Faptele apostolilor 19:1-41
Note de subsol
Note de studiu
cu botezul lui Ioan: Vezi nota de studiu de la Fa 18:25.
Cale: Vezi notele de studiu de la Fa 9:2; 19:23 și Glosarul.
sala școlii lui Tiran: Sau „aula lui Tiran”. Nu există informații privitoare la scopul pentru care a fost instituită această școală, însă, după cât se pare, Pavel putea s-o folosească probabil câteva ore în fiecare zi. Unele manuscrise vechi adaugă „de la ceasul al cincilea la ceasul al zecelea”, ceea ce înseamnă aproximativ de la ora 11 dimineața la 4 după-amiaza. Faptul că această mențiune lipsește din multe manuscrise mai vechi demonstrează că nu făcea parte din textul original. Însă, potrivit opiniei unora, chiar dacă este vorba despre o adăugire, intervalul orar menționat pare verosimil și ar fi putut coincide cu programul zilnic avut de Pavel în timpul șederii la Efes. Aceasta arată că Pavel s-a folosit de orele fierbinți, dar mai liniștite ale zilei, pentru a-i instrui pe discipoli, deoarece între aceste ore mulți localnici încetau lucrul pentru a se odihni.
provincia Asia: Vezi Glosarul, „Asia”.
ștergare și șorțuri: Ștergarele menționate aici ar fi putut fi purtate de Pavel în jurul frunții pentru a împiedica picăturile de transpirație să-i intre în ochi. Șorțurile erau folosite de muncitori, ceea ce sugerează că în orele libere, probabil dimineața devreme, Pavel lucra la confecționarea de corturi. (Fa 20:34, 35)
magia: Cuvântul grecesc tradus prin „magie” este períerga („curiozități”). Un lexicon definește termenul drept „o curiozitate nepotrivită sau greșit orientată . . ., cum ar fi în cazul practicării magiei”. (A Greek-English Lexicon of the New Testament and Other Early Christian Literature, Third Edition, 2000) Acest termen desemnează practicile celor care, cu ajutorul spiritelor rele, se adâncesc în cercetarea lucrurilor interzise. Mulți oameni din Efes practicau magia și alte forme de spiritism. Când le-a scris efesenilor, Pavel i-a îndemnat, sub inspirație divină, să îmbrace armura completă a lui Dumnezeu pentru a se putea împotrivi spiritelor rele. (Ef 6:11, 12)
50 000 de arginți: Dacă moneda menționată aici era drahma sau dinarul, pentru a strânge această sumă, un muncitor trebuia să muncească 50 000 de zile, șapte zile din șapte, circa 137 de ani.
cuvântul lui Iehova: Vezi nota de studiu de la Fa 8:25 și Ap. C3, partea introductivă; Fa 19:20.
Calea: Așa cum se explică în nota de studiu de la Fa 9:2, termenul „Calea” era folosit cu referire la congregația creștină din secolul I. Creștinismul adevărat nu este o închinare de suprafață sau formală, ci este un mod de viață axat pe închinarea la Dumnezeu și îndrumat de spiritul său. (Ioa 4:23, 24) Peshitta (în siriacă) menționează „calea lui Dumnezeu”. De asemenea, Vulgata (în latină), ediția clementină, conține redarea „calea Domnului”, iar unele traduceri ale Scripturilor grecești creștine în ebraică (având simbolurile J17, 18 în Ap. C4) folosesc aici numele divin, în expresia „calea lui Iehova”.
Artemis: Artemis din Efes era o zeiță a fertilității, adorată în orașele de pe tot cuprinsul Asiei Mici. (Fa 19:27) Statuile reprezentând-o pe Artemis erau împodobite cu elemente considerate a fi șiruri de sâni, ouă sau testicule ale taurilor sacrificați. Partea inferioară a corpului, asemănătoare unei mumii, era ornamentată cu diverse simboluri și animale. Deși în mitologia greacă exista o zeiță virgină a vânătorii, numită tot Artemis, aceasta nu avea nimic comun cu zeița Artemis din Efes. Numele roman al zeiței Artemis era Diana.
unii dintre organizatorii de sărbători și de jocuri: Lit. „unii dintre asiarhi”. Acești oficiali de rang înalt, sau autorități locale, din provincia romană Asia erau aleși datorită influenței și bogăției lor. Ei supravegheau și finanțau jocurile publice organizate în provincie.
proconsuli: Proconsulul era guvernatorul unei provincii aflate sub jurisdicția Senatului roman. El avea putere judiciară și militară. Cu toate că deciziile sale trebuiau ratificate de Senat, proconsulul era autoritatea supremă din provincie. Întrucât fiecare provincie avea un singur proconsul, forma de plural care apare aici este folosită, evident, în sens generic. Efesul era capitala provinciei romane Asia, iar proconsulul locuia în acest oraș. (Vezi Glosarul, „Asia”.)
Multimedia

În Efes s-au descoperit mai multe inscripții care îi menționau pe argintarii din acest oraș. Cea din imagine datează din secolul al III-lea e.n. și vorbește despre onoarea pe care aceștia i-o acordau proconsulului Valerius Festus în calitate de binefăcător al lor și pentru contribuția sa la extinderea portului. Inscripția confirmă poziția de vază a argintarilor, precum și faptul că erau organizați într-o asociație, sau breaslă. Cartea Faptele descrie revolta acestora când au văzut că își pierdeau profiturile rezultate din vânzarea ʻsanctuarelor de argint dedicate lui Artemisʼ. (Fa 19:24)

Teatrul prezentat în acest material video avea o capacitate de 25 000 de locuri, fiind cel mai mare teatru din Asia Mică de pe timpul lui Pavel. Aflându-se la intersecția a două artere principale ale orașului, teatrul din Efes avea un rol important în viața comunității. Teatrele romane erau folosite nu doar pentru spectacole, ci și pentru dezbateri. Când argintarul Dimitrie și alți meșteșugari au stârnit o revoltă împotriva lui Pavel, însoțitorii lui au fost târâți de o gloată chiar în acest teatru. (Fa 19:23-29)
1. Teatrul
2. Agora
3. Via Arcadia
4. Gimnaziul (construit spre sfârșitul secolului I e.n.)

