Salt la conţinut

Salt la cuprins

Staţi în picioare compleţi, cu o convingere fermă

Staţi în picioare compleţi, cu o convingere fermă

Staţi în picioare compleţi, cu o convingere fermă

„[El se străduieşte] întotdeauna pentru voi în rugăciunile lui, pentru ca, în cele din urmă, să staţi în picioare compleţi şi cu o convingere fermă în ce priveşte toată voinţa lui Dumnezeu.“ — COLOSENI 4:12.

1, 2. a) Ce au spus despre creştinii timpurii unii care nu erau creştini? b) În ce fel reflectă cartea biblică Coloseni un interes iubitor?

CONTINUATORII lui Isus au manifestat un interes profund faţă de colaboratorii lor în închinare. Tertulian (scriitor din secolele al II-lea şi al III-lea) a vorbit despre bunătatea pe care o manifestau aceştia faţă de orfani, nevoiaşi şi vârstnici. Aceste dovezi de iubire i-au impresionat atât de mult pe nişte necredincioşi, încât unii dintre ei au spus despre creştini următoarele: ‘Priviţi cum se iubesc unii pe alţii’.

2 Cartea biblică Coloseni reflectă interesul iubitor pe care Pavel şi însoţitorul său Epafras l-au manifestat faţă de fraţii şi surorile din Colose. Adresându-se acestora, Pavel a scris: Epafras se ‘străduieşte întotdeauna pentru voi în rugăciunile lui, pentru ca, în cele din urmă, să staţi în picioare compleţi şi cu o convingere fermă în ce priveşte toată voinţa lui Dumnezeu’. În anul 2001, Martorii lui Iehova vor avea ca text anual următoarele cuvinte din Coloseni 4:12: „Staţi în picioare compleţi şi cu o convingere fermă în ce priveşte toată voinţa lui Dumnezeu“.

3. Care sunt cele două lucruri pentru care s-a rugat Epafras?

3 După cum puteţi observa, în rugăciunile sale pentru cei dragi, Epafras menţiona două lucruri: 1) ca ‘în cele din urmă ei să stea în picioare compleţi’ şi 2) ca ei să stea în picioare „cu o convingere fermă în ce priveşte toată voinţa lui Dumnezeu“. Aceste informaţii au fost incluse în Scripturi spre folosul nostru. Aşadar, să ne întrebăm: Ce trebuie eu să fac pentru ca, în cele din urmă, să stau în picioare complet şi cu o convingere fermă în ce priveşte toată voinţa lui Dumnezeu? Şi care va fi rezultatul dacă procedez astfel? Haideţi să vedem.

Să ne străduim să ‘stăm în picioare compleţi’

4. În ce sens trebuiau colosenii să fie „compleţi“?

4 Epafras dorea cu ardoare ca fraţii şi surorile sale spirituale din Colose ‘în cele din urmă să stea în picioare compleţi’. Termenul folosit de Pavel, redat aici prin „compleţi“, poate însemna perfecţi, adulţi sau maturi (Matei 19:21; Evrei 5:14; Iacov 1:4, 25). Ştiţi, probabil, că un Martor al lui Iehova botezat nu este neapărat şi un creştin adult. Pavel le-a scris efesenilor, care locuiau la vest de Colose, că păstorii şi învăţătorii încearcă să-i ajute pe toţi să ajungă „la unitatea în credinţă şi în cunoaşterea exactă a Fiului lui Dumnezeu, la starea de adult, la măsura acelei staturi a plinătăţii Cristosului“. Cu o altă ocazie, Pavel i-a îndemnat pe creştini să devină „adulţi în ce priveşte facultăţile de înţelegere“. — Efeseni 4:8–13; 1 Corinteni 14:20.

5. Cum putem să ne stabilim ca obiectiv principal să ajungem la starea de oameni compleţi?

5 Dacă unii din Colose nu deveniseră încă adulţi, sau maturi, din punct de vedere spiritual, ei trebuiau să-şi fixeze ca obiectiv acest lucru. Nu ar trebui să procedăm şi noi la fel? Indiferent că suntem botezaţi de zeci de ani sau doar de curând, putem noi observa că am progresat în ce priveşte capacitatea noastră de gândire şi opiniile noastre? Ţinem noi cont de principiile biblice când trebuie să luăm decizii? Punem lucrurile care au legătură cu Dumnezeu şi interesele congregaţiei pe primul plan în viaţă în loc să le lăsăm la voia întâmplării? Nu putem vorbi acum despre toate modalităţile prin care am putea face dovada creşterii noastre spre starea de oameni compleţi; totuşi vom analiza două exemple.

6. În ce domeniu ar putea progresa cineva spre perfecţiune, care este o caracteristică a lui Iehova?

6 Primul exemplu: Să presupunem că am crescut într-un mediu marcat de prejudecăţi sau ostilitate faţă de oamenii de altă rasă ori naţionalitate sau faţă de cei care provin dintr-o altă regiune. Noi ştim acum că Dumnezeu nu este părtinitor şi că nici noi nu ar trebui să fim (Faptele 10:14, 15, 34, 35). În congregaţia sau în circumscripţia noastră există unii care provin dintr-un mediu diferit de al nostru. Însă în ce măsură mai păstrăm în inimă unele sentimente negative sau suspiciuni faţă de aceşti oameni? Suntem noi irascibili, prin faptul că începem imediat să gândim negativ dacă unul dintre ei comite o greşeală sau ne jigneşte într-o oarecare măsură? Să ne întrebăm: Este necesar să progresez şi mai mult ca să-mi însuşesc punctul de vedere imparţial al lui Dumnezeu?

7. Ce punct de vedere cu privire la alţii trebuie să ne însuşim pentru a deveni compleţi ca creştini?

7 Al doilea exemplu: Conform cu Filipeni 2:3, nu ar trebui să facem ‘nimic din dorinţă de ceartă sau din egotism, ci considerând cu umilinţă a minţii că ceilalţi ne sunt superiori’. Cum progresăm în această privinţă? Orice om are punctele lui tari şi punctele lui slabe. Dacă în trecut observam imediat punctele slabe ale altora, am făcut noi progrese astfel încât să nu ne mai aşteptăm ca ei să fie aproape ‘perfecţi’ (Iacov 3:2)? Reuşim noi acum, mai mult decât înainte, să vedem — ba chiar să căutăm — acele domenii în care alţii ne sunt superiori? „Trebuie să recunosc că această soră este mai răbdătoare decât mine.“ „Persoana aceea dă dovadă de o credinţă mai puternică.“ „Sincer să fiu, el este un învăţător mai bun decât mine.“ „Ea îşi stăpâneşte firea mai bine decât mine.“ Probabil că unii coloseni trebuiau să facă progrese în această privinţă. Dar noi?

8, 9. a) În ce sens s-a rugat Epafras pentru coloseni ca aceştia să ‘stea în picioare’ compleţi? b) Ce însemna cu privire la viitor faptul de ‘a sta în picioare compleţi’?

8 Epafras s-a rugat ca creştinii din Colose să ‘stea în picioare compleţi’. Dat fiind că aceştia erau creştini compleţi, maturi, sau adulţi, este clar că Epafras s-a rugat lui Dumnezeu ca ei să ‘stea în picioare’, adică să rămână aşa.

9 Nu putem presupune că fiecare persoană care devine creştin, chiar şi unul matur, va rămâne aşa. Isus a spus că un fiu îngeresc al lui Dumnezeu „nu a stat neclintit în adevăr“ (Ioan 8:44). Iar Pavel le-a amintit corintenilor despre unii din trecut care-i slujiseră o vreme lui Iehova, dar care apoi au încetat s-o mai facă. El i-a avertizat pe fraţii săi unşi cu spirit: „Cel care crede că stă în picioare să aibă grijă să nu cadă“ (1 Corinteni 10:12). Aceste cuvinte dau şi mai multă greutate rugăciunii în care se cerea ca, ‘în cele din urmă, [colosenii] să stea în picioare compleţi’. Odată ce au devenit compleţi, sau adulţi, ei trebuiau să persevereze, nu să dea înapoi, să se extenueze sau să meargă în derivă (Evrei 2:1; 3:12; 6:6; 10:39; 12:25). Astfel ei aveau să fie „compleţi“ când urma să vină pentru ei ziua inspecţiei şi a aprobării finale. — 2 Corinteni 5:10; 1 Petru 2:12.

10, 11. a) Ce exemplu ne-a lăsat Epafras în ce priveşte rugăciunile? b) Având în vedere modul în care a acţionat Epafras, ce hotărâre aţi putea să luaţi?

10 Am văzut deja că este important să ne rugăm pentru alţii menţionându-i pe nume şi fiind concreţi când îi cerem lui Iehova să-i ajute, să-i consoleze, să-i binecuvânteze şi să le dea spirit sfânt. Aşa au fost rugăciunile lui Epafras rostite în favoarea colosenilor. În plus, noi putem — şi de fapt ar trebui — să considerăm aceste cuvinte un sfat preţios cu privire la ceea ce să-i spunem lui Iehova în rugăciune despre noi. Fără îndoială că ar trebui să-i cerem ajutor lui Iehova pentru ca fiecare dintre noi ‘în cele din urmă să stea în picioare complet’. Faceţi acest lucru?

11 Ce-ar fi să vorbiţi în rugăciune despre situaţia voastră? Spuneţi-i lui Dumnezeu în ce măsură aţi progresat spre starea de om ‘complet’, adult, sau matur. Imploraţi-l să vă ajute să identificaţi domeniile în care trebuie să creşteţi spiritualiceşte (Psalmii 17:3; 139:23, 24). Fără îndoială că trebuie să faceţi îmbunătăţiri în anumite domenii, însă nu vă descurajaţi. Imploraţi-l în mod concret pe Dumnezeu să vă ajute să progresaţi. Faceţi acest lucru nu doar o dată. De exemplu, fiţi hotărâţi ca în săptămâna care urmează să vă rugaţi mai mult ca ‘în cele din urmă să staţi în picioare compleţi’. Şi propuneţi-vă să faceţi acest lucru de mai multe ori pe măsură ce veţi analiza textul anual. În rugăciunile voastre, vorbiţi în special despre eventualele tendinţe de a da înapoi, de a vă simţi epuizaţi sau de a vă îndepărta de serviciul pentru Dumnezeu şi despre felul în care puteţi evita aceste situaţii. — Efeseni 6:11, 13, 14, 18.

Rugaţi-vă pentru o convingere fermă

12. De ce aveau nevoie colosenii în special de o „convingere fermă“?

12 Epafras s-a rugat şi pentru un alt lucru care era esenţial pentru ca creştinii coloseni să primească în final aprobarea lui Dumnezeu. Acest lucru ne este necesar în egală măsură şi nouă. Despre ce e vorba? Epafras s-a rugat ca ei să stea în picioare „cu o convingere fermă în ce priveşte toată voinţa lui Dumnezeu“. Ei erau asaltaţi atât cu erezii, cât şi cu filozofii nefaste, dintre care unele dădeau impresia că ar fi închinare adevărată. De exemplu, asupra lor se exercitau presiuni pentru a respecta anumite zile de post sau pentru a ţine anumite sărbători, aşa cum se cerea odinioară în iudaism. Învăţătorii falşi acordau o importanţă exagerată îngerilor, acele spirite puternice care au fost folosite pentru a-i transmite lui Moise Legea. Imaginaţi-vă ce însemna să fii supus la presiuni de acest gen! Existau o mulţime de idei contradictorii care creau confuzie. — Galateni 3:19; Coloseni 2:8, 16–18.

13. Recunoaşterea cărui fapt îi putea ajuta pe coloseni, şi cum ne poate ajuta acest lucru şi pe noi?

13 Pavel a contraargumentat subliniind rolul lui Isus Cristos. „Întrucât l-aţi acceptat pe Cristos Isus, Domnul, continuaţi să umblaţi în comuniune cu el, înrădăcinaţi şi zidiţi în el şi consolidaţi în credinţă, aşa cum aţi fost învăţaţi.“ Într-adevăr, colosenii trebuiau să aibă o convingere deplină cu privire la rolul lui Cristos în scopul lui Dumnezeu şi în viaţa lor. Acelaşi lucru este valabil şi pentru noi. Pavel a explicat: „În el locuieşte corporal toată plinătatea calităţii divine. Şi astfel voi sunteţi în posesia unei plinătăţi prin intermediul lui, care este capul oricărei guvernări şi autorităţi“. — Coloseni 2:6–10.

14. De ce era speranţa o realitate pentru creştinii din Colose?

14 Colosenii erau creştini unşi cu spirit. Ei aveau o speranţă deosebită, viaţa în ceruri, şi aveau toate motivele să-şi păstreze vie această speranţă (Coloseni 1:5). „Voinţa lui Dumnezeu“ era ca ei să aibă o convingere fermă cu privire la certitudinea speranţei lor. Trebuia vreunul dintre ei să aibă îndoieli referitor la această speranţă? Nicidecum! Nu ar trebui ca lucrurile să stea la fel şi azi pentru cei cărora Dumnezeu le-a dat perspectiva de a trăi într-un paradis terestru? Bineînţeles! Această speranţă reală face parte, evident, din „voinţa lui Dumnezeu“. Acum meditaţi la următoarele întrebări: Dacă te străduieşti să fii un membru al ‘marii mulţimi’ care va supravieţui ‘marelui necaz’, cât de reală este pentru tine speranţa ta (Revelaţia 7:9, 14)? Face ea parte din ‘convingerea ta fermă în ce priveşte toată voinţa lui Dumnezeu’?

15. Ce listă care includea speranţa a prezentat Pavel?

15 Când spunem „speranţă“, nu ne referim la o dorinţă sau închipuire vagă. Putem vedea acest lucru din lista pe care Pavel a prezentat-o anterior romanilor. Aici fiecare element menţionat este într-un fel legat de următorul. Remarcaţi unde plasează Pavel „speranţa“ în argumentaţia sa: „Să exultăm în timp ce suntem în necazuri, întrucât ştim că necazul produce perseverenţă; perseverenţa, la rândul ei, o stare aprobată; starea aprobată, la rândul ei, speranţă, iar speranţa nu duce la dezamăgire; deoarece iubirea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin spiritul sfânt“. — Romani 5:3–5.

16. Ce speranţă am dobândit când am învăţat adevărul biblic?

16 Când Martorii lui Iehova v-au prezentat prima dată mesajul Bibliei, poate că un anumit adevăr v-a atras atenţia, de exemplu, cel privitor la starea morţilor sau învierea. Pentru mulţi, primul aspect nou pe care l-au înţeles a fost că, potrivit Bibliei, există posibilitatea de a trăi într-un paradis pământesc. Să ne amintim de momentul când am auzit prima dată această învăţătură. Ce speranţă extraordinară! Boala şi bătrâneţea vor dispărea, ne vom bucura veşnic de rezultatele muncii noastre şi va fi pace între oameni şi animale (Eclesiastul 9:5, 10; Isaia 65:17–25; Ioan 5:28, 29; Revelaţia 21:3, 4)! Am dobândit o speranţă minunată!

17, 18. a) În ce fel duce la speranţă lista prezentată de Pavel romanilor? b) La ce fel de speranţă se referă Romani 5:4, 5, şi aveţi voi o astfel de speranţă?

17 După un timp, probabil că ne-am confruntat cu opoziţie sau persecuţii (Matei 10:34–39; 24:9). Chiar şi recent, Martorilor din unele ţări le-au fost jefuite casele, iar ei au fost forţaţi să se refugieze. Unii au fost atacaţi, li s-a confiscat literatura biblică sau au fost prezentaţi într-o lumină falsă în mass-media. Indiferent de genul de persecuţii cu care poate că ne-am confruntat, aşa cum se spune în Romani 5:3 am putut exulta în necaz, iar efectul lui a fost excelent. Aşa cum a scris Pavel, necazul a produs în noi perseverenţă. Apoi perseverenţa a dus la o stare aprobată. Ştiam că facem ceea ce este corect, că înfăptuim voinţa lui Dumnezeu, şi, ca urmare, eram siguri că avem aprobarea sa. Conform cuvintelor lui Pavel, am simţit că avem o „stare aprobată“. În continuare, Pavel a scris că „starea aprobată, la rândul ei, [produce] speranţă“. Acest lucru poate părea puţin ciudat. De ce a pus Pavel „speranţa“ ultima pe lista prezentată? Nu am început noi să avem speranţă cu mult înainte, adică atunci când am auzit prima dată vestea bună?

18 Este evident că Pavel nu se referea aici la speranţa noastră iniţială cu privire la viaţa perfectă. Pavel s-a referit aici la ceva mai profund, mai convingător. Când perseverăm cu fidelitate fiind conştienţi că avem aprobarea lui Dumnezeu, acest lucru are un efect profund asupra noastră, sporindu-ne şi întărindu-ne speranţa iniţială. Speranţa pe care am dobândit-o devine acum mult mai reală, mai solidă şi mai personală. Această speranţă mai profundă străluceşte şi mai intens. Ea pătrunde până în adâncul fiinţei noastre. „Iar speranţa nu duce la dezamăgire; deoarece iubirea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin spiritul sfânt, care ne-a fost dat.“

19. În ce fel ar trebui să includem cu regularitate speranţa noastră în rugăciunile personale?

19 Epafras s-a rugat fierbinte ca fraţii şi surorile lui din Colose să-şi păstreze aprecierea şi încrederea cu privire la ceea ce le stătea în faţă, având „o convingere fermă în ce priveşte toată voinţa lui Dumnezeu“. Asemenea lui, să ne rugăm toţi cu regularitate lui Dumnezeu cu privire la speranţa pe care o nutrim. Să includem în rugăciunile personale speranţa noastră referitoare la lumea nouă. Să-i spunem lui Iehova cât de mult tânjim după lumea nouă, având deplină încredere că ea va veni. Să-l implorăm pentru ajutor ca să ne întărim şi să ne aprofundăm convingerea. Epafras s-a rugat ca creştinii coloseni să aibă „o convingere fermă în ce priveşte toată voinţa lui Dumnezeu“; tot aşa trebuie să facem şi noi. Şi s-o facem deseori!

20. De ce faptul că un număr relativ mic de persoane deviază de la calea creştină nu ar trebui să constituie un motiv de descurajare?

20 Nu trebuie să vă lăsaţi distraşi sau să vă descurajaţi dacă vedeţi că nu toţi stau în picioare compleţi şi cu o convingere fermă. Unii s-ar putea să cadă de la credinţă, să devieze sau pur şi simplu să renunţe. Acest lucru s-a întâmplat chiar şi printre colaboratorii cei mai intimi ai lui Isus — apostolii săi. Însă, când Iuda  l-a trădat pe Isus, au încetinit ceilalţi apostoli ritmul sau au renunţat ei cumva? Nu, nicidecum! Petru a făcut o aplicare a textului din Psalmul 109:8, arătând că locul lui Iuda  urma să fie luat de altcineva. A fost ales cineva pentru a-l înlocui, iar slujitorii loiali ai lui Dumnezeu au continuat să efectueze activitatea de predicare ce le fusese încredinţată (Faptele 1:15–26). Ei erau hotărâţi să stea în picioare compleţi, cu o convingere fermă.

21, 22. În ce sens va fi observat faptul că voi staţi în picioare compleţi, cu o convingere fermă?

21 Puteţi fi absolut siguri de următorul lucru: Faptul că veţi sta în picioare compleţi şi cu o convingere fermă în ce priveşte toată voinţa lui Dumnezeu nu va trece neobservat. Poziţia voastră va fi observată şi apreciată. De către cine?

22 De către fraţii şi surorile voastre, care vă cunosc şi vă iubesc. Chiar dacă majoritatea nu vor exprima prin cuvinte acest lucru, rezultatul va fi asemănător cu ceea ce citim în 1 Tesaloniceni 1:2–6: „Îi mulţumim întotdeauna lui Dumnezeu când vă menţionăm pe toţi în rugăciunile noastre, căci ne aducem aminte neîncetat de lucrarea voastră fidelă în legătură cu credinţa şi de truda voastră iubitoare şi de perseverenţa voastră datorată speranţei voastre în Domnul nostru Isus Cristos înaintea Dumnezeului şi Tatălui nostru. Căci . . . vestea bună pe care o predicăm nu v-a fost prezentată numai cu vorbe, ci şi cu putere, cu spirit sfânt şi cu convingere fermă . . . ; şi voi aţi devenit imitatorii noştri şi ai Domnului“. Creştinii loiali de lângă voi vor nutri aceleaşi sentimente când vor observa că „staţi în picioare compleţi şi cu o convingere fermă în ce priveşte toată voinţa lui Dumnezeu“. — Coloseni 1:23.

23. Care ar trebui să fie hotărârea noastră pe parcursul anului care ne stă înainte?

23 La fel de sigur este şi faptul că Tatăl nostru ceresc va observa şi va fi încântat. Să fiţi convinşi de aceasta. De ce? Deoarece voi staţi în picioare compleţi şi cu o convingere fermă „în ce priveşte toată voinţa lui Dumnezeu“. Pavel i-a încurajat pe coloseni scriindu-le că umblau „într-un mod demn de Iehova cu scopul de a-i plăcea pe deplin“ (Coloseni 1:10). Da, oamenii imperfecţi pot să-i fie pe deplin plăcuţi lui Dumnezeu. Fraţii şi surorile voastre din Colose au reuşit acest lucru. Creştinii de lângă voi reuşesc chiar acum acest lucru. Şi voi puteţi reuşi! Aşadar, pe parcursul anului care ne stă înainte, dovediţi prin rugăciunile voastre zilnice şi prin acţiunile voastre consecvente că sunteţi hotărâţi ca, „în cele din urmă, să staţi în picioare compleţi şi cu o convingere fermă în ce priveşte toată voinţa lui Dumnezeu“.

Vă amintiţi?

• Ce înseamnă ‘a sta în picioare compleţi’?

• Ce lucruri referitoare la noi ar trebui să includem în rugăciune?

• Conform celor consemnate în Romani 5:4, 5, ce fel de speranţă doriţi să aveţi?

• Ce obiectiv am fost încurajaţi de acest studiu să urmărim pe parcursul anului care ne stă înainte?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Epafras s-a rugat ca fraţii lui să stea în picioare compleţi, cu o convingere fermă cu privire la Cristos şi la speranţa lor

[Legenda fotografiilor de la pagina 23]

Speranţa noastră sigură şi convingerea noastră fermă sunt împărtăşite de milioane de oameni