar este consemnat în Lu 22:46, precum și în relatările paralele din Mt 26:41 și Mr 14:38. Acest al doilea îndemn le-a fost adresat doar celor trei discipoli care l-au însoțit pe Isus când a mers să se roage în grădină. (Mt 26:37-39; Mr 14:33-35) Faptul că Luca menționează ambele îndemnuri (Lu 22:40, 46) este o dovadă că evanghelia sa pune un accent deosebit pe rugăciune. Alte ocazii în care doar Luca menționează rugăciunea sau spune că Isus se ruga sunt prezentate în Lu 3:21; 5:16; 6:12; 9:18, 28; 11:1; 23:46.

îndepărtează de la mine paharul acesta: Vezi nota de studiu de la Mr 14:36.

un înger: Dintre cei patru evangheliști, numai Luca menționează că un înger a apărut din cer și l-a întărit pe Isus.

sudoarea i s-a făcut ca niște picături de sânge: Aici, Luca a folosit o comparație probabil pentru a arăta că transpirația lui Isus avea aspectul unor picături de sânge sau picura ca sângele dintr-o rană. Însă unii consideră că este posibil ca lui Isus chiar să-i fi ieșit sânge prin piele și să se fi amestecat cu transpirația, fenomen observat în unele cazuri de stres psihic extrem. Când are loc un fenomen numit diapedeză, sângele sau componentele sanguine migrează prin pereții intacți ai vaselor de sânge. În cadrul unui alt fenomen, numit hematidroză, corpul elimină o sudoare colorată cu pigmenți sanguini sau cu sânge ori un alt lichid amestecat cu sânge, astfel că se poate spune că persoana „transpiră sânge”. Bineînțeles, acestea sunt doar explicații posibile cu privire la ceea ce i s-a întâmplat lui Isus.

. . . care cădeau pe pământ: Versetele 43, 44 apar în unele manuscrise antice, dar lipsesc în altele. Totuși, ele se găsesc în majoritatea traducerilor Bibliei.

Unul dintre ei: Relatarea paralelă din Ioa 18:10 arată că Simon Petru a fost cel care l-a lovit pe sclavul marelui preot și că sclavul se numea Malcus. (Vezi nota de studiu de la Ioa 18:10.)

l-a lovit pe sclavul marelui preot: Vezi nota de studiu de la Ioa 18:10.

l-a vindecat: Dintre cei patru evangheliști, numai Luca menționează că Isus l-a vindecat pe sclavul marelui preot. (Mt 26:51; Mr 14:47; Ioa 18:10)

ceasul: Termenul grecesc hṓra este folosit aici în sens figurat, cu referire la o perioadă de timp relativ scurtă.

al autorității întunericului: Sau „al puterii întunericului”, adică al puterii celor care sunt în întuneric spiritual. (Compară cu Col 1:13.) În Fa 26:18, întunericul este menționat împreună cu „autoritatea lui Satan”. Satan și-a exercitat autoritatea determinându-i pe reprezentanții săi umani să îndeplinească lucrările întunericului care au dus la execuția lui Isus. De exemplu, în Lu 22:3 se spune că „Satan a intrat în Iuda, cel numit Iscariot”, după care acesta l-a trădat pe Isus. (Ge 3:15; Ioa 13:27-30)

a cântat cocoșul: Vezi nota de studiu de la Mr 14:72.

Profețește!: Aici, „a profeți” nu înseamnă a prezice viitorul, ci a identifica pe cineva prin revelație divină. Contextul arată că persecutorii lui Isus îi acoperiseră fața. Astfel, ei l-au provocat pe Isus, care era legat la ochi, să-l identifice pe cel care îl lovea. (Vezi nota de studiu de la Mt 26:68.)

adunarea bătrânilor: Sau „sfatul (corpul) bătrânilor”. Termenul grecesc presbytérion, din acest verset, este înrudit cu termenul presbýteros (lit. „bărbat în vârstă”), care este folosit în Biblie îndeosebi cu referire la bărbații care dețin o anumită autoritate și responsabilitate într-o comunitate sau într-o națiune. Deși uneori presbýteros este folosit și cu privire la bărbații vârstnici (așa cum este cazul în Lu 15:25 și în Fa 2:17), el nu se referă în exclusivitate la cei în vârstă. În acest context, construcția „adunarea bătrânilor” face referire, din câte se pare, la Sanhedrin, curtea supremă evreiască din Ierusalim, alcătuită din preoți principali, scribi și bătrâni. Aceste trei grupuri sunt menționate deseori împreună. (Mt 16:21; 27:41; Mr 8:31; 11:27; 14:43, 53; 15:1; Lu 9:22; 20:1; vezi Glosarul, „Bătrân”, și nota de studiu de la sala Sanhedrinului, din acest verset)

sala Sanhedrinului: Sau „Sanhedrin”, curtea supremă evreiască, aflată la Ierusalim. Termenul grecesc redat prin „sala Sanhedrinului” sau „Sanhedrin” (synédrion) înseamnă literalmente „ședere împreună cu”. Deși acesta era un termen generic ce desemna o adunare sau o întrunire, în Israel putea face referire la o instanță judecătorească religioasă. Termenul grecesc se poate referi la persoanele care alcătuiau instanța sau la clădirea ori locul în care se întrunea instanța. (Vezi nota de studiu de la Mt 5:22 și Glosarul, „Sanhedrin”; vezi și Ap. B12 pentru localizarea posibilă a sălii Sanhedrinului.)

Fiul omului: Vezi nota de studiu de la Mt 8:20.

la dreapta plină de putere a lui Dumnezeu: Sau „la dreapta puterii lui Dumnezeu”. A fi la dreapta unui conducător însemna a fi al doilea după el. (Ps 110:1; Fa 7:55, 56) Expresia grecească „dreapta plină de putere” apare și în relatările paralele din Mt 26:64 și Mr 14:62, unde este redată prin „dreapta Celui Puternic [lit. dreapta puterii]”. Faptul că Fiul omului avea să stea „la dreapta plină de putere a lui Dumnezeu” sugerează că Isus avea să primească putere, sau autoritate. (Mr 14:62; vezi nota de studiu de la Mt 26:64)

Multimedia

Camera de sus
Camera de sus

Unele case din Israel aveau etaj. În camera de sus se ajungea fie din interior, pe niște trepte de lemn sau pe o scară mobilă de lemn, fie din exterior, pe niște trepte de piatră sau pe o scară mobilă. Isus a sărbătorit ultimul Paște cu discipolii săi și a instituit comemorarea Cinei Domnului într-o cameră mare de la etaj, probabil asemănătoare celei prezentate în imagine. (Lu 22:12, 19, 20) Când spiritul lui Dumnezeu a fost turnat peste aproximativ 120 de discipoli la Penticosta din 33 e.n., ei se aflau, din câte se pare, în camera de sus a unei case din Ierusalim. (Fa 1:13, 15; 2:1-4)

Vița-de-vie
Vița-de-vie

Vița-de-vie (Vitis vinifera), o plantă care se cultivă de mii de ani, era foarte răspândită în zona în care a trăit Isus. Dacă aveau la dispoziție lemn, viticultorii făceau araci sau spaliere pentru susținerea plantei. În timpul iernii, ei tăiau lăstarii care crescuseră în anul precedent. Primăvara apăreau mlădițe noi, iar viticultorii le tăiau pe cele lipsite de rod. (Ioa 15:2) În felul acesta, via producea mai mult rod, de calitate mai bună. Isus l-a asemănat pe Tatăl cu un viticultor, pe sine cu o viță, iar pe discipolii săi cu mlădițele. Așa cum mlădițele unei vițe propriu-zise sunt susținute de butuc și primesc nutrienți de la acesta, tot așa discipolii lui Isus beneficiază de susținere și hrană spirituală dacă rămân în unitate cu el, „adevărata viță”. (Ioa 15:1, 5)

Sanhedrinul
Sanhedrinul

Curtea supremă evreiască, numită Marele Sanhedrin, avea 71 de membri. Ea se întrunea la Ierusalim. (Vezi Glosarul, „Sanhedrin”.) Potrivit cu Mișna, locurile erau dispuse în semicerc, pe trei rânduri. Hotărârile curții erau consemnate de doi scribi. Unele dintre elementele arhitecturale prezentate în imagine au la bază ruinele unei clădiri descoperite în Ierusalim, care este considerată de unii drept Sala Consiliului din secolul I e.n. (Vezi Apendicele B12, harta „Ierusalimul și împrejurimile”.)

1. Marele preot

2. Membrii Sanhedrinului

3. Inculpat

4. Secretari