După Matei 20:1-34

20  Căci Regatul cerurilor este asemenea stăpânului unei case care a ieșit dis-de-dimineață să angajeze lucrători la via lui+.  După ce s-a înțeles cu lucrătorii să le dea un dinar pe zi, i-a trimis în vie.  Pe la ceasul al treilea a ieșit din nou și a văzut alți oameni care stăteau în piață fără să fi primit de lucru.  Și le-a zis: «Duceți-vă și voi în vie și vă voi da ce se cuvine».  Și ei s-au dus. El a ieșit din nou pe la ceasul al șaselea și pe la ceasul al nouălea și a făcut la fel.  În cele din urmă, pe la ceasul al 11-lea, a ieșit și a găsit alți oameni care stăteau acolo și i-a întrebat: «De ce ați stat aici toată ziua și n-ați lucrat nimic?».  Ei i-au răspuns: «Pentru că nu ne-a angajat nimeni». Atunci el le-a zis: «Duceți-vă și voi în vie».  Când s-a înserat, stăpânul viei i-a zis administratorului său: «Cheamă-i pe lucrători și dă-le plata+, începând cu ultimul și terminând cu primul».  Când au venit cei care au fost angajați la ceasul al 11-lea, au primit câte un dinar. 10  Astfel, când au venit primii, s-au gândit că vor primi mai mult, dar și ei au fost plătiți tot cu câte un dinar. 11  Când l-au primit, au început să murmure împotriva stăpânului casei 12  și au zis: «Cei din urmă au lucrat numai o oră și totuși i-ai făcut egali cu noi, care am muncit din greu toată ziua și am suportat arșița!». 13  Dar el i-a răspuns unuia dintre ei: «Prietene, nu-ți fac nicio nedreptate. Nu te-ai înțeles cu mine pentru un dinar+? 14  Ia ce este al tău și du-te. Eu vreau să le dau celor din urmă la fel ca ție. 15  Nu am dreptul să fac ce vreau cu ce este al meu? Sau este ochiul tău invidios pentru că eu sunt bun+?». 16  Astfel, cei din urmă vor fi cei dintâi, iar cei dintâi vor fi cei din urmă+”. 17  În timp ce urca la Ierusalim, Isus i-a luat deoparte pe cei 12 discipoli și le-a zis pe drum+: 18  „Iată că urcăm la Ierusalim și Fiul omului va fi predat preoților principali și scribilor. Ei îl vor condamna la moarte+ 19  și îl vor preda oamenilor națiunilor ca să fie batjocorit, biciuit și țintuit pe stâlp+; iar a treia zi va fi sculat din morți+”. 20  Atunci mama fiilor lui Zebedei+ s-a apropiat de el cu fiii ei și s-a plecat înaintea lui, vrând să-i ceară ceva+. 21  El a întrebat-o: „Ce dorești?”. Ea i-a răspuns: „Poruncește ca acești doi fii ai mei să stea unul la dreapta și altul la stânga ta, în Regatul tău+”. 22  Isus a spus: „Nu știți ce cereți. Puteți voi să beți paharul pe care îl voi bea eu+?”. Ei i-au zis: „Putem”. 23  El le-a zis: „Veți bea într-adevăr paharul meu+, dar a sta la dreapta și la stânga mea nu este ceva ce eu pot să dau, ci aceste locuri le aparțin celor cărora li le-a pregătit Tatăl meu+”. 24  Când ceilalți zece au aflat ce făcuseră cei doi frați, s-au indignat+. 25  Dar Isus i-a chemat pe toți la el și a zis: „Așa cum știți, conducătorii națiunilor stăpânesc peste ele și cei mari exercită autoritate asupra lor+. 26  Între voi nu trebuie să fie așa+, ci oricine vrea să fie mare printre voi trebuie să fie slujitorul vostru+ 27  și oricine vrea să fie primul printre voi trebuie să fie sclavul vostru+. 28  Nici Fiul omului n-a venit să i se slujească, ci să slujească+ și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți*+”. 29  În timp ce ieșeau din Ierihon, o mare mulțime îl urma pe Isus. 30  Doi orbi care stăteau la marginea drumului au auzit că Isus trecea pe acolo și au strigat: „Doamne, Fiul lui David, îndură-te de noi+!”. 31  Dar mulțimea i-a mustrat, spunându-le să tacă. Însă ei au strigat și mai tare: „Doamne, Fiul lui David, îndură-te de noi!”. 32  Atunci Isus s-a oprit, i-a chemat și a zis: „Ce vreți să fac pentru voi?”. 33  Ei i-au spus: „Doamne, să ni se deschidă ochii!”. 34  Făcându-i-se milă+, Isus le-a atins ochii+ și imediat ei și-au recăpătat vederea; și l-au urmat.

Note de subsol

Sau „în schimbul multora”.

Note de studiu

să angajeze lucrători: Unii lucrători erau angajați pentru toată perioada secerișului; alții erau angajați cu ziua, în funcție de necesități.

dinar: Monedă romană de argint care cântărea circa 3,85 g și avea imprimat pe o parte chipul Cezarului. După cum arată acest verset, în zilele lui Isus, cei ce lucrau în agricultură primeau de regulă un dinar pentru o zi de muncă de 12 ore. (Vezi Glosarul și Ap. B14.)

Pe la ceasul al treilea: Adică aproximativ ora 9. În secolul I e.n., evreii împărțeau perioada de lumină a zilei în 12 ore, calculate de la răsăritul soarelui, de la aproximativ ora 6. (Ioa 11:9) Prin urmare, ceasul al treilea corespundea cu aproximativ ora 9, ceasul al șaselea cu amiaza, iar ceasul al nouălea cu aproximativ ora 15. Întrucât la vremea aceea nu existau instrumente exacte de măsurare a timpului, reperele orare sunt aproximative. (Ioa 1:39; 4:6; 19:14; Fa 10:3, 9)

pe la ceasul al șaselea: Adică aproximativ ora 12. (Vezi nota de studiu de la Mt 20:3.)

pe la ceasul al nouălea: Adică aproximativ ora 15. (Vezi nota de studiu de la Mt 20:3.)

Pe la ceasul al treilea: Adică aproximativ ora 9. În secolul I e.n., evreii împărțeau perioada de lumină a zilei în 12 ore, calculate de la răsăritul soarelui, de la aproximativ ora 6. (Ioa 11:9) Prin urmare, ceasul al treilea corespundea cu aproximativ ora 9, ceasul al șaselea cu amiaza, iar ceasul al nouălea cu aproximativ ora 15. Întrucât la vremea aceea nu existau instrumente exacte de măsurare a timpului, reperele orare sunt aproximative. (Ioa 1:39; 4:6; 19:14; Fa 10:3, 9)

Pe la ceasul al treilea: Adică aproximativ ora 9. În secolul I e.n., evreii împărțeau perioada de lumină a zilei în 12 ore, calculate de la răsăritul soarelui, de la aproximativ ora 6. (Ioa 11:9) Prin urmare, ceasul al treilea corespundea cu aproximativ ora 9, ceasul al șaselea cu amiaza, iar ceasul al nouălea cu aproximativ ora 15. Întrucât la vremea aceea nu existau instrumente exacte de măsurare a timpului, reperele orare sunt aproximative. (Ioa 1:39; 4:6; 19:14; Fa 10:3, 9)

pe la ceasul al 11-lea: Adică aproximativ ora 17. (Vezi nota de studiu de la Mt 20:3.)

Pe la ceasul al treilea: Adică aproximativ ora 9. În secolul I e.n., evreii împărțeau perioada de lumină a zilei în 12 ore, calculate de la răsăritul soarelui, de la aproximativ ora 6. (Ioa 11:9) Prin urmare, ceasul al treilea corespundea cu aproximativ ora 9, ceasul al șaselea cu amiaza, iar ceasul al nouălea cu aproximativ ora 15. Întrucât la vremea aceea nu existau instrumente exacte de măsurare a timpului, reperele orare sunt aproximative. (Ioa 1:39; 4:6; 19:14; Fa 10:3, 9)

invidios: Lit. „rău”. Un ochi fizic care nu este sănătos nu vede clar. În mod asemănător, un ochi invidios nu se poate concentra asupra a ceea ce este cu adevărat important. (Mt 6:33) Un astfel de ochi este nemulțumit și lacom, distras și nestatornic. Cel care are un ochi invidios nu evaluează lucrurile corect și duce o viață egoistă. (Vezi nota de studiu de la Mt 6:22.)

este ochiul tău invidios: Termenul grecesc redat aici prin „invidios” înseamnă literalmente „rău”. (Vezi nota de studiu de la Mt 6:23.) În acest verset, termenul „ochi” este folosit cu sens figurat și se referă la intențiile, atitudinea sau sentimentele cuiva. (Compară cu expresia „ochi invidios” din Mr 7:22, n.s.)

bun: Sau „generos”. În acest context, bunătatea este pusă în legătură cu un act de generozitate.

dincolo de Iordan, la hotarele Iudeei: Aceste cuvinte fac referire, din câte se pare, la Pereea, o regiune situată la est de râul Iordan, în special la zona din Pereea aflată la hotarul Iudeei. Isus a plecat din Galileea și nu s-a mai întors acolo decât după învierea sa. (Vezi Ap. A7, harta 5.)

În timp ce urca: Deși câteva manuscrise transmit ideea că Isus „se pregătea să urce”, redarea din această ediție se regăsește în mai multe manuscrise vechi.

urca la Ierusalim: Orașul era situat la aproximativ 750 m deasupra nivelului mării. Din acest motiv, în Scripturi se spune de multe ori că închinătorii ‘urcau la Ierusalim’. (Mr 10:32; Lu 18:31; Ioa 2:13; Fa 11:2) În această ocazie, Isus și discipolii săi urcau din Valea Iordanului (vezi nota de studiu de la Mt 19:1), care, în cel mai jos punct al ei, era situată la circa 400 m sub nivelul mării. Așadar, pentru a ajunge la Ierusalim, ei aveau de urcat aproximativ 1 000 m în altitudine.

Fiul omului: Sau „Fiul unei ființe umane”. În evanghelii, această expresie apare de aproximativ 80 de ori. Isus a folosit-o cu referire la sine, fără îndoială pentru a sublinia că era cu adevărat om, născut dintr-o femeie, și că era echivalentul exact al primului om, Adam; astfel, el putea să răscumpere omenirea din păcat și moarte. (Ro 5:12, 14, 15) De asemenea, expresia îl identifică pe Isus drept Mesia, sau Cristosul. (Da 7:13, 14; vezi Glosarul)

Fiul omului: Vezi nota de studiu de la Mt 8:20.

stâlpul de tortură: Sau „stâlpul de execuție”. (Vezi Glosarul, „Stâlp”; „Stâlp de tortură”; vezi și notele de studiu de la Mt 10:38 și 16:24, unde termenul este folosit cu sens figurat.)

stâlpul de tortură: Sau „stâlpul de execuție”. În greaca clasică, termenul staurós se referă în principal la un stâlp sau un par vertical. Când este folosit cu sens figurat, termenul indică uneori suferința, rușinea, tortura și chiar moartea pe care le suportă cineva deoarece este un continuator al lui Isus. (Vezi Glosarul.)

țintuit pe stâlp: Sau „atârnat pe un stâlp (par)”. Aceasta este prima dintre cele peste 40 de ocurențe ale verbului grecesc stauróō din Scripturile grecești creștine. Acest verb este înrudit cu substantivul staurós, redat prin „stâlp de tortură”. (Vezi notele de studiu de la Mt 10:38; 16:24; 27:32 și Glosarul, „Stâlp”; „Stâlp de tortură”.) Verbul stauróō apare în Septuaginta în Es 7:9, în episodul în care regele poruncește ca Haman să fie atârnat pe un stâlp având peste 20 m înălțime. În greaca clasică, acest verb însemna „a îngrădi cu țăruși”, „a ridica o palisadă”.

stâlpul de tortură: Sau „stâlpul de execuție”. Aceasta este prima ocurență a termenului grecesc staurós. În greaca clasică, sensul principal al termenului este de stâlp sau par vertical. Când este folosit cu sens figurat, el indică uneori suferința, rușinea, tortura și chiar moartea pe care le suportă cineva pentru că este continuator al lui Isus. (Vezi Glosarul.)

mama fiilor lui Zebedei: Adică mama apostolilor Iacov și Ioan. Potrivit relatării lui Marcu, cei care l-au abordat pe Isus au fost Iacov și Ioan. (Mr 10:35) Așadar, se pare că cererea venea de la ei, dar au transmis-o prin intermediul mamei lor, Salome, care este posibil să fi fost mătușa lui Isus. (Mt 27:55, 56; Mr 15:40, 41; Ioa 19:25)

s-a plecat înaintea lui: Sau „i-a adus omagiu”, „a îngenuncheat cu respect înaintea lui”. (Vezi notele de studiu de la Mt 8:2; 18:26.)

s-a plecat înaintea lui: Sau „i-a adus omagiu”. Când este folosit în legătură cu închinarea adusă unui dumnezeu sau unei zeități, verbul grecesc proskynéō este tradus prin „a se închina”. În acest context însă, termenul indică gestul prin care un sclav arăta respect și supunere față de cel care avea autoritate asupra lui. (Vezi notele de studiu de la Mt 2:2; 8:2.)

s-a plecat înaintea lui: Sau „i-a adus omagiu”, „l-a onorat”. Și în Scripturile ebraice sunt menționate persoane care s-au plecat înaintea profeților, a regilor sau a altor reprezentanți ai lui Dumnezeu. (1Sa 25:23, 24; 2Sa 14:4-7; 1Re 1:16; 2Re 4:36, 37) Fără îndoială, leprosul a înțeles că vorbea cu un reprezentant al lui Dumnezeu care avea puterea de a vindeca. Era cât se poate de potrivit să se plece în semn de respect față de Regele desemnat de Iehova. (Mt 9:18; pentru mai multe informații despre termenul grecesc folosit aici, vezi nota de studiu de la Mt 2:2.)

unul la dreapta și altul la stânga ta: Aici, ambele locuri indică o poziție de onoare și de autoritate, dar locul cel mai onorabil este întotdeauna cel de la dreapta. (Ps 110:1; Fa 7:55, 56; Ro 8:34; vezi nota de studiu de la Mt 25:33)

unul la dreapta și altul la stânga ta: Vezi nota de studiu de la Mr 10:37.

Nu știți ce cereți: Pluralul verbelor grecești și contextul arată că Isus nu i se adresa femeii, ci celor doi fii ai ei. (Mr 10:35-38)

să beți paharul: În Biblie, cuvântul „pahar” este folosit deseori cu sens figurat și reprezintă voința lui Iehova cu privire la o persoană, sau partea pe care el o rezervă cuiva. (Ps 16:5; 23:5) Aici, expresia „a bea paharul” înseamnă a te supune voinței lui Dumnezeu. În cazul lui Isus, „paharul” a însemnat nu numai suferința și moartea ca urmare a acuzației false de blasfemie, ci și învierea sa la viață nemuritoare în cer.

stăpânesc peste ele: Vezi nota de studiu de la Mr 10:42.

stăpânesc peste ele: Sau „le domină”, „sunt stăpâni peste ele”. Termenul grecesc folosit aici apare de numai patru ori în Scripturile grecești creștine. (Mt 20:25; Mr 10:42; 1Pe 5:3; și Fa 19:16, unde este redat prin „fiind mai tare”) Sfatul lui Isus le amintea ascultătorilor săi de jugul roman, foarte detestat, și de dominația opresivă a Irozilor. (Mt 2:16; Ioa 11:48) Se pare că Petru a înțeles ideea, întrucât mai târziu i-a îndemnat pe bătrânii creștini să îndrume turma devenind exemple, nu stăpânind peste ea. (1Pe 5:3) Un verb înrudit apare în Lu 22:25, unde Isus exprimă o idee similară, precum și în 2Co 1:24, unde Pavel spune că creștinii nu trebuie să fie „stăpâni peste” credința colaboratorilor lor.

slujitorul: Biblia folosește de multe ori termenul grecesc diákonos cu referire la o persoană care le slujește mereu altora cu umilință. Termenul este folosit cu privire la Cristos (Ro 15:8), la slujitorii creștini (1Co 3:5-7; Col 1:23), la slujitorii auxiliari (Flp 1:1; 1Ti 3:8), precum și la servitorii dintr-o casă (Ioa 2:5, 9) și la autoritățile laice (Ro 13:4).

slujitorul: Biblia folosește de multe ori termenul grecesc diákonos cu referire la o persoană care le slujește mereu altora cu umilință. Termenul este folosit cu privire la Cristos (Ro 15:8), la slujitorii creștini (1Co 3:5-7; Col 1:23), la slujitorii auxiliari (Flp 1:1; 1Ti 3:8), precum și la servitorii dintr-o casă (Ioa 2:5, 9) și la autoritățile laice (Ro 13:4).

n-a venit să i se slujească, ci să slujească: Vezi nota de studiu de la Mt 20:26.

viața: Termenul grecesc psykhḗ, redat de obicei prin „suflet”, este folosit aici cu sensul de „viață”. (Vezi Glosarul, „Suflet”.)

răscumpărare: Termenul grecesc lýtron (care provine din verbul lýō, însemnând „a lăsa liber”, „a elibera”) era folosit în literatura greacă extrabiblică cu referire la prețul plătit pentru răscumpărarea prizonierilor de război sau pentru eliberarea unor persoane obligate să muncească pentru a plăti o datorie ori a unor persoane aflate în sclavie. Acest termen apare de două ori în Scripturile grecești creștine, aici și în Mr 10:45. Cuvântul înrudit antílytron se găsește în 1Ti 2:6 și este redat prin „răscumpărare corespunzătoare”. Alți termeni înrudiți sunt lytróomai, însemnând „a elibera”, „a răscumpăra” (Tit 2:14; 1Pe 1:18; vezi și n.s.), și apolýtrōsis, redat în majoritatea cazurilor prin „eliberarea prin răscumpărare” (Ef 1:7; Col 1:14; Ev 11:35; Ro 3:24; 8:23). (Vezi Glosarul.)

Ierihon: Primul oraș canaanit de la vest de râul Iordan cucerit de israeliți. (Nu 22:1; Ios 6:1, 24, 25) Pe vremea lui Isus exista un oraș nou, care fusese construit la aproximativ 2 km sud de vechiul oraș. Aceasta ar putea explica de ce în Lu 18:35, unde este relatat același episod, se spune că „Isus se apropia de Ierihon”. Este posibil ca Isus să fi făcut miracolul în timp ce el și ceilalți plecau, sau ieșeau, din orașul evreiesc și se apropiau de orașul roman sau invers. (Vezi Ap. B4 și B10.)

fiul lui David: Această expresie arată că Isus era descendentul din linia genealogică a lui David care trebuia să moștenească Regatul, potrivit legământului încheiat cu David. (2Sa 7:11-16; Ps 89:3, 4)

David, regele: Deși în această genealogie sunt menționați mai mulți regi, David este singurul amintit cu titlul „regele”. Dinastia regală a Israelului este numită „casa lui David”. (1Re 12:19, 20) Numindu-l pe Isus „fiul lui David” în versetul 1, Matei evidențiază tema Regatului și îl identifică pe Isus drept moștenitorul tronului regal, moștenitor promis prin legământul davidic. (2Sa 7:11-16)

s-a plecat înaintea lui: Sau „i-a adus omagiu”. Numindu-l pe Isus „Fiul lui David” (Mt 15:22), această femeie neevreică l-a recunoscut, fără îndoială, ca fiind promisul Mesia. Ea s-a plecat înaintea lui nu pentru că l-a considerat un dumnezeu sau o divinitate, ci pentru că l-a considerat un reprezentant al lui Dumnezeu. (Vezi notele de studiu de la Mt 2:2; 8:2; 14:33; 18:26.)

Doi orbi: Marcu și Luca vorbesc despre un singur orb, concentrându-se, din câte se pare, asupra lui Bartimeu, menționat cu numele în relatarea lui Marcu. (Mr 10:46; Lu 18:35) Matei însă este mai concret în ce privește numărul orbilor.

Fiul lui David: Numindu-l pe Isus „Fiul lui David”, cei doi orbi au recunoscut în mod deschis că el era Mesia. (Vezi notele de studiu de la Mt 1:1, 6; 15:25.)

milă: Sau „compasiune”. (Vezi nota de studiu de la Mt 9:36.)

a simțit milă: Verbul grecesc splagkhnízomai, tradus prin „a simți milă”, este înrudit cu termenul splágkhna, care înseamnă „intestine”. Acest verb descrie un sentiment profund, simțit în adâncul ființei, o emoție intensă. În limba greacă este unul dintre termenii care transmit cel mai intens sentimentul de compasiune.

Multimedia

Piață
Piață

Unele piețe, precum cea din imagine, erau amplasate de-a lungul drumului. Deseori, vânzătorii scoteau atât de multă marfă în stradă, încât blocau traficul. Pe lângă alimente proaspete, din piață se puteau cumpăra articole de uz casnic, vase de lut și articole scumpe de sticlă. Întrucât la vremea aceea nu existau răcitoare, oamenii trebuiau să meargă la piață în fiecare zi pentru a cumpăra alimentele necesare. Acolo, cei ce mergeau la cumpărături puteau afla diverse știri de la negustori sau de la cei aflați în trecere prin localitate, copiii se puteau juca în voie, iar cei care nu aveau unde să muncească așteptau să primească ceva de lucru. În piață, Isus a vindecat bolnavi, iar Pavel a predicat. (Fa 17:17) În schimb, scribii și fariseii, care erau plini de mândrie, mergeau în aceste locuri publice ca să fie remarcați și salutați de oameni.

Bici
Bici

Cel mai îngrozitor instrument pentru biciuire era flagelul. Acesta era format din câteva funii sau curele din piele prinse de un mâner. Pe curele erau fixate bucăți ascuțite de os sau de metal pentru ca loviturile să fie și mai dureroase.