Pe parcursul lungii perioade de interdicție, frații din Indonezia au dovedit înțelepciune urmând îndemnul lui Isus de ‘a fi prudenți ca șerpii, dar inocenți ca porumbeii’ (Mat. 10:16). Însă, când interdicția a luat sfârșit, mulți au trebuit să învețe să predice „cu îndrăzneală” (Fap. 4:31).

De exemplu, unii frați se rețineau să predice din casă în casă concentrându-se la vizite ulterioare și la studii biblice. Alții ezitau să le predice musulmanilor. Mulți se prezentau ca creștini, nu ca Martori ai lui Iehova și foloseau alte traduceri ale Bibliei, nu Traducerea lumii noi în indoneziană. a Iar alții aveau rețineri să distribuie literatură biblică.

Unele dintre aceste obiceiuri s-au păstrat din timpul interdicției. Altele erau rezultatul influenței culturii, care încuraja mai degrabă compromisul decât confruntarea, subtilitatea în locul francheței. Cum puteau fi ajutați frații?

Iehova a răspuns la această necesitate prin sfaturi date cu bunăvoință de frați maturi din punct de vedere spiritual (Ef. 4:11, 12). De pildă, în 2010, când a vizitat Indonezia, Stephen Lett din Corpul de Guvernare i-a încurajat pe frați să susțină numele lui Dumnezeu folosind fără rezerve Traducerea lumii noi în predicare. „Cuvântarea fratelui Lett a avut un efect puternic asupra multor vestitori, spune misionarul Misja Beerens. Ei au înțeles că trebuiau să se identifice ca Martori ai lui Iehova și să apere cu mândrie Cuvântul lui Dumnezeu.”

 Întrucât musulmanii din Indonezia îi asociază adesea pe Martorii lui Iehova cu celelalte religii creștine, în ediția indoneziană a Serviciului pentru Regat se dădea următoarea îndrumare: „A vă recomanda ca Martori ai lui Iehova de la începutul conversației este în cele mai multe cazuri cea mai bună metodă. . . . Noi îl reprezentăm cu mândrie pe Iehova și vrem să facem cunoscute numele și scopurile sale în teritoriul nostru”. Shinsuke Kawamoto, care slujește la filiala din Indonezia, povestește: „Această metodă directă, dar prin care dovedim tact dă rezultate bune. Mulți musulmani vor să afle mai multe despre Martorii lui Iehova. Vor să știe prin ce ne diferențiem de ceilalți. Curiozitatea lor ne dă ocazia să depunem o bună mărturie”.

De asemenea, vestitorii au fost îndemnați să ofere mai multe reviste Turnul de veghe și Treziți-vă! Lothar Mihank, coordonatorul Comitetului filialei, explică: „Pentru a ne cunoaște, oamenii trebuie să citească revistele noastre. Ele pregătesc terenul, determinându-i pe oameni să fie mai receptivi la adevăr. Când oferim reviste fără rețineri, le dăm mai multor oameni ocazia de a învăța despre Iehova”.

În 2013, filiala din Indonezia a introdus două măsuri noi cu privire la lucrarea de predicare aprobate de Corpul de Guvernare: mărturia publică în orașele mari organizată de filială și mărturia publică organizată de congregații. Datorită acestor măsuri extraordinare, mult mai mulți oameni din Indonezia au posibilitatea să audă vestea bună.

Prima masă folosită în mărturia publică în orașele mari a fost amplasată într-un mall de electronice din Jakarta de Vest. Apoi, congregațiile locale au început să folosească mese și cărucioare pentru mărturia publică în  teritoriile lor. După un an se foloseau peste 400 de mese și cărucioare cu literatură în orașe din toată Indonezia. Ce rezultate s-au obținut?

Yusak Uniplaita, un bătrân de congregație din Jakarta, spune: „Înainte de a organiza mărturia publică, congregația noastră solicita 1 200 de reviste pe lună. Șase luni mai târziu, solicitam 6 000 de reviste lunar. Acum solicităm 8 000 de reviste pe lună. De asemenea, oferim multe cărți și broșuri”. În Medan, Sumatra de Nord, un mic grup de pionieri au pus cărucioare cu literatură în trei locuri. În prima lună, ei au oferit 115 cărți și circa 1 800 de reviste. În următoarele două luni, aproximativ 60 de pionieri din șapte locuri au dat peste 1 200 de cărți și 12 400 de reviste. „Aceste metode noi de predicare le aduc multă bucurie fraților și dezvăluie potențialul spiritual din Indonezia”, spune Jesse Clark, un misionar. „Mărturia publică va continua!”

Indonezia se află în centrul uneia dintre regiunile cu cea mai mare diversitate lingvistică de pe pământ. b Deși majoritatea localnicilor vorbesc indoneziana, lingua franca, mulți vorbesc și limba grupului etnic din care fac parte, limba inimii lor.

În 2012, filiala a decis să evalueze necesitățile acestui teritoriu divers din punct de vedere lingvistic. Tom Van Leemputten spune: „Am început să traducem materiale în 12 limbi locale, vorbite de aproximativ 120 de milioane de oameni. Când traducătorii de javaneză au văzut primul pliant în javaneză, au plâns de fericire. În sfârșit, aveau hrană spirituală în limba lor!”.

 Însă majoritatea congregațiilor continuau să țină întruniri în indoneziană, chiar și în zone în care cei mai mulți oameni vorbeau o limbă indigenă. Lothar Mihank își amintește: „În 2013, eu și soția mea, Carmen, am participat la un congres de două zile pe insula Nias, în Sumatra de Nord. Majoritatea celor 400 de participanți vorbeau limba niaseză, dar cuvântările erau ținute în indoneziană. După ce ne-am consultat cu vorbitorii, am informat auditoriul că ziua următoare programul avea să fie în niaseză. A doua zi, sala era arhiplină, asistența fiind de peste 600 de persoane”. Carmen adaugă: „Era evident că participanții au acordat programului în niaseză mai multă atenție decât în ziua precedentă, când cuvântările au fost prezentate în indoneziană. Cei prezenți  au fost încântați să audă și să înțeleagă în totalitate mesajul Bibliei în limba lor”.

Și surzii din Indonezia pot acum „să audă” adevărul în limba lor. Din 2010, echipa de traducere în limbajul semnelor indonezian a tradus șapte broșuri și opt pliante. În plus, filiala a organizat 24 de clase de învățare a limbajului semnelor la care au fost instruiți peste 750 de vestitori. În prezent, 23 de congregații și de grupe de limbajul semnelor oferă ajutor spiritual și încurajare unui număr estimativ de trei milioane de surzi care trăiesc în Indonezia.

În Departamentul de traducere există 37 de echipe. Sunt 117 traducători și 50 de persoane care fac servicii auxiliare. Toți aceștia lucrează în 19 locuri de pe tot cuprinsul Indoneziei.