Salt la conţinut

Salt la cuprins

Spiritism

Spiritism

Definiţie: Credinţa că o parte spirituală din om supravieţuieşte morţii corpului fizic şi poate vorbi cu cei vii, de obicei printr-un medium. Unii cred că în toate lucrurile materiale şi în toate fenomenele naturale sălăşluieşte un spirit. Vrăjitoria este folosirea conştientă a puterii care provine de la spiritele rele. Biblia condamnă cu tărie toate formele de spiritism.

Este posibil ca o fiinţă umană să comunice cu „spiritul“ unei persoane dragi care murit?

Ecl. 9:5, 6, 10: „Fiindcă cei vii sunt conştienţi că vor muri, dar cei morţi nu sunt conştienţi de nimic ... Şi iubirea lor şi ura lor şi gelozia lor au pierit deja şi nu mai au parte niciodată de ceea ce se face sub soare. Tot ce găseşte mâna ta să facă fă cu toată puterea ta, căci în Şeol [mormânt], locul unde te duci, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune“.

Ezec. 18:4, 20: „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri“. (Astfel, sufletul nu este ceva care supravieţuieşte morţii corpului şi cu care oamenii vii pot apoi comunica.)

Ps. 146:4: „Spiritul lui iese, el se întoarce în pământ şi în aceeaşi zi îi pier şi gândurile“. (Când se spune că spiritul „iese“, se arată, de fapt, că forţa de viaţă încetează să acţioneze. Deci, când omul moare, spiritul lui nu continuă să existe ca fiinţă imaterială, capabilă să gândească sau să-şi facă planuri independent de corp. Acest spirit nu este ceva cu care cei vii pot comunica după moartea persoanei respective.)

Vezi şi paginile 227, 228, la subiectul „Moarte“.

Nu spune Biblia că regele Saul a vorbit cu profetul Samuel după moartea acestuia?

Această relatare se găseşte la 1 Samuel 28:3–20. Versetele 13 şi 14 arată că Saul nu l-a văzut pe Samuel, ci doar a presupus că era vorba de Samuel din descrierea făcută de medium. Saul dorea cu disperare să creadă că era Samuel şi, astfel, s-a lăsat înşelat. În versetul 3 se spune că Samuel murise şi fusese înmormântat. Versetele citate la subtitlul precedent lasă să se înţeleagă că nu mai exista nicio parte din Samuel care să trăiască altundeva şi care să poată vorbi cu Saul. Glasul care pretindea că este al lui Samuel era al unui impostor.

Cu cine comunică, de fapt, cei care pretind că vorbesc cu morţii?

Adevărul despre starea morţilor este dezvăluit clar în Biblie. Dar cine a încercat să înşele prima pereche umană cu privire la moarte? Satan a contrazis cuvintele lui Dumnezeu prin care avertiza că neascultarea ar fi dus la moarte (Gen. 3:4; Rev. 12:9). Bineînţeles, cu timpul, oamenii au murit, aşa cum le spusese Dumnezeu. Aşadar, la ce concluzie logică putem ajunge? Cine a născocit ideea că oamenii nu mor, ci o parte spirituală din om supravieţuieşte morţii corpului? Autorul acestei înşelătorii nu poate fi decât Satan Diavolul, pe care Isus l-a numit „tatăl minciunii“ (Ioan 8:44; vezi şi 2 Tesaloniceni 2:9, 10). Credinţa că morţii trăiesc altundeva şi că se poate vorbi cu ei n-a adus niciun folos omenirii. Dimpotrivă, în Revelaţia 18:23 se spune că, prin practicile spiritiste ale Babilonului cel Mare, „toate naţiunile au fost induse în eroare“. Practica spiritistă de „a vorbi cu morţii“ nu este altceva decât o mare înşelătorie prin care oamenii pot ajunge în legătură cu demonii (îngerii egoişti care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu); de cele mai multe ori, oamenii sfârşesc prin a auzi voci şi prin a fi hărţuiţi de spiritele rele.

Este periculos ca o persoană să caute vindecare sau ocrotire prin mijloace spiritiste?

Gal. 5:19–21: „Lucrările cărnii sunt evidente şi ele sunt: fornicaţia, necurăţia, conduita libertină, idolatria, spiritismul ... Cu privire la lucrurile acestea vă previn, aşa cum v-am prevenit deja: cei care practică astfel de lucruri nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu“. (Cine recurge la spiritism pentru a primi ajutor crede minciunile lui Satan despre moarte şi caută sfatul unor oameni a căror putere provine de la Satan şi de la demonii lui. Astfel, el se alătură duşmanilor făţişi ai lui Iehova Dumnezeu. Cel care persistă pe o asemenea cale nu numai că nu primeşte niciun ajutor, dar îşi şi face un rău iremediabil.)

Luca 9:24: „Cine vrea să-şi salveze sufletul [sau viaţa] îl va pierde, dar cine îşi pierde sufletul pentru mine [pentru că este un continuator al lui Isus Cristos], acela îl va salva“. (Dacă, din dorinţa de a-şi ocroti sau păstra viaţa actuală, o persoană încalcă în mod deliberat poruncile clare din Cuvântul lui Dumnezeu, ea va pierde perspectiva vieţii eterne. Ce alegere nesăbuită!)

2 Cor. 11:14, 15: „Satan se preface într-un înger de lumină. Nu este deci mare lucru dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai dreptăţii“. (Să nu ne lăsăm deci induşi în eroare dacă unele lucruri realizate prin mijloace spiritiste par să aducă foloase temporare.)

Vezi şi paginile 419–423, la subiectul „Vindecări“.

Este înţelept să apelăm la mijloace spiritiste ca să aflăm ce ne rezervă viitorul sau ca să avem reuşită în ceea ce facem?

Is. 8:19: „Dacă vă vor spune: «Întrebaţi mediumurile sau prezicătorii, care şoptesc şi şuşotesc», oare nu pe Dumnezeul său trebuie să-l întrebe orice popor?“

Lev. 19:31: „Să nu vă îndreptaţi spre mediumuri şi să nu-i întrebaţi pe prezicători, ca să nu deveniţi necuraţi prin ei. Eu sunt Iehova, Dumnezeul vostru“.

2 Re. 21:6: „[Regele Manase] a practicat magia, a căutat semne prevestitoare şi a avut mediumuri şi prezicători. A făcut mult rău în ochii lui Iehova, ca să-l mânie“. (Aceste practici spiritiste erau, de fapt, o modalitate de a căuta ajutorul lui Satan şi al demonilor lui. Nu este de mirare că lucrul acesta a fost „rău în ochii lui Iehova“ şi că el l-a pedepsit aspru pe Manase. Dar, când acesta s-a căit şi a renunţat la practicile lui greşite, Iehova l-a binecuvântat.)

Ce este rău în a participa la jocuri care implică o formă de ghicitorie sau în a căuta semnificaţia unor aşa-zise semne prevestitoare de bine?

Deut. 18:10–12: „Să nu se găsească la tine nimeni care ... ghiceşte, nimeni care practică magia, nimeni care caută semne prevestitoare, niciun vrăjitor, nimeni care leagă cu farmece, nimeni care consultă un medium sau un prezicător, nimeni care întreabă morţii. Fiindcă Iehova detestă pe oricine face aceste lucruri“. (Ghicitoria este o practică prin care se încearcă descoperirea unor adevăruri ascunse şi prezicerea unor evenimente viitoare, dar nu prin cercetare, ci prin interpretarea unor semne prevestitoare sau cu ajutorul unor puteri supranaturale. Iehova le-a interzis slujitorilor săi aceste practici. De ce? Deoarece prin ele pot ajunge să comunice cu spirite necurate, sau demoni, sau să fie posedaţi de aceste spirite. Recurgerea la aceste practici ar însemna o gravă infidelitate faţă de Iehova.)

Fap. 16:16–18: „Ne-a ieşit înainte o servitoare care avea un spirit, un demon de ghicire. Ea le aducea mult câştig stăpânilor ei făcând preziceri“. (Cei care iubesc dreptatea nu vor consulta în niciun caz o astfel de sursă de informaţii, nici cu intenţii serioase, nici în joacă. Pavel a obosit să o tot audă pe servitoare strigând şi i-a poruncit spiritului să iasă din ea.)

Pot spiritele rele să-şi ia corpuri omeneşti?

În zilele lui Noe, îngerii neascultători şi-au luat corpuri omeneşti. Ei s-au căsătorit şi au dat naştere la copii (Gen. 6:1–4). Dar, când a venit Potopul, aceşti îngeri au fost nevoiţi să se întoarcă în domeniul spiritual. În Iuda 6 se spune despre ei: „Pe îngerii care nu şi-au păstrat locul iniţial, ci şi-au părăsit locuinţa potrivită pentru ei, i-a păstrat pentru judecata zilei celei mari, cu lanţuri eterne, în întuneric dens“. Dumnezeu nu numai că le-a luat privilegiile pe care le avuseseră mai înainte în cer şi i-a lăsat într-un întuneric dens în ce priveşte scopurile lui Iehova, dar, după cum sugerează termenul „lanţuri“, le-a şi impus anumite restricţii. Ce li s-a interzis? După cât se pare, li s-a interzis să-şi mai ia corpuri fizice ca să aibă relaţii intime cu femeile, aşa cum făcuseră înainte de Potop. Biblia arată că, unii îngeri fideli, care slujeau ca mesageri ai lui Dumnezeu, s-au materializat până în secolul I e.n. pentru a-şi putea îndeplini sarcinile. Dar îngerii care îşi folosiseră greşit darurile cu care fuseseră înzestraţi au fost lipsiţi după Potop de capacitatea de a-şi lua corpuri omeneşti.

Este interesant totuşi că, după cât se pare, demonii îi pot face pe oameni să aibă viziuni, iar acestea par reale. Când l-a ispitit pe Isus, se pare că Diavolul s-a folosit de această putere pentru a-i arăta lui Isus „toate regatele lumii şi gloria lor“. — Mat. 4:8.

Cum se poate elibera cineva de influenţele spiritiste?

Prov. 18:10: „Numele lui Iehova este un turn tare. Cel drept fuge în el şi găseşte ocrotire“. (Aceasta nu înseamnă că numele lui Dumnezeu este un cuvânt magic care ne apără de rău. „Numele“ lui Iehova reprezintă Persoana lui. Astfel, suntem ocrotiţi când ajungem să-l cunoaştem şi să ne încredem pe deplin în el, supunându-ne autorităţii lui şi ascultând de poruncile lui. Dacă procedăm aşa, când îl chemăm în ajutor pe nume, el ne acordă ocrotirea pe care a promis-o în Cuvântul său.)

Mat. 6:9–13: „Voi aşa să vă rugaţi: «. . .Nu ne duce în ispită, ci eliberează-ne de cel rău»“. De asemenea, trebuie să ‘perseverăm în rugăciune’ (Rom. 12:12). (Dumnezeu ascultă rugăciunile celor care doresc sincer să cunoască adevărul şi să i se închine aşa cum îi place lui.)

1 Cor. 10:21: „Nu puteţi să luaţi parte la «masa lui Iehova» şi la masa demonilor“. (Cei care vor să se bucure de prietenia şi ocrotirea lui Iehova trebuie să înceteze să mai participe la şedinţe spiritiste. De asemenea, având în vedere exemplul consemnat în Faptele 19:19, este important ca toate obiectele care au legătură cu spiritismul să fie distruse sau înlăturate în mod corespunzător.)

Iac. 4:7: „Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu, dar împotriviţi-vă Diavolului, iar el va fugi de la voi“. (Pentru a face lucrul acesta, trebuie să învăţăm cu sârguinţă care este voinţa lui Dumnezeu şi să ţinem cont de ea în viaţa noastră. Întrucât iubirea pentru Dumnezeu ne întăreşte şi alungă teama de oameni, trebuie să refuzăm cu fermitate să participăm la orice obicei care are legătură cu spiritismul sau să ascultăm de îndrumările vreunui spiritist.)

Să ne îmbrăcăm cu „armura completă care provine de la Dumnezeu“, descrisă în Efeseni 6:10–18, şi să ne străduim să păstrăm fiecare parte a acesteia în stare bună.