au fost toți sub nor și toți au traversat marea: Aici, Pavel se referă la un miracol impresionant care a avut loc pe vremea lui Moise, în timpul exodului din Egipt. Iehova a făcut ca apele Mării Roșii să se despartă și să se ridice ca două ziduri, la dreapta și la stânga israeliților, astfel încât aceștia să traverseze marea pe pământ uscat. (Ex 14:21, 22, 29) Stâlpul de nor, care simboliza grija și protecția lui Iehova, era deasupra și în spatele lor. (Ex 14:19, 24; Nu 14:14) În acest sens au fost israeliții „sub nor” când „au traversat marea”.

botezați în Moise: Sau „cufundați în Moise”. Aici, Pavel vorbește despre un botez simbolic al congregației Israelului. Termenul grecesc baptízō transmite în acest caz ideea că israeliții i-au fost încredințați lui Moise, pe care Dumnezeu îl desemnase drept conducător al lor. Iehova a efectuat acest botez prin îngerul său. În timp ce înaintau spre est prin albia Mării Roșii, israeliții erau înconjurați de ape, iar norul îi ascundea de armata faraonului, care îi urmărea. Apoi, Dumnezeu i-a scos în mod simbolic din ape, aducându-i pe malul estic ca națiune liberă. (Ex 14:19, 22, 24, 25) Pentru a primi acest botez, israeliții au trebuit să i se alăture lui Moise și să-l urmeze prin mare. Așadar, ei „au fost botezați în Moise” în sensul că l-au urmat și s-au supus conducerii sale.

stânca: Termenul grecesc pétra, redat prin „stânca”, este de genul feminin și înseamnă „strat stâncos”, „bloc de piatră” sau „masă stâncoasă”. Acest termen grecesc apare și în Mt 7:24, 25; 16:18; 27:60; Lu 6:48; 8:6; Ro 9:33; 1Pe 2:8. (Vezi nota de studiu de la Mt 16:18.) Israeliții au primit apă din stâncă în mod miraculos în cel puțin două ocazii și în două locuri diferite. (Ex 17:5-7; Nu 20:1-11) Era ca și cum stânca, sursa de apă, îi urma. Stânca era simbolică și îl reprezenta pe Cristos, care le-a spus iudeilor: „Dacă îi este cuiva sete, să vină la mine și să bea”. (Ioa 7:37)

îl reprezenta pe: Sau „era”. Aici, verbul grecesc, care înseamnă literalmente „a fi”, a fost folosit cu sensul de „a însemna”, „a reprezenta”. (Compară cu nota de studiu de la Mt 26:26.)

exemple: Aici, pluralul termenului grecesc týpos ar putea fi redat și prin „exemple-avertisment” sau „învățăminte”. În acest verset și în versetele următoare, Pavel menționează câteva evenimente din istoria poporului antic al lui Dumnezeu care constituie avertismente puternice pentru creștini.

să nu dorim lucruri rele: Unul dintre motivele pentru care israeliții au început ‘să dorească lucruri rele’ a fost lipsa de apreciere pentru lucrurile bune pe care li le dăduse Iehova. De exemplu, ei au arătat în repetate rânduri că disprețuiau mana primită în mod miraculos. (Nu 11:4-6; 21:5) Iar când Iehova le-a oferit ca hrană prepelițe din abundență, lipsa lor de apreciere s-a manifestat printr-o lăcomie nerușinată. Prepelițele nu erau în sine „lucruri rele”, așa cum nu erau nici prazul, ceapa și castraveții după care tânjeau israeliții. (Nu 11:19, 20, 31-34) Ceea ce a făcut ca aceste lucruri să fie „rele”, cum le numește Pavel, a fost atitudinea lacomă și egoistă a israeliților.

Nici să nu devenim idolatri, cum au devenit unii dintre ei: Pavel face referire aici la episodul în care israeliții s-au închinat unui vițel de aur la poalele muntelui Sinai. (Ex 32:1-6) Ei au încălcat în mod flagrant porunca lui Iehova referitoare la această practică greșită, poruncă pe care cu doar câteva săptămâni înainte consimțiseră să o respecte. (Ex 20:4-6; 24:3) Din câte se pare, ei nu au intenționat să-l renege pe Iehova și să nu-l mai recunoască drept Dumnezeu al lor; Aaron chiar a numit acea sărbătoare idolatră „o sărbătoare pentru Iehova”. Totuși, israeliții au căzut în capcana de a amesteca închinarea la Iehova cu idolatria.

să nu comitem imoralitate sexuală, cum au comis unii dintre ei: În timp ce israeliții se aflau la Sitim, în câmpiile Moabului, chiar înainte să intre în Țara Promisă, femeile moabite i-au sedus pe mii dintre ei, determinându-i să comită imoralitate sexuală și să li se alăture în închinarea necurată la Baal-Peor. (Nu 25:1-3, 9; vezi nota de studiu de la 1Co 5:1)

într-o singură zi au căzut 23 000: Din câte se pare, Pavel face referire aici la episodul din Nu 25:9, avertizând cu tărie împotriva pericolelor imoralității sexuale. (Vezi nota de studiu de la 1Co 5:9.) Întrucât în Nu 25:9 se spune că „numărul celor care au murit din cauza plăgii s-a ridicat la 24 000”, unii consideră că există o contradicție între această relatare și cuvintele lui Pavel. Totuși, Pavel arată clar că cei 23 000 au murit „într-o singură zi”, ceea ce înseamnă, probabil, că ei au fost uciși direct de plagă. În schimb, „capii” lor au murit de mâna judecătorilor. (Nu 25:4, 5) Este posibil ca relatarea din Numerele să prezinte totalul celor care au murit, incluzându-i și pe capii pe care Dumnezeu i-a considerat responsabili de păcatele poporului.

Nici să nu-l punem la încercare pe Iehova: Din câte se pare, Pavel s-a gândit la diferite ocazii în care israeliții l-au pus la încercare pe Iehova în pustiu, ocazii precum cele menționate în Ex 16:2, 3; 17:2, 3, 7 și Nu 14:22. În a doua parte a versetului, Pavel face referire la un episod specific, spunând: cum l-au pus la încercare unii dintre ei, și au fost uciși de șerpi. Acest episod este prezentat în Nu 21:5, 6, unde se arată că „poporul vorbea împotriva lui Dumnezeu și a lui Moise” și că „Iehova a trimis în mijlocul poporului șerpi veninoși”. Este posibil ca Pavel să fi făcut aluzie și la Ps 78:18, unde se spune că israeliții „l-au provocat [lit. l-au pus la încercare] pe Dumnezeu în inima lor”. (Vezi Ap. C3, partea introductivă; 1Co 10:9.)

Nici să nu murmurăm, cum au murmurat unii dintre ei: Israeliții au murmurat împotriva lui Iehova în mai multe ocazii. De exemplu, ei i-au criticat cu înverșunare pe Moise și pe Aaron când 10 dintre cei 12 spioni au prezentat un raport negativ după inspectarea țării Canaanului. Ei chiar au propus alegerea unui nou conducător în locul lui Moise și au considerat că era mai bine să se întoarcă în Egipt. (Nu 14:1-4) Mai târziu, ‘toată adunarea a început să murmure’ din cauza morții lui Core, Datan și Abiram și a celor care se răzvrătiseră împreună cu ei, considerând, din câte se pare, că acea condamnare la moarte fusese nedreaptă. Iehova i-a pedepsit, trimițând o plagă care a ucis 14 700 de israeliți. (Nu 16:41, 49) El a considerat că aceste murmure împotriva reprezentanților săi erau, de fapt, murmure împotriva lui. (Nu 17:5)

exemple: Sau „exemple-avertisment”. (Vezi nota de studiu de la 1Co 10:6.)

peste care a sosit sfârșitul sistemelor: Apostolul Pavel a menționat anterior o serie de evenimente din istoria Israelului (1Co 10:1-10) care au condus la sfârșitul sistemelor, sau al stărilor de lucruri, din zilele sale. (Vezi Glosarul, „Sistem(e)”.) Acele ʻsisteme’ aveau strânsă legătură cu legământul Legii și includeau elemente precum: sistemul preoției, sistemul de jertfe și de reguli alimentare, sistemul de închinare de la tabernacol și de la templu, care cuprindea sărbătorile și sabaturile, și sistemul de guvernare a națiunii, care a ajuns să includă regi umani. Multe dintre elementele caracteristice erei (epocii) israelite, sau iudaice, au ajuns la sfârșitul lor definitiv abia în 70 e.n., când Ierusalimul și templul au fost distruse. Acest eveniment a pus capăt pentru totdeauna preoției iudaice, jertfelor și închinării aduse la templu, prevăzute de Lege. În plus, poporul evreu, cândva națiunea aleasă a lui Dumnezeu, a fost împrăștiat printre națiuni. Astfel, s-au împlinit profeția lui Isus din Lu 21:24 și cuvintele lui Pavel referitoare la „sfârșitul sistemelor [iudaice]”.

ceea ce jertfesc națiunile jertfesc demonilor: În versetul anterior, Pavel a arătat că un idol nu este nimic. Însă adevăratul pericol al închinării la idoli îl reprezintă forța care se află în spatele ei. Se pare că aici Pavel citează din De 32:17 sau face aluzie la acest verset. O idee similară este exprimată în Ps 106:36, 37. Isus a arătat că forța care se află în spatele închinării la idoli este Satan, „conducătorul demonilor”. (Mt 12:24-26) Prin urmare, când oamenii din națiuni le aduceau jertfe idolilor sau dumnezeilor falși, ei se închinau, în realitate, demonilor. În plus, în cadrul acestor ceremonii, cei ce aduceau jertfe mâncau adesea o parte din carnea oferită. Practic, ei stăteau la masă cu dumnezeii lor și, astfel, aveau părtășie cu demonii.

paharul lui Iehova: Cu cinci versete mai înainte, Pavel vorbește despre paharul cu vin care se folosește în timpul Cinei Domnului și care reprezintă sângele lui Cristos. (1Co 10:16) Acolo, el îl numește „paharul binecuvântării pe care îl binecuvântăm”. Când a instituit această sărbătoare, Isus a rostit o binecuvântare, sau o rugăciune, înainte de a le da discipolilor paharul. (Mt 26:27, 28; Lu 22:19, 20) Urmând acest model, creștinii rostesc o rugăciune înainte de a da paharul din mână în mână. Este demn de remarcat însă că Iehova a fost cel care a luat măsura privitoare la jertfa de răscumpărare. Lui Iehova i-a prezentat Isus valoarea jertfei sale. Iehova a fost cel care a decis cum va fi folosită această jertfă. Și tot Iehova a fost cel care a prezis și a instituit noul legământ. (Ier 31:31-34) Prin urmare, acest pahar poate fi numit pe bună dreptate „paharul lui Iehova”. (Vezi Ap. C3, partea introductivă; 1Co 10:21a.)

paharul demonilor . . . masa demonilor: Cina Domnului este o masă de comuniune. Ea seamănă în unele privințe cu mesele luate în Israelul antic cu ocazia jertfelor de comuniune, când cei care ofereau jertfa stăteau, ca să spunem așa, la masă cu Iehova. (Le 3:1-16; 7:28-36; 1Co 10:16) În mod similar, dacă un creștin mânca împreună cu închinătorii idolatri cu ocazia unei jertfe, era ca și cum ar fi stat la masă cu demonii. Un creștin nu putea lua parte și la Cina Domnului, și la mesele pe care păgânii le dădeau în onoarea dumnezeilor falși.

masa lui Iehova: Se crede că această expresie constituie un citat din Mal 1:7, 12 sau o referire la aceste versete. Acolo, altarul din templul lui Iehova este numit „masa lui Iehova”. Este numit ‘masă’ deoarece jertfele oferite pe el sunt comparate cu niște „alimente [lit. pâine]”. (Mal 1:7, n.s.; Eze 41:22) Acest altar îl reprezenta pe Iehova. Astfel, când israeliții mâncau o parte din jertfele de comuniune aduse lui Iehova, ei aveau părtășie cu el, ca și cum ar fi mâncat împreună cu el. (Vezi nota de studiu de la paharul lui Iehova, din acest verset, și Ap. C3, partea introductivă; 1Co 10:21b.)

Sau ‘vrem să stârnim gelozia lui Iehova’?: Pavel îi avertizează pe creștini să nu provoace gelozia și mânia lui Iehova implicându-se în vreo formă de idolatrie. El face referire la De 32:21, fără a cita direct din verset. Contextul arată că Iehova este cel ce spune: „Mi-au stârnit furia [sau gelozia, n.s.] cu ceea ce nu este un dumnezeu”. (De 32:19-21) (Pentru mai multe informații privind folosirea numelui divin în acest verset, vezi Ap. C3, partea introductivă; 1Co 10:22.)

permise: Vezi nota de studiu de la 1Co 6:12.

Mâncați orice se vinde la măcelărie: Termenul grecesc mákellon, tradus prin „măcelărie”, se referă la o piață în care se vindeau nu doar carne și pește, ci și alte alimente. Uneori, carnea rămasă de la jertfele aduse în temple era vândută negustorilor, care o scoteau la vânzare în magazinele lor. Acea carne nu mai avea nicio semnificație religioasă, fiind ca orice altă carne. Creștinii nu trebuiau să o considere necurată sau contaminată doar pentru că provenea de la un templu. Dacă era bine scursă de sânge, ei puteau să o cumpere. (Vezi notele de studiu de la 1Co 8:1, 4.)

Iehova: În textul ebraic original, în Ps 24:1, verset citat aici, apărea numele divin, reprezentat prin patru consoane ebraice (transliterate YHWH). (Vezi Ap. C1 și C2.)

din cauza conștiinței: Câteva manuscrise în greacă mai recente, precum și unele traduceri antice în alte limbi adaugă: „Căci al Domnului este pământul și plinătatea lui”. Această redare se găsește și în unele traduceri moderne. Totuși, multe manuscrise timpurii demne de încredere nu conțin această propoziție în versetul 28. Din câte se pare, ea nu făcea parte din textul original. O afirmație asemănătoare apare însă în versetul 26, unde nu există nicio îndoială cu privire la autenticitatea textului grecesc. (Vezi Ap. A3; vezi nota de studiu de la 1Co 10:26.)

congregația lui Dumnezeu: Termenul grecesc ekklēsía, redat de obicei prin „congregație”, este folosit în Scripturile grecești creștine cu referire la diferite grupuri de persoane. (Vezi Glosarul, „Congregație”.) Uneori, se referă la întregul grup de creștini unși cu spirit. (Mt 16:18; Ev 2:12; 12:23) Însă, în acest context, Pavel folosește termenul cu un sens mai restrâns. El îi îndeamnă pe corinteni ʻsă nu devină motive de poticnire’ pentru „congregația lui Dumnezeu”, adică pentru creștinii din acea perioadă care ar fi putut fi influențați de acțiunile creștinilor din Corint.