Salt la conţinut

Salt la cuprins

 CAPITOLUL 5

Instruiţi-vă copilul de la o vârstă fragedă

Instruiţi-vă copilul de la o vârstă fragedă

1, 2. Spre cine trebuie să se îndrepte părinţii ca să primească ajutor în ce priveşte creşterea copiilor?

„COPIII sunt o moştenire de la DOMNUL [Iehova, NW]“, a exclamat în urmă cu aproximativ 3 000 de ani un părinte plin de apreciere (Psalmul 127:3). Într-adevăr, bucuria de a fi părinte este o recompensă preţioasă acordată de Dumnezeu, recompensă pe care o pot primi cele mai multe persoane căsătorite. Însă, cei care au copii îşi dau seama în curând că, odată cu bucuria, calitatea de părinte aduce cu sine şi responsabilităţi.

2 Îndeosebi în zilele noastre, creşterea copiilor este o sarcină copleşitoare. Cu toate acestea, multe persoane au îndeplinit-o cu succes, iar psalmistul inspirat indică modalitatea prin care au făcut-o, spunând: „Dacă nu zideşte DOMNUL casa, degeaba lucrează cei care o zidesc“ (Psalmul 127:1). Cu cât vei urma instrucţiunile lui Iehova cu mai multă fidelitate, cu atât vei deveni un părinte mai bun. Biblia spune: „Încrede-te în DOMNUL din toată inima ta şi nu te sprijini pe înţelepciunea ta“ (Proverbele 3:5). Eşti dispus să asculţi sfatul lui Iehova în timp ce îţi asumi, pentru o perioadă de 20 de ani, obligaţia de a-ţi creşte copilul?

ACCEPTAŢI PUNCTUL DE VEDERE BIBLIC

3. Ce responsabilitate au taţii în creşterea copiilor?

3 În multe familii de pe glob, bărbaţii consideră instruirea copiilor ca fiind o activitate specific feminină. Este adevărat, Cuvântul lui Dumnezeu îndreaptă  atenţia spre rolul tatălui, ca principal susţinător al familiei. Însă, Biblia spune, de asemenea, că el are responsabilităţi în cadrul familiei. Biblia spune: „Vezi-ţi întâi de treburi afară, îngrijeşte de lucrul câmpului şi după aceea zideşte-ţi casa“ (Proverbele 24:27). Înaintea lui Dumnezeu, taţii şi mamele sunt colaboratori în ceea ce priveşte instruirea copiilor. — Proverbele 1:8, 9.

4. De ce nu trebuie să considerăm că băieţii sunt superiori fetelor?

4 Cum vă priviţi copiii? Mai multe rapoarte arată că în Asia „fetiţele nou-născute sunt deseori primite cu răceală“. Potrivit altor rapoarte, în America Latină continuă să existe prejudecăţi împotriva fetelor, chiar şi în rândul familiilor „mai luminate“. Cu toate acestea, adevărul este că fetele nu sunt copii de categoria a doua. Iacov, un tată remarcabil din timpurile antice, şi-a descris toţi urmaşii, inclusiv fetele care i se născuseră până în momentul acela, ca fiind „copiii pe care Dumnezeu [i] i-a dat“ (Geneza 33:1–5; 37:35). În mod asemănător, Isus i-a binecuvântat pe toţi „copilaşii“ (băieţi şi fete) care au fost aduşi la el (Matei 19:13–15). Putem fi siguri că el a oglindit punctul de vedere al lui Iehova. — Deuteronomul 16:14.

5. Ce considerente trebuie să dicteze decizia unui cuplu cu privire la mărimea familiei acestuia?

5 În comunitatea în care trăiţi se aşteaptă ca o femeie să dea naştere la cât mai mulţi copii posibil? Numărul de copii pe care îi are un cuplu căsătorit constituie, pe bună dreptate, o chestiune de decizie personală. Ce se întâmplă în cazul în care părinţii nu dispun de mijloacele necesare pentru a hrăni, îmbrăca şi educa mai mulţi copii? Desigur, soţul şi soţia trebuie să ţină cont de acest lucru când decid cu privire la mărimea familiei lor. Unele cupluri care nu-şi pot întreţine toţi copiii le încredinţează rudelor lor responsabilitatea de a-i creşte pe unii dintre ei. Este de dorit această practică?  Nu tocmai. Şi nici nu-i scuteşte pe părinţi de obligaţiile pe care le au faţă de copiii lor. Biblia spune: „Dacă cineva nu poartă de grijă de ai săi şi mai ales de cei din casa lui, a tăgăduit credinţa“ (1 Timotei 5:8). Cuplurile care manifestă simţul responsabilităţii încearcă să-şi planifice numărul de membri ai ‘casei’ astfel încât să poată ‘purta de grijă de ai lor’. Pot cuplurile să recurgă la metode contraceptive în acest scop? Şi aceasta constituie o decizie personală, iar dacă cuplurile căsătorite decid pentru aceasta, alegerea metodei contraceptive constituie, de asemenea, o chestiune personală. „Fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi“ (Galateni 6:5). Totuşi, o metodă contraceptivă care cauzează avortul contravine principiilor Bibliei. Iehova Dumnezeu este „izvorul vieţii“ (Psalmul 36:9). Prin urmare, faptul de a distruge o viaţă după ce a fost concepută ar dovedi o gravă lipsă de respect faţă de Iehova şi este echivalent cu o crimă. — Exodul 21:22, 23; Psalmul 139:16; Ieremia 1:5.

SATISFACEŢI NECESITĂŢILE COPILULUI VOSTRU

6. Când trebuie să înceapă instruirea unui copil?

6 În Proverbele 22:6 se spune: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze“. Instruirea copiilor constituie o altă îndatorire părintească majoră. Însă, când trebuie să înceapă această instruire? Foarte devreme. Apostolul Pavel a scris că Timotei a fost instruit „din pruncie“ (2 Timotei 3:15). Cuvântul grecesc folosit aici se poate referi la un bebeluş sau chiar la un copil nenăscut (Luca 1:41, 44; Faptele 7:18–20). Aşadar, Timotei a primit instruire de când era foarte micuţ — şi a fost foarte bine. Frageda copilărie este momentul ideal ca să se înceapă instruirea unui copil. Chiar şi un bebeluş este însetat după cunoştinţă.

7. a) De ce este important ca ambii părinţi să cultive o relaţie apropiată cu bebeluşul lor? b) Ce relaţii au existat între Iehova şi Fiul său unic-născut?

 7 „Când mi-am văzut pentru prima oară copilul, spune o mamă, m-am îndrăgostit de el.“ Aşa se întâmplă cu majoritatea mamelor. Acest minunat ataşament dintre mamă şi copil creşte pe măsură ce ei stau împreună, după naştere. Suptul contribuie la sporirea acestei intimităţi. (Compară cu 1 Tesaloniceni 2:7.) Faptul că mama îşi dezmiardă copilul, precum şi că îi vorbeşte joacă un rol esenţial în satisfacerea necesităţilor afective ale bebeluşului. (Compară cu Isaia 66:12.) Dar ce se poate spune despre tată? Şi el trebuie să creeze o legătură strânsă cu noul său vlăstar. Iehova însuşi constituie un exemplu în această privinţă. Din cartea Proverbele, aflăm în ce relaţii se afla Iehova cu Fiul său unic-născut, care este prezentat ca spunând: „DOMNUL mă avea la începutul căilor Lui . . . în toate zilele eram desfătarea Lui“ (Proverbele 8:22, 30; Ioan 1:14). În mod asemănător, un tată bun cultivă relaţii pline de căldură şi iubire cu copilul său chiar de la începutul vieţii copilului. „Arătaţi-i multă afecţiune“, spune un tată. „Manifestarea afecţiunii nu i-a făcut niciodată rău unui copil.“

8. Ce stimulent intelectual trebuie părinţii să le ofere copiilor cât mai curând posibil?

8 Însă copiii au nevoie de mai mult. Începând din momentul naşterii, creierul lor este gata să recepţioneze şi să stocheze informaţii, iar părinţii sunt principala sursă a acestora. Să luăm ca exemplu limba. Cercetătorii afirmă că măsura în care un copil învaţă să vorbească şi să citească „se crede că depinde foarte mult de natura comunicării timpurii cu părinţii săi“. Vorbiţi-i şi citiţi-i copilului vostru încă de când este un bebeluş. În curând el va dori să vă imite, şi nu peste multă vreme îl veţi învăţa să citească. Probabil că el va putea să citească  înainte de a merge la şcoală. Acest lucru va fi deosebit de folositor în cazul în care locuiţi într-o ţară în care există puţini învăţători şi foarte mulţi elevi.

9. Care este cel mai important obiectiv de care trebuie să-şi amintească părinţii?

9 Cea mai importantă preocupare a părinţilor creştini constă în satisfacerea necesităţilor spirituale ale copilului lor. (Vezi Deuteronomul 8:3.) În urmărirea cărui obiectiv? Al aceluia de a-l ajuta pe copilul lor să-şi formeze o personalitate asemănătoare celei a lui Cristos, de fapt, să îmbrace „noua personalitate“ (Efeseni 4:24, NW). Pentru aceasta, ei trebuie să analizeze cu atenţie care sunt materialele de construcţie cele mai potrivite şi care sunt metodele de construcţie cele mai potrivite.

ÎNTIPĂRIŢI ADEVĂRUL ÎN COPILUL VOSTRU

10. Ce calităţi este necesar să cultive copiii?

10 Calitatea unei clădiri depinde într-o mare măsură de tipul materialelor care o alcătuiesc. Apostolul Pavel a spus că cele mai bune materiale de construcţie pentru personalitatea creştină sunt ‘aurul, argintul, pietrele scumpe’ (1 Corinteni 3:10–12). Acestea reprezintă calităţi cum sunt credinţa, înţelepciunea, discernământul, loialitatea, respectul şi aprecierea iubitoare faţă de Iehova şi de legile sale (Psalmul 19:7–11; Proverbele 2:1–6; 3:13, 14). Cum pot părinţii să-şi ajute copiii încă din cea mai fragedă copilărie să cultive aceste calităţi? Urmând o procedură indicată cu mult timp în urmă.

11. Cum i-au ajutat părinţii israeliţi pe copiii lor să-şi formeze o personalitate plăcută lui Dumnezeu?

11 Cu puţin timp înainte ca naţiunea Israel să intre în Ţara promisă, Iehova le-a spus părinţilor israeliţi: „Poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta; să le întipăreşti fiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei  culca şi când te vei scula“ (Deuteronomul 6:6, 7). Da, părinţii trebuie să fie exemple, să ofere companie, să fie comunicativi şi să acorde învăţătură.

12. De ce este vital ca părinţii să fie exemple bune?

12 Fii un exemplu. Mai întâi, Iehova a spus: „Poruncile acestea . . . să le ai în inima ta“. Apoi, el a adăugat: „Să le întipăreşti fiilor tăi“. Aşadar calităţile care îi plac lui Dumnezeu trebuie să existe mai întâi în inima părintelui. Acesta trebuie să iubească adevărul şi să-l trăiască. Numai atunci va putea să ajungă la inima copilului său (Proverbele 20:7). De ce? Deoarece copiii sunt influenţaţi mai mult de ceea ce văd decât de ceea ce aud. — Luca 6:40; 1 Corinteni 11:1.

13. Cum pot părinţii creştini să imite exemplul lui Isus în a le acorda atenţie copiilor lor?

13 Oferă companie. Iehova le-a spus părinţilor din Israel: ‘Vorbeşte-le fiilor tăi când vei fi acasă şi când vei pleca în călătorie’. Aceasta pretinde ca, indiferent cât de ocupaţi ar fi, părinţii să petreacă timp cu copiii lor. După cât se pare, Isus a considerat că copiii meritau ca el să le dedice timp. Pe parcursul ultimelor zile ale ministerului său, oamenii „I-au adus nişte copilaşi ca să Se atingă de ei“. Cum a reacţionat Isus? „I-a luat în braţe şi, punându-Şi mâinile peste ei, i-a binecuvântat“ (Marcu 10:13, 16). Imaginaţi-vă, ultimele ore ale vieţii lui Isus se scurgeau cu rapiditate. Cu toate acestea el le-a acordat acestor copii timpul său şi atenţia sa. Ce exemplu minunat!

14. De ce este folositor ca părinţii să petreacă timp cu copilul lor?

14 Fii comunicativ. Faptul că petreci timp cu copilul tău te va ajuta să comunici cu el. Cu cât vei comunica mai mult cu el, cu atât mai bine vei discerne felul în care se dezvoltă personalitatea sa. Reţine însă că a comunica înseamnă mai mult decât doar a vorbi. „A trebuit să cultiv arta de a asculta — a spus o mamă din Brazilia —, ascultând cu inima.“ Răbdarea ei a dat roade  atunci când fiul a început să-i împărtăşească sentimentele lui.

15. Ce anume nu trebuie uitat atunci când este vorba despre destindere?

15 Copiii au nevoie de „un timp pentru a râde . . . şi [de] un timp pentru a sălta“, de un timp pentru destindere (Eclesiastul 3:1, 4NW; Zaharia 8:5). Destinderea este foarte benefică atunci când părinţii şi copiii se bucură împreună de ea. Este trist faptul că în multe cămine destindere înseamnă a privi la televizor. Deşi unele programe TV pot fi distractive, multe dintre ele distrug valorile autentice, iar faptul de a privi la televizor tinde să înăbuşe comunicarea în familie. Prin urmare,  de ce să nu efectuaţi o activitate creativă împreună cu copiii voştri? Cântaţi, jucaţi jocuri, organizaţi reuniuni cu prieteni, vizitaţi locuri plăcute. Asemenea activităţi încurajează la comunicare.

16. Ce trebuie să-i înveţe părinţii pe copiii lor despre Iehova, şi cum trebuie să facă acest lucru?

16 Acordă învăţătură. Cuvintele acestea „să le întipăreşti fiilor tăi“, a spus Iehova. Contextul îţi spune ce anume şi cum să-i înveţi. Mai întâi, „să iubeşti pe DOMNUL Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta“ (Deuteronomul 6:5). Apoi, „poruncile acestea . . . să le întipăreşti“. Acordaţi învăţătură urmărind să cultivaţi o iubire din inimă pentru Iehova şi legile sale. (Compară cu Evrei 8:10.) Cuvântul „întipăreşti“ înseamnă a învăţa prin repetare. Astfel, Iehova vă spune, de fapt, că principala modalitate de a vă ajuta copiii să cultive o personalitate plăcută lui Dumnezeu este aceea de a le vorbi cu consecvenţă despre el. Aceasta include ţinerea cu regularitate a unui studiu biblic cu ei.

17. Ce anume poate fi necesar să cultive părinţii în copiii lor? De ce?

17 Majoritatea părinţilor ştiu că nu este uşor să sădeşti informaţii în inima unui copil. Apostolul Petru i-a îndemnat pe colaboratorii săi creştini: „Ca nişte copii nou-născuţi, nutriţi o dorinţă arzătoare pentru laptele nefalsificat care aparţine cuvântului“ (1 Petru 2:2NW). Expresia „nutriţi o dorinţă arzătoare“ sugerează faptul că multe persoane nu flămânzesc în mod natural după hrana spirituală. Este necesar ca părinţii să găsească modalităţi prin care să le cultive copiilor lor această dorinţă arzătoare.

18. Care sunt unele metode de predare folosite de Isus pe care părinţii sunt încurajaţi să le imite?

18 Isus a sensibilizat inimile folosind ilustrări (Marcu 13:34; Luca 10:29–37). Această metodă de predare este deosebit de eficientă în cazul copiilor. Învăţaţi-i  principiile biblice folosind relatări interesante redate prin imagini colorate, poate pe cele din Cartea mea cu relatări biblice *. Antrenaţi-i pe copii în discuţie. Permiteţi-le să-şi folosească creativitatea desenând şi interpretând episoade biblice. Isus a folosit şi întrebări (Matei 17:24–27). Imitaţi metoda sa în timpul studiului vostru familial. În loc să enunţaţi pur şi simplu o lege a lui Dumnezeu, puneţi întrebări de genul: De ce ne-a dat Iehova legea aceasta? Ce se va întâmpla dacă o respectăm? Ce se va întâmpla dacă nu o respectăm? Asemenea întrebări îl ajută pe copil să raţioneze şi să înţeleagă că legile lui Dumnezeu sunt practice şi bune. — Deuteronomul 10:13.

19. Dacă părinţii urmează principiile biblice în relaţiile cu copiii lor, care sunt marile avantaje de care se vor bucura copiii?

19 Fiind un exemplu, oferind companie, fiind comunicativ şi acordând învăţătură îţi vei putea ajuta copilul, încă de la vârsta cea mai fragedă, să lege o relaţie personală strânsă cu Iehova Dumnezeu. Această relaţie îl va ajuta pe copilul tău să fie fericit ca creştin. El se va strădui să se comporte conform credinţei sale chiar şi atunci când se confruntă cu presiuni din partea colegilor şi cu tentaţii. Ajută-l întotdeauna să manifeste apreciere faţă de această relaţie preţioasă. — Proverbele 27:11.

DISCIPLINAREA: O NECESITATE DE IMPORTANŢĂ VITALĂ

20. Ce este disciplinarea, şi cum trebuie să disciplinăm?

20 Disciplinarea este instruirea care corectează mintea şi inima. Copiii au nevoie de ea în permanenţă. Pavel îi sfătuieşte pe taţi să-şi ‘crească copiii în disciplina şi învăţătura Domnului [lui Iehova, NW]’ (Efeseni 6:4). Părinţii trebuie să disciplineze cu iubire, exact aşa cum  face Iehova (Evrei 12:4–11). Disciplinarea izvorâtă din iubire poate fi transmisă prin intermediul argumentării. Din acest motiv ni se spune să ‘ascultăm disciplina’ (Proverbele 8:33NW). Dar cum trebuie să disciplinăm?

21. Ce principii trebuie să aibă în vedere părinţii atunci când îşi disciplinează copiii?

21 Unii părinţi sunt de părere că disciplinarea copiilor lor nu înseamnă decât a le vorbi pe un ton ameninţător, mustrându-i cu asprime sau chiar insultându-i. Şi totuşi, Pavel avertizează cu privire la disciplinare: „Voi, taţilor, nu provocaţi la mânie pe copiii voştri“ (Efeseni 6:4). Toţi creştinii sunt îndemnaţi să fie ‘blânzi cu toţi . . . să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici’ (2 Timotei 2:24, 25). Părinţii creştini, în timp ce discern că este necesar să fie fermi, încearcă să-şi amintească aceste cuvinte atunci când îşi disciplinează copiii. Uneori însă nu este suficient numai să se discute aducându-se argumente, ci poate fi nevoie de o pedeapsă. — Proverbele 22:15.

22. Dacă este necesar ca un copil să fie pedepsit, ce trebuie să fie ajutat el să înţeleagă?

22 Având trăsături diferite, copiii trebuie disciplinaţi în moduri diferite. Unii ‘nu se corectează prin cuvinte’. Pentru ei, faptul de a-i pedepsi din când în când pentru neascultare poate fi salvator (Proverbele 17:10; 23:13, 14; 29:19). Cu toate acestea, copilul trebuie să înţeleagă de ce este pedepsit. „Nuiaua şi mustrarea dau înţelepciunea“ (Proverbele 29:15; Iov 6:24). În plus, pedeapsa are limite. „Te voi corecta cu dreptate [într-o măsură corespunzătoare, NW]“, i-a spus Iehova poporului său (Ieremia 46:28b). Biblia nu aprobă sub nici o formă bătaia dată într-un moment de furie sau cu cruzime, care îi poate cauza contuzii şi chiar răni copilului. — Proverbele 16:32.

23. Ce trebuie un copil să reuşească să înţeleagă atunci când părinţii îl pedepsesc?

23 Când Iehova şi-a avertizat poporul că intenţiona să-l disciplineze, el a spus mai întâi: „Nu te teme . . . căci  Eu sunt cu tine“ (Ieremia 46:28a). În mod asemănător, faptul că părinţii disciplinează într-o formă corespunzătoare nu trebuie să-l facă pe un copil să se simtă respins (Coloseni 3:21). Dimpotrivă, copilul trebuie să înţeleagă că este disciplinat pentru că părintele este ‘cu el’, de partea lui.

OCROTIŢI-VĂ COPILUL DE RĂU

24, 25. Care este ameninţarea infamă de care trebuie ocrotiţi copiii în zilele noastre?

24 Mulţi adulţi privesc în urmă la copilărie ca la o perioadă fericită a vieţii lor. Îşi amintesc de plăcutul sentiment de siguranţă, de convingerea că părinţii lor aveau să le poarte de grijă în orice situaţie. Părinţii vor ca şi copiii lor să aibă aceleaşi sentimente, însă în lumea degenerată de astăzi este mai greu ca oricând să-ţi ocroteşti copiii.

25 O ameninţare infamă care a luat amploare în ultimii ani o constituie molestarea sexuală a copiilor. În Malaysia, numărul rapoartelor privind molestarea copiilor a crescut de patru ori de-a lungul unei perioade  de zece ani. În Germania, aproximativ 300 000 de copii suferă abuzuri sexuale în fiecare an, în timp ce, potrivit unui studiu, într-o ţară Sud-Americană, a fost estimată o cifră anuală uluitoare: 9 000 000! În mod tragic, majoritatea acestor copii sunt molestaţi în propriile lor locuinţe de către persoane pe care ei le cunosc şi în care au încredere. Însă, copiii trebuie să aibă un puternic mijloc de apărare în persoana părinţilor lor. Cum pot părinţii să-i ocrotească?

26. Care sunt unele modalităţi prin care copiii pot fi ocrotiţi, şi cum poate cunoştinţa să îl ocrotească pe un copil?

26 Întrucât experienţa arată că îndeosebi copiii care nu ştiu aproape nimic despre sexualitate sunt vulnerabili în faţa celor care agresează sexual copiii, un pas preventiv important constă în a-l educa pe copil încă de la o vârstă fragedă. Cunoştinţa poate furniza ocrotire de „calea cea rea, de omul care ţine cuvântări stricate“ (Proverbele 2:10–12). Care cunoştinţă? Cunoştinţa bazată pe principiile Bibliei despre ceea ce este bine şi rău din punct de vedere moral. De asemenea, cunoaşterea faptului că unii adulţi fac lucruri rele şi că o persoană tânără nu trebuie să se supună atunci când cineva îi sugerează acte de conduită necorespunzătoare. (Compară cu Daniel 1:4, 8; 3:16–18.) Nu reduce o astfel de instruire la o singură discuţie. Majoritatea copiilor mici au nevoie de repetare pentru a reţine bine o lecţie. Când copiii cresc puţin mai mari, tatăl va respecta cu iubire dreptul fiicei sale la un cadru restrâns ferit de priviri indiscrete, iar mama va respecta acest drept al fiului ei — întărind astfel simţul copilului pentru ceea ce este corect. Şi, desigur, una dintre cele mai bune măsuri de protecţie împotriva abuzului sexual asupra copiilor constă într-o supraveghere atentă efectuată de voi în calitate de părinţi.

 CĂUTAŢI ÎNDRUMAREA DIVINĂ

27, 28. Cine este cea mai mare Sursă de ajutor a părinţilor când aceştia se confruntă cu sarcina grea de a creşte un copil?

27 Într-adevăr, instruirea unui copil din fragedă copilărie este o sarcină grea, însă părinţii credincioşi nu trebuie să înfrunte singuri această sarcină. În zilele judecătorilor, atunci când a aflat că urma să devină tată, un bărbat pe nume Manoah i-a cerut lui Iehova îndrumare cu privire la creşterea copilului său. Iehova i-a răspuns la rugăciuni. — Judecătorii 13:8, 12, 24.

28 Astăzi, în mod asemănător, când părinţii credincioşi cresc copii, ei pot, de asemenea, să-i vorbească lui Iehova în rugăciune. Este greu să fii părinte, însă poţi fi recompensat din plin. Un cuplu creştin din Hawaii spune: „Ai la dispoziţie 12 ani ca să-ţi instruieşti copilul înaintea acelor ani critici ai adolescenţei. Însă, dacă ai lucrat din greu pentru a aplica principiile Bibliei, atunci când ei decid să-i slujească din toată inima lui Iehova, soseşte un moment în care ai parte de bucurie şi de pace“ (Proverbele 23:15, 16). Când copilul tău ia această decizie, şi tu te vei simţi îndemnat să exclami: „Copiii sunt o moştenire de la DOMNUL [Iehova, NW]“.

^ par. 18 Publicată de Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc.