Salt la conţinut

Salt la cuprins

 CAPITOLUL 6

Ajutaţi-l pe adolescentul vostru să prospere

Ajutaţi-l pe adolescentul vostru să prospere

1, 2. Ce inconveniente şi ce bucurii pot aduce anii adolescenţei?

FAPTUL de a avea un adolescent în familie este cu totul diferit de cel de a avea un copil în vârstă de 5 ani sau chiar de 10 ani. Anii adolescenţei aduc cu ei inconveniente şi probleme specifice, dar pot aduce şi bucurii şi recompense. Exemple cum sunt Iosif, David, Iosia şi Timotei demonstrează că tinerii pot acţiona cu simţul responsabilităţii şi că se pot afla în relaţii excelente cu Iehova (Geneza 37:2–11; 1 Samuel 16:11–13; 2 Împăraţi 22:3–7; Faptele 16:1, 2). Mulţi adolescenţi din prezent dovedesc acelaşi lucru. Probabil că îi cunoaşteţi pe unii dintre ei.

2 Totuşi, pentru unii, anii adolescenţei sunt plini de agitaţie. Adolescenţii trec printr-o perioadă de instabilitate afectivă. Este posibil ca adolescenţii şi adolescentele să dorească mai multă independenţă şi să se simtă ofensaţi din cauza limitelor impuse de părinţii lor. Totuşi, ei sunt încă lipsiţi de experienţă şi au nevoie de un ajutor plin de iubire şi de răbdare din partea părinţilor lor. Da, anii adolescenţei pot fi fascinanţi, însă pot fi şi tulburi — atât pentru părinţi, cât şi pentru adolescenţi. Cum pot fi ajutaţi tinerii pe parcursul acestor ani?

3. În ce privinţă îi pot oferi părinţii o ocazie excelentă în viaţă adolescentului lor?

3 Părinţii care urmează sfatul Bibliei le oferă copiilor lor aflaţi la vârsta adolescenţei cea mai bună ocazie posibilă de a-şi croi cu succes drum prin aceste încercări pentru a ajunge la starea de adult cu simţul responsabilităţii. În toate ţările şi în toate timpurile, părinţii şi  adolescenţii care au aplicat împreună principiile Bibliei au fost binecuvântaţi cu reuşită. — Psalmul 119:1.

O COMUNICARE SINCERĂ ŞI DESCHISĂ

4. De ce este importantă discuţia confidenţială îndeosebi pe parcursul anilor adolescenţei?

4 Biblia spune: „Planurile nu reuşesc, când lipseşte sfatul [nu se discută în mod confidenţial, NW]“ (Proverbele 15:22). Dacă a fost necesar să se discute în mod confidenţial atunci când copiii erau mai mici, acest lucru este vital îndeosebi pe parcursul anilor adolescenţei — când adolescenţii îşi petrec, probabil, mai puţin timp acasă şi mai mult timp cu prietenii de la şcoală sau cu alţii. Dacă nu se discută în mod confidenţial — dacă nu există o comunicare sinceră şi deschisă între copii şi părinţi — adolescenţii pot ajunge să fie străini în casă. Aşadar, cum pot fi menţinute deschise liniile de comunicare?

5. Cum sunt încurajaţi adolescenţii să privească problema comunicării cu părinţii lor?

5 Atât adolescenţii, cât şi părinţii trebuie să-şi aducă contribuţia la aceasta. Este adevărat, adolescenţii pot constata că acum le este mai greu să le vorbească părinţilor lor decât atunci când erau copii. Cu toate acestea, amintiţi-vă că atunci „când nu este îndrumare [competentă, NW], poporul cade; dar scăparea vine prin marele număr de sfătuitori“ (Proverbele 11:14). Aceste cuvinte li se aplică tuturor, tineri şi vârstnici, deopotrivă. Adolescenţii care îşi dau seama de aceasta vor înţelege că au nevoie în continuare de o îndrumare competentă, întrucât ei se confruntă acum cu probleme mai complexe ca altădată. Ei trebuie să fie conştienţi că părinţii lor credincioşi sunt bine calificaţi în calitate de sfătuitori pentru că au mai multă experienţă de viaţă şi şi-au dovedit preocuparea iubitoare de-a lungul anilor. Prin urmare, în această etapă a vieţii lor, adolescenţii înţelepţi nu se vor îndepărta de părinţii lor.

6. Ce atitudine vor adopta părinţii înţelepţi şi iubitori cu privire la comunicarea cu adolescenţii lor?

 6 Prin comunicare deschisă se înţelege faptul că părintele va face eforturi ca să se pună la dispoziţie când adolescentul simte nevoia să vorbească. Dacă eşti părinte, atunci fă în aşa fel, încât cel puţin tu, în ceea ce te priveşte, să te pui la dispoziţie, dorind să comunici. Se poate ca acest lucru să nu fie uşor. Biblia afirmă că „tăcerea îşi are timpul ei, şi vorbirea timpul ei“ (Eclesiastul 3:7). Atunci când fiul tău adolescent sau fiica ta adolescentă simte că este momentul să vorbească, poate că tu consideri că este momentul să se păstreze liniştea. Probabil că ţi-ai rezervat acel timp pentru studiul personal, pentru destindere sau pentru munca de pe lângă casă. Totuşi, dacă adolescentul tău doreşte să-ţi vorbească, încearcă să-ţi modifici planurile şi ascultă-l. În caz contrar, este posibil ca altă dată să nu mai încerce. Aminteşte-ţi exemplul pe care l-a oferit Isus. La un moment dat, el şi-a planificat un timp pentru relaxare. Însă, când în jurul lui s-au adunat mulţi oameni ca să îl asculte, Isus şi-a amânat odihna şi a început să le predea (Marcu 6:30–34). Majoritatea adolescenţilor îşi dau seama că părinţii lor sunt foarte ocupaţi, însă au nevoie de asigurarea că părinţii le sunt alături dacă este necesar. De aceea, puneţi-vă la dispoziţia lor şi fiţi înţelegători.

7. Ce trebuie să evite părinţii?

7 Încearcă să-ţi aminteşti cum a fost atunci când tu erai adolescent şi nu-ţi pierde simţul umorului! Părinţilor trebuie să le facă plăcere să se afle în compania copiilor lor. Când părinţii dispun de timp liber, cum şi-l folosesc? Dacă ei doresc întotdeauna să-şi folosească timpul liber în activităţi care nu includ familia, adolescenţii lor vor observa imediat. În cazul în care adolescenţii ajung la concluzia că prietenii de la şcoală manifestă mai multă consideraţie faţă de ei decât părinţii  lor, cu siguranţă că vor avea probleme.

CE ANUME SĂ COMUNICAŢI

8. Cum li se poate insufla copiilor aprecierea faţă de cinste, faţă de munca grea şi faţă de o conduită corespunzătoare?

8 În cazul în care părinţii încă nu le-au insuflat copiilor lor aprecierea faţă de cinste şi faţă de munca grea, ei trebuie neapărat să facă acest lucru pe parcursul anilor adolescenţei (1 Tesaloniceni 4:11; 2 Tesaloniceni 3:10). Este extrem de important ca ei să facă în aşa fel, încât vlăstarele lor să creadă cu sinceritate în importanţa faptului de a duce o viaţă morală şi curată (Proverbele 20:11). Un părinte comunică mult în aceste domenii prin exemplul personal. Exact aşa cum soţii necredincioşi pot fi „câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea soţiilor lor“, adolescenţii pot învăţa principii drepte din conduita părinţilor lor (1 Petru 3:1). Totuşi, numai exemplul personal nu este suficient, întrucât, în afara casei, copiii sunt înconjuraţi de multe exemple rele şi sunt asaltaţi de o propagandă atrăgătoare. Prin urmare, este necesar ca părinţii atenţi să cunoască părerile adolescentului în legătură cu ceea ce vede şi aude, iar acest lucru pretinde o conversaţie serioasă. — Proverbele 20:5.

9, 10. De ce trebuie ca părinţii să aibă grijă să-şi instruiască copiii cu privire la chestiunile legate de sexualitate, şi cum pot face ei aceasta?

 9 Acest lucru este adevărat îndeosebi cu privire la chestiunile legate de sexualitate. Părinţi, vă este jenă să discutaţi cu copiii voştri despre sexualitate? Chiar dacă vă este jenă, faceţi un efort să discutaţi, pentru că altfel, cu siguranţă se va găsi cineva de la care tinerii voştri să afle despre aceasta. Dacă nu află de la voi, cine ştie ce informaţii denaturate vor obţine? În Biblie, Iehova nu evită să menţioneze chestiunile de natură sexuală, iar părinţii ar trebui să-i urmeze exemplul. — Proverbele 4:1–4; 5:1–21.

10 Din fericire, Biblia conţine o îndrumare clară în domeniul comportamentului sexual, iar Societatea Watchtower a publicat multe informaţii utile pe această temă, dovedind că această îndrumare se aplică în continuare în lumea modernă. De ce să nu ne folosim de acest ajutor? De exemplu, de ce nu aţi revedea împreună cu fiul vostru sau cu fiica voastră capitolele referitoare la acest subiect din cartea Tinerii se întreabă — Răspunsuri practice, volumele I şi II. Veţi putea fi plăcut surprinşi de rezultate.

11. Ce modalitate deosebit de eficientă pot folosi părinţii pentru a-şi învăţa copiii cum să îi slujească lui Iehova?

11 Care este cel mai important subiect pe care ar trebui să-l discute părinţii cu copiii? Apostolul Pavel l-a menţionat când a scris: „Creşteţi-i [pe copiii voştri] în disciplina şi în învăţătura Domnului“ (Efeseni 6:4). Copiii trebuie să înveţe încontinuu despre Iehova. În special, ei trebuie să înveţe să-l iubească şi ar trebui să dorească să îi slujească. Şi, în această privinţă, exemplul poate fi un dascăl bun. Dacă adolescenţii văd că părinţii lor îl iubesc pe Dumnezeu ‘cu toată inima lor, cu tot sufletul lor şi cu toată gândirea lor’ şi că aceasta produce roade bune în viaţa lor, s-ar putea ca ei să fie influenţaţi să  facă la fel (Matei 22:37). În mod asemănător, dacă tinerii văd că părinţii lor au un punct de vedere rezonabil cu privire la lucrurile materiale, punând Regatul lui Dumnezeu pe primul loc în viaţă, ei vor fi ajutaţi să dezvolte aceeaşi atitudine a minţii. — Eclesiastul 7:12; Matei 6:31–33.

Studiul biblic ţinut cu regularitate este esenţial pentru familie.

12, 13. Ce idei trebuie reţinute pentru ca studiul familial să fie încununat cu succes?

12 Un studiu biblic familial săptămânal constituie un ajutor remarcabil în a le transmite tinerilor valori spirituale (Psalmul 119:33, 34; Proverbele 4:20–23). Faptul de a ţine cu regularitate un astfel de studiu are o importanţă vitală (Psalmul 1:1–3). Părinţii şi copiii lor trebuie să înţeleagă că studiul familial are prioritate faţă de alte activităţi planificate, nu invers. În plus, pentru ca studiul familial să fie eficient, adoptarea unei atitudini corecte este esenţială. Un tată a spus: „Secretul constă în faptul că conducătorul încurajează la o atmosferă relaxată, însă plină de respect, în timpul studiului familial — o atitudine degajată, dar nu  lipsită de seriozitate. Poate că nu este uşor de ajuns întotdeauna la un echilibru corespunzător, iar tinerii vor avea nevoie în mod frecvent de o corectare a atitudinii lor. Dacă lucrurile nu merg bine o dată sau de două ori, perseverează şi priveşte înainte spre data următoare“. Acelaşi tată a mărturisit că în rugăciunea sa dinaintea fiecărui studiu, solicita în mod concret ajutorul lui Iehova în vederea dobândirii unui punct de vedere corect de către toţi cei implicaţi. — Psalmul 119:66.

13 Părinţii credincioşi au responsabilitatea de a conduce studiul familial. Este adevărat că poate unii părinţi nu sunt instructori înnăscuţi şi poate că le este greu să găsească modalităţi prin care să facă interesant studiul familial. Cu toate acestea, dacă îi iubiţi pe adolescenţii voştri „cu fapta şi cu adevărul“, veţi dori să-i ajutaţi într-un mod umil şi sincer să progreseze spiritualiceşte (1 Ioan 3:18). Este posibil ca ei să se plângă din când în când, însă probabil că vor observa interesul vostru profund faţă de bunăstarea lor.

14. Cum se pot aplica textele din Deuteronomul 11:18, 19 atunci când adolescenţilor li se transmit lucruri spirituale?

14 Studiul familial nu este singura ocazie de a transmite lucruri care sunt importante din punct de vedere  spiritual. Vă mai amintiţi porunca pe care a dat-o Iehova părinţilor? El a spus: „Puneţi-vă dar în inimă şi în suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. Să le legaţi ca un semn de aducere aminte pe mâinile voastre şi să fie ca nişte fruntare între ochii voştri. Să învăţaţi pe fiii voştri în ele, vorbindu-le despre ele când vei fi acasă, când vei merge în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula“ (Deuteronomul 11:18, 19; vezi şi Deuteronomul 6:6, 7). Aceasta nu înseamnă că părinţii trebuie să le predice copiilor lor încontinuu. Însă un cap de familie iubitor trebuie să fie întotdeauna în căutarea ocaziilor de a consolida spiritualitatea familiei sale.

DISCIPLINARE ŞI RESPECT

15, 16. a) Ce este disciplinarea? b) Cine răspunde de disciplinare, şi cine are responsabilitatea de a lua seama la aceasta?

15 Disciplinarea reprezintă o instruire care corectează şi care include comunicarea. Noţiunea de disciplinare conţine mai mult ideea de corectare decât pe aceea de pedepsire — deşi poate fi necesară pedepsirea. Când erau mai mici, copiii voştri au avut nevoie de disciplinare, iar acum, când sunt adolescenţi, ei au în continuare nevoie de o anumită formă a acesteia, poate chiar într-o măsură mai mare. Adolescenţii înţelepţi ştiu că acest lucru este adevărat.

16 Biblia spune: „Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept“ (Proverbele 15:5). Avem multe de învăţat din acest text scriptural. Acesta arată că se va acorda disciplinare. Un adolescent nu poate să „ia seama la mustrare“ dacă nu este mustrat. Iehova le încredinţează părinţilor, îndeosebi tatălui, responsabilitatea de a disciplina. Însă, responsabilitatea de a asculta de această disciplinare îi revine adolescentului. El va învăţa mai mult şi va face mai puţine greşeli dacă va ţine seama de disciplinarea plină de înţelepciune provenită de la tatăl şi de la  mama lui (Proverbele 1:8). Biblia spune: „Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce leapădă învăţătura [disciplinarea, NW], dar cel ce ia seama la mustrare va fi pus în cinste“. — Proverbele 13:18.

17. Ce echilibru trebuie să-şi propună părinţii pentru ocaziile în care disciplinează?

17 Când îi disciplinează pe adolescenţi, părinţii trebuie să fie echilibraţi. Trebuie să evite să fie atât de severi, încât să-i irite pe copiii lor, probabil chiar prejudiciind încrederea în sine a copiilor lor (Coloseni 3:21). Şi totuşi, părinţii nu trebuie să fie atât de îngăduitori, încât adolescenţii lor să fie privaţi de o instruire vitală. O astfel de îngăduinţă se poate dovedi dezastruoasă. În Proverbele 29:17 se spune: „Disciplinează-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă şi îţi va aduce desfătare sufletului“. Însă, versetul 21 spune: „Servitorul pe care-l răsfeţi din copilărie, la urmă ajunge de se crede fiu [va deveni nerecunoscător, NW]“. Deşi acest verset vorbeşte despre un slujitor, el se aplică în egală măsură oricărui adolescent din familie.

18. Ce dovedeşte disciplinarea, şi ce anume se evită atunci când părinţii recurg la ea cu consecvenţă?

18 Adevărul este că, faptul de a disciplina în mod corespunzător este o dovadă a iubirii unui părinte faţă de copilul său (Evrei 12:6, 11). Dacă eşti părinte, ştii că este greu să disciplinezi cu consecvenţă şi în mod rezonabil. De dragul de a păstra pacea, poate părea mai uşor să i se dea unui adolescent îndărătnic libertatea să facă ce vrea. În cele din urmă însă, un părinte care urmează această cale va plăti pentru ea cu o familie scăpată de sub control. — Proverbele 29:15; Galateni 6:9.

MUNCA ŞI JOACA

19, 20. Cum pot părinţii să trateze în mod înţelept problema destinderii adolescenţilor lor?

19 În timpurile antice, se aştepta, de obicei, din partea copiilor să dea o mână de ajutor în casă sau la câmp. Astăzi, mulţi adolescenţi dispun de mult timp liber în  care nu sunt supravegheaţi. Pentru a le umple acest timp, lumea comerţului furnizează o supraabundenţă de materiale destinate umplerii timpului liber. Adaugă la aceasta faptul că lumea pune prea puţin preţ pe normele morale conţinute de Biblie şi dispui astfel de toate elementele necesare unui potenţial dezastru.

20 Prin urmare, un părinte înţelept îşi păstrează dreptul de a lua deciziile finale în privinţa destinderii. Nu uitaţi totuşi că adolescentul este în creştere. Cu fiecare an ce trece, el sau ea, se va aştepta, probabil, să fie tratat sau tratată într-o mai mare măsură ca adult. De aceea, este înţelept din partea unui părinte să-i acorde adolescentului mai multă libertate în alegerea destinderii pe măsură ce acesta înaintează în vârstă — atâta timp cât aceste alegeri reflectă un progres spre maturitatea spirituală. Uneori, adolescentul va face alegeri neînţelepte în ce priveşte muzica, asocierile şi altele. Când se întâmplă aşa ceva, trebuie să se discute cu acesta ca în viitor să facă alegeri mai bune.

21. Cum îl va ocroti pe un adolescent manifestarea rezonabilităţii în ceea ce priveşte timpul petrecut cu destinderea?

21 Cât timp trebuie alocat destinderii? În unele ţări, adolescenţii sunt determinaţi să creadă că au dreptul la o distracţie continuă. Prin urmare, un adolescent îşi poate face o planificare astfel încât să treacă de la un divertisment la altul. Este de datoria părinţilor să transmită ideea că timpul trebuie petrecut şi cu altceva, ca de exemplu familia, studiul personal, asocierea cu persoane mature spiritualiceşte, întrunirile creştine şi treburile gospodăreşti. Aceasta nu va permite ca „plăcerile vieţii“ să înăbuşe Cuvântul lui Dumnezeu. — Luca 8:11–15.

22. Cu ce anume trebuie echilibrată destinderea în viaţa unui adolescent?

22 Regele Solomon a spus: „Ştiu că nu este altă fericire pentru ei decât să se bucure şi să facă bine în viaţa lor; dar şi faptul că un om mănâncă şi bea şi vede binele  în mijlocul întregii lui munci [grele, NW] este un dar de la Dumnezeu“ (Eclesiastul 3:12, 13). Da, faptul de a ne bucura ţine de o viaţă echilibrată. Dar la fel stau lucrurile şi cu munca grea. Mulţi adolescenţi din ziua de azi nu cunosc satisfacţia pe care o aduce efectuarea unei munci grele sau sentimentul respectului de sine pe care îl aduce înfruntarea unei probleme şi rezolvarea ei. Unora dintre ei nu li se oferă posibilitatea să înveţe un meşteşug sau o meserie cu ajutorul căreia să-şi câştige mai târziu existenţa. Aceasta este o adevărată dificultate pentru un părinte. Veţi avea grijă ca fiul sau fiica voastră să aibă asemenea ocazii? Dacă veţi reuşi să-l învăţaţi pe adolescentul vostru să preţuiască munca grea şi chiar să se bucure de efectuarea ei, el sau ea îşi va forma o optică sănătoasă care îl sau o va ajuta să tragă foloase toată viaţa.

DE LA ADOLESCENT LA ADULT

Exprimaţi-vă iubirea şi aprecierea faţă de copiii voştri.

23. Cum îi pot încuraja părinţii pe adolescenţii lor?

23 Chiar şi atunci când aveţi probleme cu adolescentul vostru, următorul text scriptural este valabil: „Iubirea nu trece niciodată“ (1 Corinteni 13:8NW). Nu încetaţi niciodată să arătaţi iubirea pe care, fără îndoială, o simţiţi. Întrebaţi-vă „Îl felicit eu pe fiecare dintre copii când rezolvă cu succes o problemă sau când depăşeşte obstacole? Mă folosesc eu cu promptitudine de toate prilejurile de a-mi exprima iubirea şi aprecierea faţă de copiii mei?“ Deşi uneori pot exista neînţelegeri, dacă adolescenţii sunt siguri de iubirea voastră, este foarte probabil ca ei să vă răspundă la această iubire cu iubire.

24. Ce principiu scriptural rămâne valabil ca regulă generală în creşterea copiilor, însă ce anume nu trebuie să se piardă din vedere?

24 Desigur, pe măsură ce copiii se dezvoltă pentru a ajunge la starea de adult, vor ajunge în cele din urmă să ia decizii foarte importante pentru ei. În unele cazuri, este posibil ca aceste decizii să nu fie pe placul părinţilor.  Dar ce se poate întâmpla în cazul în care copilul decide să nu-i mai slujească lui Iehova Dumnezeu? Acest lucru se poate întâmpla. Chiar şi unii dintre fiii spirituali ai lui Iehova i-au respins sfatul şi s-au dovedit a fi rebeli (Geneza 6:2; Iuda 6). Copiii nu sunt calculatoare care să poată fi programate ca să acţioneze aşa cum am dori noi. Ei sunt creaturi înzestrate cu voinţă liberă şi care vor răspunde înaintea lui Iehova pentru deciziile pe care le iau. Totuşi, textul din Proverbele 22:6 rămâne valabil ca regulă generală: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea“.

25. Care este cea mai minunată modalitate prin care părinţii îşi manifestă recunoştinţa faţă de Iehova pentru privilegiul de a fi părinţi?

25 Prin urmare, manifestaţi multă iubire faţă de copiii voştri. Străduiţi-vă să faceţi tot ce puteţi pentru a urma principiile biblice în creşterea lor. Daţi un excelent exemplu de conduită sfântă. Astfel, le veţi oferi copiilor voştri cea mai bună ocazie de a ajunge să fie adulţi cu simţul responsabilităţii şi care se tem de Dumnezeu. Aceasta este cea mai minunată modalitate prin care părinţii îşi manifestă recunoştinţa faţă de Iehova pentru privilegiul de a fi părinţi.