Congresul internațional ținut la Londra, Anglia, a fost un eveniment mult așteptat atât de delegații străini, cât și de Martorii locali. Andrew și Elizabeth au mers la un hotel din Londra pentru a le ura bun venit unor delegați din alte țări. Elizabeth a văzut în recepție o femeie îmbrăcată frumos și, presupunând că este delegată la congres, a salutat- o și a îmbrățișat-o cu căldură. Femeia s-a arătat surprinsă, de aceea Elizabeth s-a scuzat. „Îmi pare rău, a spus ea, am crezut că sunteți o delegată.”

„O delegată la ce?”, a întrebat femeia.

Elizabeth a arătat spre afișul de pe biroul de la recepție prin care li se ura bun venit Martorilor lui Iehova și a fost plăcut surprinsă de reacția femeii. „Ce frumos!, a exclamat ea. Par a fi o Martoră a lui Iehova?”

Din conversația care a urmat, Elizabeth a aflat că numele femeii era Vivien, că era originară din Nigeria și că locuiau la doar câteva minute depărtare una de cealaltă. Vivien a acceptat propunerea de a studia Biblia și a dorit ca și copiii ei să participe. Andrew și Elizabeth au mers acasă la Vivien, iar de data aceasta ei au fost îmbrățișați cu căldură. Evident, întâlnirea lor întâmplătoare în centrul Londrei lăsase o impresie puternică asupra lui Vivien. Când Andrew și Elizabeth i-au arătat cartea Ce învață Biblia, ea le-a spus, spre surprinderea lor, că o avea deja și că o citea împreună cu patru dintre copiii ei. După ce i s-a zis că aceasta era cartea cu ajutorul căreia se studiază Biblia în mod gratuit la domiciliu, Vivien a spus entuziasmată: „Să începem chiar acum!”.

În noiembrie 2014 a fost înființată prima congregație de limba romani din Slovacia. La un congres de circumscripție recent s-au botezat 21 de vorbitori de limba romani. Toți erau din același sat. La Comemorare, asistența la congregația de romani a fost de 495 de persoane. Un frate botezat de puțin timp a scris următoarele:

 „Sunt de etnie romă și locuiesc în Žehra, Slovacia. În zona mea, mulți oameni consideră că romii sunt murdari, hoți și mincinoși. Când am mers la biserică, custodele mi-a spus să plec pentru că nu aveam ce căuta acolo. După întâmplări de acest gen, vă puteți închipui cum îi priveam pe oamenii care nu aparțineau etniei mele. Apoi Martorii lui Iehova m-au invitat la sala Regatului. M-am dus foarte neîncrezător, gândindu-mă că voi fi dezamăgit din nou. Am fost surprins când, chiar înainte de a intra în sala Regatului, un slovac a dat mâna cu mine și m-a primit cu căldură. În timpul cuvântării publice nu am putut să fiu atent. Mă tot întrebam cum de sunt toți atât de amabili cu mine.

În noaptea aceea n-am putut dormi deloc pentru că mă gândeam întruna la ce se întâmplase la sala Regatului. Prin urmare, m-am hotărât să merg din nou să văd dacă a fost întâmplător că oamenii aceia au fost amabili cu mine. Cu acea ocazie, ei au fost chiar mai binevoitori și s-au purtat cu mine ca și cu un prieten vechi. Am continuat să asist la întruniri și în cele din urmă m-am botezat. După botez, frații nu și-au schimbat atitudinea față de mine și îmi arată și acum că mă prețuiesc. Uneori, mă servesc cu mâncare mai bună decât mănâncă ei de obicei. Vreau să fac parte din această organizație pentru totdeauna, iar Iehova este Dumnezeul căruia doresc să-i slujesc veșnic”.

O soră pe nume Aysel din Azerbaidjan călătorea cu autocarul din Gandja în Baku. Ea s-a rugat lui Iehova, spunându-i că-și dorea să vorbească din Biblie cu cineva în timpul călătoriei. Deși Aysel avea deja un loc rezervat  în autocar, o femeie a insistat ca Aysel să se așeze lângă ea. Aysel a început să converseze cu femeia și în cele din urmă a putut să canalizeze discuția spre Biblie. Femeia i-a spus că îl iubește pe Isus și că dorea să cunoască mai multe despre el. Aysel și acea femeie au făcut schimb de numere de telefon și au stabilit să se întâlnească din nou. Femeia a rugat-o pe Aysel să-i aducă o Biblie dacă se putea.

După ce s-a întors în Gandja, Aysel a vizitat-o pe femeie la locul ei de muncă. Aceasta i-a spus că are „o carte de rugăciuni” pe care o citește în fiecare zi. Sora noastră a fost surprinsă să afle că așa-zisa carte de rugăciuni era, de fapt, broșura Să examinăm Scripturile în fiecare zi din 2013. S-a început un studiu biblic, iar Aysel s-a bucurat mult că Iehova i-a dat curajul să depună mărturie în mod informal.

Următoarea scrisoare este din Spania:

„Mai întâi de toate, aș vrea să vă mulțumesc pentru eforturile pe care le faceți ca să ajungeți cu mesajul Bibliei la oameni de orice fel.

Am intrat prima dată în contact cu Martorii lui Iehova în urmă cu 15 ani în Tirana, Albania. Am fost surprins că un Martor a avut curajul să ne abordeze, noi fiind o bandă de zece tineri. Nimeni nu îndrăznea să ne vorbească, însă acel frate a stat de vorbă cu noi, deși eram înarmați. El ne-a vorbit fără teamă despre Biblie. Curajul său m-a impresionat mult.

În urmă cu patru ani, aici, în Spania, un Martor m-a vizitat la închisoare și mi-a propus un studiu biblic. Am acceptat și de atunci m-am schimbat în bine. Nu mai sunt un bărbat violent și agresiv. Au trecut ani buni de  când n-am mai făcut vreo faptă rea. Am ajuns să-l cunosc pe Iehova, iar aceasta mi-a dat un scop în viață. Mă străduiesc să trăiesc în pace cu ceilalți și sunt vestitor nebotezat de peste un an.

Deși sunt în închisoare de doisprezece ani, în ultimii patru ani am simțit o fericire și o pace interioară pe care nu le-am mai simțit niciodată. Îi mulțumesc lui Iehova pentru aceasta în fiecare zi.

Acum câteva săptămâni am urmărit niște materiale video pe jw.org. Filmul despre un frate care fusese în închisoare în Statele Unite m-a mișcat profund. Nu sunt o persoană emotivă, dar, când am văzut schimbările pe care le-a făcut el în viață, mi-au dat lacrimile.

Fie ca Iehova să continue să vă binecuvânteze eforturile de-a ajunge la orice fel de oameni prin faptul că traduceți vestea bună în atât de multe limbi, dar și că ne vizitați pe noi, cei din penitenciare.

Vă mulțumesc foarte mult”.

„Toată viața am simțit un gol în suflet, un sentiment de rătăcire; am încercat mereu să-mi găsesc pacea interioară, dar în zadar”, mărturisește Felicity, care are 68 de ani și trăiește în Suedia. Nemulțumită de convingerile ei catolice, a început să cerceteze o multitudine de idei religioase, ajungând în cele din urmă să practice vrăjitoria și divinația.

Întrucât nu a găsit sensul vieții, ea s-a simțit atât de deznădăjduită, încât s-a gândit să se sinucidă. „Cu lacrimile șiroindu-mi pe obraji, am strigat către Dumnezeu, cerându-i să-mi spună ce dorea să fac. După două săptămâni, cineva a bătut la ușa mea. Era un tânăr zâmbitor, care m-a întrebat dacă doream să-mi vorbească din Cuvântul lui Dumnezeu. Am zis în sinea mea: «O, Dumnezeule, nu, nu la asta m-am referit, nu la Martorii lui Iehova!».”

Deși primul ei gând a fost să închidă ușa, s-a hotărât să asculte și a acceptat un studiu biblic din cartea Ce învață Biblia. „Mi-a fost prezentată Biblia dintr-o nouă perspectivă”, a spus ea. Felicity s-a botezat la un congres regional din Suedia în 2014. Ea spune: „Asta este ceea ce am căutat toată viața. Mi-am găsit în sfârșit pacea lăuntrică”.