Salt la conţinut

Salt la cuprins

Spiritul lumii

Spiritul lumii

Definiţie: Forţa care influenţează societatea umană alcătuită din cei ce nu-i slujesc lui Iehova Dumnezeu, determinându-i să vorbească şi să acţioneze într-un anumit fel. Chiar dacă preferinţele individuale influenţează comportamentul uman, cei care manifestă spiritul lumii au în comun o atitudine caracteristică, un mod de a acţiona şi obiective specifice sistemului prezent, al cărui conducător şi dumnezeu este Satan.

De ce este atât de periculos spiritul lumii?

1 Ioan 5:19: „Întreaga lume zace în puterea celui rău“. (Satan a promovat un spirit care domină gândurile şi faptele tuturor celor ce nu sunt slujitori aprobaţi ai lui Iehova. Este un spirit de egoism şi de mândrie, la fel de răspândit ca aerul pe care-l respirăm. Trebuie să fim foarte atenţi să nu ne lăsăm dominaţi de puterea lui Satan permiţând ca acest spirit să ne modeleze viaţa.)

Rev. 12:9: „Balaurul cel mare, şarpele cel vechi, cel numit Diavol şi Satan, care induce în eroare întregul pământ locuit, a fost aruncat jos. A fost aruncat pe pământ, iar îngerii lui au fost aruncaţi împreună cu el“. (De când a avut loc acest eveniment, imediat după naşterea Regatului în 1914, Satan şi demonii lui exercită o influenţă şi mai mare asupra omenirii. Spiritul lui Satan îi împinge pe oameni să acţioneze cu tot mai mult egoism şi cu tot mai multă violenţă. Cei care se străduiesc  să-i slujească lui Iehova sunt supuşi la mari presiuni ca să facă parte din lume, să imite conduita majorităţii şi să abandoneze închinarea adevărată.)

Care sunt unele caracteristici ale spiritului lumii de care trebuie să ne ferim?

1 Cor. 2:12: „Şi noi nu am primit spiritul lumii, ci spiritul care vine de la Dumnezeu, ca să cunoaştem lucrurile care ne-au fost date cu bunăvoinţă de Dumnezeu“. (Când spiritul lumii pune stăpânire pe gândirea şi dorinţele unei persoane, în scurt timp influenţa lui se reflectă în acţiunile ei. Astfel, pentru a scăpa de spiritul lumii, ea trebuie nu numai să evite practicile necreştine şi excesele, ci şi să rezolve problema de la rădăcină, lăsându-se modelată de spiritul lui Dumnezeu şi iubind sincer căile lui Iehova. Ţinând cont de aceste lucruri, să analizăm cum se comportă cei care manifestă spiritul lumii.)

Acţionează după bunul plac, fără să ţină seama de voinţa lui Dumnezeu

Satan a îndemnat-o pe Eva să decidă singură ce este bine şi ce este rău (Gen. 3:3–5; în antiteză cu această idee, vezi Proverbele 3:5, 6). Mulţi oameni care imită conduita Evei nu ştiu şi nici nu vor să ştie care este voinţa lui Dumnezeu cu privire la omenire. „Fac ce-mi place“, spun ei. Cei care cunosc cerinţele lui Dumnezeu şi se străduiesc să le respecte trebuie să fie atenţi ca nu cumva, influenţaţi de spiritul lumii, să ignore cu bună ştiinţă sfaturile din Cuvântul lui Dumnezeu în unele situaţii care li s-ar putea părea „lucruri mici“. — Luca 16:10; vezi şi subiectul „Independenţă“.

Sunt plini de mândrie

Satan este primul care a permis ca inima să-i fie coruptă de o părere prea bună despre sine (compară cu Ezechiel 28:17; Proverbele 16:5). În lumea condusă de el, mândria este o forţă dezbinatoare, o forţă care îi face pe oameni să se considere superiori celor ce aparţin altei rase sau naţionalităţi, altor grupuri lingvistice sau medii sociale. Chiar şi slujitorii lui Dumnezeu trebuie să înlăture din inimă orice urmă a unor astfel de sentimente. De asemenea, trebuie să fie atenţi ca nu cumva, din cauza mândriei, să stârnească  divergenţe mari pentru lucruri neînsemnate sau să nu-şi recunoască vina şi să nu accepte sfatul şi, astfel, să nu se mai poată bucura de ajutorul iubitor pe care Iehova îl oferă cu generozitate prin organizaţia sa. — Rom. 12:3; 1 Pet. 5:5.

Se răzvrătesc împotriva autorităţii

Răzvrătirea a început odată cu Satan, al cărui nume înseamnă „Împotrivitor“. Întrucât l-a sfidat pe Iehova, Nimrod, al cărui nume înseamnă, după cât se pare, „Să ne răzvrătim“, a dovedit că era un fiu al lui Satan. Evitând acest spirit, cei ce se tem de Dumnezeu nu vor sfida autorităţile laice (Rom 13:1); copiii minori se vor supune autorităţii pe care Dumnezeu le-a încredinţat-o părinţilor lor (Col. 3:20); şi nu vom simpatiza cu apostaţii, care nu arată respect faţă de cei cărora Iehova le-a încredinţat responsabilităţi în organizaţia sa vizibilă. — Iuda 11; Evr. 13:17.

Nu îşi ţin în frâu dorinţele cărnii decăzute

Din toate părţile suntem asaltaţi de tentaţia de a ne satisface dorinţele cărnii. De aceea, trebuie să fim mereu vigilenţi (1 Ioan 2:16; Ef. 4:17, 19; Gal. 5:19–21). Cineva ar putea avea gânduri şi dorinţe care conduc spre manifestări tot mai grave ale acestui spirit. Ele se reflectă în discuţiile pe care le poartă, în glumele pe care le face, în versurile cântecelor pe care le ascultă, în dansurile pe care le preferă sau în spectacolele cu caracter imoral pe care le urmăreşte. Această trăsătură a spiritului lumii se vede în consumul de droguri, în beţie, în adulter, în fornicaţie şi în homosexualitate. De asemenea, se manifestă când cineva divorţează, probabil legal, dar fără motiv scriptural, şi se recăsătoreşte. — Mal. 2:16.

Permit ca viaţa să le fie dominată de dorinţa de a avea tot ce văd

Aceasta este dorinţa pe care Satan i-a insuflat-o Evei, determinând-o să comită păcatul ce i-a ruinat relaţiile cu Dumnezeu (Gen. 3:6; 1 Ioan 2:16). Isus a respins ferm această ispită (Mat. 4:8–10). Cei ce vor să-i fie plăcuţi lui Iehova trebuie să fie atenţi ca lumea comerţului să nu dezvolte în ei un astfel de spirit. Dacă cineva se lasă prins în  această capcană, îşi provoacă multă suferinţă şi ajunge la ruină spirituală. — Mat. 13:22; 1 Tim. 6:7–10.

Îşi etalează bunurile şi aşa-zisele realizări

Şi această practică „provine din lume“, iar cei care devin slujitori ai lui Dumnezeu trebuie să renunţe la ea (1 Ioan 2:16). Ea este alimentată de mândrie şi, în loc să-i zidească pe alţii din punct de vedere spiritual, îi ademeneşte cu bunurile materiale şi realizările acestei lumi. — Rom. 15:2.

Dau frâu liber pornirilor lăuntrice printr-o vorbire jignitoare şi prin acte de violenţă

Acestea sunt ‘lucrări ale cărnii’, cu care mulţi trebuie să lupte din greu. Având o credinţă autentică şi fiind ajutaţi de spiritul lui Dumnezeu, ei pot să învingă lumea şi să nu permită ca spiritul ei să-i domine. — Gal. 5:19, 20, 22, 23; Ef. 4:31; 1 Cor. 13:4–8; 1 Ioan 5:4.

Îşi bazează speranţele şi temerile pe ceea ce pot face oamenii

Pentru omul carnal contează numai ceea ce este vizibil şi palpabil. Speranţele şi temerile lui sunt strâns legate de promisiunile sau de ameninţările altora. Aşteaptă ajutor de la conducătorii umani şi rămâne dezamăgit când aceştia eşuează (Ps. 146:3, 4; Is. 8:12, 13). Pentru el, viaţa prezentă înseamnă totul. Ameninţările cu moartea îl îngenunchează imediat (în antiteză cu această idee, vezi Matei 10:28; Evrei 2:14, 15). Dar cei care ajung să-l cunoască pe Iehova, care-şi umplu mintea şi inima cu promisiunile sale şi care învaţă să-i ceară ajutorul ori de câte ori este nevoie sunt impulsionaţi de o forţă nouă. — Ef. 4:23, 24; Ps. 46:1; 68:19.

Dau unor oameni şi unor lucruri onoarea şi închinarea care i se cuvin lui Dumnezeu

Satan Diavolul, „dumnezeul acestui sistem“, promovează diverse practici care direcţionează greşit înclinaţia omului de a se închina, înclinaţie cu care a fost înzestrat de Dumnezeu (2 Cor. 4:4). Unii conducători au ajuns să fie veneraţi ca dumnezei (Fap. 12:21–23). Milioane de oameni se prosternează înaintea idolilor. Alte milioane idolatrizează actori şi sportivi renumiţi. Cu ocazia unor sărbători se acordă deseori onoare nepotrivită oamenilor. Acest spirit este  atât de răspândit, încât cei care îl iubesc cu adevărat pe Iehova şi vor să-i acorde devoţiune exclusivă trebuie să fie atenţi zi de zi să nu fie influenţaţi de el.