Salt la conţinut

Salt la cuprins

Paradisul este restabilit!

Paradisul este restabilit!

Capitolul douăzeci şi opt

Paradisul este restabilit!

Isaia 35:1–10

1. De ce multe religii oferă speranţa vieţii într-un paradis?

„NOSTALGIA paradisului este una dintre cele mai puternice nostalgii ce pare să îi obsedeze pe oameni. Ea este probabil cea mai puternică şi mai persistentă dintre toate. O anumită aspiraţie spre paradis se observă la toate nivelurile vieţii religioase“, se spune în The Encyclopedia of Religion. Această nostalgie este cât se poate de firească, deoarece Biblia ne spune că viaţa umană a început în Paradis — o frumoasă grădină în care nu au existat boală şi moarte (Geneza 2:8–15). Prin urmare, nu este deloc surprinzător faptul că multe religii ale lumii oferă speranţa vieţii viitoare într-un paradis pe care şi-l imaginează în diferite feluri.

2. Unde putem găsi adevărata speranţă privitoare la viitorul Paradis?

2 În multe locuri din Biblie citim despre adevărata speranţă privitoare la viitorul Paradis (Isaia 51:3). De exemplu, acea parte din profeţia lui Isaia care este consemnată în capitolul 35 descrie transformarea deşerturilor în parcuri asemănătoare unor grădini şi în terenuri roditoare. Orbii văd, muţii vorbesc şi surzii aud. În acest Paradis promis nu există durere sau suspine, ceea ce înseamnă că nici moartea nu mai există. Ce promisiune minunată! Cum trebuie înţelese aceste cuvinte? Ne oferă ele o speranţă astăzi? O analiză a acestui capitol din Isaia ne va oferi răspunsul la aceste întrebări.

O ţară pustiită îşi recapătă veselia

3. În armonie cu profeţia lui Isaia, cum va fi transformat pământul?

3 Profeţia inspirată a lui Isaia privitoare la Paradisul restabilit începe cu următoarele cuvinte: „Deşertul şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va înveseli şi va înflori ca trandafirul; se va acoperi cu flori şi se va bucura din plin, da, se va bucura cu cântece de veselie, căci i se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului şi a Saronului. Vor vedea slava DOMNULUI, măreţia Dumnezeului nostru“. — Isaia 35:1, 2.

4. Când şi cum ajunge ţara israeliţilor ca un pustiu?

4 Isaia scrie aceste cuvinte în jurul anului 732 î.e.n. După aproximativ 125 de ani, babilonienii distrug Ierusalimul, iar poporul lui Iuda este dus în exil. Ţara israeliţilor rămâne pustie (2 Împăraţi 25:8–11, 21–26). În felul acesta se împlineşte avertismentul lui Iehova potrivit căruia israeliţii vor merge în exil dacă se vor dovedi infideli (Deuteronomul 28:15, 36, 37; 1 Împăraţi 9:6–8). Când evreii ajung prizonieri într-o ţară străină, terenurile şi livezile lor bine irigate sunt lăsate în paragină timp de 70 de ani şi ajung ca un pustiu. — Isaia 64:10; Ieremia 4:23–27; 9:10–12.

5. a) Cum sunt restabilite în ţară condiţiile paradiziace? b) În ce sens văd oamenii „slava DOMNULUI“?

5 Cu toate acestea, profeţia lui Isaia prezice că ţara nu va rămâne pustie pentru totdeauna. Ea va deveni din nou un adevărat paradis. I se va da „slava Libanului“ şi „strălucirea Carmelului şi a Saronului“. * Cum? După întoarcerea lor din exil, iudeii cultivă şi irigă din nou terenurile, iar pământul îşi redobândeşte fertilitatea de odinioară. Pentru aceasta lauda i se cuvine numai lui Iehova. Datorită voinţei lui Iehova, precum şi sprijinului şi binecuvântării din partea lui, evreii ajung să se bucure de aceste condiţii paradiziace. Oamenii văd „slava DOMNULUI, măreţia Dumnezeului [lor]“ când recunosc mâna lui Iehova în uluitoarea transformare a ţării lor.

6. Ce împlinire importantă a cuvintelor lui Isaia se observă?

6 Cu toate acestea, în ţara restabilită a Israelului are loc o împlinire şi mai importantă a cuvintelor lui Isaia. În sens spiritual, starea în care s-a aflat Israelul mult timp a fost aridă, asemănătoare unui deşert. În timp ce exilaţii se aflau în Babilon, închinarea pură a fost supusă unor restricţii severe. Nu mai existau nici templu, nici altar, nici preoţie organizată. Jertfele zilnice încetaseră. Acum Isaia profeţeşte o schimbare a situaţiei. Sub conducerea unor bărbaţi ca Zorobabel, Ezra şi Neemia, reprezentanţi din toate cele 12 triburi ale lui Israel se întorc la Ierusalim, reconstruiesc templul şi se închină la Iehova fără restricţii (Ezra 2:1, 2). Un adevărat paradis spiritual!

Însufleţiţi de spirit

7, 8. De ce exilaţii iudei trebuie să aibă o atitudine pozitivă, şi cum le oferă încurajare cuvintele lui Isaia?

7 Cuvintele din Isaia capitolul 35 exprimă bucuria. Profetul anunţă un viitor luminos pentru naţiunea penitentă. Într-adevăr, el vorbeşte cu convingere şi cu optimism. Două secole mai târziu, la începutul perioadei de restabilire, evreii exilaţi au nevoie de aceeaşi convingere şi de acelaşi optimism. Prin intermediul lui Isaia, Iehova le adresează următorul îndemn profetic: „Faceţi puternice mâinile slăbite şi întăriţi genunchii care se clatină. Spuneţi celor slabi de inimă: «Fiţi tari şi nu vă temeţi! Iată, Dumnezeul vostru: răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El Însuşi va veni şi vă va mântui»“. — Isaia 35:3, 4.

8 După încheierea îndelungatului lor exil, evreii trebuie să treacă la acţiune. Regele Cirus al Persiei, instrumentul folosit de Iehova pentru a se răzbuna pe Babilon, a proclamat că închinarea la Iehova trebuie restabilită în Ierusalim (2 Cronici 36:22, 23). Mii de familii de evrei trebuie să se organizeze pentru a face primejdioasa călătorie din Babilon la Ierusalim. Când vor ajunge acolo, vor trebui să construiască locuinţe corespunzătoare şi să se pregătească pentru uriaşa însărcinare de a reconstrui templul şi oraşul. Unii iudei din Babilon pot fi copleşiţi de toate aceste însărcinări. Cu toate acestea, nu este momentul să fie slabi sau neliniştiţi. Iudeii trebuie să se întărească unul pe celălalt şi să aibă încredere în Iehova. El îi asigură că vor fi salvaţi.

9. Ce promisiune măreaţă li se face iudeilor întorşi?

9 Cei eliberaţi din captivitatea babiloniană vor avea motive întemeiate să fie bucuroşi, deoarece la întoarcerea în Ierusalim îi aşteaptă un viitor măreţ. Isaia prezice: „Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; atunci şchiopul va sări ca un cerb şi limba mutului va cânta“. — Isaia 35:5, 6a.

10, 11. De ce cuvintele lui Isaia trebuie să aibă un înţeles spiritual pentru iudeii întorşi, şi ce sugerează ele?

10 Bineînţeles, Iehova are în vedere starea spirituală a poporului său. Iudeii au fost pedepsiţi să stea 70 de ani în exil din cauza apostaziei lor de mai înainte. Totuşi, când a disciplinat, Iehova nu şi-a lovit poporul cu orbire, surzenie, ologire şi muţenie. De aceea, restabilirea naţiunii Israel nu înseamnă vindecarea infirmităţilor fizice. Iehova restabileşte ce s-a pierdut, şi anume sănătatea spirituală.

11 Iudeii penitenţi sunt vindecaţi în sensul că îşi redobândesc simţurile spirituale — vederea spirituală şi capacitatea de a auzi cuvântul lui Iehova, de a-l respecta şi de a vorbi despre el. Ei devin conştienţi de necesitatea de a sta aproape de Iehova. Prin conduita lor excelentă, ei îi ‘cântă’ laude pline de bucurie Dumnezeului lor. Cel care odinioară a fost ‘şchiop’ devine înflăcărat şi activ în închinarea adusă lui Iehova. În sens figurat, el „va sări ca un cerb“.

Iehova îşi înviorează poporul

12. În ce măsură va binecuvânta Iehova ţara cu apă?

12 Cu greu ne-am putea imagina un paradis fără apă. În Paradisul din Eden a existat apă din abundenţă (Geneza 2:10–14). Ţara dată Israelului a fost şi ea o „ţară cu pâraie de apă, cu izvoare şi cu ape adânci care ţâşnesc din văi şi din dealuri“ (Deuteronomul 8:7). În mod potrivit, Isaia face această promisiune înviorătoare: „În pustie vor ţâşni ape şi în deşert torenţi; pământul ars se va schimba în iaz şi pământul uscat în izvoare de ape. În vizuina care slujea de culcuş şacalilor, vor creşte trestii şi papură“ (Isaia 35:6b, 7). Când israeliţii vor cultiva din nou pământul, regiunile părăginite, pe unde odinioară hoinăreau şacalii, vor fi acoperite cu o vegetaţie verde, luxuriantă. Pământul arid şi plin de praf se va transforma într-o „baltă“, unde vor creşte papirusul şi trestia. — Iov 8:11.

13. Ce apă spirituală, care va exista din abundenţă, va fi pusă la dispoziţia naţiunii restabilite?

13 De o importanţă şi mai mare este însă apa spirituală a adevărului, pe care iudeii repatriaţi o vor avea din abundenţă. Iehova va oferi cunoştinţă, încurajare şi mângâiere prin intermediul Cuvântului său. În plus, bărbaţii în vârstă fideli şi prinţii vor fi „ca nişte râuri de apă într-un loc uscat“ (Isaia 32:1, 2). Cei ce promovează închinarea pură — cum ar fi Ezra, Hagai, Iosua, Neemia, Zaharia şi Zorobabel — vor fi într-adevăr mărturii vii ale împlinirii profeţiei lui Isaia. — Ezra 5:1, 2; 7:6, 10; Neemia 12:47.

„Calea sfinţeniei“

14. Descrieţi călătoria din Babilon la Ierusalim.

14 Însă, înainte ca exilaţii evrei să se bucure de asemenea condiţii paradiziace spirituale şi fizice, ei vor trebui să facă lunga şi periculoasa călătorie din Babilon la Ierusalim. Pe o rută directă, călătoria ar însemna parcurgerea a 800 de kilometri printr-un ţinut arid şi neospitalier. Un drum mai puţin periculos ar presupune parcurgerea a 1 600 de kilometri. În ambele cazuri ar urma ca în timpul călătoriei israeliţii să fie expuşi luni la rând vitregiilor vremii, dar şi pericolului de a întâlni atât animale sălbatice, cât şi oameni cu un comportament animalic. Totuşi, cei ce se încred în profeţia lui Isaia nu sunt preocupaţi peste măsură de lucrul acesta. De ce?

15, 16. a) Ce ocrotire le oferă Iehova iudeilor fideli pe parcursul călătoriei spre ţara lor? b) În ce alt sens le oferă Iehova un drum sigur evreilor?

15 Iehova promite prin intermediul lui Isaia: „Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi calea sfinţeniei: nici un om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinţi; cei care vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească. Pe calea aceasta nu va fi nici un leu şi nici o fiară hămesită nu va merge pe ea, nici nu va fi întâlnită pe ea, ci cei răscumpăraţi vor umbla pe ea“ (Isaia 35:8, 9). Iehova şi-a corectat poporul! Ei sunt „cei răscumpăraţi“ de el, iar el le dă asigurarea că îi va ocroti în drum spre ţara lor. Există literalmente vreun drum pavat, ridicat şi îngrădit din Babilon la Ierusalim? Nu, nu există. Însă faptul că Iehova îşi va ocroti poporul în timpul călătoriei este atât de sigur, încât s-ar putea spune că iudeii merg pe un asemenea drum. — Compară cu Psalmul 91:1–16.

16 Iudeii sunt ocrotiţi şi de pericole spirituale. Drumul figurativ este „calea sfinţeniei“. Cei ce dau dovadă de lipsă de respect faţă de lucrurile spirituale sau sunt necuraţi din punct de vedere spiritual nu sunt demni să meargă pe ea. În ţara restabilită nu este nevoie de ei. Cei aprobaţi au o motivaţie corectă. Ei nu se întorc în Iuda sau în Ierusalim impulsionaţi de mândrie naţională sau pentru a-şi vedea de propriile interese. Iudeii cu preocupări spirituale înţeleg că principalul motiv al întoarcerii lor este restabilirea închinării adevărate la Iehova în acea ţară. — Ezra 1:1–3.

Poporul lui Iehova se bucură

17. Cum i-a mângâiat profeţia lui Isaia pe iudeii fideli pe parcursul îndelungatului lor exil?

17 Capitolul 35 al profeţiei lui Isaia se încheie pe un ton optimist: „Cei răscumpăraţi ai DOMNULUI se vor întoarce şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul; vor căpăta veselie şi bucurie, iar durerea şi gemetele vor fugi“ (Isaia 35:10). Iudeii captivi care au găsit mângâiere şi speranţă în această profeţie pe parcursul exilului lor s-au întrebat probabil cum se vor împlini diferitele ei detalii. E posibil ca ei să nu fi înţeles multe aspecte ale profeţiei. Totuşi, era clar că ei „se vor întoarce şi vor merge spre Sion“.

18. În ce sens durerea şi suspinele din Babilon se transformă în exultare şi bucurie în ţara restabilită?

18 Astfel, în anul 537 î.e.n., aproximativ 50 000 de bărbaţi (între care peste 7 000 de sclavi), împreună cu femei şi copii, au făcut, cu încredere deplină în Iehova, o călătorie de patru luni pentru a se întoarce la Ierusalim (Ezra 2:64, 65). La numai câteva luni după aceea, altarul lui Iehova a fost reconstruit, ca un prim pas în vederea reconstruirii complete a templului. Profeţia lui Isaia, rostită cu 200 de ani mai înainte, se împlineşte. Durerea şi suspinele naţiunii aflate în Babilon se transformă în exultare şi bucurie în ţara restabilită. Iehova şi-a împlinit promisiunea. Paradisul a fost restabilit atât în sens literal, cât şi în sens spiritual!

Naşterea unei noi naţiuni

19. De ce se poate spune că profeţia lui Isaia cunoaşte doar o împlinire la scară mică în secolul al VI-lea î.e.n.?

19 Bineînţeles, în secolul al VI-lea î.e.n., împlinirea profeţiei din Isaia capitolul 35 are loc la scară mică. Condiţiile paradiziace de care se bucură evreii repatriaţi nu durează mult. Cu timpul, învăţăturile religioase false şi naţionalismul au contaminat închinarea pură. Din punct de vedere spiritual, evreii trec din nou printr-o perioadă de durere şi suspine. În cele din urmă, Iehova îi respinge ca popor al său (Matei 21:43). Deoarece dau din nou dovadă de neascultare, bucuria lor nu durează mult. Toate acestea îndreaptă atenţia spre o împlinire mai mare a capitolului 35 din Isaia.

20. Care este noul Israel ce a venit în existenţă în secolul I e.n.?

20 La timpul stabilit de Iehova a venit în existenţă un alt Israel, Israelul spiritual (Galateni 6:16). Isus a netezit calea în vederea naşterii acestui nou Israel în timpul ministerului său pământesc. El a restabilit închinarea pură, iar învăţăturile sale au făcut să ţâşnească din nou apele adevărului. El i-a vindecat pe bolnavi, atât din punct de vedere fizic, cât şi spiritual. Un strigăt de bucurie s-a auzit când vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu a fost proclamată. După şapte săptămâni de la moartea şi învierea sa, glorificatul Isus a pus bazele congregaţiei creştine, un Israel spiritual alcătuit din evrei şi din alţi oameni răscumpăraţi cu sângele vărsat al lui Isus, născuţi ca fii spirituali ai lui Dumnezeu şi fraţi ai lui Isus şi unşi cu spirit sfânt. — Faptele 2:1–4; Romani 8:16, 17; 1 Petru 1:18, 19.

21. În ce priveşte congregaţia creştină din secolul I, ce evenimente pot fi considerate o împlinire a anumitor aspecte ale profeţiei lui Isaia?

21 Când le-a scris membrilor Israelului spiritual, apostolul Pavel a făcut referire la cuvintele din Isaia 35:3, spunând: „Îndreptaţi mâinile care atârnă şi genunchii slăbiţi“ (Evrei 12:12). Bineînţeles că şi atunci, în secolul I e.n., a avut loc o împlinire a cuvintelor din Isaia capitolul 35. În sens literal, Isus şi discipolii săi le-au redat în mod miraculos vederea orbilor şi auzul surzilor. Ei le-au dat din nou posibilitatea ‘şchiopilor’ să umble şi muţilor să vorbească (Matei 9:32; 11:5; Luca 10:9). Un lucru şi mai important este că oamenii cu inimă dreaptă au fost eliberaţi din religia falsă şi au ajuns să se bucure de un paradis spiritual în cadrul congregaţiei creştine (Isaia 52:11; 2 Corinteni 6:17). La fel ca în cazul evreilor întorşi din Babilon, aceste persoane eliberate şi-au dat seama că o atitudine pozitivă şi curajoasă era deosebit de importantă. — Romani 12:11.

22. Cum au ajuns în captivitatea babiloniană creştinii sinceri, aflaţi în căutarea adevărului, din perioada modernă?

22 Ce se poate spune despre zilele noastre? Are profeţia lui Isaia o altă împlinire, mai completă, care priveşte congregaţia creştină din zilele noastre? Da, are. După moartea apostolilor, numărul adevăraţilor creştini unşi a scăzut mult, iar creştinii falşi, sau „neghina“, au proliferat pe scena lumii (Matei 13:36–43; Faptele 20:30; 2 Petru 2:1–3). Chiar şi pe parcursul secolului al XIX-lea, când unele persoane sincere au început să se separe de creştinătate şi să caute închinarea pură, înţelegerea lor a rămas contaminată cu învăţături nescripturale. În 1914, Isus a fost întronat ca Rege mesianic, dar la scurt timp după aceea, lucrurile păreau sumbre pentru aceşti căutători sinceri ai adevărului. Ca împlinire a profeţiei, naţiunile ‘au făcut război cu ei şi i-au învins’, iar încercările acestor creştini sinceri de a predica vestea bună au fost reprimate. De fapt, ei au mers în captivitatea babiloniană. — Revelaţia 11:7, 8.

23, 24. În ce moduri s-au împlinit cuvintele lui Isaia cu poporul lui Dumnezeu începând din 1919?

23 Cu toate acestea, în 1919 lucrurile s-au schimbat. Iehova şi-a eliberat poporul din captivitate. Ei au început să respingă învăţăturile false care mai înainte le contaminaseră închinarea. Ca urmare a acestui fapt, ei au fost vindecaţi şi au ajuns să se bucure de un paradis spiritual, care şi astăzi continuă să se extindă pe tot pământul. În sens spiritual, orbii învaţă să vadă, iar surzii, să audă — devenind pe deplin conştienţi de acţiunea spiritului sfânt al lui Dumnezeu şi fiind în permanenţă atenţi la necesitatea de a sta lângă Iehova (1 Tesaloniceni 5:6; 2 Timotei 4:5). Deoarece nu mai sunt muţi, adevăraţii creştini sunt dornici să ‘cânte [strige, NW]’, făcându-le cunoscute altora adevărurile biblice (Romani 1:15). Cei ce au fost slabi din punct de vedere spiritual, sau ‘şchiopi’, manifestă acum zel şi bucurie. Metaforic vorbind, ei pot „sări ca un cerb“.

24 Aceşti creştini restabiliţi umblă pe „calea sfinţeniei“. Această ‘cale’, care duce din Babilonul cel Mare într-un paradis spiritual, este deschisă pentru toţi închinătorii curaţi din punct de vedere spiritual (1 Petru 1:13–16). Ei se pot bizui pe Iehova pentru ocrotire şi pot fi siguri că atacurile animalice ale lui Satan nu vor putea distruge închinarea adevărată (1 Petru 5:8). Oamenilor neascultători şi oricui se comportă asemenea animalelor sălbatice de pradă nu li se va permite să-i corupă pe cei ce se află pe calea divină a sfinţeniei (1 Corinteni 5:11). În acest cadru protejat, cei răscumpăraţi ai lui Iehova — cei unşi şi „alte oi“ — găsesc bucurie în a-i sluji singurului Dumnezeu adevărat. — Ioan 10:16.

25. Va exista şi o împlinire literală a capitolului 35 din Isaia? Explicaţi.

25 Ce se poate spune cu privire la viitor? Se va împlini vreodată profeţia lui Isaia în sens literal? Da, se va împlini. Vindecările miraculoase înfăptuite de Isus şi de apostolii săi în secolul I au fost o dovadă a dorinţei şi a capacităţii lui Iehova de a face în viitor asemenea vindecări la scară mare. În psalmii scrişi sub inspiraţie se vorbeşte despre viaţă veşnică în condiţii paşnice pe pământ (Psalmul 37:9, 11, 29). Isus a promis viaţa în Paradis (Luca 23:43). De la prima până la ultima sa carte, Biblia oferă speranţa unui paradis literal. Atunci orbii, surzii, şchiopii şi muţii vor fi vindecaţi pentru totdeauna din punct de vedere fizic. Durerea şi suspinele vor dispărea. Va fi într-adevăr bucurie pentru timp indefinit, chiar pentru totdeauna. — Revelaţia 7:9, 16, 17; 21:3, 4.

26. Cum îi fortifică pe creştinii de astăzi cuvintele lui Isaia?

26 În timp ce adevăraţii creştini aşteaptă restabilirea literală a Paradisului pământesc, ei se bucură chiar şi în prezent de binecuvântările paradisului spiritual. Ei înfruntă încercările şi necazurile cu optimism. Având o încredere neclintită în Iehova, ei se încurajează reciproc, urmând îndemnul: „Faceţi puternice mâinile slăbite şi întăriţi genunchii care se clatină. Spuneţi celor slabi de inimă: «Fiţi tari şi nu vă temeţi!»“. Ei au încredere deplină în următoarea asigurare profetică: „Iată, Dumnezeul vostru: răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El Însuşi va veni şi vă va mântui“. — Isaia 35:3, 4.

[Notă de subsol]

^ par. 5 Scripturile descriu Libanul antic ca fiind o ţară bogată, cu păduri luxuriante şi cu cedri maiestuoşi, comparabilă cu Grădina Edenului (Psalmii 29:5; 72:16; Ezechiel 28:11–13). Saronul era cunoscut pentru apele lui curgătoare şi pentru pădurile de stejar; Carmelul era renumit pentru potgoriile, livezile şi pantele acoperite cu flori.

[Întrebări de studiu]

[Ilustraţie pe toată pagina 370]

[Legenda fotografiilor de la pagina 375]

Deşerturile devin locuri bine udate, unde cresc papirusul şi trestia

[Legenda ilustraţiei de la pagina 378]

Isus i-a vindecat pe cei bolnavi atât fizic, cât şi spiritual