Răscumpărarea glorifică dreptatea lui Dumnezeu

DUPĂ ce Adam şi Eva s-au răzvrătit, Iehova şi-a făcut cunoscut scopul de a ridica o Sămânţă al cărei călcâi avea să fie zdrobit (Geneza 3:15). Împlinirea acestei profeţii a avut loc când duşmanii lui Dumnezeu l-au omorât pe Isus Cristos ţintuindu-l pe un stâlp de tortură (Galateni 3:13, 16). Isus a fost fără păcat, fiind conceput în mod miraculos în uterul unei fecioare prin puterea spiritului sfânt. De aceea, sângele său a putut fi folosit ca preţ de răscumpărare pentru eliberarea oamenilor, care au moştenit păcatul şi moartea de la Adam. — Romani 5:12, 19.

Nimic nu-l poate împiedica pe Dumnezeul atotputernic, Iehova, să-şi realizeze scopul. De aceea, după ce omul a căzut în păcat, preţul de răscumpărare a fost ca şi plătit din punctul de vedere al lui Iehova. Astfel, el a putut să se apropie de cei ce au exercitat credinţă în împlinirea promisiunilor sale. Datorită acestui fapt, descendenţi păcătoşi ai lui Adam — între care Enoh, Noe şi Avraam — au putut ‘să umble’ cu Dumnezeu şi chiar să-i fie prieteni fără a-i păta sfinţenia. — Geneza 5:24; 6:9; Iacov 2:23.

Unii oameni care au crezut în Iehova au comis păcate grave. Unul dintre ei este regele David. Dar poate că te întrebi: Cum a putut Iehova să-l binecuvânteze în continuare pe David după ce acesta a comis adulter cu Bat-Şeba, iar apoi a pus la cale uciderea soţului ei, Urie? Credinţa şi căinţa sinceră a lui David au fost un factor important (2 Samuel 11:1–17; 12:1–14). În virtutea viitoarei jertfe a lui Isus Cristos, Dumnezeu a putut să ierte păcatele penitentului David fără a-şi încălca în vreun fel dreptatea (Psalmul 32:1, 2). În acest sens, Biblia arată că principala realizare a răscumpărării oferite de Isus este aceea că a ‘manifestat propria dreptate [a lui Dumnezeu], deoarece [El] ierta păcatele care se comiseseră în trecut’ şi „în perioada actuală“. — Romani 3:25, 26.

Într-adevăr, valoarea sângelui lui Isus aduce mari binecuvântări omenirii. Pe baza jertfei de răscumpărare, păcătoşii penitenţi se pot bucura de relaţii strânse cu Dumnezeu. În plus, răscumpărarea face posibilă învierea morţilor în lumea nouă a lui Dumnezeu. Printre cei înviaţi vor fi slujitorii fideli ai lui Dumnezeu care  au murit înainte ca Isus să plătească răscumpărarea şi chiar mulţi oameni care au murit în ignoranţă şi nu i-au slujit lui Dumnezeu. Biblia spune că „va fi o înviere atât a celor drepţi, cât şi a celor nedrepţi“ (Faptele 24:15). Atunci, în baza răscumpărării, Iehova le va da tuturor oamenilor ascultători viaţă veşnică (Ioan 3:36). Isus însuşi a explicat: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine exercită credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3:16). Toate aceste binecuvântări se vor revărsa asupra omenirii deoarece Dumnezeu a furnizat jertfa de răscumpărare.

Însă binecuvântările pe care le primim noi nu reprezintă principalul aspect al răscumpărării. De o importanţă şi mai mare este ceea ce înseamnă răscumpărarea oferită de Cristos pentru numele lui Iehova. Ea dovedeşte că Iehova este un Dumnezeu al justiţiei perfecte, care poate să trateze cu oameni păcătoşi şi, totuşi, să rămână curat şi sfânt. Dacă Dumnezeu n-ar fi inclus în scopul său oferirea răscumpărării, nici un urmaş al lui Adam, nici măcar Enoh, Noe sau Avraam, n-ar fi putut umbla cu Iehova şi n-ar fi putut să-i fie prieteni. La aceasta s-a referit psalmistul când a scris: „Dacă Tu, Doamne, ai păstra aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea să stea în picioare, Doamne?“ (Psalmul 130:3). Cât de recunoscători ar trebui să-i fim atât lui Iehova pentru că l-a trimis pe iubitul său Fiu pe pământ, cât şi lui Isus pentru că şi-a dat de bunăvoie viaţa ca preţ de răscumpărare pentru noi! — Marcu 10:45.