Sunt evreii de astăzi poporul ales al lui Dumnezeu?

Aşa cred mulţi evrei. O enciclopedie spune: „POPOR ALES, denumire folosită deseori pentru poporul Israel, exprimând ideea că poporul Israel se bucură de o relaţie unică şi specială cu Dumnezeul universului. Acest concept a jucat un rol important în toată istoria gândirii ebraice“. — Encyclopaedia Judaica (Ierusalim, 1971, vol. V, col. 498); vezi şi Deuteronomul 7:6–8; Exodul 19:5.

Mulţi membri ai creştinătăţii sunt de aceeaşi părere. La rubrica „Religie“, un ziar afirma următoarele: „Contrar învăţăturilor pe care bisericile le-au propagat de secole, şi anume că Dumnezeu «a respins poporul Israel» şi l-a înlocuit cu un «nou Israel», el [Paul M. Van Buren, teolog la Universitatea Temple din Philadelphia] spune că în prezent bisericile susţin că «legământul făcut de Dumnezeu cu poporul evreu este veşnic. Această surprinzătoare schimbare de opinie a fost observată atât la protestanţi, cât şi la catolici, de ambele părţi ale Atlanticului»“ (Journal and Constitution, Atlanta, 22 ianuarie 1983, p. 5-B). The New York Times din 6 februarie 1983, p. 42, remarca: „«Aripa dreaptă evanghelică este fascinată de Israel şi consideră că Israelul trebuie sprijinit în tot ce face, fiindcă Dumnezeu este de partea Israelului», a declarat Timothy Smith, profesor de teologie la Universitatea Johns Hopkins şi discipol evanghelist al lui Wesley“. Unii membri ai creştinătăţii se aşteaptă la convertirea şi, în cele din urmă, la salvarea întregului Israel natural. Alţii consideră că între Dumnezeu şi Israel a existat întotdeauna o legătură indestructibilă, de aceea ei susţin că numai neiudeii ar avea nevoie să se împace cu Dumnezeu prin Cristos.

 Gândiţi-vă: După exilul babilonian, când Israel s-a întors în patria sa, poporul a trebuit să restabilească închinarea adevărată în ţara pe care le-a dat-o Dumnezeu. Unul dintre primele proiecte a fost reconstruirea templului lui Iehova în Ierusalim. Dar, după ce romanii au distrus Ierusalimul în 70 e.n., templul n-a mai fost reconstruit. Pe locul lui se află în prezent un sanctuar islamic. Dacă evreii, care spun că se află sub legea mozaică, ar fi astăzi în Ierusalim ca popor ales al lui Dumnezeu, n-ar fi reconstruit ei templul dedicat închinării aduse lui?

Mat. 21:42, 43: „Isus le-a zis [preoţilor principali şi bătrânilor iudeilor din Ierusalim]: «N-aţi citit niciodată în Scripturi: „Piatra pe care au respins-o zidarii a devenit piatra din capul unghiului; de la Iehova a venit lucrul acesta şi este minunat în ochii noştri“? Iată de ce vă spun: Regatul lui Dumnezeu va fi luat de la voi şi va fi dat unei naţiuni care va face roadele lui»“.

Mat. 23:37, 38: „Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeţi şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am vrut să-i adun pe copiii tăi, cum îşi adună cloşca puii sub aripi! Dar voi n-aţi vrut! Iată! Casa vă este părăsită şi lăsată vouă“.

Garantează legământul lui Dumnezeu cu Avraam că evreii sunt în continuare poporul ales al lui Dumnezeu?

Gal. 3:27–29: „Toţi care aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat cu Cristos. Nu există nici iudeu, nici grec, nu există nici sclav, nici om liber, nu există nici bărbat, nici femeie, pentru că toţi sunteţi una în unitate cu Cristos Isus. Mai mult, dacă sunteţi ai lui Cristos, sunteţi într-adevăr sămânţa lui Avraam, moştenitori potrivit promisiunii“. (Astfel, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, nu faptul de a descinde din Avraam determină cine este sămânţa lui Avraam.)

Se vor converti toţi evreii la creştinism şi vor obţine toţi salvare veşnică?

Rom. 11:25, 26: „Fraţilor, nu vreau să fiţi în neştiinţă despre acest secret sacru, ca să nu fiţi înţelepţi în ochii voştri: unei părţi din Israel i s-a tocit sensibilitatea până va intra numărul complet al oamenilor naţiunilor, şi, în felul acesta  [astfel, BG, BO, Carol II; aşa, SS 1874; în greacă hoútos], tot Israelul va fi salvat“. (Să observăm că „tot Israelul“ va fi salvat nu prin convertirea tuturor evreilor, ci prin ‘intrarea’ unora dintre neiudei. Unii traducători redau versetul 26 în felul următor: „Şi atunci tot Israelul va fi salvat“. Dar A Manual Greek Lexicon of the New Testament [Edinburgh, 1937, G. Abbott-Smith, p. 329] redă cuvântul grecesc hoútos prin: „în modul acesta, astfel“.)

Pentru a înţelege corect textul din Romani 11:25, 26 trebuie să avem în vedere ce s-a spus mai înainte în Romani: „Iudeu nu este cel ce e aşa pe dinafară şi circumcizie nu este cea dinafară, din carne, ci iudeu este cel ce e aşa pe dinăuntru, iar circumcizia lui este aceea a inimii, prin spirit şi nu printr-un cod scris“ (Rom. 2:28, 29). „Nu toţi cei care provin din Israel sunt cu adevărat «Israel».“ — Rom. 9:6.

Trebuie evreii să manifeste credinţă în Isus Cristos pentru a fi salvaţi?

În Isaia 53:1–12 s-a profeţit că Mesia avea să moară pentru ‘a purta păcatul multora şi a interveni pentru cei ce încalcă legea’. În Daniel 9:24–27, venirea şi moartea lui Mesia sunt puse în legătură cu momentul când ‘se va pune capăt păcatului şi se va face ispăşire pentru nelegiuire’. Ambele texte arată că evreii aveau nevoie de această mijlocire şi de iertare. Se puteau ei aştepta ca, respingându-l pe Mesia, să obţină aprobarea Celui ce l-a trimis?

Fap. 4:11, 12: „[Vorbind despre Isus Cristos, apostolul Petru a fost îndemnat de spiritul sfânt să le spună conducătorilor iudeilor şi bătrânilor din Ierusalim]: El este «piatra pe care voi, zidarii, aţi considerat-o un nimic şi care a devenit capul unghiului». Şi în nimeni altul nu este salvare, căci nu este sub cer niciun alt nume care să fi fost dat printre oameni prin care putem fi salvaţi“. (Cu toate că naţiunea Israelului natural nu se mai bucură de o favoare divină specială, evreii pot beneficia în mod individual de salvare prin Isus, Mesia, la fel ca oamenii din toate naţiunile.)

Împlinesc profeţiile biblice evenimentele care au loc astăzi în Israel?

Ezec. 37:21, 22, BC: „Aşa vorbeşte Stăpânul DOMNUL:  «Iată, voi lua pe fiii lui Israel din mijlocul popoarelor la care s-au dus, îi voi strânge din toate părţile şi-i voi aduce în ţara lor. Voi face din ei un singur popor în ţară, pe munţii lui Israel; toţi vor avea un singur împărat»“. (În zilele noastre, naţiunea Israel nu este condusă de un rege din linia regală a lui David, ci este republică.)

Is. 2:2–4, BC: „Se va întâmpla în zilele din urmă, că muntele casei DOMNULUI va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor şi toate popoarele se vor îngrămădi spre el. Şi multe popoare se vor duce şi vor zice: «Veniţi, să ne suim la muntele DOMNULUI, la casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui». ... Din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor cosoare: niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul“. (În Ierusalimul de azi, în locul unde se afla cândva templul, nu există nicio ‘casă a Dumnezeului lui Iacov’, ci un sanctuar islamic. Iar la Israel şi la vecinii săi nu se observă nicio încercare de a-şi ‘făuri din săbii fiare de plug’. Pentru supravieţuire, ei se încred mai degrabă în pregătirea lor militară.)

Is. 35:1, 2, BC: „Deşertul şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va înveseli şi va înflori ca trandafirul; se va acoperi cu flori şi se va bucura din plin, da, se va bucura cu cântece de veselie, căci i se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului şi a Saronului. Vor vedea slava DOMNULUI, măreţia Dumnezeului nostru“. (În Israel au fost realizate extraordinare proiecte de împădurire şi irigare. Dar conducătorii lui nu-i atribuie Domnului Dumnezeu meritul pentru aceasta. David Ben-Gurion, un fost prim-ministru, a spus: „Israelul este hotărât ... să cucerească deşertul şi să-l facă să înflorească prin puterea ştiinţei şi a spiritului de pionier şi să transforme ţara într-un bastion al democraţiei“.)

Zah. 8:23, BC: „În zilele acelea, zece oameni din toate limbile popoarelor vor apuca pe un iudeu de poala hainei, zicând: «Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!»“ (La care Dumnezeu se referă profeţia? În textul ebraic al acestei cărţi din Sfintele Scripturi, numele său [יהוה, de obicei tradus Iehova] apare de peste 130 de ori. Astăzi, când cineva rosteşte acest nume, se gândesc oamenii că cel ce vorbeşte este evreu? Nu. Deja de secole, din  cauza unei superstiţii, poporul evreu ca întreg nu mai foloseşte numele lui Dumnezeu. Actuala reînsufleţire a interesului religios faţă de Israelul natural nu împlineşte această profeţie.)

Aşadar, cum trebuie considerate evenimentele care au legătură cu Israelul de azi? Pur şi simplu ca o parte a situaţiei mondiale care a fost prezisă de Biblie şi care include războaie, nelegiuire, răcirea iubirii faţă de Dumnezeu şi iubirea de bani. — Mat. 24:7, 12; 2 Tim. 3:1–5.

Asupra cui se împlinesc astăzi profeţiile referitoare la restabilirea Israelului?

Gal. 6:15, 16: „Căci nici circumcizia nu este ceva, nici necircumcizia, ci o nouă creaţie este ceva. Iar peste toţi cei care vor umbla cum se cuvine, potrivit acestei reguli de conduită, să fie pace şi îndurare, da, peste Israelul lui Dumnezeu!“ (Astfel, calitatea de membru al ‘Israelului lui Dumnezeu’ nu mai depinde de respectarea poruncii date lui Avraam ca toţi cei de parte bărbătească din casa lui să se circumcidă. Mai degrabă, aşa cum se arată în Galateni 3:26–29, „sămânţa lui Avraam“ sunt cei care îi aparţin lui Cristos şi care sunt fii ai lui Dumnezeu născuţi de spirit.)

Ier. 31:31–34: „«Iată că vin zile», zice Iehova, «când voi încheia cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou ... Nu vor mai învăţa fiecare pe semenul său şi fiecare pe fratele său, zicând: „Cunoaşteţi-l pe Iehova!“, fiindcă toţi mă vor cunoaşte, de la cel mai mic dintre ei până la cel mai mare dintre ei», zice Iehova“. (Acest legământ nou nu a fost încheiat cu naţiunea Israelului natural, ci cu discipolii fideli ai lui Isus Cristos, cărora le-a fost oferită speranţa vieţii cereşti. Când a instituit Comemorarea morţii sale, Isus le-a dat un pahar cu vin, spunând: „Paharul acesta reprezintă noul legământ, pe baza sângelui meu“ [1 Cor. 11:25].)

Rev. 7:4: „Şi am auzit numărul celor sigilaţi: o sută patruzeci şi patru de mii, sigilaţi din toate triburile fiilor lui Israel“. (Dar în versetele următoare sunt menţionate „tribul lui Levi“ şi „tribul lui Iosif“. Acestea nu erau incluse pe lista celor douăsprezece triburi ale Israelului natural. Deşi se spune că au fost „sigilaţi din toate triburile“, este  interesant că triburile lui Dan şi Efraim nu sunt menţionate [compară cu Numerele 1:4–16]. Evident, este vorba despre Israelul spiritual al lui Dumnezeu, despre cei care, conform cu Revelaţia 14:1–3, vor domni cu Cristos în Regatul său ceresc.)

Evr. 12:22: „Ci v-aţi apropiat de un munte, Sion, şi de un oraş al Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de miriade de îngeri“. (Astfel, adevăraţii creştini nu se aşteaptă să vadă promisiunile lui Dumnezeu împlinindu-se asupra Ierusalimului pământesc, ci asupra ‘Ierusalimului ceresc’.)