ACUM aproape 2 000 de ani, la sărbătoarea evreiască a Paştelui din anul 33 e.n., un om nevinovat a murit pentru ca alţii să poată avea viaţă. Acest om a fost Isus din Nazaret. Iar de pe urma faptei sale nobile poate trage foloase întreaga omenire. Despre această jertfă salvatoare de vieţi, un bine cunoscut verset biblic spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică“ (Ioan 3:16, Cornilescu, 1996).

Deşi mulţi cunosc acest verset, puţini înţeleg în realitate semnificaţia lui. Probabil se întreabă: De ce avem nevoie de jertfa lui Cristos? Cum poate moartea unui singur om să salveze omenirea de la moartea eternă la care toţi oamenii sunt condamnaţi? Biblia oferă răspunsuri logice şi clare la aceste întrebări.

Unii cred că Dumnezeu l-a creat pe om ca să trăiască un timp scurt pe pământ, să sufere în încercări, să se bucure de puţină fericire şi apoi să moară pentru a merge într-un loc mai bun. Cei care gândesc aşa consideră că moartea face parte din scopul lui Dumnezeu cu privire la om. Însă Biblia arată că oamenii mor din cu totul alt motiv. Ea spune: „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s-a extins la toţi oamenii, fiindcă toţi au păcătuit“ (Romani 5:12). Potrivit acestui verset, oamenii mor din cauza păcatului. Însă cine este acel „singur om“ din cauza căruia omenirea a ajuns să sufere consecinţele păcatului şi să moară?

Aşa cum remarcă The World Book Encyclopedia, majoritatea oamenilor de ştiinţă consideră că toţi oamenii provin din aceeaşi sursă. Biblia identifică în mod clar această singură sursă drept „un singur om“. În Geneza 1:27 citim: „Dumnezeu a creat omul după chipul său, l-a creat după chipul lui Dumnezeu; i-a creat de sex bărbătesc şi de sex femeiesc“. Prin aceste cuvinte, Biblia arată că prima pereche de oameni a fost cununa creaţiei Dumnezeului Atotputernic.

Cartea Geneza oferă şi alte detalii despre viaţa umană după ce Iehova Dumnezeu i-a creat pe primii oameni. Este demn de remarcat că în toată relatarea din Geneza Dumnezeu nu a  menţionat moartea decât ca o consecinţă a neascultării (Geneza 2:16, 17). Scopul său a fost ca oamenii să trăiască veşnic pe pământ într-un paradis minunat, fericiţi şi sănătoşi. El nu a vrut ca oamenii să sufere din cauza bătrâneţii, iar în cele din urmă să moară. Atunci cum au ajuns oamenii în sclavia morţii?

Capitolul 3 din Geneza arată că primii doi oameni au ales cu bună ştiinţă să nu asculte de Cel care le-a dat viaţă, Iehova Dumnezeu. Prin urmare, Dumnezeu a aplicat o pedeapsă cu privire la care îi avertizase mai înainte. El i-a spus primului om: „Ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce“ (Geneza 3:19). Şi, aşa cum a spus Dumnezeu, cei doi rebeli în cele din urmă au murit.

Însă această alegere nu i-a afectat doar pe primii doi oameni. Şi urmaşii lor au pierdut posibilitatea de a se bucura de viaţă veşnică. Iehova i-a avut în vedere şi pe descendenţii lor nenăscuţi când le-a anunţat lui Adam şi Evei scopul său: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul, supuneţi-l şi stăpâniţi peste peştii mării, peste creaturile zburătoare ale cerurilor şi peste orice creatură vie care se mişcă pe pământ“ (Geneza 1:28). Cu timpul, familia umană avea să umple pământul şi să se bucure de o viaţă fericită fără a mai muri vreodată. Însă strămoşul nostru Adam, acel „singur om“, ne-a vândut ca sclavi păcatului care duce în mod inevitabil la moarte. Apostolul Pavel, şi el un descendent al primului om, a scris: „Eu sunt carnal, vândut păcatului“ (Romani 7:14).

Asemenea unor vandali care distrug o operă de artă de mare valoare, prin păcatul său, Adam a adus mari prejudicii omenirii, cununa creaţiei lui Dumnezeu. Copiii lui Adam au avut la rândul lor copii, apoi nepoţi ş.a.m.d. Fiecare generaţie s-a născut, a crescut, a adus pe lume urmaşi şi apoi a murit. Iar aceasta deoarece toţi erau descendenţi ai lui Adam. Biblia afirmă: „Prin greşeala unui singur om au murit mulţi“ (Romani 5:15). Boala, bătrâneţea, înclinaţia de a face răul şi moartea însăşi sunt consecinţele amare ale actului prin care Adam s-a dovedit neloial faţă de propria sa familie. Iar din acea familie facem parte şi noi.

În scrisoarea adresată creştinilor din Roma, apostolul Pavel a scris despre starea deplorabilă a oamenilor imperfecţi, inclusiv a sa, şi despre lupta zadarnică împotriva consecinţelor păcatului. El a exclamat: „Nenorocitul de mine! Cine mă va scăpa de acest corp care mă duce la  moarte?“. O întrebare pertinentă, nu-i aşa? Cine putea să-l salveze pe Pavel, precum şi pe toţi oamenii care tânjesc după eliberare, din sclavia păcatului şi a morţii? Pavel însuşi a dat răspunsul: „Îi mulţumesc lui Dumnezeu [care ne salvează] prin Isus Cristos, Domnul nostru!“ (Romani 7:14–25). Da, Creatorul nostru a luat deja măsuri pentru a ne salva prin intermediul Fiului său, Isus Cristos.

Isus a arătat care este rolul său în salvarea omenirii din sclavia păcatului şi a morţii. El a spus: ‘Fiul Omului a venit . . . să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi’ (Matei 20:28, Cornilescu, 1996). În ce fel serveşte viaţa lui Isus ca răscumpărare? Ce foloase avem noi datorită morţii lui?

Biblia spune despre Isus că a fost „fără păcat“ şi „despărţit de păcătoşi“. Pe tot parcursul vieţii sale, el a respectat în mod perfect Legea lui Dumnezeu (Evrei 4:15; 7:26). Prin urmare, moartea lui Isus nu a fost o consecinţă a păcatului şi a neascultării cum a fost în cazul lui Adam (Ezechiel 18:4). Dimpotrivă, Isus a acceptat o moarte pe care nu o merita pentru a putea îndeplini voinţa Tatălui său de a salva omenirea din păcat şi moarte. Aşa cum s-a arătat mai sus, Isus a venit de bunăvoie „să-Şi dea viaţa ca răscumpărare“. Animat de o iubire de care niciun om nu a fost capabil vreodată, el ‘a gustat moartea pentru fiecare om’ (Evrei 2:9).

Viaţa oferită de Isus ca jertfă a fost echivalentul perfect al vieţii pe care a pierdut-o Adam din cauza păcatului. Ce rezultat a avut moartea lui Isus? Iehova a acceptat jertfa lui Isus „ca răscumpărare corespunzătoare pentru toţi“ (1 Timotei 2:6). De fapt, Dumnezeu a folosit valoarea vieţii lui Isus pentru a răscumpăra, sau elibera, omenirea din sclavia păcatului şi a morţii.

Biblia vorbeşte în repetate rânduri despre acest mare act de iubire din partea Creatorului omului. Pavel le-a reamintit creştinilor că ‘au fost cumpăraţi cu un preţ’ (1 Corinteni 6:20; 7:23). Petru le-a scris că Dumnezeu i-a eliberat dintr-un mod de viaţă care duce la moarte nu cu aur sau cu argint, ci cu sângele Fiului său (1 Petru 1:18, 19). Prin jertfa de răscumpărare a lui Cristos, Iehova s-a îngrijit să-i salveze pe oameni de la condamnarea la moarte eternă.

În legătură cu foloasele extraordinare ale răscumpărării plătite de Cristos, apostolul Ioan a scris: „[Isus Cristos] este o jertfă de împăcare pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale întregii lumi“ (1 Ioan 2:2). Într-adevăr, toţi oamenii pot beneficia de răscumpărarea plătită de Cristos. Înseamnă aceasta că fiecare om beneficiază în mod automat de acest dar deosebit de valoros? Nu. Să ne gândim la operaţiunea de salvare despre care  am vorbit în articolul precedent. Echipa de salvare a coborât colivia pentru a-i salva pe mineri, însă fiecare miner a trebuit să intre în ea. În mod asemănător, cei care doresc să beneficieze de jertfa de răscumpărare a lui Cristos trebuie să facă ceva. Nu pot pur şi simplu să aştepte ca Dumnezeu să-i binecuvânteze.

Însă ce aşteaptă Dumnezeu din partea noastră? În Ioan 3:36 se spune: „Cine manifestă credinţă în Fiul are viaţă veşnică. Cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el“. Dumnezeu aşteaptă din partea noastră să manifestăm credinţă în jertfa lui Cristos. Însă este nevoie de mai mult decât atât. „Prin aceasta ştim că am ajuns să-l cunoaştem [pe Isus]: dacă şi în continuare respectăm poruncile sale.“ (1 Ioan 2:3) Prin urmare, este clar că, pentru a fi salvaţi din păcat şi moarte, trebuie să avem credinţă în jertfa lui Cristos şi să respectăm poruncile sale.

O modalitate importantă de a manifesta credinţă în jertfa lui Isus este să arătăm apreciere pentru moartea sa respectând porunca dată de el de a o comemora. Înainte de a muri, Isus a instituit o cină simbolică cu apostolii săi fideli. Isus le-a spus apostolilor: „Continuaţi să faceţi lucrul acesta în amintirea mea“ (Luca 22:19). Martorii lui Iehova preţuiesc nespus prietenia lor cu Fiul lui Dumnezeu şi respectă această poruncă. Anul acesta, Comemorarea morţii lui Isus Cristos va avea loc sâmbătă, 22 martie, după apusul soarelui. Vă invităm cu căldură să asistaţi la această întrunire specială, dând astfel ascultare poruncii lui Isus. Mai multe informaţii cu privire la ora şi locul evenimentului le puteţi afla de la Martorii lui Iehova din localitatea dumneavoastră. La această întrunire veţi afla mai multe despre ceea ce trebuie să faceţi pentru ca jertfa lui Cristos să vă elibereze de consecinţele dezastruoase ale păcatului adamic.

Puţini oameni de astăzi înţeleg pe deplin şi apreciază sacrificiul extraordinar pe care Creatorul şi Fiul său l-au făcut pentru a ne salva de la distrugere. Cei care manifestă credinţă în această jertfă au un motiv special de bucurie. Referitor la colaboratorii săi creştini, apostolul Petru a scris: „Manifestaţi credinţă în el [în Isus] şi vă bucuraţi mult, cu o bucurie de nespus şi plină de glorie, fiindcă primiţi rezultatul credinţei voastre, salvarea sufletelor voastre“ (1 Petru 1:8, 9). Cultivând iubire faţă de Isus Cristos şi credinţă în jertfa sa de răscumpărare, puteţi avea în prezent o viaţă plină de bucurii, precum şi perspectiva de a fi salvaţi din păcat şi moarte.