un gong răsunător sau un cimbal zăngănitor: Aici, Pavel vorbește despre două instrumente de percuție – gongul și cimbalul – care produc un sunet puternic și strident. El folosește această ilustrare pentru a arăta că o persoană care are un dar al spiritului, cum ar fi vorbirea în limbi, ar putea atrage multă atenție asupra sa. Însă, dacă nu are iubire pentru alții, ea ar fi ca un obiect de alamă care, atunci când este lovit, scoate un sunet strident, iritant și distonant. Un astfel de sunet îndepărtează, nu atrage.

să mut munții din loc: Din câte se pare, Pavel folosește o figură de stil din vechime care înseamnă „a face posibil ceea ce pare imposibil”. (Compară cu Mr 11:23, unde o expresie similară este folosită în legătură cu credința.)

ca să mă laud: În acest context, verbul grecesc kaukháomai („a se lăuda”) transmite ideea de mândrie egoistă. Pavel prezintă aici o situație ipotetică: dacă ar da tot ce are pentru a-i hrăni pe alții sau chiar ar muri ca martir pentru adevăr, însă motivația sa ar fi mândria egoistă, nu iubirea, lucrul acesta nu i-ar folosi la nimic. (Pr 25:27b) Unele manuscrise folosesc un verb grecesc care înseamnă „a arde”, nu „a se lăuda”, iar această redare se regăsește în anumite traduceri ale Bibliei. Totuși, cele mai demne de încredere manuscrise conțin un verb care înseamnă „a se lăuda”.

Iubirea: În această descriere bine-cunoscută a iubirii, Pavel folosește același termen grecesc (agápē) care apare în 1Io 4:8-10, unde apostolul Ioan vorbește despre „iubirea lui Dumnezeu”. În versetul 8, Ioan chiar spune că „Dumnezeu este iubire”, ceea ce înseamnă că Iehova este personificarea iubirii. (Vezi nota de studiu de la Ioa 3:16.) Cea mai bună modalitate de a defini iubirea creștină este aceea de a descrie modul în care acționează ea. Iubirea creștină este sinonimă cu altruismul și este guvernată de principii. Iubirea principială nu include întotdeauna sentimente calde de afecțiune; uneori, un creștin arată o astfel de iubire deoarece așa este corect să procedeze. De exemplu, deși s-ar putea simți profund rănită, o persoană arată iubire creștină alegând ‘să nu țină cont de răul suferit’. (1Co 13:5) De multe ori însă, iubirea creștină presupune și sentimente calde de afecțiune. Deci iubirea pe care o descrie Pavel include atât inima (sentimente de afecțiune), cât și mintea (hotărârea fermă de a aplica normele drepte stabilite de Dumnezeu). (Vezi notele de studiu de la Mt 5:44; 22:37.)

Iubirea este răbdătoare: Sau „Iubirea este îndelung răbdătoare”. Verbul grecesc redat aici prin „a fi răbdătoare” ar putea fi tradus literalmente prin „a avea lungime a spiritului”. Atât acest verb, cât și substantivul înrudit transmit ideea de a persevera cu calm și de a fi încet la mânie. Răbdarea este un aspect al rodului spiritului sfânt (Ga 5:22) și un semn de identificare a slujitorilor lui Dumnezeu. (2Co 6:4-6; Col 3:12; 1Te 5:14; vezi Ap. A2) Răbdarea este o calitate pe care Iehova și Isus o manifestă în mod constant față de oameni. (Ro 2:4; 9:22; 1Ti 1:16; 1Pe 3:20; 2Pe 3:9, 15; vezi nota de studiu de la Ga 5:22) Ca imitatori ai lui Isus și ai lui Iehova, creștinii trebuie să fie răbdători cu alții. (1Co 11:1; Ef 5:1)

Iubirea este . . . bună: Verbul grecesc khrēsteúomai, redat prin „este . . . bună”, e înrudit cu substantivul khrēstótēs („bunătate”). Această calitate este un aspect al ‘rodului spiritului’. (Ga 5:22) Persoana care arată bunătate manifestă un interes activ pentru binele altora și oferă cu amabilitate ajutor practic. În plus, ea este atentă și plină de considerație, reacționând la necesitățile altora în mod delicat și prietenos. (Col 3:12; Tit 3:4)

Iubirea nu este invidioasă: Sau „Iubirea nu este geloasă”. Verbul grecesc zelóō exprimă o emoție puternică, pozitivă sau negativă. În acest verset, el este tradus prin expresia „a fi invidios” deoarece desemnează emoția negativă pe care o simte cineva față de un presupus rival sau față de o persoană care pare să se bucure de un avantaj. Substantivul înrudit zḗlos, redat deseori prin „gelozie”, este enumerat printre „lucrările cărnii”, menționate în Ga 5:19-21. Această gelozie este egoistă și generează ură, nu iubire. Adevărata iubire nu este invidioasă, ci, mai degrabă, este plină de încredere și de speranță, acționând mereu spre binele altora. (1Co 13:4-7; pentru o analiză a sensului pozitiv al acestui verb grecesc, vezi nota de studiu de la 2Co 11:2)

nu se comportă indecent: Sau „nu este nerespectuoasă”, „nu acționează nepotrivit”. Verbul grecesc pentru „a se comporta indecent” poate transmite ideea de a acționa în mod rușinos din punct de vedere moral sau de a se comporta într-un mod necuviincios, nemanierat și lipsit de respect.

Nu ține cont de răul suferit: În vechime, verbul grecesc logízomai, redat aici prin „ține cont”, era folosit, de regulă, în contabilitate sau cu referire la calcule numerice. El era folosit și cu sensul de „a se gândi la” sau „a stărui cu mintea asupra”. (Vezi Flp 4:8, unde acest verb grecesc este tradus prin „să fie preocuparea”.) O persoană iubitoare nu contabilizează greșelile pe care le-au făcut alții față de ea („răul suferit”) și nu stăruie cu mintea asupra lor. Ea nu notează, figurativ vorbind, într-un registru cuvintele sau faptele care au rănit-o pentru a nu le uita. Același verb grecesc este folosit în 2Co 5:19, unde se arată că Iehova ‘nu ține cont de greșelile’ slujitorilor săi.

Îndură totul: O redare literală a acestei expresii este „toate lucrurile le acoperă”. Potrivit unor bibliști, verbul folosit aici este înrudit cu termenul grecesc pentru „acoperiș”. O persoană iubitoare acoperă, figurativ vorbind, imperfecțiunile și slăbiciunile altora. Cu alte cuvinte, nu se grăbește să le scoată la lumină și, dacă nu este vorba despre păcate grave, nu le dezvăluie nimănui. Verbul grecesc transmite și ideea de „a suporta”.

Iubirea nu dă greș niciodată: Sau „Iubirea nu se termină niciodată”. Iubirea nu se va sfârși niciodată, sau nu va înceta să existe, deoarece „Dumnezeu este iubire” și ‘Rege al eternității’. (1Io 4:16; 1Ti 1:17) Oamenii ascultători vor manifesta iubire pentru eternitate. Pe de altă parte, iubirea nu este niciodată deficitară, nu are carențe. Ea poate face față oricărei situații, oricărei provocări, și produce întotdeauna rezultate bune. (1Co 13:13)

limbi: Adică darul miraculos de a vorbi în alte limbi. (Vezi notele de studiu de la Fa 2:4; 1Co 12:10.)

cunoștință: Este vorba despre cunoștința specială pe care unii creștini din secolul I o primiseră prin spiritul sfânt. Nu se știe cu exactitate în ce consta această cunoștință. Însă, având în vedere că manuscrisele Cuvântului lui Dumnezeu nu erau la fel de accesibile ca în prezent, este posibil ca, atunci când un sul nu era disponibil în congregație, o persoană cu darul cunoștinței să fi avut capacitatea de a-și aminti un pasaj pe care îl citise anterior în acel sul și de a discerne cum se aplica. Această cunoștință specială, la fel ca celelalte daruri ale spiritului, era o măsură temporară care avea drept scop întărirea congregației creștine în perioada ei de început. (Vezi nota de studiu de la 1Co 12:8.)

va fi înlăturată: Lit. „va fi făcută inactivă”. Prin intermediul spiritului sfânt, Dumnezeu le-a oferit apostolilor capacități miraculoase. La rândul lor, ei le puteau transmite și altora aceste daruri speciale. Printre ele se numărau darul profețirii, capacitatea miraculoasă de a vorbi în limbi și darul cunoștinței speciale. Scopul acestor capacități miraculoase era acela de a demonstra că congregația creștină se bucura de favoarea și de susținerea lui Dumnezeu. Însă ele urmau să înceteze atunci când congregația creștină avea să ajungă la maturitate. (1Co 13:9-11)

avem o cunoștință incompletă și ceea ce profețim este incomplet: Potrivit lui Pavel, aceste daruri miraculoase – cunoștința și profețirea – erau incomplete. Din câte se pare, cei care aveau darul profețirii nu înțelegeau tot ce preziceau și puteau dezvălui doar parțial ce avea să se întâmple în viitor. O înțelegere completă a profețiilor urma să fie posibilă doar atunci când avea să vină „ceea ce este complet”. (1Co 13:10; vezi nota de studiu) Cu toate acestea, cunoștința pe care o aveau primii creștini era suficientă pentru a le satisface necesitățile spirituale de atunci. (Col 1:9, 10)

când va veni ceea ce este complet: Termenul grecesc téleios (redat aici prin „ceea ce este complet”) poate transmite, în funcție de context, ideea de a fi matur, perfect sau complet. Cu toate că unii creștini din secolul I primiseră în mod miraculos darul profețirii sau al cunoștinței, ei înțelegeau doar parțial scopul lui Dumnezeu. (1Co 13:9) În acest verset, „ceea ce este complet” se referă la înțelegerea deplină a scopului lui Dumnezeu dezvăluit în Biblie. Creștinii vor avea o înțelegere completă când profețiile Bibliei se vor împlini în totalitate și scopul lui Dumnezeu se va realiza în mod deplin.

copil . . . bărbat: Aici, Pavel face referire la dezvoltarea unui copil pentru a ilustra progresul congregației creștine. Spre deosebire de adulți, un copil are nevoie de mult ajutor. În mod similar, când Pavel și-a redactat scrisoarea, congregația creștină nou formată beneficia de ajutor prin intermediul darurilor miraculoase, cum ar fi darul profețirii, al limbilor și al cunoștinței. Aceste daruri au fost necesare un timp pentru a dovedi în mod incontestabil că Iehova își retrăsese favoarea de la națiunea evreiască și o acordase congregației creștine. (Ev 2:3, 4) Însă Pavel arată că, în cele din urmă, congregația creștină avea să ajungă la maturitate, iar darurile miraculoase nu aveau să mai fie necesare.

neclar: Termenul grecesc folosit aici se referă deseori la o ghicitoare, însă, prin extensie, poate desemna ceva neclar, obscur, vag.

oglindă de metal: În timpurile biblice, oglinzile erau făcute în general din metal lustruit – de obicei, din bronz, dar uneori și din cositor, cupru, argint sau aur. Deși o astfel de oglindă era utilă, a privi un obiect reflectat în ea nu se compara cu a-l privi direct, imaginea nefiind atât de clară. Pavel a folosit analogia cu o oglindă pentru a arăta că înțelegerea pe care o aveau primii creștini cu privire la anumite chestiuni spirituale, în special la profețiile încă neîmplinite, era limitată. Întrucât nu sosise timpul ca Iehova să dezvăluie unele lucruri, acei creștini vedeau neclar scopul divin, ca și cum ar fi văzut o reflectare vagă a acestuia într-o oglindă de metal. Pavel pune în contrast faptul de a privi într-o oglindă de metal cu faptul de a vedea clar (lit. „față în față”). Creștinii ʻvor vedea clar’ lucrurile, adică vor înțelege scopul lui Dumnezeu în totalitate, când profețiile biblice se vor fi împlinit.

așa cum și eu sunt cunoscut cu exactitate: Aici, Pavel se referă la faptul că era cunoscut cu exactitate de Dumnezeu. Pavel știa că Dumnezeu îl cunoștea mult mai bine decât îl cunoștea el pe Dumnezeu. Dar știa și că, după ce avea să-și primească răsplata cerească, avea să-l cunoască pe Iehova cu exactitate, adică să se bucure de cea mai strânsă relație cu el.

cea mai mare dintre ele este iubirea: Dumnezeu este din veșnicie în veșnicie, iar calitatea sa dominantă este iubirea. (Ps 90:2; 1Io 4:8) De aceea, iubirea va exista întotdeauna, iar iubirea închinătorilor săi, care trebuie să-l imite, va crește tot mai mult, pentru eternitate. (Ef 5:1) În acest sens, iubirea este superioară credinței și speranței. Când promisiunile și profețiile lui Dumnezeu se vor împlini, slujitorii săi nu vor mai trebui să manifeste credință în ele; ei nu vor mai avea nevoie nici de speranță, deoarece lucrurile în care sperau vor fi devenit realitate. Prin urmare, iubirea este cea mai mare dintre calitățile menționate de Pavel.