1, 2. Cum a folosit Satan dezastrul şi boala pentru a încerca să ştirbească integritatea lui Iov?

IOV trebuie numărat, cu siguranţă, printre cei care s-au bucurat de o viaţă de familie fericită. Biblia îl numeşte „mai mare decât toţi fiii Răsăritului“. El a avut şapte fii şi trei fiice, în total zece copii. De asemenea, el a dispus de mijloacele necesare pentru a-şi îngriji bine familia. Însă, cel mai important a fost faptul că el a luat iniţiativa în ceea ce priveşte activităţile spirituale şi că s-a preocupat de starea copiilor săi înaintea lui Iehova. Toate acestea au dus la realizarea unor legături de familie strânse şi pline de fericire. — Iov 1:1–5.

² Starea lui Iov nu a scăpat atenţiei lui Satan, principalul adversar al lui Iehova Dumnezeu. Satan, care caută întotdeauna modalităţi prin care să ştirbească integritatea slujitorilor lui Dumnezeu, l-a atacat pe Iov distrugându-i familia fericită. Apoi, el l-a „lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa piciorului până în creştetul capului“. Astfel, Satan a sperat că folosind dezastrul şi boala va ştirbi integritatea lui Iov. — Iov 2:6, 7.

3. Care au fost simptomele bolii lui Iov?

³ Biblia nu furnizează denumirea medicală a afecţiunii lui Iov. Ea ne prezintă însă simptomele. Carnea sa era acoperită de viermi, iar pielea lui forma cruste şi i se putrezea. Respiraţia lui Iov era fetidă şi tot corpul său era urât mirositor. Era chinuit de durere (Iov 7:5; 19:17; 30:17, 30). Aflându-se într-o stare de agonie, Iov şedea în cenuşă şi se scărpina cu un ciob (Iov 2:8). Într-adevăr, o privelişte deplorabilă!

4. Cu ce se confruntă din când în când fiecare familie?

 ⁴ Dacă ai fi tu persoana afectată de o boală atât de gravă, cum ai reacţiona? În prezent, Satan nu le provoacă boli slujitorilor lui Dumnezeu, aşa cum a făcut în cazul lui Iov. Totuşi, din cauza imperfecţiunii umane, a stresului vieţii cotidiene şi a degradării mediului în care trăim, ne putem aştepta ca, din când în când, membrii familiei să se îmbolnăvească. În pofida măsurilor preventive pe care le-am putea lua, fiecare dintre noi este vulnerabil în faţa bolii, chiar dacă sunt relativ puţini aceia care suferă aşa cum a suferit Iov. Când ne afectează familia, boala poate fi cu adevărat o încercare. Prin urmare, să vedem cum ne ajută Biblia să facem faţă acestui duşman omniprezent al omenirii. — Eclesiastul 9:11; 2 Timotei 3:16.

5. Cum reacţionează de obicei membrii familiei în cazul unei boli de scurtă durată?

⁵ Schimbarea cursului obişnuit al vieţii, indiferent de cauza care a generat-o, este întotdeauna greu de suportat, şi lucrurile stau astfel mai ales când această schimbare este cauzată de o boală de durată. Chiar şi o boală de scurtă durată pretinde modificări, concesii şi sacrificii. Poate că membrii sănătoşi ai familiei trebuie să păstreze liniştea pentru a-i permite celui bolnav să se odihnească. Poate că trebuie să renunţe la anumite activităţi. Totuşi, în majoritatea familiilor, până chiar şi copiii mici simt compasiune pentru un frate sau pentru un părinte bolnav, chiar dacă trebuie să li se amintească din când în când să manifeste consideraţie (Coloseni 3:12). În cazul unei boli de scurtă durată, familia este, de obicei, gata să facă ceea ce este necesar. În plus, fiecare membru al familiei speră să fie tratat cu o consideraţie asemănătoare în cazul în care el sau ea s-ar îmbolnăvi. — Matei 7:12.

6. Ce reacţii se observă uneori într-o familie dacă un membru al acesteia este afectat de o boală gravă şi de durată?

 ⁶ Ce se întâmplă însă dacă boala este foarte gravă, iar schimbările pe care le impune sunt radicale şi de durată? De exemplu, ce se întâmplă dacă un membru al familiei este paralizat din cauza unui atac de apoplexie sau dacă rămâne infirm în urma bolii lui Alzheimer sau dacă este slăbit din cauza altei boli? Sau ce se întâmplă în cazul în care un membru al familiei este afectat de o boală mintală, ca de exemplu schizofrenia? În general, prima reacţie care apare este mila — tristeţea resimţită pentru că o persoană iubită suferă atât de mult. Însă, mila poate fi urmată şi de alte reacţii. Întrucât membrii familiei resimt într-o foarte mare măsură efectele bolii unuia dintre ei, precum şi faptul că libertatea lor este limitată, aceştia pot ajunge la resentimente. Ei se pot întreba: „De ce trebuie să mi se întâmple tocmai mie?“

7. Cum a reacţionat soţia lui Iov faţă de boala acestuia, şi ce a fost evident că a uitat ea?

⁷ Se pare că soţiei lui Iov i-a trecut prin minte ceva asemănător. Aminteşte-ţi că ea suferise deja pierderea copiilor ei. Pe măsură ce se desfăşurau acele evenimente tragice, ea se simţea, fără îndoială, din ce în ce mai copleşită de durere. În cele din urmă, când a văzut că  soţul ei, altădată activ şi viguros, fusese afectat de o boală dureroasă şi dezgustătoare, se pare că ea a pierdut din vedere factorul vital care depăşea în importanţă toate tragediile, şi anume: relaţia pe care ea şi soţul ei o aveau cu Dumnezeu. Biblia spune: „Soţia lui [Iov] i-a zis: «Tu rămâi neclintit în integritatea ta! Blestemă pe Dumnezeu şi mori!»“ — Iov 2:9.

8. Când un membru al familiei este foarte bolnav, ce text scriptural îi va ajuta pe ceilalţi să păstreze un punct de vedere corect?

⁸ Multe persoane se simt frustrate sau chiar se mânie când îşi văd cursul vieţii total schimbat din cauza bolii cuiva. Cu toate acestea, un creştin care meditează la situaţia respectivă trebuie să-şi dea seama, în cele din urmă, că aceasta îi oferă posibilitatea de a-şi dovedi sinceritatea iubirii. Iubirea adevărată este „îndelung răbdătoare şi binevoitoare . . . [şi] nu îşi caută propriile interese . . . Ea suportă totul, crede totul, speră totul, suferă totul“ (1 Corinteni 13:4–7, NW). De aceea, în loc să le permitem sentimentelor negative să pună stăpânire pe noi, este esenţial să ne dăm toată osteneala să le ţinem sub control. — Proverbele 3:21.

9. Ce asigurări pot ajuta pe plan spiritual şi afectiv o familie când un membru al ei este grav bolnav?

⁹ Ce se poate face pentru a ocroti bunăstarea spirituală şi afectivă a unei familii când unul dintre membrii ei este grav bolnav? Desigur, fiecare boală necesită o îngrijire şi un tratament aparte şi nu ar fi potrivit să recomandăm în această publicaţie vreun tratament medical sau vreun procedeu care ţine de îngrijirea medicală la domiciliu. Totuşi, în sens spiritual, Iehova „îndreaptă pe toţi cei încovoiaţi“ (Psalmul 145:14). Regele David a scris: „Ferice de acela care înţelege pe cel sărac, căci în ziua nenorocirii, DOMNUL [Iehova, NW] îl scapă. DOMNUL [Iehova, NW] îl păzeşte şi-l ţine în viaţă. . . . DOMNUL [Iehova, NW] îl va sprijini pe patul de zăcere“ (Psalmul 41:1–3). Iehova îi menţine în  viaţă, din punct de vedere spiritual, pe slujitorii săi, chiar şi atunci când încercările cu care se confruntă pe plan afectiv le depăşesc puterile (2 Corinteni 4:7). Mulţi membri ai unor familii care se confruntă cu boli grave s-au făcut ecoul cuvintelor psalmistului: „Sunt foarte amărât; înviorează-mă, DOAMNE, după cuvântul Tău!“ — Psalmul 119:107.

10, 11. a) Ce anume are o importanţă capitală când o familie trebuie să înfrunte cu succes boala? b) Cum a înfruntat o femeie boala soţului ei?

¹⁰ „Duhul omului îl sprijineşte la boală; — spune un proverb biblic — dar duhul doborât de întristare, cine îl va ridica?“ (Proverbele 18:14). Un traumatism poate afecta atât spiritul familiei, cât şi „duhul omului“. Însă, „o inimă liniştită este viaţa trupului“ (Proverbele 14:30). Faptul că o familie luptă împotriva unei boli grave cu sau fără succes depinde într-o mare măsură de atitudinea sau de spiritul manifestat de membrii acesteia. — Compară cu Proverbele 17:22.

¹¹ O creştină a trebuit să suporte să-şi vadă soţul rămas infirm în urma unui atac de apoplexie după numai şase ani de la căsătoria lor. „Vorbirea soţului meu a fost grav afectată, conversaţia cu el devenind aproape imposibilă“, îşi amintea ea. „Efortul intelectual pe care îl depuneam pentru a încerca să înţeleg ce se străduia el să-mi spună era imens.“ Imaginaţi-vă, pe de altă parte, suferinţa cumplită şi frustrarea prin care trebuie să fi trecut soţul. Ce au făcut cei doi? Deşi locuiau la mare distanţă de congregaţia creştină, sora a făcut tot posibilul pentru a rămâne tare din punct de vedere spiritual, ţinând pasul cu toate informaţiile de ultimă oră ale organizaţiei, precum şi cu hrana spirituală furnizată în permanenţă în revistele Turnul de veghere şi Treziţi-vă! Acest lucru i-a dat forţa spirituală necesară  pentru a se îngriji de iubitul ei soţ până la moartea lui, survenită patru ani mai târziu.

12. Aşa cum s-a observat în cazul lui Iov, ce contribuţie aduce uneori persoana suferindă?

¹² În cazul lui Iov, el, cel afectat, s-a menţinut tare. „Primim de la Dumnezeu binele şi să nu primim şi răul?“, a întrebat-o el pe soţia sa (Iov 2:10). Nu este de mirare că, mai târziu, discipolul Iacov  l-a menţionat pe Iov ca pe un exemplu remarcabil de răbdare şi de stăpânire de sine! Iată ce citim în Iacov 5:11: „Aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul [Iehova, NW], pentru că Domnul [Iehova, NW] este plin de milă şi de îndurare“. Astăzi, în mod asemănător, în multe cazuri, atitudinea curajoasă a unui membru al familiei suferind i-a ajutat pe ceilalţi ai casei să păstreze un punct de vedere pozitiv.

13. Ce comparaţie nu trebuie să facă familia care se confruntă cu o boală gravă?

¹³ Majoritatea celor care s-au confruntat cu boala în familie sunt de acord cu faptul că la început nu este ceva neobişnuit ca membrii familiei să treacă prin momente grele, privind realitatea în faţă. Ei subliniază, de asemenea, că este extrem de important modul în care ajunge cineva să privească situaţia. Poate că la început ne este greu să facem schimbări şi modificări în viaţa de zi cu zi a familiei. Însă, dacă o persoană depune cu adevărat eforturi, se poate adapta la o situaţie nouă. Procedând astfel, este important să nu ne comparăm situaţia cu a altora care nu au bolnavi în familie, gândindu-ne că viaţa lor este mai uşoară şi că ‘pur şi simplu nu e drept’! Realitatea este că, în fond, nimeni nu ştie ce poveri trebuie să poarte alţii. Toţi creştinii găsesc mângâiere în cuvintele lui Isus: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă [înviora, NW]“. — Matei 11:28.

14. Cum se pot stabili priorităţi corespunzătoare?

¹⁴ Când o familie se confruntă cu o boală gravă, ar fi bine ca membrii ei să-şi amintească următoarele cuvinte inspirate: „Planurile . . . se împlinesc când sunt mulţi sfătuitori“ (Proverbele 15:22). Ar putea membrii familiei să se reunească pentru a discuta despre situaţia creată de boală? Cu siguranţă că ar fi potrivit să se facă acest lucru sub rugăciune şi să se apeleze pentru îndrumare la Cuvântul lui Dumnezeu (Psalmul 25:4). Ce ar trebui să se analizeze într-o asemenea discuţie? Ei bine, vor trebui luate decizii de natură medicală, financiară şi familială. Cine va avea în primul rând responsabilitatea de a acorda îngrijire? Cum poate să colaboreze familia pentru a sprijini această responsabilitate? Ce influenţă vor avea asupra fiecărui membru al familiei măsurile luate? Cum vor fi satisfăcute necesităţile spirituale şi celelalte necesităţi ale persoanei care are în primul rând responsabilitatea de a acorda îngrijire?

15. Ce sprijin le oferă Iehova familiilor care se confruntă cu o boală gravă?

¹⁵ Rugăciunea sinceră adresată lui Iehova pentru a primi îndrumarea sa, meditarea la Cuvântul său, precum şi faptul de a urma plini de curaj calea indicată de Biblie aduc adesea binecuvântări care depăşesc aşteptările noastre. Este posibil ca nu întotdeauna boala unui membru suferind al familiei noastre să cedeze. Însă faptul că ne bizuim pe Iehova duce întotdeauna la cel mai bun deznodământ în orice situaţie (Psalmul 55:22). Psalmistul a scris: „Bunătatea ta [iubitoare, NW], DOAMNE [o, Iehova, NW], m-a sprijinit. Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile tale îmi desfătează sufletul“. — Psalmul 94:18, 19; vezi şi Psalmul 63:6–8.

16, 17. Ce idei pot fi subliniate când se discută cu copiii mici despre boala unuia dintre ei?

¹⁶ Existenţa unei boli grave în familie le poate cauza probleme copiilor. Este important ca părinţii să-i ajute pe copii să înţeleagă necesităţile care au apărut şi ce anume pot face ei pentru a ajuta. Dacă cel care s-a îmbolnăvit este un copil, ceilalţi fraţi ai lui trebuie ajutaţi să înţeleagă că dacă bolnavului i se acordă mai multă atenţie şi grijă nu înseamnă că ceilalţi copii sunt iubiţi ceva mai puţin. În loc să permită să se nască resentimente sau un spirit de rivalitate, părinţii îi pot ajuta pe ceilalţi copii să creeze o legătură şi mai strânsă unul cu celălalt şi să nutrească afecţiune sinceră în timp ce colaborează în vederea soluţionării situaţiei cauzate de boală.

¹⁷ Copiii mici vor reacţiona, în general, mai prompt dacă părinţii vor face apel mai degrabă la sentimentele lor decât la explicaţii nesfârşite şi complicate legate de boală. Astfel, li s-ar putea explica într-o oarecare măsură prin ce trece membrul familiei care este suferind. Dacă copiii sănătoşi înţeleg că boala îl împiedică pe cel suferind să facă multe dintre lucrurile pe care ei le pot face, este foarte probabil ca ei să nutrească mai multă „afecţiune frăţească“ şi să fie animaţi de o „tandră compasiune“. — 1 Petru 3:8, NW.

18. Cum pot fi ajutaţi copiii mai mari să înţeleagă problemele cauzate de boală, şi cum le poate fi de folos acest lucru?

¹⁸ Copiii mai mari trebuie ajutaţi să înţeleagă că există o situaţie dificilă şi că ea pretinde sacrificii din partea tuturor membrilor familiei. Având de achitat onorariile medicilor şi cheltuielile medicale, poate că părinţii nu mai au posibilitatea să se îngrijească de ceilalţi copii aşa cum ar dori. Vor nutri copiii resentimente pentru aceasta şi vor avea sentimentul că sunt privaţi  de ceva? Sau vor înţelege situaţia şi vor fi dispuşi să facă sacrificiile necesare? Atitudinea lor depinde într-o mare măsură de modul în care este discutată problema şi de spiritul generat de familia respectivă. Într-adevăr, în multe cazuri boala unuia dintre membrii familiei i-a ajutat pe copii să se deprindă să urmeze sfatul lui Pavel: „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă, ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora“. — Filipeni 2:3, 4.

19, 20. a) Ce responsabilităţi apasă pe umerii capilor de familie când un membru al familiei este bolnav? b) Deşi nu este un manual de medicină, în ce privinţă ne oferă îndrumare Biblia când este vorba despre tratarea unei boli?

¹⁹ Creştinii rezonabili nu au obiecţii cu privire la tratamentul medical, atât timp cât acesta nu contravine legii lui Dumnezeu. Când un membru al familiei lor se îmbolnăveşte, ei sunt dornici să caute ajutor pentru a-i uşura celui bolnav suferinţa. Cu toate acestea, medicii pot avea opinii contradictorii care trebuie puse în cumpănă. În plus, în ultimii ani au apărut pe neaşteptate noi maladii şi tulburări noi, iar pentru multe dintre ele nu există o metodă de tratament general acceptată. Uneori este greu de obţinut chiar şi un diagnostic exact. Atunci, ce ar trebui să facă un creştin?

²⁰ Deşi unul dintre scriitorii Bibliei a fost medic, iar apostolul Pavel i-a oferit prietenului său Timotei un sfat medical practic, Scripturile constituie un îndrumar moral şi spiritual, nu un manual de medicină (Coloseni 4:14; 1 Timotei 5:23). De aceea, în chestiunile care privesc tratamentul medical, capii de familie creştini trebuie să ia personal decizii rezonabile. Probabil că ei vor fi de părere că este necesar să nu se limiteze  la o singură opinie de specialitate. (Compară cu Proverbele 18:17.) Cu siguranţă că ei doresc să obţină cel mai bun ajutor existent pentru membrul familiei lor care este suferind, iar majoritatea caută acest ajutor în rândul medicilor obişnuiţi. Unii sunt mai liniştiţi dacă folosesc terapii care nu ţin de domeniul tratamentelor medicale convenţionale. Şi aceasta constituie o chestiune de decizie personală. Totuşi, când au de rezolvat probleme de sănătate, creştinii nu încetează să lase ‘Cuvântul lui Dumnezeu să fie o candelă pentru picioarele lor şi o lumină pe cărarea lor’ (Psalmul 119:105). Ei continuă să urmeze principiile prezentate în Biblie (Isaia 55:8, 9). Prin urmare, ei evită tehnicile de diagnosticare care au un iz de spiritism şi evită tratamentele care duc la violarea principiilor  biblice. — Psalmul 36:9; Faptele 15:28, 29; Apocalipsa 21:8.

21, 22. Cum a raţionat o asiatică pe baza unui principiu biblic, şi cum s-a dovedit a fi justă, în situaţia ei, decizia pe care a luat-o?

²¹ Să analizăm cazul unei tinere asiatice. La puţin timp după ce a început să înveţe despre Biblie printr-un studiu ţinut cu ea de o Martoră a lui Iehova, a născut prematur o fetiţă care cântărea numai 1,470 kilograme. Femeia a fost zdrobită de durere când medicul i-a spus că bebeluşul va fi grav întârziat mintal şi că nu va putea niciodată să meargă. El a sfătuit-o să-şi încredinţeze bebeluşul unei instituţii specializate în îngrijirea copiilor cu handicap major. Soţul ei nu ştia nici el ce ar trebui să facă. La cine putea ea să apeleze pentru ajutor?

²² Ea spune: „Îmi amintesc că învăţam din Biblie că «copiii sunt o moştenire de la DOMNUL [Iehova, NW], rodul pântecelui este o răsplat㻓 (Psalmul 127:3). Ea a decis să-şi ducă acasă această „moştenire“ şi să-i poarte de grijă. Lucrurile au mers greu la început, însă cu ajutorul prietenilor creştini din congregaţia locală a Martorilor lui Iehova, femeia a reuşit să se descurce şi să-i asigure copilului ajutorul suplimentar necesar. Doisprezece ani mai târziu, fetiţa mergea la întrunirile de la Sala Regatului şi se bucura de compania adolescenţilor de acolo. Mama spune următoarele: „Sunt atât de recunoscătoare că principiile Bibliei m-au îndemnat să fac ce este drept. Biblia m-a ajutat să păstrez o conştiinţă curată înaintea lui Iehova Dumnezeu şi să nu ajung să fiu chinuită de remuşcări tot restul vieţii“.

23. Ce mângâiere le oferă Biblia celor suferinzi şi celor care îi îngrijesc?

²³ Boala nu va exista pentru totdeauna. Profetul Isaia a indicat spre un timp în care „nici un locuitor nu  [va, NW] zice: «Sunt bolnav!»“ (Isaia 33:24). Această promisiune se va împlini în lumea nouă care se apropie cu paşi repezi. Până atunci însă, va trebui să luptăm cu boala şi moartea. Din fericire, Cuvântul lui Dumnezeu ne oferă îndrumare şi ajutor. Regulile de conduită fundamentale pe care le furnizează Biblia sunt durabile şi depăşesc cu mult părerile mereu-schimbătoare ale oamenilor imperfecţi. De aceea, o persoană înţeleaptă va fi de aceeaşi părere cu psalmistul care a scris: „Legea DOMNULUI [lui Iehova, NW] este desăvârşită şi înviorează sufletul. Mărturia DOMNULUI [lui Iehova, NW] este trainică şi dă înţelepciune celui neştiutor. . . . Judecăţile DOMNULUI [lui Iehova, NW] sunt adevărate, toate sunt drepte. . . . În păzirea lor este mare răsplată“. — Psalmul 19:7, 9, 11.